QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate geografie

Dezvoltarea regionala in romania (ii)








DEZVOLTAREA REGIONALA IN ROMANIA (II)

1. Diversitatea economica si sociala regionala in Romania; 2. Constructia institutionala in favoarea dezvoltarii regionale; 3. Propuneri pentru dezvoltarea romaneasca la nivel regional

1. Diversitatea economica si sociala regionala in Romania



1.1. Caracteristici si particularitati ale procesului

Pe baza tendintelor existente se poate incerca o posibila interpretare a acelor forte care vor influenta nivelul general al disparitatilor regionale in viitor, in Romania. Pe de o parte, acele judete care au fost afectate de masiva industrializare fortata din anii '70 si '80 este de presupus ca vor suferi consecintele reintoarcerii la o economie bazata pe fundamente sanatoase in administrarea afacerilor. Pe de alta parte, fortele pietei au tendinta sa recreeze disparitatile regionale atunci cind nu sunt controlate. In mod special, Romania sufera in prezent consecintele modelului de dezvoltare centru-periferie, predominant in UE. Un alt factor ce are un impact major asupra perspectivelor de dezvoltare la nivel regional si, mai ales, sub-regional in urmatorii ani este reprezentat de procesul de restructurare economica.

Zonele cu probleme economice si sociale pot fi clasificate in trei mari categorii: zone traditional subdezvoltate, zone care trec printr-un declin  industrial sever si zone cu o structura economica  fragila. In multe privinte, aceste categorii sunt similare cu cele care beneficiaza de ajutoarele structurale in UE.

Zonele traditional subdezvoltate sunt caracterizate printr-o combinatie de rate inalte ale somajului structural si ponderi mari ale fortei de munca ocupate in agricultura. Acesti doi factori sunt corelati, in mod semnificativ, cu o rata a mortalitatii infantile mai ridicata decat media nationala si cu o tendinta de migrare populatiei spre alte regiuni in cautare de locuri de munca. Subdezvoltarea acestor zone este evidentiata si de indicatorii privind infrastructura de baza (de exemplu densitatea cailor ferate) si nivelul investitiilor directe pe locuitor (indicator care aproximeaza impactul fortelor pietei asupra economiei locale). Acesti indicatori se situeaza mult sub nivelul mediei nationale. Apreciem ca Romania nu are zone traditional subdezvoltate, dupa politica de industrializare fortata dusa in timpul regimului comunist.

Zonele aflate in declin industrial sunt cele pentru care, procesul de tranzitie a dus la pierderea unui numar deosebit de mare de locuri de munca, in special in industriile prelucratoare si miniera. Perspectivele de dezvoltare a acestor zone difera substantial de cele din zonele traditional subdezvoltate, deoarece nivelul infrastructurii este relativ satisfacator, iar mecanismele economiei de piata au inceput sa functioneze. Cu exceptia municipiului Bucuresti si a judetelor din vestul tarii, aproape toate celelalte se afla in zone de declin industrial. Printre cele mai importante zone in declin industrial sunt cele din judetele: Botosani si Suceava; Braila si Buzau; Calarasi, Giurgiu, Dambovita si Teleorman; Dolj, Gorj si Olt; Hunedoara; Maramures si Cluj, precum si Brasov.

Zonele fragile structural sunt zonele in care o pondere mare a fortei de munca este inca ocupata in industriile metalurgica, miniera si chimica, generatoare de pierderi in economie. De asemenea, cea mai mare parte a populatiei ocupate inca in  industrie este dependenta de un singur sector industrial si, de regula, de o singura mare intreprindere. Aceste zone au multe trasaturi comune cu zonele aflate in declin industrial, inclusiv potential de redresare economica pe termen scurt, dar prezinta si riscul unor tensiuni sociale. Astfel de zone se gasesc in special in judetele: Neamt, Galati, Prahova, Satu-Mare.

 In anii tranzitiei, politica de dezvoltare economica regionala in Romania s-a axat pe anumite programe nationale, concepute si promovate de Guvern cu scopul sprijinirii anumitor zone dezavantajate. Rezultatele nu au fost incurajatoare, din cauza resurselor financiare nesatisfacatoare, a absentei cadrului legal si institutional paentru aceste transformari, precum si a unei conceptii unitare asupra dezvoltarii regionale. Apreciem ca, mai ales in ultimii trei ani s-au facut pasi importanti in aplicarea principiilor si obiectivelor dezvoltarii regionale, precum si in crearea cadrului legal si institutional al politicii regionale.

Principiile care au stat la baza elaborarii si aplicarii politicilor de dezvoltare regionala au fost: descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, spre cel al comunitatilor regionale; parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale; planificarea, considerata ca proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte), in vederea atingerii unor obiective stabilite; cofinantarea, prin care se intelege contributia financiara a diversilor actori implicati in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala sunt urmatoarele: diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata); preintampinarea producerii de noi dezechilibre; indeplinirea criteriilor de integrare in structurile UE si de acces la instrumentele financiare de asistenta pentru tarile membre (fondurile structurale si de coeziune); corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperarii interregionale, interne si internationale, care contribuie la dezvoltarea economica si este in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile internationale incheiate de Romania. 

In procesul institutional de implementare a politicilor de dezvoltare regionala, statul si guvernul roman au constituit Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala (ANDR), care gestioneaza zonele defavorizate si are in componenta 7 agentii de dezvoltare regionala (ADR): ADR 1 Nord-Est (cu sediul la Piatra Neamt); ADR 2 Sud-Est (sediu la Braila); ADR 3 Sud (sediu la Calarasi); ADR 4 Sud-Vest Oltenia (sediu la Craiova); ADR 5 Vest (sediul la Timisoara); ADR 6 Nord-Vest (sediu la Cluj Napoca), ADR 7 Centru (sediu la Alba Iulia) si ADR 8 Bucuresti-Ilfov (sediul la Bucuresti).

Strategiile de Dezvoltare Regionale sunt documente cuprinzatoare elaborate pe baza analizelor economice si sociale efectuate de colectivele ADR si, totodata, pe baza discutiilor purtate cu diferiti actori locali, reprezentati ai administratiilor publice locale, sindicatelor, intreprinzatorilor particulari, organizatiilor neguvernamentale etc. Strategiile de Dezvoltare Regionala, la fel ca si Strategia Nationala de Dezvoltare, nu au fost concepute numai ca documente de fundamentare si programare a fondurilor de tip structural, de care beneficiaza Romania si regiunile ei. Ele sunt mai cuprinzatoare, pentru ca includ si alte obiective de dezvoltare, in afara celor finantate din fonduri PHARE, ISPA si SAPARD,  pentru care se cauta si alte surse de finantare.

In anul 2000, cel mai mare PIB pe locuitor se inregistra in Bucuresti, 4.377.300 lei (fata de 3.180.400 lei, media pe tara), urmat de Regiunea Vest (3.453.300 lei) si Regiunea Sud (3.403.400 lei), iar cel mai mic in Regiunea Centru (3.013.700 lei), Regiunea Nord-Vest (2.981.300 lei) si Regiunea Nord-Est (2.527.500 lei).

            Cea mai industrializata regiune este Centru, iar cea mai slab industrializata - Regiunea Nord-Est. Agricultura este cel mai bine reprezentata in Regiunea Sud, urmata de Sud-Vest si Nord-Est, in timp ce comertul si sectorul financiar bancar sunt cel mai bine reprezentate in Regiunea Bucuresti-Ilfov.

