QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Vespasian V. Pella – promotor si fondator al dreptului international penal








Vespasian V. Pella – promotor si fondator al dreptului international penal

1. Vespasian V. Pella. Activitatea politico – diplomatica

Vespasian V. Pella s-a nascut la 17 ianuarie 1897, la Ramnicu-Sarat. A urmat cursurile Facultatii de Drept din Iasi si s-a inscris la doctorat la lucrarile Conferintei de drept penal a Facultatii de Drept din Paris, conduse de profesorul Emil Gareon, obtinand titlul de doctor cu teza Neregularitati rezultand din condamnarile penale in dreptul international.





Pella sustine in continutul tezei de doctorat necesitatea recunoasterii efectului universal  al hotararilor penale de condamnare, in ceea ce priveste incapacitatile si decaderile, pentru “a da pedepsei exemplaritate si eficacitate si pentru a-i recunoaste autoritatea”. Pella aprecia ca datoria tuturor statelor este de a actiona, de a se ajuta, de a se uni si a-si pune fortele in serviciul reprimarii faptelor antisociale[1].

Incepand din anul 1921 Pella a fost profesor de drept penal si procedura penala la Facultatea de Drept din Iasi. A publicat numeroase lucrari, facandu-se cunoscut in strainatate.

In martie 1924, Pella a participat la adunarea de la Facultatea de Drept de la Paris, in cadrul careia s-a constituit Asociatia internationala de drept penal. In cuvantul sau Pella a reafirmat necesitatea unei cooperari internationale pe plan juridic, promitand sa-si aduca concursul sau activ in acest scop.

Pe perioada insarcinarilor diplomatice, incepute in anul 1933 ca apropiat colaborator al lui Nicolae Titulescu, Pella a beneficiat de concediu de la catedra sa de drept penal si procedura penala. In 1935 a fost transferat la catedra de drept penal si procedura penala a Facultatii de Drept din Bucuresti.

Pella a depus o activitate multilaterala, participand la congrese internationale, inclusiv cele de drept penal si criminologie, tinand conferinte pe teme juridice referitoare la problematica politicii internationale si indeplinind misiuni politico-diplomatice.

In anul 1938, la aniversarea a 10 ani de la constituirea Biroului international pentru unificarea dreptului penal, Pella a fost sarbatorit pentru contributia sa de ansamblu la fundamentarea si dezvoltarea dreptului international penal, inmanandu-i-se  o medalie cu efigia sa si publicandu-se volumul Omagiu profesorului V.V.Pella – promotorul unificarii dreptului penal si artizan remarcabil  al organizarii unei justitii penale internationale. Megales Caloyanni, judecator ad-hoc la Curtea permanenta de Justitie Internationala, evocand personalitatea profesorului Vespasian V. Pella, a relevat faptul ca in persoana acestuia sunt intrunite simultan virtuti cum sunt idealul, increderea, vointa, inteligenta, rabdarea, prudenta si perseverenta[2].

La prima reuniune de dupa al doilea razboi mondial a Asociatiei internationale de drept penal, desfasurata la Paris in anul 1946, Pella a devenit presedintele acestei asociatii, pastrand functia pana la sfarsitul vietii. In anul 1948 a organizat al IV-lea Congres al Asociatiei internationale de drept penal.

In perioada 1947-1948 a fost observator al Romaniei la O.N.U, iar in perioada 1948-1952 a indeplinit functia de expert si consultant juridic al Natiunilor Unite.

Vespasian V. Pella a decedat in anul 1952, la numai 55 de ani.

O parte importanta a activitatii sale, Pella a desfasurat-o la Liga Natiunilor, ca reprezentant al Romaniei.

In cadrul Ligii Natiunilor Pella a indeplinit importante functii, ca cea de delegat permanent al Romaniei in Comisia Consultativa pentru probleme sociale, membru in Comitetul pentru amendarea Pactului Ligii Natiunilor, membru al Comitetului de experti pentru reprimarea fabricarii de moneda, delegat supleant al Romaniei la Consiliul Ligii Natiunilor, presedinte al Comisiei Generale pentru probleme juridice si constitutionale a celei de a 19-a Adunari generale a Ligii Natiunilor.

