1.Cererea si oferta ca forma de legatura si coordonare activitatii a agentilor economici .
Subiectii vietii economice sunt consumatorul si producatorul. Societatea poate avea unul din urmatoarele sisteme economice: gospodaria naturala, adica traditionala si de schimb, adica economia de piata, planificata centralizat si mixta. Aceste forme generale de organizare a vietii economice se deosebesc prin modalitatile de legatura dintre producator si consumator. In economia naturala exista o legatura nemijlocita dintre producator si cosumator ; resursele sunt alocate, iar bunurile sunt distribuite in conformitate cu traditia stabilita. Economia traditionala este specificata grupurilor sociale izolate. Actualmente aria acestei economii s-a ingustat substantial , deoarece predomina sistemele economice specifice economiei de schimb.
In economia centralizat-planificata solutiile pentru intrebarile ce? cum?cine? pentru cine? sunt determinate din centru de catre guvernanti. Agentii economici trebuie doar sa indeplineasca aceste directive.
Economia de piata se mai numeste si economia liberei initiative. Care este mecanismul legaturii dintre producator si consumator in economia de piata? Pentru identificarea acestuia este necesar, in primul rinda, de evidentiat faptul ca reproductia, conform teoriei marxiste, este un element fundamental al oricarui sistem economic. Ea reprezinta procesul de productie continuu si imbina organic 4 faze (schema 1)
Schema 1
In al doilea rind, pentru a-si satisface necesitatile, consumatorul terebuie sa-si procure marfurile necesare. Prin urmare, la baza cererii se afla nevoile consumatorului, iar cererea si oferta devin forme economice de manifestare a consumatorilor si producatorilor.
In al treilea rind, vor procura marfurile numai acei consumatori, care dispun de bani. Aceasta inseamna ca cererea reflecta nu toate nevoile consumatorului, ci doar acele nevoi, pentru satisfacerea carora consumatorul are mijloacele banesti necesare. Deci cererea este o notiune doar a economiei de piata si reprezinta cantitatea de marfa acoperita cu bani pe care cumparatorii accepta sa o procure la anumite preturi unitare, tntro perioada de timp concreta.
In al patrulea rind, in economia de piata nevoile consumatorului se satisfac prin intermediul votarii cu banul in procesul de vinzare-cumparare. Daca consumatorul nu are nici un interes fata de marfa producatorului sau nu dispune de bani, atunci nu exista legatura economica dintre producator si consumator. In acest caz, procesul de reproductie se va stopa.
Prin urmare, pentru ca economia de piata sa prospere, este necesar sa existe un mecanism eficient de votare cu banul, atunci impulsul va trece de la consumator la producator si viceversa. In caz contrar, votarea cu banul este zadarnica.
Cererea poate fi definita pentru o firma, pentru un grup de intreprinderi dintr-o ramura si un grup de ramuri, pentru economia nationala si mondiala.
In functie de corelatia dintre nevoi si cerere deosebim:
. cererea proportionala (cererea si nevoia cresc sau descresc in aceiasi proportie);
. cererea progresiva (cererea creste mai repede de cit nevoia);
. cererea degresiva (cererea creste sau descreste mai incet de cit nevoia);
. cererea regresiva (cererea scade , cind nevoia creste).
In functie de natura bunurilor ce fac obiectul cererii, se distinge:
. cererea pentru bunuri substituibile (margarina si untul, televizorul alb-negru si color);
. cererea pentru bunuri complementare (autoturismul si motorina);
. cererea derivata (cererea pentru faina este determinata de cererea pentru piine).
Cererea pentru un anumit bun poate sa creasca sau sa se reduca in functie nu
numai de pret, ci si de alti factori, precum :modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor ; modificarea preturilor altor marfuri ;numarul de cumparatori ; preferintele cumparatorilor ; previziunea consumatorului privind evolutia pretului la bunurile de larg consum si a marimii venitului.
2. Cererea
2.1 Concept. Legea cererii
Cererea este o categorie economica ce exprima ,in anumite conditii
social-istorice, nevoia sociala. Cererea este numai o parte a nevoii sociale, determinata de marimea mijloacelor banesti, de puterea de cumparare de care dispun membrii societatii. Ea reprezinta parte solvabila a nevoii sociale, respectiv acea parte care poate fi satisfacuta de piata. Deci, cererea reprezinta cantitatea totala dintr-un anumit bun, care poate fi cumparata pe piata, intr-o perioada determinata de timp, la un anumit pret dat.
Cererea poate fi privita ca cerere pentru un produs sau un serviciu anume, pentru o industrie sau cererea pentru o firma, respectiv pentru productia ei.
Dimensiunea cererii pentru un anumit bun, precum si dinamica acesteia sunt determinate de nivelul si dinamica pretului bunului respectiv. Deci, intre evolutia pretului unitar al unui bun si cererea de piata pentru bunul respectiv exista o relatie de cauzalitate.Aceastarelatie este exprimata in mod foarte clar de legea cererii. Conform acestei legi, daca pretul bunurilor, resurselor si serviciilor va scadea, in mod corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita perioada si invers, daca preturile cresc, va scadea cantitatea de marfa ceruta in perioada de timp respectiva ( celelalte conditii raminind neschimbate ).
Relatia dintre pretul unitar al unui bun si cantitatea de bunuri ceruta intr-o anumita perioada de timp se poate reprezenta grafic, obtinindu-se curba cererii.
