Concurenta licita

Concurenta licita

1. Definitie. Art. l din Legea nr. 11/1991 impune comerciantilor obligatia de a-si exercita activitatea cu buna credinta si potrivit uzantelor comerciale cinstite.

Din acest text se desprind doua coordonate ale concurentei licite.

Prima coordonata ar constitui-o obligatia de desfasurare a activitatii comer­ciale cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite. O a doua coordonata este aceea ca manifestarea concurentei trebuie sa aiba loc numai in domeniile per­mise, in raport de aceste doua coordonate, concurenta licita a fost definita ca fiind:

"Forma fundamentala de concurenta in cadrul careia comportamentul com-petitional al agentului economic se exercita manifest, cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite, in domeniile permise concurentei, in scopul de a asigura existenta sau expansiunea comertului sau'.

2. Conditii necesare existentei concurentei licite Concurenta licita exista daca sunt intrunite urmatoarele conditii:

a) comportamentul concurential sa fie evident, adica sa aiba o existenta con­creta la un nivel de intensitate care sa excluda excesul dar si absenta concu­rentei. Numai un comportament evident sau manifest face posibila concurenta;

b). comportamentul concurential sa fie exercitat cu buna-credinta. Este un principiu de baza al raporturilor juridice. El presupune o stare psihologica care determina sau insoteste comportamentul concurential, implicand: intentia co­recta, diligenta, licitatea si abtinerea de la vatamarea altuia, cat si credinta, eronata sau scuzabila a subiectului de drept in cauza, ca se comporta conform legii. Sunt opuse bunei credinte comportamentele abuzive si culpabile, carac­terizate prin rea credinta. Lipsa bunei credinte falsifica jocul liberei concurente, ceea ce duce la rezultate pagubitoare pentru ceilalti participanti la competitie;

c). folosirea uzantelor cinstite in activitatea comerciala si industriala. Este o conditie cu un continut moral valabil, in functie de coordonatele morale si legale ale fiecarei societati.. Totusi, legea fixeaza Vinele limite dincolo de care con­curenta devine ilicita.

O alta limita a uzantelor cinstite sunt practicile ce duc la restrangerea con­curentei de tipul activitatilor de monopol, dumping si subventii la export. Ine­xistenta uzantelor cinstite in activitatea comerciala determina distorsiuni in jocul liberei concurente si falsifica rezultatele acesteia;

d). obligatia de desfasurare a competitiei concurentiale numai in domeniile permise acesteia. Aceste activitati sunt stabilite prin lege, de exemplu art. 4 din Legea nr. 21/1996 dar si prin conventia partilor. Tot prin lege si conventia partilor sunt determinate si domeniile inchise concurentei.

Prin lege au fost excluse concurentei unele domenii, cum sunt: piata muncii si a relatiilor de munca, piata monetara si piata titlurilor de valoare, in masura in care libera concurenta pe aceste piete face obiectul unor reglementari speciale (art. 2 alin. (4) din Legea nr. 21/1996); preturile si tarifele practicate de regiile autonome, precum si cele practicate in cadrul activitatilor cu caracter de mo­nopol national sau al unor activitati economice supuse prin lege unui regim special, pot fi stabilite numai cu avizul Consiliului Concurentei (art. 4 alin. (1) din Legea nr. 21/1996). in sectoarele economice sau pe pietele unde concurenta este exclusa sau substantial restransa prin efectul unei legi sau datorita existentei unei pozitii de monopol (art. 4 alin. (2) din Legea nr. 21/1996) Guvernul in­stituie forme de control.

In fine, pentru sectoare economice determinate si in imprejurari exceptionale, precum situatii de criza, dezechilibru major intre cerere si oferta si disfunctio-nalitate evidenta a pietei, guvernul poate dispune masuri temporare pentru com­baterea cresterii excesive a preturilor (art. 4 alin. (3) din Legea nr. 21/1996).

Limitarea sau inlaturarea concurentei prin conventia partilor priveste un do­meniu restrans si numai in raport cu un anumit concurent. Conventia sau clauza contractuala cuprinde angajamentul explicit ca nu va indeplini o activitate pro­fesionala in detrimentul celeilalte parti, in scopul de a asigura creditorului con­ditii favorabile propriului comert. Posibilitatea unor astfel de acte juridice re­zulta din principiul libertatii conventiilor.

Principalele contracte sau clauze care comporta prohibitii de concurenta pri­vesc: instrainarea unui fond de comert, inchirierea unui spatiu sau local comer­cial, concesiunea exclusiva pentru distribuirea de marfuri. Clauzele de necon-curenta sunt valabile numai in masura in care au de scop sa evite o concurenta anormala sau periculoasa si daca nu se aduc restrangeri excesive libertatii partii care si-a asumat obligatia de a se abtine de la un anumit comert. Prohibitia sa fie pe o durata limitata de timp, obiectul prohibitiei sa fie determinat si pe suprafata teritoriala marginita, in fine, prohibitia de concurenta sa nu contravina ordinei publice si bunelor moravuri;

e) absenta actelor de infidelitate. Concurenta poate fi afectata de existenta actelor de infidelitate care pot consta in legaturi realizate de persoane care par­ticipa la intreprinderea unui comerciant, fara stirea si acordul acestuia, cu con­curentii sai, sub forma operatiunilor comerciale sau asocierii, in aceasta cate­gorie intra salariatii si auxiliarii comertului, asociatii, administratorii si alte ca­tegorii de persoane care au calitatea de organ al societatii comerciale.

Actele de infidelitate sunt periculoase, pentru ca aceste persoane au acces la datele privind situatia gestiunii, secretele tehnice si comerciale, cunosc reteaua de furnizori, clienti si strategia de dezvoltare a afacerilor, iar unii dintre ei incheie si executa afaceri curente, in numele sau pe seama comerciantului. Astfel de acte de infidelitate, indiferent ca sunt caracterizate acte de concurenta interzisa sau acte de concurenta neloiala, perturba desfasurarea competitiei concurentiale, ele profitand, direct sau indirect, concurentelor. Din acest motiv, legea le sanctioneaza ca acte nepermise de concurenta.

Modalitati de desfasurare a concurentei licite

Comerciantul care doreste sa-si consolideze si sa-si dezvolte comertul sau pe piata libera in scopul sporirii rentabilitatii intreprinderii sale, va promova acele tehnici si metode care-i permit sa castige in competitia cu alti concurenti.

Intre modalitati care-i pot asigura succesul se mentioneaza: 1. organizarea pe baze stiintifice a luarii deciziilor economice, pornind de la nevoile cumpa­ratorilor (marketingul) indreptandu-si atentia in urmatoarele directii: spre pro­dus, spre piata, spre pret, spre promovare.

Promovarea comertului este ansamblul de mijloace si metode prin care cum­paratorul este informat asupra produsului, serviciului sau ideilor pe care comer­ciantul le urmareste pe o anumita piata, fiind convins sa le cumpere si sa le utilizeze. Promovarea se realizeaza prin diferite tehnici intre care cele mai im­portante sunt: publicitatea si promovarea vanzarilor.