Regiunea Nord-Est, singura cu spor natural pozitiv al populatiei, are cea mai mare populatie dintre cele 8 regiuni de dezvoltare, populatia neocupata reprezentand ¾ din numarul total de locuitori al regiunii. Ea este cea mai saraca regiune dintre toate cele 8 prezentate mai jos:

Importanta regiunilor de dezvoltare ale Romaniei

Regiunea                     Nr. locuitori   Spor nat.          Numar de       Pondere   PIB/                                     (mii loc.)        (la mia                        someri                        in PIB      /loc.                                                             de loc.)                        (mii loc.)             %

Nord-Est                     3.756,5              1,8                 1.443,7            13,26

Sud-Est                       2.943,3            - 1,3                 1.154,0            12,84

Sud                              3.496,6            - 3,3                 1.384,1            14,73

Sud-Vest                     2.419,7            - 3,2                 1.103,6            10,27

Vest                             2.073,7            - 3,6                    881,4              9,98

Nord-Vest                   2.861,5            - 2,1                 1.173,9            11,92

Centru                         2.660,7            - 1,1                 1.115,1            12,64

Bucuresti                    2.304,9            - 4,4                    866,8            14,15

Sursa: Institutul National de Statistica, 2000

           

2.2. Situatia zonelor defavorizate

Aceste zone reprezinta o arie geografica, strict delimitata teritorial, care indeplineste cel putin una din urmatoarele conditii: are structuri productive monoindustriale, care, in activitatea zonei, mobilizeaza mai mult de 50% din populatia salariata; este o zona miniera unde personalul a fost disponibilizat, in proportie de peste 25%, prin concedieri colective; este o zona in care s-au efectuat concedieri colective in urma lichidarii, restructurarii sau privatizarii unor agenti economici, care au afectat mai mult de 25% din numarul angajatilor cu domiciliul in zona respectiva; rata somajului depaseste cu 3% media existenta la nivel national; este o zona izolata, lipsita de mijloace de comunicatii, iar infrastructura sa este slab dezvoltata. O zona defavorizata poate apartine uneia sau mai multor unitati administrativ-teritoriale.

La 25 martie 1999, a fost emisa Hotararea de Guvern nr. 191 privind declararea urmatoarelor zone miniere ca zone defavorizate: Albeni, Schela  si Motru - Rovinari, jud. Gorj; Sarmasag - Chiojd – Bobota si Ip, jud. Salaj; Baia Mare si Borsa - Viseu, jud. Maramures; Stei - Nucet, Borod - Suncuius - Dobresti - Vadu Crisului si Popesti - Derna - Alesd, jud. Bihor; Filipesti si Ceptura, jud. Prahova; Comanesti, jud. Bacau; Bucovina, jud. Suceava; Altan Tepe, jud. Tulcea; Bocsa, Moldova Noua - Anina si Rusca Montana, jud. Caras-Severin; Baraolt, jud. Covasna si Hida - Surduc -Jibou - Balan, jud. Salaj. La inceputul lunii octombrie 1999 a fost declarata ca zona defavorizata, pe o perioada de 10 ani, zona miniera Apuseni, jud. Alba. Aria geografica a zonei miniere Apuseni ca zona defavorizata cuprinde localitatile Zlatna, Almasu Mare, Abrud, Ciuruleasa, Bucium Sohodol, Mogos, Rosia Montana, Baia de Aries, Bistra, Lupsa si Salciua.

Societatile comerciale care isi au sediul si isi desfasoara activitatea in zona defavorizata beneficiaza de urmatoarele facilitati: scutirea de la plata taxelor vamale si de la plata TVA pentru masini, instalatii, echipamente si utilaje importate; scutirea de la plata impozitului pe profit; acordarea cu prioritate, din Fondul Special de Dezvoltare aflat la dispozitia Guvernului, de sume pentru stimularea activitatii de export; garantarea de catre stat a unor credite externe si finantarea unor proiecte de investitii.

Ariile identificate ca fiind zone slab dezvoltate se confrunta, in prezent, ca urmare a trecerii la economia de piata, cu mari probleme de ordin economic si social, dovedind imosibilitatea de a se redresa singure si de a se adapta la noile conditii impuse de mecanismele pietei libere. Cunoscand faptul ca tranzitia la economia de piata adanceste disparitatile existente intre zonele dezvoltate si zonele slab dezvoltate, datorita faptului ca resursele tind sa se orienteze spre acele zone unde maximizarea utilizarii lor este posibila, se impune interventia directa si sustinuta a administratiei publice, prin programe specifice de natura economica si sociala. Pe masura ce reforma avanseaza pe plan national si local, se impune elaborarea unor programe de redresare economica si de protectie sociala pentru zonele defavorizate.

Obiectivul major pentru dezvoltarea zonelor defavorizate identificate il constituie restructurarea economica, elaborarea si implementarea alternativelor de dezvoltare. S-au conturat si cateva obiective de ordin calitativ, care reliefeaza sensul diversificat al dezvoltarii economico-sociale judetene, si-anume: ridicarea standardului de viata; crearea de noi locuri de munca;  protectia si regenerarea calitatii mediului; oferirea de bunuri competitive pe plan international; regenerarea ambientului. Legat de acesta, se pot contura urmatoarele obiective operationale: reabilitarea infrastructurii fizice a zonelor defavorizate; identificarea potentialelor locale si promovarea avantajelor comparative; atragerea de investitii in zona; promovarea programelor sociale specifice zonelor defavorizate.

Domeniile tinta, considerate ca directii principale de dezvoltare in vederea realizarii obiectivului general si a obiectivelor calitative, sunt: industria, sectorul intreprinderilor mici si mijlocii, spatiul rural, turismul si serviciile. Pentru realizarea acestor obiective, este necesara implicarea tuturor actorilor cu responsabilitati in dezvoltarea locala, cu sprijinul implicit din partea autoritatilor guvernamentale si participarea directa si consistenta a sectorului privat. Fara realizarea unui larg parteneriat, in care sa fie implicata si intreaga comunitate locala, problemele zonelor defavorizate nu vor fi rezolvate corect si durabil. Prin realizarea obiectivelor propuse, pe termen mediu si lung, se va ajunge la ridicarea standardului de viata in zonele identificate in prezent ca defavorizate si se va putea preintampina producerea de noi dezechilibre. Procesul de reabilitare a zonelor defavorizate se poate conduce pe trei directii prioritare: recalificarea si reincadrarea in munca a persoanelor disponibilzate ca urmare a restructurarii industriale, atragerea a diverse firme in zona, infiintarea de incubatoare de afaceri si prestari servicii pentru intreprinzatori.

2. Constructia institutionala in favoarea dezvoltarii regionale

Initiat in cadrul PHARE, de catre UE si Guvernul Romaniei, Programul pentru politica de dezvoltare regionala a demarat in luna februarie 199 Impartirea Romaniei in zone sau regiuni de dezvoltare a suscitat multe opinii, generate de caracterul de noutate al proiectului si solutiile, partial finalizate, de aplicare a principiilor regionalismului in tara noastra. In ciuda preocuparilor teoretice, concretizate si in organizarea unor seminarii pe aceste teme, inca din 1997, predomina disparitatile regionale, administrarea si managementul deficitar al politicilor regionale, precum si incercarile de adecvare la realitatea autohtona a instrumentelor politicii regionale din Romania.

Carta Verde este un document guvernamental elaborat in 1997. Carta prezinta o harta a disparitatilor regionale din Romania, ce a permis localizarea spatiala a saraciei si subdezvoltarii in doua arii principale ale tarii: nord-estul, care include practic in totalitate regiunea istorica a Moldovei si sudul, respectiv cea mai extinsa zona agricola a tarii - Campia Romana. Spre deosebire de aceste doua arii, vestul si centrul tarii reprezinta zone mai bogate si mai puternic dezvoltate ca potential economic, echipare si dotare sociala, veniturile din gospodariile populatiei. Carta Verde a propus structurarea tarii, in cele 8 macroregiuni de dezvoltare mentionate, care pot fi considerate ca baza pentru aceleasi zone geografice ale tarii considerate ca regiuni statistice, formate prin agregarea judetelor alaturate, care au caracteristici cvasi-comune si un potential de integrare functionala.

