QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Cererea



Cererea

Definitie

Cererea este o categorie economica ce exprima in anumite conditii social-istorice nevoia sociala. Cererea reprezinta cantitatea de bunuri si servicii pe care consumatorii sunt dispusi sa o cumpere la un anumit pret, intr-un timp determinat.


Este evident ca cererea poate fi privita ca o parte a nevoi sociale determinata de marimea mijloacelor banesti de care dispun cumparatorii, de puterea de cumparare a acestora. Ea reprezinta partea solvabila a nevoi sociale, respectiv acea parte care poate fi satisfacuta apeland la piata.




Nevoile de consum ale oamenilor sunt multiple si ample. Existand restrictii obiective in satisfacerea tuturor nevoilor de consum, este firesc sa se manifeste preferinte prin ordonarea bunurilor alese si a cantitatilor din acestea. Preferintele personale ale consumatorilor sunt reflectate in structura cererii acestora asa cum apare aceasta pe piata diferitelor bunuri si servicii. Este firesc atunci sa spunem ca cererea leaga cantitatile de bunuri care se achizitioneaza, la un moment dat de sacrificiile ce trebuiesc facute pentru a obtine aceste cantitati. Altfel spus, cererea manifestata pe piata sub forma cererii solvabile, este rezultanta interactiunii a trei factori si anume: nevoile de consum, venitul disponibil al consumatorilor, preturile bunurilor si serviciilor.


Cererea poate fi privita ca cerere pentru un produs sau serviciu anume, pentru o industrie (in sens de ramura) sau pentru o firma, respectiv pentru productia ei. De asemenea, cererea se prezinta ca cerere individuala, ca exprima cantitatea totala dintr-un bun sau serviciu pe care un individ este dispus sa o cumpere intr-o perioada de timp data, la un pret unitar dat si ca cerere totala de piata, ce exprima suma cererii tuturor cumparatorilor de pe piata unui bun sau serviciu anume, in cadrul unei economii nationale, in conditiile de pret amintite. Cererea totala de piata pune in evidenta, asadar, cantitatea maxima dintr-un anumit bun sau serviciu care, la un anumit pret este dorita si cumparata si pretul maxim care poate fi achitat pentru cumpararea unei anumite cantitati de bun dorit.


Legea Cererii. Extinderea si Contractia Cererii.


Dimensiunea cererii pentru un anumit bun, precum si dinamica acesteia sunt determinate de nivelul si dinamica pretului bunului respectiv. Deci, intre evolutia pretului unitar al unui bun (variabila independenta) si cererea de piata pentru bunul respectiv (variabila dependenta) exista o relatie de cauzalitate. Aceasta relatie este exprimata foarte clar de legea generala a cererii.


Conform acestei legi, daca pretul bunurilor resurselor si serviciilor scade, va creste cantitatile de marfa ceruta intr-o perioada data si invers, daca preturile cresc va scadea cantitatile de marfa ceruta in perioada de timp respectiva (celelalte conditii ramanand neschimbate). Reducerea pretului unitar determina procesul de extindere a cererii (cresterea cantitatii cerute), iar cresterea pretului unitar determina contractia cererii (scaderea cantitati).


Relatia dintre pretul unitar al unui bun si cantitatea de bunuri ceruta intr-o perioada de timp se poate reprezenta grafic, obtinandu-se curba cererii.

Exemplu: Sa presupunem ca avem un bun oarecare X, a carei cerere individuala intr-o luna, la diferite preturi, arata astfel (vezi tabelul nr. 5) :


Tabelul nr. 5

Pret / Kg

Cantitatea ceruta in Kg. pe luna












Grafic, reprezentarea relatiei dintre pretul unitar si cantitatea ceruta este prezentata in fig. nr. 13


Deci, cererea este intotdeauna o relatie intre doua variabile (pret si cantitate), ea pune in evidenta un sir de cantitati dintr-un bun pe care oamenii doresc sa le cumpere la diverse preturi. Pornind de aici, rezulta faptul ca cererea nu se confunda cu cantitatea ceruta. Aceasta este diferita de la un pret la altul, in timp ce cererea ramane neschimbata, ea este pusa in evidenta de intreaga curba, deci de toate corelatiile care se stabilesc intre cantitatea dintr-un bun si pret intr-o perioada data de timp.


