QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate geografie

Instrumente, proceduri si tehnici de operare in managementul de mediu








Instrumente, proceduri si tehnici de operare in managementul de mediu

          Managementul de mediu (ecologic) are drept scop utilizarea responsabila a resurselor naturale, economice si umane astfel incat mediul sa fie protejat. Managementul de mediu are un puternic caracter multidisciplinar, determinat de integrarea in cadrul sau a o serie de categorii si metode sociologice, matematice, psihologice, statistice, juridice, tehnice, tehnologice etc., intrebuintandu-le intr-o maniera specifica, reflectare a particularitatilor de management. In ultimul timp, se manifesta o tendinta de amplificare a acestui caracter datorita fundamentarii managementului de mediu pe o conceptie sistemica, in conditiile dezvoltarii rapide a numeroase stiinte, care abordeaza din variate puncte de vedere sistemele ce formeaza obiectul managementului. Intr-un astfel de context, avand rangul de ramura stiintifica, managementul de mediu operationalizeaza cu instrumente si sisteme speciale in vederea indeplinirii atributiilor sale fundamentale (previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si control-evaluarea).



          In ultimii ani, odata cu cresterea interesului pentru problemele de protectie a mediului, au devenit operationale o serie intreaga de instrumente manageriale de protectia mediului.

         Managerii unitatilor industriale au constatat ca pentru a pune in aplicare deciziile pe care le iau in scopul imbunatatirii performantei de mediu sunt necesare anumite instrumente. De asemenea, guvernul si institutiile statului, care au nevoie la randul lor de mecanisme si instrumente pentru realizarea de programe, politici si strategii nationale de protectie a mediului, isi promoveaza totodata propriile instrumente prin care monitorizeaza calitatea mediului (de exemplu: standarde de emisii, permise de functionare,etc.).

         Din practica s-a constatat ca aceste instrumente sunt atat specifice nivelului de conducere a politicilor de mediu (guvern, industrie), cat si comune: studiu de impact, programe de conformare etc, ambele avand ca scop controlul poluarii industriale.

         Instrumentele sunt astfel structurate incat sa imbunatateasca sistemul de luare a deciziilor, de informare a managerilor si altor categorii de personal, avand scopul final de a imbunatati performantele de mediu ale agentilor economici. Ele au fost promovate in numeroase tari, fiind la indemana companiilor pentru a fi adoptate si utilizate in mod voluntar fara presiuni legislative.

            Programul de mediu al ONU ( UNEP - United National Environment Programme) a realizat o structura a instrumentelor de management de mediu (ecologic) in trei mari categorii:

  • (1) instrumente pentru analiza si evaluare;
  • (2) instrumente pentru actiune;
  • (3) instrumente pentru comunicare.

           (1) Instrumentele pentru analiza si evaluare sunt:

                        a) metode de comparare a performantelor de mediu proprii cu realizarile de varf ale altor agenti economici din domeniu;

                    b) analiza cost-beneficiu, utila in ierarhizarea alternativelor de control a proceselor de poluare;

                    c) auditul de mediu folosit pentru a verifica conformarea cu legislatia de mediu si pentru a evalua practicile si procedurile de mediu;

                        d) evaluarea impactului de mediu, aplicat in faza de proiectare, cu scopul identificarii impactului potential;

                        e) evaluarea cheltuielilor pentru protectia mediului (contabilitatea de mediu si ecoeficienta), care consta in evaluarea costului total ajutand la identificarea urmatoarelor patru tipuri de costuri pentru un produs, proces sau proiect: costuri directe, costuri ascunse (ex.: monitorizare, conformare), potentiale raspunderi (plata unor remedieri in mediu) sau costuri mai putin tangibile (cum ar fi pentru relatiile cu publicul, pentru o buna imagine etc);

                        f) evaluarea initiala a calitatii mediului (diagnoza), realizata pentru a stabili punctul de plecare intr-o actiune ecologica;

                    g) analiza ciclului de viata, metoda in care sunt evaluate consumurile de energie si materii prime, pe de o parte, si impactul asupra mediului, pe de alta parte, in fazele reprezentative ale desfasurarii proceselor pentru obtinerea unui produs si ale utilizarii lui (incepand cu extractia materiilor prime, prelucrarea, utilizarea, transportul pana la depozitarea produsului uzat);