Prin Legea nr. 129 din 1998 a fost creat Fondul Roman de Dezvoltare Sociala, destinat finantarii proiectelor pentru combaterea saraciei la nivelul comunitatilor locale. Beneficiarii acestui fond sunt grupuri de comunitati rurale sarace, grupuri dezavantajate si grupuri productive provenind din comunitatile sarace. Pentru a beneficia de prevederile acestei legi, comunitatile rurale sarace si grupurile productive provenite din comunitati sarace trebuie sa dobandeasca personalitate juridica, pe baza actului de constituire, incheiat de cel putin 10 membri ai comunitatii si inregistrat la primaria comunei in raza careia se afla satul sau asezarea umana izolata. Fondul are ca scop contributia la reducerea saraciei prin finantarea de proiecte pentru comunitati sarace beneficiare si pentru grupurile dezavantajate, cresterea capacitatii manageriale locale, sustinerea descentralizarii administrative si cresterea capacitatii de organizare la nivel local.

               Fondul Roman de Dezvoltare Sociala este constituit cu sustinerea financiara a organizatiilor financiare internationale si a altor donatori din tara si strainatate. Valoarea maxima a unei finantari acordate este de 75.000 dolari SUA pe proiect; comunitatea beneficiara are obligatia de a contribui cu minimum 10% din valoarea proiectului. Din Fondul Roman de Dezvoltare Sociala pot fi finantate proiecte pentru: mica infrastructura (drumuri, podete, aprovizionare cu apa si canalizare in zonele rurale); servicii sociale comunitare (asistenta pentru copii abandonati, ingrijire la domiciliu pentru cei varstnici si servicii pentru persoane fara adapost); organizarea de cursuri de calificare, precum si acordarea de asistenta tehnica pentru crearea de locuri de munca in satele sarace.

In domeniul dezvoltarii regionale, am fost pregatiti din toamna anului 1999 sa incepem negocierile pentru aderarea al UE. Un comunicat al Comisiei Europene din iunie 1999 aprecia ca Romania face parte din avangarda statelor candidate la aderare, in schema de organizare a politicii de dezvoltare regionala. Comisia Europeana sprijina constant Romania, prin intermediul programelor ISPA (in valoare de 180 milioane euro), SAPARD (150 milioane euro), precum si prin programul de reconversie sociala, RICOP (100 milioane euro). Sprijinul financiar solicitat pentru un proiect poate ajunge pana la 62.500 euro, din care 50.000 euro sunt asigurati printr-unul din programele sus-mentionate si 12.500 euro - de la bugetul de stat al Romaniei; pentru proiectele din sectorul privat, finantarea este conditionata de o contributie privata, de cel putin 40% din valoarea totala a proiectului. In prima faza de implementare a programului SAPARD, cele mai multe proiecte de dezvoltare rurala, pentru a beneficia de fonduri de la UE, au fost depuse in judetul Cluj. Astfel, au fost depuse 51 proiecte pentru dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii, in valoare de 35,4 milioane euro; dintre acestea, 24 de proiecte au avut ca obiectiv consolidarea drumurilor locale, 18 proiecte - alimentarea cu apa si 9 proiecte - realizarea unei retele de canalizare. Inginerul horticol Radu Vasile din com. Sipote a fost singurul solicitant de fonduri PHARE din judetul Iasi, care a primit un imprumut nerambursabil de 20.000 euro, pentru proiectul sau intitulat “Producerea de material saditor de pomi fructiferi si arbusti, rasaduri de legume, puieti fructiferi, butasi de vita de vie si productie de legume, fructe pentru consum”.

Prin implementarea politicii de dezvoltare economica regionala in Romania au fost initiate parteneriate active intre administratiile publice, centrala si locale, dar si intre administratiile publice locale ale judetelor constitutive din componenta regiunilor de dezvoltare. Este necesara intensificarea relatiilor in toate planurile vietii socio-economice si politice, astfel incat sa se asigure dezvoltarea socio-economica durabila a fiecarei regiuni, in contextul dezvoltarii nationale.

3. Propuneri pentru dezvoltarea romaneasca la nivel regional

Tranzitia  Romaniei la economia de piata a avut ca efect o scadere a ratei de crestere economica, concomitent cu cresterea numarului de someri care trebuie recalificati si reorientati profesional pentru asigurarea stabilitatii socio-economice. Planul National de Dezvoltare, prin prioritatile de dezvoltare stabilite, urmareste obtinerea unei cresteri economice durabile si crearea de locuri de munca permanente. Atingerea acestor obiective impune ca actualul proces de restructurare industriala sa fie insotit de politici nationale de dezvoltare regionala si sectoriala corespunzatoare, care sa sprijine realizarea prioritatilor de dezvoltare stabilite in Planul National de Dezvoltare. Edificiul Planului National de Dezvoltare se sprijina pe noua piloni care reprezinta prioritatile de baza ale sale. Primele sase prioritati sunt prioritati nationale de dezvoltare regionala si realizarea lor trebuie sprijinita financiar din Fondul National de Dezvoltare Regionala, iar ultimele trei prioritati sunt prioritati nationale de dezvoltare sectoriala. Abordarea si ideile acestor noua prioritati urmaresc indeaproape cerintele subliniate in Programul National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.

Prioritatile nationale de dezvoltare regionala se realizeaza cu sprijinul fondurilor PHARE  - componenta coeziune economica si sociala si cofinantarea de la bugetul de stat, respectiv din Fondul National de Dezvoltare Regionala. In cadrul prioritatilor nationale de dezvoltare regionala stabilite, se acorda prioritate masurilor care se adreseaza pentru:

1. Dezvoltarea sectorului privat si stimularea investitiilor

Sprijinul investitional la care se refera aceasta prioritate se adreseaza, ca principiu de baza, nu numai intreprinderilor mijlocii si mici, ci si intreprinderilor mari, care se dovedesc viabile, obiectivul strategic fiind reconstruirea unui profil economic  de succes pentru fiecare din cele opt  regiuni.

Principalele actiuni care trebuie intreprinse se inscriu pe doua directii principale, si anume: asigurarea de capital initial (pe baza de granturi) pentru atragerea investitiilor industriale private, precum si a investitiilor in infrastructura publica. Exista posibilitatea realizarii de catre responsabilii financiari a unui inceput de capitalizare a unor fonduri, pe baza exceptarilor de la plata unor taxe si impozite, prevazute in O.U.G.nr.24/1998 privind zonele defavorizate, pentru investitii localizate in aceste zone, in special cele dependente aproape exclusiv de industriile aflate in proces de restructurare.

Masurile orientative includ:

a) Sprijinirea intreprinderilor productive prin:

- transformarea/modernizarea/rationalizarea intreprinderilor existente;



- dezvoltarea intreprinderilor cu perspective viabile;

- crearea de noi intreprinderi care sa utilizeze potentialul endogen al

              regiunilor si sa raspunda cerintelor pietei interne si chiar externe;

- vanzarea intreprinderilor inchise sau care sunt in pericol de a fi inchise, in conditii avantajoase de pret, pentru a folosi unele din capacitatile disponibile in dezvoltarea intreprinderilor  viabile.

b ) Atragerea investitiilor productive, prin:

      - asigurarea capitalului initial pentru atragerea investitiilor private in tehnologii nepoluante si industrii cu valoare adaugata mare;

      - campanii regionale de marketing pentru atragerea de investitii straine directe;

      - co-finantarea investitiilor care au ca scop imbunatatirea calitatii produselor si a tehnologiei;

      - promovarea si sustinerea infiintarii de joint ventures in sectoare de inalta tehnologie;

      - modernizarea infrastructurii tehnologiilor informationale si a sistemelor de calcul.

c)  Efectuarea de investitii in infrastructura publica adiacenta, promovand:

incubatoarele de afaceri;

      - sprijinirea crearii de parcuri industriale;

      - centrele de informare asupra tehnologiilor nepoluante si a tehnicilor cu consum redus de energie;

        - organizarea de targuri si expozitii.