Conditiile cererii

Intr-o anumita perioada de timp, cererea pentru un bun sau serviciu poate sa se reduca sau sa creasca in functie de evolutia unor factori, cunoscuti si sub denumirea de conditiile cererii. Sa vedem care sunt factorii ( respectiv conditiile) care influenteaza cererea in cazul in care nivelurile de pret unitar nu se modifica. Acestia sunt in principal urmatorii:

pretul altor bunuri;

veniturile indivizilor;

previziunile (asteptarile) privind evolutia pietei;

gusturile sau preferintele cumparatorilor;

numarul de cumparatori[1],


Pretul altor bunuri. Bunurile, in raport cu un anumit bun (in cazul nostru cu bunul X), se clasifica astfel: a) bunuri substituibile; b) bunuri complementare; c) bunuri neanrudite.

a)       Bunuri substituibile, sunt acelea care satisfac nevoi sau trebuinte ca si bunul in discutie, (ex. unt si margarina). Cand pretul unui bun substituibil creste, curba bunului in discutie (bunul X) se deplaseaza spre dreapta si invers (vezi fig. 14)



b)       Bunuri complementare, sunt acele bunuri care in consum se folosesc impreuna. Cand pretul unui bun complementar fata de altul scade, curba cererii pentru bunul initial (bunul X) se va deplasa spre dreapta (vezi fig. 14).

c)       Bunuri neinrudite. Modificarea pretului la un bun neinrudit cu bunul initial (bunul X ), nu influenteaza in nici un fel curba cererii la bunul initial.


Veniturile. Modificarea veniturilor individuale influienteaza curba cererii in functie de natura bunurilor. Din acest punct de vedere distingem doua tipuri de bunuri si anume: a)bunuri normale, b) bunuri inferioare.

a)       Bunurile normale sunt acelea pe care indivizii le atrag mai mult in consum pe masura cresterii veniturilor. Curba cererii pentru un bun normal se va deplasa spre dreapta, respectiv creste cantitatea ceruta atunci cand veniturile individuale cresc. Invers, cand venitul individual scade, curba cererii se va deplasa spre stanga, respectiv scade cantitatea ceruta.

b)       Bunuri inferioare. Un bun inferior este acela pe care indivizii il cer mai mult atunci cand nivelul veniturilor lor sunt mai reduse, decat atunci cand nivelul veniturilor sunt mai mari.(De pilda, s-a constatat ca oamenii care dispun de venituri mici mananca mai multa paine si cartofi decat oamenii cu venituri ridicate). Faptul arata ca oamenii au tendinta sa reduca consumul la bunurile inferioare, atunci cand se inregistreaza cresterea veniturilor lor la un anumit nivel. Curba cererii individuale (deci si cantitatea ceruta) la un bun inferior se va deplasa spre dreapta daca veniturile sunt la un nivel scazut si se va deplasa spre stanga odata cu cresterea veniturilor de la un anumit nivel in sus. Invers, cand venitul personal scade, curba cererii individuale pentru un bun inferior se va deplasa spre dreapta pana ce venitul va atinge un anumit nivel, de la care o scadere in venituri va cauza deplasarea curbei spre stanga. In cazul bunurilor inferioare se manifesta 'Paradoxul Gliffen', respectiv cresterea preturilor este insotita de o extindere a cererii, iar reducerea preturilor de o contractie a cesteia. La baza acestei manifestari a cererii stau cele doua efecte generale ale cresterii pretului unui anumit bun si anume:

Efectul de venit care se manifesta atunci cand pretul unui bun scade antrenand sporirea indirecta a venitului, deoarece aceeasi suma de bani permite consumatorului sa-si mareasca cantitatile achizitionate, ceea ce echivaleaza cu o crestere a venitului, sau sa creasca cererea pentru alt produs cu venit neschimbat;

Efectul de substitutie care apare in cazul in care pretul unui bun creste, ceea ce diminueaza puterea de cumparare a venitului si impune orientarea consumatorilor spre un bun al carui pret s-a redus.