                        h) evaluarea riscului asupra mediului si a sanatatii umane, realizata in scopul stabilirii unor masuri de prevenire a aparitiei unor incidente, accidente;

                        i) evaluarea unei tehnologii prin care sunt stabilite efectele potentiale ale acesteia, inainte de implementare;

                        j) indicatorii dezvoltarii durabile (diferiti de indicatorii economici conventionali) care integreaza aspectele de mediu in aprecierea progresului economic.

            (2) Instrumentele pentru actiune sunt:

                               a) sistemul de management de mediu care stabileste structura organizatorica, responsabilitatile, practicile, procesele si resursele, pentru a implementa politica de mediu a unui agent economic;

                        b) politica de mediu ce reprezinta obiectivele si principiile care stau la baza actiunilor de protectie a mediului, incluzand conformarea cu legislatia de mediu specifica agentului economic;

                        c) eco-marcarea (eco-etichetarea), termen care descrie o procedura devenita oficiala in multe tari, conform careia un produs cu un nivel acceptabil de impact asupra mediului poate primi o eticheta ecologica;

                        d) parghiile economice, al caror scop este atingerea obiectivelor de mediu cu costuri cat mai mici; in acest sens alocarea optima a resurselor control a proceselor de poluare pentru mediu implica utilizarea unei cantitati optime din fiecare resursa comparativ cu costurile altor factori economici de productie, cum este de exemplu ecuatia economica de optimizare intre pretul materiilor prime (intrari) si taxele pe emisii poluante (iesiri);

                        e) intelegerile voluntare, care sunt focalizate pe atingerea unor obiective de mediu dincolo de cerintele legii;f) parteneriatul in favoarea protectiei mediului, in general realizat pentru a transforma pozitiile de confruntare, dependenta si izolare in intelegeri mutuale precum si intr-o interdependenta accentuata.

            (3) Instrumentele de comunicare, in interiorul agentilor economici si in afara lor, sunt:

            a) rapoartele anuale;

            b) informatiile pentru mass-media, clienti sau pentru proprii angajati;

            c) rapoartele interne pentru evidenta sistemului de management.  

            Dupa insusirea instrumentelor insiruite mai sus nu trebuie neglijat faptul ca in conformitate cu teoria conducerii si in proiectarea managementului de mediu precum si in punerea sa in opera, instrumentul cel mai important este decizia elaborata de factorul uman, cel care alaturi de informatie constituie principalele surse pe care se cladeste managementul de mediu.

            Pentru a se putea cuantifica performantele unei ramuri industriale in conexiune cu mediul inconjurator, el trebuie sa posede cunostinte semnificative de metoda si analiza.

            Metoda reprezinta un ansamblu de principii, de procedee si tehnici de cercetare, care au rolul de a contribui la noi adevaruri si la rezolvarea cu eficienta tot mai mare a problemelor practicii.

Rolul metodei creste si mai mult, daca luam in considerare faptul ca esenta proceselor economice si tehnologice nu apare la suprafata acestora, nu este direct sesizabila, necesitand studiere aprofundata, ridicarea de la concretul senzorial, la gandirea abstracta si apoi, intoarcerea la concretul logic.

            Dintre procedeele (procedurile) ce caracterizeaza metoda in domeniul stiintelor economice, pot fi mentionate urmatoarele: abstractizarea; analiza inductiva si deductiva; imbinarea metodei istorice cu cea logica, teoretica; analiza cantitativa si analiza calitativa; experimentul economic.




            Procedura reprezinta actul procesual bazat pe norme, instructiuni si specificatii cu ajutorul caruia se pun in opera (se opereaza) elementele unui sistem de conducere.

            Abstractizarea presupune ca, in cercetarea fenomenelor si proceselor economice, sa se ia in considerare ceea ce este dominant, caracteristic acestora, facandu-se abstractie (nu negarea) de aspecte ale realitatii analizate, care sunt neesentiale si nenecesare cunoasterii esentei.