2. Sprijinirea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii din sectorul productiv reprezinta un obiectiv important al politicii economice romanesti. In acest scop, in afara proceselor de retehnologizare sunt necesare masuri de stabilizare si intarire a acestor intreprinderi pe urmatoarele cai:

a) Imbunatatirea inzestrarii cu capital a IMM productive

Situatia financiara a multor IMM se caracterizeaza printr-o slabiciune cronica in ceea ce priveste inzestrarea cu capital propriu. Acordarea fondurilor de sprijin a IMM (fonduri PHARE si fonduri interne) trebuie sa se axeze pe: sprijinirea IMM pentru obtinerea de capital de pornire a activitatii; sprijinirea IMM existente pentru patrunderea pe piata de capital; sprijinirea IMM pentru obtinerea de capital de risc in scopul dotarii acestora  cu noi tehnologii.

Se folosesc urmatoarele instrumente de sprijinire a IMM productive:

1. sprijin si imprumuturi publice (cu dobanzi reduse) pentru infiintarea de IMM, in special pentru cele cu necesar redus de capital, unde finantarea bancara este neatractiva;

2. oferirea de credite subventionate;

3. oferirea de garantii pentru obtinerea de credite;

4. participarea efectiva cu capital, prin diverse forme avantajoase;

5. oferirea de garantii pentru imprumuturi in cazul imposibilitatii platii creditului;

 oferirea de fonduri pentru capitalul de risc;

7. acordarea de granturi destinate sustinerii IMM-urilor industriale, care isi stabilesc activitatea sau care-si extind operatiunile in zone foarte putin dezvoltate economic;

8. acordarea de imprumuturi subventionate pentru IMM-urile care au nevoie de credite pe termen lung, pentru investitiile in echipamente sau infrastructura fizica, cu posibilitatea transformarii lor in capital social al firmei;

9. cofinantarea unor operatiuni de leasing;

10. crearea si aplicarea unor scheme mutuale de garantare;

11. cofinantarea unor companii de leasing sau venture capital, care sa isi desfasoare activitatea la nivel regional si sa vizeze  IMM-urile;

12. finantarea de centre interregionale pentru calificarea si perfectionarea pregatirii personalului;

13. oferirea de terenuri pentru activitatea de productie, precum si pentru birouri cu chirii reduse;

14. organizarea de servicii comune pentru mai multe firme.

b) Imbunatatirea activitatii de consultanta si a celei de sprijin adiacent (coaching)

Sprijinul pentru acordarea de consultanta IMM cuprinde aspecte financiare, tehnice, organizatorice si economice, atat pentru cele existente cat si pentru cele nou create. Masura urmareste intarirea competentelor conducerii noilor IMM si perfectionarea managementului celor existente. Prin suplimentarea sprijinului folosit in mod obisnuit,  prin prin masuri de consultanta pe durata limitata si coaching, se are in vedere obtinerea unui efect stabilizator de lunga durata. De asemenea,  consultanta are rolul de a transforma idei, in noi intreprinderi sau in dezvoltarea celor existente. In aceste situatii se produce transferul de know-how de la consultant la intreprindere. Sprijinul are loc prin finantare completa sau partiala a costurilor respective, urmarindu-se insa si participarea substantiala a IMM.

c)  Sprijinirea cooperarii intre IMM si marile intreprinderi urmareste depasirea limitelor proprii ale IMM si intarirea competentei acestora, ca intreprinderi furnizoare ale marilor intreprinderi pe de o parte, sau ca ofertante de servicii pe de alta parte. In acest fel,  IMM pot deveni verigile care asigura legatura in proiectele de cooperare dintre diferitele intreprinderi. Un astfel de rol il pot juca  IMM aparute ca rezultat al asocierii mai multor intreprinderi. Din aceste considerente trebuie sa fie sprijinite in special proiectele concrete de cooperare intre diferite intreprinderi, precum si coordonarea, comunicarea si consultanta externa. Proiectele sprijinite se vor axa in mod clar pe dezvoltare, productie, desfacerea produselor comune sau pe realizarea acestor produse pentru patrunderea pe noi piete.

d) Imbunatatirea managementului IMM si a sistemelor de organizare a acestora

Dovada indeplinirii standardelor nationale si internationale in domeniul asigurarii calitatii reprezinta pentru tot mai multe intreprinderi o conditie necesara pentru patrunderea pe piete. In acest sens trebuie dezvoltat un sprijin corespunzator pentru introducerea si perfectionarea sistemelor de management al calitatii si a unei conduceri a IMM in concordanta cu cerintele protectiei mediului (eco-audit). Prin aceasta se urmareste eficientizarea structurilor interne ale IMM si a organizarii acestora.

e)  Sprijinirea IMM pentru a avea acces la piete reprezinta un element central al politicii destinate intariririi IMM. Se vor lua masuri corespunzatoare pentru asigurarea atat a calitatii produselor si serviciilor oferite la export, cat si pentru intarirea, activarea si folosirea maxima a potentialelor pietelor regionale, inclusiv in domeniul serviciilor oferite publicului. Acest sprijin se va materializa, in functie de cerintele concrete,  in urmatoarele directii:

- desfasurarea unor studii de  piata;

- pregatirea si prezentarea produselor si a intreprinderilor la tirguri si expozitii, precum si utilizarea mass-media pentru publicitate;

- crearea de servicii de consultanta privind strategia de marketing;

- acordarea unui sprijin concret cooperarii intre intreprinderi pentru realizarea de strategii pentru patrunderea pe piete.

 

f) Oferirea de servicii de consultanta pentru IMM reprezinta un sprijin eficient in cooperarea acestora cu marile intreprinderi. Pentru firmele nou infiintate, sau pentru cele care se muta, acest ajutor reprezinta  un sprijin foarte pretios. Sprijinul trebuie sa fie orientat spre oferirea de:

- service si consultanta pentru crearea si dezvoltarea unor centre de inovare, tehnologie si de afaceri pentru IMM-uri, indeosebi pentru noile intreprinderi si pentru cele care utilizeaza si dezvolta noi tehnologii;

- servicii de consultanta in domeniul managementului, know-how-ului tehnologic, marketingului, produselor si sistemelor de productie novatoare, normelor si standardelor;

- consultanta privind modernizarea metodelor si procedeelor de productie, introducerea pe piata a produselor, a procedeelor de certificare, normare si standardizare a acestora.