In situatia bunurilor inferioare, intre modificarea veniturilor si cantitatea ceruta apare o relatie negativa, respectiv cand pretul unui bun inferior creste, iar efectul de venit este mai mare decat efectul de substituire, cantitatea ceruta creste. Aceasta relatie inversa nu infirma legea generala a cererii, ea este o situatie particulara, pentru unele bunuri inferioare care detin o pondere in totalul consumului populatiei nesemnificativa.


Desigur, atunci cand avem in vedere venitul, factor de influenta a cererii, se cuvine sa surprindem si alte aspecte. De pilda, s-a constatat diminuarea partii din venit consacrate pentru procurarea alimentelor care se vand la acelasi pret pe masura cresterii veniturilor unei familii. In acelasi timp, cresterea cheltuielilor cu imbracaminte si locuinte raman constante iar aceea a cheltuielilor diverse (pentru servicii) creste (Legea lui Engel). Asemenea modificari sunt generate atat de evolutia venitului cat si de faptul ca este vorba de satisfacerea unor nevoi cu un grad redus de elasticitate, paralel cu aparitia de noi bunuri care modifica structura nevoilor. Amintim si Legea lui Clark care surprinde cresterea consumului de bunuri si servicii proprii sectorului tertial pe masura depasirii unui anumit nivel de venituri, ca si manifestarea la categoriile de consumatori care reprezinta o crestere substantiala a veniturilor, a unui consum ostentativ ca si a unui consum de imitatie si demonstratie, etc.


Perspectiva (asteptarile) privind evolutia pietei. Se refera la ceea ce individul se asteapta in viitor referitor la toate lucrurile si faptele relevante pentru situatia lui economica. De exemplu, o perspectiva de crestere a pretului unui bun oarecare ce intra frecvent in consumul personal, genereaza , in prezent, o crestere a cererii. Deci, pentru bunul respectiv, curba cererii se deplaseaza spre dreapta.


Gusturile. Daca au loc modificari in gusturile indivizilor, acestea se vor reflecta in mod direct in cererea de bunuri si implicit in de plasarea curbei cererii.


In afara factorilor amintiti, cererea este influentata si de alti factori. De pilda, factorii demografici influienteaza asupra volumului si structurii cererii prin variabile ca: numarul populatiei, numarul familiilor, componenta familiilor pe grupe de varste, pe sexe, structura socio-profesionala, s.a. La acestea se mai adauga obiceiurile, specificul local, traditiile nationale, etc. De asemenea, nu putem sa nu amintim influenta puternica asupra cererii, a factorilor psihologici si sociali. Deosebirile de preferinte, de atitudini fata de un produs sau altul, pot aparea si datorita particularitatilor psihice ale indivizilor, puse in evidenta prin grade diferite de receptivitate, de reactii, etc. Cererea mai poate fi influentata si de alti factori, cum ar fi cei natural - climatici, sezonieri, conjuncturali, etc.


Sub influenta factorilor amintiti cererea se manifesta diferit de la un produs la altul, de la o categorie a populatiei la alta, in profil teritorial precum si in timp.


Cererea pietei

Cererea pietei pentru un bun oarecare se obtine insumand cererile individuale pentru bunul respectiv. Deci, cererea pietei este egala cu suma cererilor individuale. De exemplu, presupunem ca pentru bunul X, avem urmatoarea situatie (vezi tabelul nr. 6):

Tabelul nr. 6

Pret / Kg.


Cererea individuala

nr.1 (Kg / luna)

Cererea individuala

nr.2 (Kg / luna)

Cererea pietei

(Kg / luna)






















Aceasta situatie se va regasi in curba cererii de piata (vezi fig. nr. 15, 16)



 

 





Fig. nr. 15



Fig. nr. 16


Cererea pietei, la fel ca si cererea individuala este influentata de factorii prezentati mai sus. Orice schimbare in cerere este rezultatul modificarii unuia sau a mai multor factori determinati ai cererii


Elasticitatea cererii fata de pret

Elasticitatea cererii exprima sensibilitatea cererii la modificarea unuia din factorii de influenta. Cum cererea este, in primul rand, dependenta de pret, elasticitatea ei se raporteaza, in special, fata de pret. Raspunsul cantitatii cerute la schimbarea de pret se reflecta in fig. nr. 17. La pretul p1 cantitatea ceruta este q1. Daca acest pret scade la p2, pe curba cererii de, cantitatea creste de la q1 la qe.