            Analiza inductiva reprezinta acel procedeu de cercetare, in care se porneste de la fapte reale, asa cum sunt ele, spre gandirea abstracta, spre generalizarea stiintifica sau, cu alte cuvinte, modul de a rationa de la particular la general.

            Analiza deductiva consta, invers, in a porni de la teze teoretice, de la generalizari, spre fapte concrete, unde se pot confirma sau, dimpotriva, infirm tezele teoretice respective; sau, cu alte cuvinte, este modul de rationare de la general la particular.

            Metoda istorica presupune luarea in considerare a faptelor, realitatilor, in desfasurarea lor istorica, cu detaliile si meandrele care au loc, chiar daca ele nu concorda intotdeauna cu ceea ce reprezinta logicul miscarii economice. De exemplu, analiza evolutiei productivitatii factorilor de productie in timp poate sa scoata in relief si date, fapte, din care sa rezulte nu cresterea productivitatii, asa cum este logic teoretic, tinand seama da progresul tehnic, ci, dimpotriva, intr-o perioada sau alta, intr-o unitate economica sau alta, dintr-un motiv sau altul, sa reiasa scaderea randamentului factorilor. in acest caz, are loc 'curatarea' de ceea ce este intamplator, accidental in evolutia economica, retinandu-se ceea ce este esential.

            In sistemul metodelor si procedeelor de cercetare stiintifica se inscrie si analiza cantitativa si calitativa.

            Analiza cantitativa presupune determinari cantitative, masurare, cuantificare, evaluare in expresie baneasca, precum si in unitati naturale a cheltuielilor si rezultatelor, a dimensiunilor activitatii economice etc.

            Analiza calitativa inseamna ca, pornind de la schimbarile cantitative, de la cresteri, de exemplu ale productiei, productivitatii, eficientei economice, ale produsului intern brut sau produsului national etc, cercetarea stiintifica sa surprinda si trecerea la o noua calitate, adica la un nou nivel de dezvoltare economica etc.

            Desi analiza este actul cel mai important in procesul de cercetare si cunoastere stiintifica, totusi ea trebuie completata cu sinteza. Desi analiza, in general, presupune o cercetare aprofundata, in detaliu, disecarea fenomenelor si proceselor economice, sinteza inseamna cunostere pe baza reunirii mintale a elementelor obtinute de analiza, prin stabilirea legaturilor dintre ele.

            Tinand seama de caracterul deosebit de complex al efectelor pe care le poate avea aplicarea in practica a concluziilor si rezultatelor cercetarii tehnico-economice asupra vietii si activitatii oamenilor, de o mare insemnatate este experimentul. in esenta, acesta presupune ca, inainte de extinderea sau generalizarea unor masuri de perfectionare a tehnologiilor organizarii, conducerii, gestiunii etc, la nivelul firmelor sau ramurilor, sa aiba loc experimentarea lor, prin care sa se verifice oportunitatea, eficacitatea aplicarii lor, contributia la cresterea competitivitatii pe seama calitatii proceselor si produselor.

            Pornind de la premisele prezentate mai sus, in cele ce urmeaza, sunt prezentate procedurile detaliate care stau la baza analizelor pentru cele mai importante elemente ale unui sistem de management de mediu (ecologic).

            Trebuie remarcat ca, in conformitate cu normele emise de organismele autorizate, insemnatatea si gradul de complexitate ale instrumentelor si elementelor de mediu cresc in ordinea: evaluarea impactului de mediu, bilanturi ecologice, analiza riscului de mediu si analiza ciclului de viata.

            In acelasi context se semnaleaza ca multe informatii (mai ales cele introductive) se vor transfera de la o treapta anume la cealalta imediat superioara, astfel incat se poate imagina ca dispunerea in timp a analizelor urmeaza principiul papusilor matrosca (figura 1.1).

evaluarea impactului ecologic

Figura 1.1. Amplasarea diverselor analize in functie de complexitate si perioada de operare


loading...




{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:





loading...



Cauta referat