3.  Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii regionale si locale

Cu toate ca proiectele de dezvoltare a infrastructurii fizice constituie in principal domeniul de finantare al ISPA, mai pot fi initiate si programe de imbunatatire a infrastructurilor mici, care sa faciliteze corelarea si armonizarea proiectelor finantate prin PHARE si ISPA. Intrepatrunderea celor doua tipuri de proiecte face posibila realizarea scopurilor  economice si sociale ale acestor programe. Exemple de astfel de programe sunt: dezvoltarea si/sau transformarea unor cladiri pentru a fi utilizate de IMM-uri  pentru demararea activitatii sau ca centre de inovare; construirea unor drumuri de acces la fabrici sau depozite; conectarea constructiilor la retelele de apa, canalizare si electricitate, toate acestea favorizand atragerea investitiilor in regiuni pentru  reabilitarea infrastructurii publice de servicii. Este utila sprijinirea financiara a urmatoarelor tipuri de infrastructuri:

                   a) Infrastructura complementara economiei, care reprezinta o conditie indispensabila pentru dezvoltarea sectorului privat. Existenta acestei infrastructuri este aceea care ii determina pe intreprinzatorii privati  sa opteze pentru o anumita regiune, judet sau localitate. Acest tip de infrastructura vizeaza:

- reabilitarea mediului vechilor situri industriale degradate si al intreprinderilor inchise, pentru ca potentialul infrastructural deja existent al acestora, sa poata fi utilizat in cadrul noilor situri sau parcuri  industriale ce se vor crea;

-    imbunatatirea infrastructurii de baza - apa, canalizare, energie - care deserveste activitatile productive, precum si a conditiilor de mediu, pentru a spori gradul de atractivitate al arealelor oferite pentru implantarea de noi activitati economice;

-  reabilitarea infrastructurii serviciilor publice prin reconstructia spitalelor, orfelinatelor, scolilor etc;

-   imbunatatirea infrastructurii turismului prin amenajarea suprafetelor destinate turismului si crearea/extinderea facilitatilor publice de baza pentru turism, pentru a ajuta la dezvoltarea turismului ca sector economic esential al tarii;

-  ameliorarea calitatii infrastructurii de afaceri, cu accent pe proiecte de infrastructura, care sa aduca beneficii directe activitatii din sectorul productiv si mediul local de afaceri;

-  dezvoltarea unor infrastructuri legate de noul sistem de productie, si anume echipamente legate direct de nevoile specifice ale firmelor si activitatilor de servicii productive;

-  organizarea sistemelor informationale locale, crearea structurilor de piata, crearea facilitatilor educationale, crearea structurilor de sprijinire a inovatiilor tehnologice, indeosebi pentru intreprinderile mici si mijlocii.

b) Infrastructura in domeniul stiintei, cercetarii, dezvoltarii si tehnologiei informationale. Construirea si consolidarea conditiilor infrastructurale  corespunzatoare in acest domeniu inseamna realizarea urmatoarelor tipuri de investitii in:

- domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice;

- transferul de tehnologie;

  - infrastructura pentru  informatii, comunicatii si  multimedia.

c) Infrastructura necesara calificarii si perfectionarii profesionale necesita investitii in modernizarea imobilelor si structurarea lor corespunzatoare, astfel incat sa poata raspunde cerintelor actuale si viitoare de calificare, recalificare, perfectionare profesionala si invatamint continuu. La alegerea obiectivelor finantabile se va tine seama de capacitatile existente pentru calificare, recalificare si perfectionarea pregatirii profesionale, de cererea privind dezvoltarea acivitatii economice in zona, de relatia cerere - grad de ocupare intr-o perspectiva pe termen lung. 

            d) Dezvoltarea infrastructurii regionale si locale prin:

- dezvoltare urbana, inclusiv imbunatatirea habitatului, cu accent pe efectele regional economice ;

- realizarea de infrastructuri pentru dezvoltarea diferitelor cartiere urbane, areale care folosesc si potentialele regionale endogene.

e) Dezvoltarea infrastructurii transporturilor are scopul de a asigura intarirea legaturilor dintre polii economici regionali si coridoarele de transport european. Investitiile in acest tip de infrastructura vizeaza, de asemenea, imbunatatirea accesului spre zonele-cheie pentru dezvoltarea industriala, turistica sau comerciala. Se va urmari cu precadere dezvoltarea infrastructurii rutiere, feroviare si navale adiacente principalelor drumuri sau retele de cai ferate, pentru a se crea si/sau permite accesul adecvat la fabrici, depozite sau alte unitati productive.

Trebuie sa fie sprijinita refacerea, largirea sau construirea de noi retele rutiere primare, a strazilor si podurilor de gabarit din orase sau judete precum si a drumurilor care asigura conexiunile intre diferitele zone in cadrul regiunilor sau intre regiuni, in dependenta de situatiile regionale concrete. Realizarea fluidizarii circulatiei si descongestionarii oraselor, precum si ocolirea localitatilor sunt proiecte de investitii care pot fi, de asemenea,  sprijinite in cadrul acestei prioritati.

4.  Dezvoltarea resurselor umane

Proiectele finantabile vor fi orientate in principal spre sporirea posibilitatilor de ocupare (prin calificarea si recalificarea fortei de munca), dezvoltarea spiritului antreprenorial, ameliorarea capacitatii de adaptare a intreprinderilor si a angajatilor acestora la cerintele unei economii de piata, asigurarea de oportunitati egale pentru femei si barbati. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesar sa se aiba in vedere:

- organizarea de programe de pregatire si perfectionarea pregatirii profesionale pentru persoanele care au un loc de munca. Scopul acestei masuri este de a conduce la o mai mare siguranta in pastrarea locurilor de munca;

-  desfasurarea de cursuri de formare care au ca scop dezvoltarea, sporirea si imbunatatirea calificarii profesionale a muncitorilor in ceea ce priveste metodele de productie, noile tehnologii, precum si obtinerea de noi calificari si aptitudini profesionale care sa ii ajute sa-si pastreze locurile de munca si/sau sa sprijine intreprinderea in care lucreaza, daca este necesar, sa patrunda si in alte domenii de activitate;

- programe de training care dezvolta capacitatea manageriala si administrativa a personalului intreprinderilor si care dau posibilitatea angajatilor sa efectueze schimbarile necesare in compania in care lucreaza,  sa cunoasca si sa utilizeze progresele tehnologice si inovatoare realizate, precum si tehnologiile informationale, ceea ce va permite intreprinderilor sa devina competitive, sa poata nu numai sa  supravietuiasca, dar si sa se dezvolte.




Sunt necesare: initiative pentru orientare profesionala, alegerea carierei, ocupare si motivare, care sa ajute beneficiarii fie sa intre pe piata muncii (pentru cei care sunt in cautarea primului loc de munca), fie sa isi gaseasca un alt loc de munca, care sa le asigure independenta economica; initiative care sa permita intreprinderilor sa recruteze someri si persoane subocupate pentru locuri de munca cu norma intreaga; initiative de training pentru absolventi si ucenici, care sa permita tinerilor sa-si gaseasca loc de munca si/sau sa-si aleaga meseria pentru care s-au pregatit. Trebuie luate, de asemenea, masuri active pentru imbunatatirea integrarii in munca a persoanelor  dezavantajate si a celor cu nevoi speciale.

5.  Dezvoltarea turismului prin:

- investitii in sectorul privat realizate prin granturi pentru co-finantarea de investitii fizice in initiative novatoare, in forme alternative de turism, dezvoltate in regiuni cu potential turistic recunoscut, destinate pentru: dezvoltarea turismului rural si a retelei de pensiuni; construirea de noi unitati de cazare in sate turistice, campinguri etc; renovarea hotelurilor existente si imbunatatirea dotarilor; diversificarea ofertei turistice;

- investitii in sectorul public, in infrastructura turistica si in siturile renumite ca puncte de atractie pentru turisti, ca de exemplu investitii pentru: conservarea patrimoniului cultural-istoric si a peisajului; reabilitarea muzeelor si a altor expozitii publice; hoteluri pentru tineret; crearea sau dezvoltarea infrastructurii de acces spre zonele turistice;

- servicii de sprijinire a turismului, precum: sisteme de rezervare a locurilor; studii de piata; consiliere si sprijin pentru organizarea unor campanii de marketing; realizarea de pachete de servicii pentru grupuri tinta; realizarea de pachete de servicii turistice rurale; cursuri de calificare specifice turismului; training specific pentru comunitatile rurale.

