Dregatorii

Dregatorii

Dregatorii erau inalti demnitari ai statului feudal, numiti si revocati de domn si care exercitau atributii administrative, judiciare si militare, in cadrul aparatului de stat. La origine, dregatorii, asa cum arata denumirea lor, erau persoane care, in cadrul Curtii domnesti, exercitau atributii legate de persoana domnului. Treptat insa, paralel cu ingradirea imunitatilor feudale si centralizarea statului, dregatorii au patruns in Sfatul Domnesc, preluand in numele domnului conducerea efectiva a vietii de stat.

Sistemul dregatorilor s-a centralizat, in Tara Romaneasca, in timpul domniei lui Mircea cel Batran, iar in Moldova, in timpul domniei lui Alexandru cel Bun. El este asemanator in linii generale in cele doua tari romanesti, datorita modelului comun avut in vedere, si anume Imperiul Bizantin. La investirea in functie, dregatorii depuneau un juramant de credinta fata de domn, iar functiile lor erau onorifice, adica nu erau remunerati pentru actiunea pe care o desfasurau, insa beneficiau de danii domnesti pentru dreapta si credincioasa slujba, li se concedau veniturile unor tinuturi si puteau primii daruri de la subalterni.

Dregatorii erau de doua categorii: 1. marii dregatori (membri ai sfatului domnesc) 2. ceilalti dregatori denumiti micii dregatori (nu faceau parte din sfatul domnesc).

1. Marii dregatori sunt:

a. banul: este o dregatorie specifica Tarii Romanesti; primul in ierarhia dregatorilor Tarii Romanesti; apare initial ca ban de Severin, apoi ca ban al Craiovei si are in componenta sa administratia, armata, justitia, zone din dreptul Oltului; putea pronunta pedeapsa cu moartea si avea subalterni denumiti banisori.

b. logofatul: era seful cancelariei domnesti si purtatorul Marelui Sigiliu, cu care erau intarite actele domnesti.

c. vornicul: este conducatorul slujitorilor Curtii Domnesti si cel ce asigura paza granitelor. In Tara Romaneasca, competenta lui se limita la zona din stanga Oltului, pentru ca in zona din dreapta Oltului, atributiile sale erau exercitate de ban. In Moldova exista doi vornici: vornicul Tarii de Sus si Marele Vornic al Tarii de Jos, acesta din urma fiind primul in ierarhia dregatorilor Moldovei. In Moldova, vornicii erau si comandantii armatelor din regiunile respective.

d. postelnicul: este cel care coordoneaza relatiile externe ale tarii; este sfetnicul de taina al domnului si talmaciul acestuia (traducea).

e. spatarul: purtatorul spadei domnului si comandantul cavaleriei. In Moldova, domnul Eremia Movila a creat o dregatorie noua, dupa modelul polonez, si anume hatmanul, ce a preluat atributiile militare ale vornicilor.

f. vistiernicul: strangea veniturile tarii si asigura mijloacele financiare necesare functionarii statului, iar dupa instaurarea dominatiei otomane, si asigurarea mijloacelor destinate platii tributului si a celorlalte atributii.

Alti mari dregatori erau: paharnicul, stolnicul si comisul.

Dintre dregatorii mici mentionam:

a. armasul: executorul sentintelor penale pronuntate de domn.

b. satrarul: se ingrijea de corpurile domnului pe timp de razboi.

c. aga: comandantul pedestrimii, iar mai tarziu comandantul garzii domnesti.

Din examinarea dregatorilor statului feudal rezulta ca acestia nu erau organizati ierarhic, iar competenta lor se caracterizeaza prin confuziunea de atributii. In ceea ce priveste organizarea financiara, darile erau de trei categorii: 1. in natura (disme domnesti, denumite in Tara Romaneasca ,,zeciuiale', iar in Moldova denumite ,,deseatina') 2. in munca (,,slujbe' sau ,,robota') 3. in bani, categorie in care erau incluse impozitele directe si indirecte. Impozitele directe erau impozite personale, pe cap de locuitor si se numesc ,,dare' in Tara Romaneasca si ,,dajdie' in Moldova, iar apoi a fost desemnat ,,bir'. Procedura de stabilire a birului era procedura cislei, constand in stabilirea unei sume globale pentru fiecare grup fiscal (sat), repartizata apoi pe unitati impozabile (gospodarii taranesti), in functie de puterea lor economica, apreciata dupa numarul de vite, repartitie realizata de functionari specializati numiti ,,rabojari'. Potrivit catastifului de cisle din vremea lui Petre Schiopul, ce nu s-a pastrat, taranii erau impartiti, dupa cuantumul birului datorat, in doua categorii: taranii saraci (bir mic) si taranii de istov (bir mare).