Fig. nr. 17




Daca curba cererii are configuratia di, cantitatea ceruta creste de la q1 la q i. La aceiasi modificare in pret, modificarea in cantitatea ceruta este mai mare pentru curba de fata de curba di. Aceasta se explica prin aceea ca, asa cum se vede din grafic, curba cererii de este mai intinsa decat curba cererii di, care este mai abrupta. Prin urmare, la aceeasi schimbare de pret spunem ca curba cererii de este mai elastica decat curba cererii di. Graficul de mai sus ne sugereaza foarte bine ceea ce inseamna elasticitatea cererii fata de pret. Nu putem insa sa ramanem aici. Pentru masurarea elasticitatii apelam la un indicator care se numeste coeficientul de elasticitate. Acesta arata gradul, respectiv procentul de modificare a cererii in functie de modificarea pretului sau a altei conditii (factor) a cererii. Coeficientul de elasticitate se calculeaza astfel :


Ce =

unde : DC = proportia modificarii cererii, respectiv diferenta dintre cerere din perioada curenta (C1) fata de cererea din perioada de baza (C0), deci DC = C1 - C0 ;

DP =   proportia modificarii pretului, respectiv diferenta dintre modificarea pretului din perioada curenta (P1) fata de pretul din perioada de baza (P0), deci DP = P1 - P0 .


Coeficientul de elasticitate, se mai poate determina si cu ajutorul urmatoarei relatii : 

Ce =


Rezultatul care se obtine este negativ, deoarece sensul modificarii pretului, asa cum se vede de-a lungul curbei cererii, este opus sensului modificarii cantitatii (vezi legea cererii). In mod conventional semnul negativ este ignorat.


Elasticitatea cererii este prezenta, atunci cand coeficientul de elasticitate este mai mare decat 1. Se spune ca cererea este elastica daca la un anumit procent de modificare a pretului, procentul de modificare a cantitatii cerute este mai mare. Se spune ca cererea este inelastica atunci cand la un anumit procent de modificare a pretului rezulta un procent mai mic de modificare a cantitatii cerute. Cand la un anumit procent de modificare a pretului corespunde acelasi procent de modificare a cantitatii cerute, se spune ca cererea are elasticitate unitara, deoarece coeficientul de elasticitate (Ce) este egal cu 1.


Deci, elasticitatea cererii fata de pret exprima raportul dintre miscarea cererii si cresterea preturilor, proportia modificarii cererii in conditiile cresterii pretului cu un procent.


Elasticitatea cererii pentru destul de multe produse se situeaza intre doua extreme. La o extrema se afla bunurile a caror cantitate ceruta nu se schimba ca raspuns la modificarea pretului. In aceasta situatie, avem de-a face cu o cerere perfect inelastica, unde cererea pentru aceste bunuri este perfect verticala    (fig. nr. 18)



Fig.nr. 18 Fig.nr.19


La cealalta extrema, sunt bunuri pentru care cererea este zero, atunci cand pretul este deasupra unui anumit nivel si creste nelimitat cand pretul este la acel nivel sau scade sub el. In acest caz cererea este perfect elastica, iar curba cererii este perfect orizontala, atunci cand pretul este la nivelul respectiv (fig. nr. 19).


Coeficientul de elasticitate a cererii fata de pret se mai poate determina si in felul urmator:

Ce =

unde DC si DP au fost explicati mai inainte;

C1 + C2 = suma cantitatilor;

P1 + P2 = suma preturilor.


Aceasta formula de determinare a elasticitatii cererii poarta denumirea de formula variatiei punctului mediu de-a lungul curbei cererii. Uneori este denumita si arcul elasticitatii.


In mod normal, la niveluri ridicate de pret, curba cererii este foarte elastica si devine, pentru acelasi bun, din ce in ce mai putin elastica la niveluri joase de pret. Variatia elasticitatii se prezinta astfel :

Cerere elastica, atunci cand Ce >

Cerere cu elasticitate unitara, atunci cand Ce

Cerere inelastica, atunci cand Ce <

Cerere perfect elastica, atunci cand Ce T

Cerere perfect inelastica, atunci cand Ce


Ultimele doua situatii sunt de exceptie; ele se intalnesc numai in anumite conditii de piata. Grafic, formele de elasticitate au urmatoarea configuratie (fig.nr.20).