 Sprijinirea cercetarii, dezvoltarii tehnologice si a inovarii trebuie sa urmareasca:

- introducerea, respectiv, utilizarea rezultatelor obtinute in cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica; un accent suplimentar trebuie pus pe faza post cercetare/dezvoltare, iar participarea financiara trebuie sa fie extinsa asupra  proiectelor-pilot, de demonstratie, de implementare pe piete, pentru obtinerea de patente etc.

-  crearea de centre de transfer a inovatiilor si tehnologiilor de cercetare si dezvoltare tehnologica, care sa focalizeze activitatile de introducere si diseminare a rezultatelor cercetarii/dezvoltarii, inovarii si transferului de tehnologie;

Sprijinirea intreprinderilor in domeniul transferului de tehnologie cuprinde consultanta corespunzatoare, sprijin destinat aplicarii in economie a rezultatelor cercetarii / dezvoltarii, cat si calificarii  resurselor umane necesare. Sprijinul financiar va fi orientat spre:

- consultanta tehnologica acordata de unitati specializate;

- sprijin pentru obtinerea brevetelor si pentru crearea unei piete specifice, care sa ajute la o mai larga utilizare in productie a rezultatelor cercetarii /dezvoltarii si inovarii

- atragerea de personal tehnic specializat in inovare, pe de o parte, cat si a celui de utilizare practica a noilor tehnologii;

- realizarea si coordonarea transferului tehnologic si inovational regional (de exemplu: strategii regionale de inovatii)

Acest sprijin trebuie sa fie insotit de masuri de:

- imbunatatire a cercetarii si dezvoltarii, a infrastructurii transferului de tehnologie si a existentei unei infrastructuri de consultanta in acest domeniu;

- utilizarea fortei de munca superior calificate. Romania se confrunta  in prezent cu un fenomen de subocupare a inginerilor, tehnicienilor, cercetatorilor si oamenilor de stiinta. Aceasta situatie i-a determinat pe acestia sa caute locuri de munca in alte sectoare de activitate sau sa emigreze in tari ale UE sau America de Nord. De aceea, un obiectiv prioritar il constituie utilizarea inteligentei, capacitatii si experientei acestor oameni superior calificati, la dezvoltarea capacitatii tehnologice si inovatoare a tarii. Acest lucru se poate realiza de exemplu prin incadrarea lor in Centrele de transfer tehnologic si inovare propuse a se crea. De asemenea, reprezinta o prioritate dezvoltarea potentialului intern al conducerii si personalului intreprinderilor in acest domeniu, inclusiv prin asigurarea capacitatii acestora de a initia si/sau prelua proiecte care sa implice colaborarea cu astfel de centre, prin:

- dezvoltarea calificarii si aptitudinilor tehnicienilor pentru a deveni consultanti ai IMM-urilor in probleme de  inovare si transfer tehnologic;

- organizarea unor cursuri si a altor initiative care sa  permita conducerii si personalului intreprinderilor sa inteleaga necesitatea utilizarii tehnologiei si a inovarii in activitatea intreprinderii lor,  precum si sa preia si sa utilizeze sisteme avansate  de lucru;

- sprijinirea afacerilor si axarea lor pe tehnologie, pentru a le aduce la un nivel compatibil si, in acelasi timp, competitiv cu intreprinderile din UE.

Actiunile ce vor fi finantate in cadrul acestei masuri vor fi orientate spre promovarea acelor initiative care sustin diseminarea inovatiilor si transferul tehnologiilor moderne in  IMM-uri.

- dezvoltarea societatii informationale, utilizarea telematicii si a serviciilor din acest domeniu.

Sprijinul va  fi orientat in urmatoarele directii:

- definirea strategiilor si participarea la aplicarea lor pentru consultanta sau pentru analiza nevoilor si organizarea de studii de piata;

- stimularea ofertei si cererii de informatie;

- organizarea de actiuni de publicitate;

- dezvoltarea competentelor in materie de informatie.

Intarirea capacitatii concurentiale a intreprinderilor implica implementarea urmatoarelor  elemente de baza:

- sisteme electronice de informatii si sisteme de comunicatie pentru IMM;

- comert electronic, servicii de informatii si comunicatii pentru IMM;

- utilizarea tehnicilor de informare si comunicare pentru calificarea, recalificarea si perfectionarea pregatirii profesionale a resurselor umane;

- folosirea 'asistentei telematice' in IMM.

Prioritatile nationale de dezvoltare sectoriala, completeaza armonios primele sase prioritati nationale de dezvoltare regionala. Prioritatile dezvoltarii sectoriale se refera la:

7. Agricultura si dezvoltarea  rurala

Cu 60% teren arabil din suprafata totala a tarii, sectorul agricol ar  trebui sa joace un rol important in economia nationala, iar procentul de 42% din populatia activa ocupata in agricultura, reprezinta faptul ca agricultura constituie sursa principala de asigurare a locurilor de munca, inclusiv pentru cei care au fost nevoiti sa-si paraseasca activitatile desfasurate in industrie. Pentru aceste ratiuni este necesara  dezvoltarea programelor si initiativelor in domeniul agriculturii si spatiului rural, care sa sustina politicile de dezvoltare regionala si nationala.

Proiectele in domeniul spatiului rural au intrat in sfera de interventie a fondului SAPARD; au existat, de asemenea, proiecte de dezvoltare agricola de dimensiuni mai mici, care au permis actiuni complementare din fondurile PHARE. Un astfel de exemplu l-au constituit proiectele care au permis dezvoltarea IMM-urilor in domeniul colectarii si prelucrarii produselor, la care s-au adaugat, dar pe o scara mult mai mica, proiectele care au oferit alternative de diversificare a economiilor rurale, dependente, in general, de agricultura.

Dezvoltarea agriculturii si a zonei rurale se poate realiza pe baza unei Strategii sau a unui Plan National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala,  grupat(a) pe 4 axe prioritare:

        A. Imbunatatirea accesului la piete si a competitivitatii produselor agricole prelucrate. Obiectivele specifice sunt: orientarea productiei in concordanta cu tendintele previzibile ale pietei sau incurajarea dezvoltarii de noi piete pentru produsele agricole; imbunatatirea calitatii produselor alimentare prin  respectarea cerintelor minime de securitate alimentara impuse de UE; imbunatatirea si controlul conditiilor sanitare; aparitia procesatorilor privati de produse agro-alimentare si     piscicole.

Alte masuri incluse in cadrul acestei axe prioritare sunt: prelucrarea si marketingul produselor agricole si piscicole, precum si imbunatatirea structurilor institutionale in vederea realizarii controlului veterinar si fitosanitar, pentru pastrarea calitatii produselor alimentare si protectia consumatorilor.

      B. Imbunatatirea infrastructurii pentru dezvoltare rurala si agricultura. Obiectivele  specifice sunt: sporirea accesului locuitorilor spatiului rural la retelele locale de drumuri ale satelor si judetelor, la drumurile regionale si nationale, precum si la reteaua nationala de cai ferate etc; imbunatatirea conditiilor de igiena si sanitare ale locuintelor rurale, precum si ale activitatilor agricole in conformitate cu standardele in vigoare; repunerea in stare de functiune, precum si sporirea capacitatii de folosire a sistemelor de irigatii.

Alte masuri incluse in cadrul acestei axe prioritare sunt: dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale, precum si managementul resurselor de apa pentru agricultura.

        C. Dezvoltarea economiei rurale. Obiectivele specifice sunt orientate spre: promovarea si diversificarea activitatilor agricole; aplicarea regulilor unitare referitoare la productie, recoltare si distributia pe piata a produselor, reguli recunoscute in tarile candidate; conservarea si prezervarea mediului natural agricol; protectia si imbunatatirea resurselor forestiere.

Alte masuri incluse in cadrul acestei axe prioritare sunt: acordarea de investitii sporite pentru exploatatiile agricole, protejarea mediului si silvicultura; organizarea mai buna a grupurilor de producatori; diversificarea activitatilor economice pentru generarea de venituri alternative.

        D. Dezvoltarea resurselor umane, prin urmatoarele masuri: reorientarea calitativa a productiei, protejarea peisajului si protectia mediului; atingerea unui nivel de pregatire profesionala, care este necesar pentru managementul unor exploatatii viabile; pregatirea si specializarea diferitelor autoritati si organizatii responsabile pentru indeplinirea programelor legate de dezvoltarea resurselor umane.

Alte masuri incluse in cadrul acestei axe prioritare sunt: imbunatatirea pregatirii si perfectionarii pregatirii profesionale a celor care lucreaza in agricultura, precum si acordarea asistentei tehnice adecvate.

8. Dezvoltarea infrastructurii transporturilor

In programele de dezvoltare regionala, dezvoltarea infrastructurii transporturilor joaca un rol important in asigurarea implementarii proiectelor. De aceea sunt necesare investitii mari in domeniul transporturilor. Pentru dezvoltarea infrastructurii transporturilor trebuie avut in vedere obiectivul prioritar - reabilitarea, modernizarea si dezvoltarea infrastructurii, echipamentelor si a mijloacelor de transport aferente. Principalele proiecte avute in vedere sunt cele situate pe:

- coridorul IV: Constanta – Bucuresti – Brasov - Curtici, iar in domeniul rutier, constructia autostrazii Bucuresti - Constanta;

- coridorul VII – Dunarea, prioritar fiind terminalul de containere din portul Constanta;

- coridorul IX: Giurgiu – Bucuresti - Ungheni/Albita.

 

9. Protejarea si ameliorarea calitatii mediului

In ultimele decenii, peste 10% din teritoriul Romaniei a fost expus unor surse de poluare industriala excesive. Cca 8 milioane de persoane traiesc in conditii incerte de mediu si aprox 2 milioane de persoane sufera deja de afectiuni cronice datorate expunerii indelungate la surse de poluare. Prin urmare, poluarea industriala reprezinta o grea povara a dezvoltarii regionale, din cauza costurilor publice mari pentru protectia si prezervarea mediului si a serviciilor de ingrijire medicala care sunt necesare.  Este putin probabil ca regiunile poluate sa atraga investitii in alte industrii. In acelasi timp, poluarea afecteaza dezvoltarea agriculturii, prin diminuarea productivitatii pamantului, dar si prin diminuarea altor activitati, cum ar fi turismul.

Prin urmare, investitiile pentru protejarea si prezervarea mediului sunt o prioritate nationala. Masurile privind reabilitarea mediului din zonele industriale degradate sau din vechile situri (platforme industriale) din mediul urban, in prezent inchise, dar care sunt avute in vedere pentru noi activitati economice sunt finantate din fondurile PHARE. Masurile de siguranta impotriva consecintelor fenomenelor naturale, cum ar fi eroziunea solului, inundatii si despaduriri au fost finantate prin fondurile acordate de SAPARD, iar in prezent prin fondurile structurale.

Strategia propusa de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului in cadrul planului sau sectorial a fost finantata din fonduri ISPA si s-a articulat pe doua directii principale: imbunatatirea calitatii apei pentru atingerea standardelor aquis-ului comunitar, precum si managementul deseurilor. Masurile indicative s-au referit la:  ameliorarea calitatii resurselor de apa si a apei furnizate catre populatie; reducerea infestarii cu plumb a apelor uzate, industriale si casnice; imbunatatirea parametrilor statiilor de tratare a apelor uzate; diminuarea acumularilor de metale grele si componente organice din sedimente; reducerea concentratiei de nitrogen, pesticide etc. din resursele de apa; construirea, modernizarea sau extinderea zonelor pentru depozitarea deseurilor menajere din marile orase sau  comune in curs de urbanizare;  constructia/reconditionarea depozitelor pentru deseuri industriale si crearea de oportunitati pentru utilizarea lor eficienta; construirea de incineratoare pentru deseuri periculoase, conform standardelor UE.

Principalele prioritati si masuri de dezvoltare ale regiunilor, selectate din strategiile respective de dezvoltare regionala, integrate in structura obiectivelor prioritare si a masurilor corespunzatoare cuprinse in  Planul National de Dezvoltare 2007-20013 sunt urmatoarele pentru:

Ø     Regiunea  Nord-Est:

-          dezvoltarea IMM prin sprijinirea crearii de noi IMM productive si dezvoltarea celor existente, a unor centre de cercetari pentru IMM, sprijinirea transferului de tehnologie, crearea de parcuri industriale care sa utilizeze infrastructuri ale fostelor intreprinderi de stat si ale vechilor platforme industriale, acordarea de consultanta pentru IMM, constituirea unor retele de informatii pentru afaceri;

-          dezvoltarea infrastructurii fizice prin reabilitarea/modernizarea drumurilor de acces spre zone industriale, turistice, de munte si a retelei de distribuire a gazului metan, precum si prin modernizarea/dezvoltarea infrastructurii telecomunicatiilor;

-          dezvoltarea turismului si a serviciilor  pentru turism, a agro-turismului si a altor categorii de turism alternativ, dezvoltarea infrastructurii drumurilor si a infrastructurii adiacente in zonele de munte;

-          dezvoltarea rurala prin crearea de IMM cu profil agro-industrial si de servicii,  dezvoltarea eco-fermelor, promovarea si comercializarea produselor locale agricole si neagricole, dezvoltarea infrastructurii rurale;



-          dezvoltarea resurselor umane prin intermediul trainingului pentru manageri si personalul IMM in vederea calificarii profesionale, reconversiei  profesionale, de asemenea al  trainingului pentru pentru persoanele ocupate in  agricultura, in administratia publica locala, pentru servicii  in  turism si in tehnici de protejare a mediului;

-          legat de protejarea mediului: investitii in tehnologii prietenoase mediului si in utilitati publice, reciclarea deseurilor, reabilitarea zonelor afectate de dezastre naturale si de activitatile antropice.

Ø     Regiunea Sud-Est:  

-        dezvoltarea IMM prin sporirea numarului de centre de consultanta, dezvoltarea spiritului antreprenorial si a tehnicilor de management, aplicarea unor scheme de imprumut pentru IMM si a unor stimulente pentru activitatea de export a IMM;

-        dezvoltarea rurala prin diversificarea economica a zonelor rurale, sprijinirea asociatiilor de fermieri, acordarea de investitii directe pentru dezvoltarea fermelor, know - how si transfer tehnologic in agricultura, efectuarea marketingului produselor agricole si rurale;

-        dezvoltarea infrastructurii  transporturilor, a utilitatilor publice (apa curenta, gaze, electricitate), dezvoltarea infrastructurii necesara IMM, sprijinirea cercetarii si a centrelor  pentru inovatii in mediul rural;

-        dezvoltarea resurselor umane prin organizarea de cursuri pentru calificarea profesionala  a tinerilor in meserii cerute de piata muncii,  cursuri pentru someri, persoane neocupate si persoane dezavantajate, preum si integrarea acestora pe piata muncii;

-        dezvoltarea turismului si a infrastructurii  zonelor turistice, realizarea unor investitii pentru protejarea valorilor culturale, dezvoltarea serviciilor pentru turism si diversificarea ofertei turistice;

-        protejarea mediului  prin reabilitarea siturilor industriale, sprijinirea impaduririlor, modernizarea sistemelor de monitorizare a mediului si managementul factorilor de mediu.