Fig.nr.20

Cantitate

 




Elasticitatea cererii se poate determina nu numai in functie de pret, dar si de venit. Ea reflecta proportia in care evolueaza cererea pentru diverse produse odata cu modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor, ceilalti factori ramanand constanti. Fenomenul elasticitatii fata de venit este o manifestare a legitatilor din sfera consumului, care determina o anumita ierarhizare a nevoilor fiecarei categorii de populatie la un anumit nivel al veniturilor. Coeficientul de elasticitate in acest caz se determina astfel:

Cev = sau Cev = , unde:

DC = cresterea de cerere in perioada curenta fata de perioada de baza;

DV = cresterea de venit in perioada curenta fata de perioada de baza;

C = cererea in perioada de baza;

V = venitul in perioada de baza.


Coeficientii de elasticitate pot fi:

Cev > 1, in cazul cresterii venitului, reflecta cresterea ponderii cheltuielilor pentru un bun oarecare in cheltuielile totale;

Cev < 1, in cazul cresterii venitului, reflecta scaderea ponderii cheltuielilor pentru un bun oarecare in cheltuielile totale.


Factorii care determina elasticitatea cererii

Specialistii in domeniu evidentiaza existenta a trei factori principali si anume: a) gradul de substituire al bunurilor; b) ponderea venitului cheltuit pentru cumpararea unui bun oarecare in totalul veniturilor; c) perioada de timp de schimbare a pretului.

a) Gradul de substituire al produselor. Daca pretul unui bun oarecare creste, el devine mai scump fasa de bunurile substituibile lui. Este firesc ca cererea pentru acest bun sa scada si, in mod compensator, sa creasca cererea pentru bunurile substituibile. Invers, daca pretul unui bun scade, el va deveni mai ieftin decat bunurile substituibile lui. In acest caz cererea pentru el va creste si, in mod corespunzator, va scadea cererea pentru bunurile sustituibile. Cu cat gradul de substituire in raport cu un bun oarecare este mai mare, cu atat va fi mai mare elasticitatea cererii pentru bunul respectiv. Invers, cu cat gradul de substituire este mai mic, cu atat va fi mai mica elasticitatea cererii pentru bunul respectiv.

b) Ponderea venitului cheltuit pentru cumpararea unui bun in totalul veniturilor. In general, cererea pentru un bun este mult mai elastica cu cat este mai mare partea din venit alocata pentru cumpararea bunului respectiv (celelalte conditii ramanand neschimbate). Desigur, exista diferentieri intre bunuri din acest punct de vedere. Sunt bunuri pentru care creste ponderea cheltuielilor pentru cumpararea lor pe masura ce creste venitul si bunuri a caror pondere scade pe masura ce creste venitul. De pilda, in conditiile unor venituri banesti mari, ponderea cheltuielilor pentru procurarea de bunuri alimentare, sau chiar de bunuri materiale se reduce, in schimb creste ponderea cheltuielilor pentru servicii social-culturale, bunuri de lux, etc.

c) Perioada de timp de la schimbarea pretului. Cand pretul unui bun oarecare se modifica, este necesar sa treaca un anumit timp pana ce toti cumparatorii vor cunoaste noua situatie, si mai ales, pana cand isi vor adapta comportamentul lor de consumatori ai bunului respectiv. Deci, elasticitatea cererii pentru un bun va fi mai mare intr-o perioada de timp lunga, decat intr-o perioada scurta, deoarece cumparatorii au mai mult timp sa se adapteze la schimbarea de pret.


Elasticitatea cererii, mai precis cunoasterea ei, prezinta o semnificatie deosebita in cadrul orientarii agentilor economici. Interesul lor este sa-si maximizeze profitul, deci in conditiile de pret existente pe piata, ei pot sa-si adapteze deciziile cu privire la productie, corespunzator raportul existent intre venitul total si elasticitate.





Roger N. Waud, Microeconomics, Harper Collins Publishers, 1992, p.75-119.

C-tin. Gogoneata, A. Gogoneata, Economie politica, Teoria micro si macroeconomica. Politici economice, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995, p.39.

Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:



Cauta referat