Ø     Regiunea Sud:

-        diversificare si extinderea bazei industriale a regiunii prin dezvoltarea IMM productive, reabilitarea siturilor industriale si pregatirea lor pentru alte activitati , crearea de parcuri industriale, dezvoltarea infrastructurii fizice;

-        dezvoltarea rurala, a unor IMM care sa prelucreze resursele locale, obtinerea  de produse agricole ecologice;

-        dezvoltarea turismului si a serviciilor in turism, organizarea de actiuni de marketing si promovare a turismului, protejarea valorilor culturale si a zonelor naturale cu potential turistic, dezvoltarea turismului specializat in vinatoare si pescuit;

-        dezvoltarea resurselor umane prin organizarea de cursuri pentru recalificare profesionala a personalului din sectorul servicii, a somerilor si altor categorii de persoane neocupate.

Ø    Regiunea Sud-Vest:

-        dezvoltarea IMM  prin transferul tehnologic pentru IMM, crearea de noi IMM productive, servicii pentru afaceri si centre de cercetare pentru dezvoltarea activitatii IMM;

-        dezvoltarea infrastructurii turistice prin investitii directe in activitati turistice si in protejarea valorilor culturale si a  zonelor naturale de interes turistic, promovarea agro-turismului si a turismului cultural, a marketingului la nivelul regiunii, cursurilor pentru personalul ocupat in  turism;

-        dezvoltarea rurala, a marketingului pentru produse rurale, imbunatatirea calitatii produselor rurale;

-        dezvoltarea resurselor umane prin organizarea de cursuri de calificare pentru someri si alte categorii de populatie neocupata, pentru tineri si femei in meserii cerute de piata muncii, precum si pentru dezvoltarea capacitatilor manageriale si antreprenoriale;

-        dezvoltarea infrastructurii, a retelei de apa curenta, de telecomunicatii si de electricitate in zonele  rurale, sprijinirea constructiei de locuinte;

-        protejarea mediului si efectuarea de investitii in noi tehnologii pentru protectia mediului si pentru economisirea energiei, organizarea de actiuni pentru constientizarea problemelor privind mediul, monitorizarea riscurilor privind mediul 

-        atragerea de investitii straine directe prin actiuni de marketing ad-hoc si prin promovarea avantajelor oferite de legislatia zonelor dezavantajate si a zonelor libere.

 

Ø     Regiunea Vest:

-        dezvoltarea sectorului privat si promovarea investitiilor prin sprijinirea transferului de tehnologie, crearea de IMM in industria prelucratoare, realizarea de investitii in infrastructura publica, crearea de parcuri tehnologice;

-        dezvoltarea turismului si agroturismului, reabilitarea utilitatilor publice in arealele turistice, dezvoltarea si modernizarea infrastructurii in statiunile de munte, calificarea personalului care lucreaza in servicii turistice;

-        dezvoltarea  rurala, a infrastructurii de baza in mediul rural (drumuri, apa curenta, gaze, canalizare,  telecomunicatii), infiintarea de centre de colectare a produselor agricole, precum si de IMM in domeniul prelucrarii produselor agricole, dezvoltarea activitatilor mestesugaresti, acordarea de sprijin financiar pentru finantarea achizitiei de echipamente;

-        dezvoltarea resurselor umane prin recalificarea fortei de munca disponibilizate in meserii cerute de piata muncii, precum si prin alte masuri active de ocupare a populatiei;

-        imbunatatirea calitatii mediului prin diminuarea efectelor poluarii in zonele afectate, cu atentie speciala pentru zonele turistice, modernizarea sistemului de monitorizare a mediului si extinderea sistemului de colectare a deseurilor, reciclarea materialelor refolosibile;

-        dezvoltarea infrastructurii de baza (apa curenta, gaze, canalizare) si a telecomunicatiilor in zonele cu  dezvoltare economica si sociala scazute.

Ø      Regiunea Nord-Vest:

-        crearea unui mediu de afaceri favorabil dezvoltarii unei economii diversificate si cresterii atractivitatii regiunii prin: dezvoltarea infrastructurii de sustinere a sectorului privat, dezvoltarea activitatilor economice bazate pe resurse locale, dezvoltarea spiritului  antreprenorial si a initiativei locale, stimularea cooperarii economice si a transferului de tehnologie;

-        dezvoltarea durabila a spatiului rural prin: reabilitarea si dezvoltarea infrastructurii fizice, valorificarea resurselor locale, dezvoltarea serviciilor, reabilitarea si  protejarea  calitatii mediului;

-        dezvoltarea si utilizarea eficienta a resurselor umane prin calificarea  si recalificarea fortei de  munca, organizarea unor cursuri speciale de pregatire  pentru someri si pentru alte categorii de populatie dezavantajate.

Ø     Regiunea Centru:

-        dezvoltarea IMM si a mediului de afaceri prin sprijinirea infiintarii de noi IMM productive, sprijinirea transferului de tehnologie, promovarea produselor industriale si mestesugaresti, aplicarea unor noi scheme de finantare;

-        dezvoltarea agro-turismului si a turismului montan, imbunatatirea serviciilor turistice, dezvoltarea unor activitati pentru atragerea turistilor (arta populara, targuri cu produse mestesugaresti, spectacole folclorice, evenimente religioase etc);

-        dezvoltarea agricola si rurala, a infrastructurii rurale de baza, precum si a serviciilor rurale si agricole, diversificarea activitatilor rurale;

-        dezvoltarea localitatilor si a serviciilor sociale prin efectuarea unor lucrari de protectie impotriva inundatiilor si alunecarilor de teren, crearea unor servicii de sprijin a persoanelor din categorii dezavantajate;

-        protejarea mediului si a valorilor cultural-istorice, reciclarea deseurilor industriale si menajere, dezvoltarea retelei de epurare a apelor si de canalizare.

Ø     Regiunea Bucuresti-Ilfov:

-        Sprijinirea sectorului  privat si promovarea investitiilor prin transferul de know-how, modernizarea intreprinderilor cu potential viabil, dezvoltarea industriei de inalta tehnologie, dezvoltarea infrastructurii afacerilor, a cercetarii aplicate si  a dezvoltarii

-        dezvoltarea si modernizarea infrastructurii drumurilor, a retelei de cai ferate, dezvoltarea si imbunatatirea transportului interregional  de bunuri si persoane, dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;

-        protejarea mediului, diminuarea poluarii apei, aerului si solului;

-        dezvoltarea resurselor umane prin recalificarea somerilor proveniti din industrie, precum si a altor categorii de populatie dezavantajate, sprijinirea ocuparii tinerilor si femeilor;

-        dezvoltarea turismului efectuand investitii in infrastructura turistica si situri turistice si istorice recunoscute, promovarea turismului cultural – stiintific, dezvoltarea serviciilor turistice.

In privinta cooperarii interregionale, apreciem ca trebuie sa existe doua variante de abordare: derularea de colaborari punctuale, chiar complementare, mergand pe sistemul reciprocitatii, intre oricare judet dintr-o regiune si alte judete ale tarii, pe coordonatele impuse de prioritatile de dezvoltare ale acestor regiuni; derularea relatii de cooperare intre regiunile de dezvoltare intelese ca un tot unitar, pe proiecte cu grade diferite de complexitate si de relevanta regionala. In acest sens, este necesar ca regiunile respective sa-si defineasca prioritatile, eventual in cadrul unor strategii judetene, ceea ce ar permite interconectarea si armonizarea diverselor programe de dezvoltare.




{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







Cauta referat