In afara operelor sale reprezentative, Pella a publicat numeroase alte lucrari si studii, fundamentadu-si conceptia referitoare la problematica politicii internationale. Trebuie amintite in acest sens Razboiul de agresiune si constituirea unui drept represiv al natiunilor[3] si Romania si dezarmarea[4].

Vespasian V. Pella a indeplinit functiile de delegat al Romaniei la Conferinta dezarmarii in perioada 1932-1934, presedinte al Grupului roman pentru Conferintele balcanice, presedinte al Comitetului roman pentru intelegerea europeana si membru al Biroului international al pacii.

Trebuie, totodata, subliniata activitatea lui Pella ca vicepresedinte al Grupului interparlamentar roman si membru al Consiliului de conducere al Uniunii interparlamentare de la Geneva, sub egida careia a publicat numeroase dintre lucrarile sale, in special cele prin care si-a propus sa convinga statele lumii de necesitatea codificarii dreptului international, in special a normelor care trebuia sa constituie dreptul international penal.

Pella a avut un deosebit aport in initiativa declansata la primul congres al Asociatiei internationale de drept penal de la Bruxelles in 1926, pusa apoi sub auspiciile Ligii Natiunilor, privind unificarea dreptului penal si crearea, in acest scop, a unei Conferinte internationale pentru discutarea si unificarea principiilor aflate la baza proiectelor elaborate de catre comisie si sa inscrie, in masura posibilului, principiile comune pentru realizarea represiunii. Acestei probleme Pella i-a consacrat o mare parte din activitatea sa.

La propunerea lui Pella s-a constituit in anul 1928 un Birou international permanent al Conferintei pentru unificarea dreptului penal, Pella devenind secretarul general al acestuia, promotor si organizator al 8 reuniuni ale Biroului.

Pella a prezentat Ligii Natiunilor un raport si un proiect de conventie privind cooperarea statelor in lupta impotriva falsificarii de moneda[5].

In anul 1928, sub egida Academiei de drept international de la Haga, Pella a publicat studiul privind reprimarea pirateriei, anexand acestuia un proiect de act normativ pentru combaterea si sanctionarea acestei infractiuni cu caracter international.

La 8-a Adunare a Ligii Natiunilor, in discursul sau Pella a propus, in numele delegatiei Romaniei, crearea unui Institut international pentru unificarea dreptului penal[6] care va avea misiunea sa adune bogata recolta a eforturilor teoretice transpunandu-le in formele practice”[7].

Ca membru al Comitetului juristilor al Ligii Natiunilor pentru reprimarea internationala a terorismului, Pella a depus o activitate asidua, fiind conducatorul Comisiei in perioada 1935-1937.

Pella a activat in Comitetul juristilor pentru reprimarea falsificarii actelor de valoare, iar in anul 1937 a reprezentat Romania si a fost raportorul general al Conferintei diplomatice pentru incheierea conventiilor privind reprimarea terorismului si crearea unei Curti penale internationale.

Eforturile lui Vespasian V. Pella s-au concretizat in Conventia pentru reprimarea falsificarii de moneda, semnata la Geneva in 1929 si in Conventiile asupra reprimarii terorismului si pentru crearea unei Curti penale internationale, semnate la Geneva in 1937.





Personalitate foarte cunoscuta si apreciata in mediile politice si stiintifice internationale, Vespasian V. Pella a fost ales ca membru sau in organele de conducere ale mai multor organizatii si institutii cu profil juridic internationale sau nationale ale altor state, cum sunt International Law Association, Comisia Internationala de Politie Criminala, American Society of International Law, Societatea Generala a Inchisorilor din Paris.

 Conceptia lui V.V. Pella cu privire la sanctionarea infractiunilor internationale

Activitatea lui Vespasian V. Pella s-a manifestat in multiple planuri ale dreptului international, neexistand, insa, studii edificatoare asupra acesteia, care sa releve adevarata insemnatate a eforturilor si rezultatelor reputatului om de stiinta.

Intre categoriile de probleme in care amprenta stiintifica a lui Pella s-a manifestat deplin, se regaseste problema dreptului international penal, definit de acesta ca fiind totalitatea regulilor de fond si forma care formeaza codul de executare a actiunilor comise de state sau de indivizi, de natura sa tulbure ordinea publica internationala si armonia intre popoare.

In lipsa unei jurisdictii penale internationale s-a considerat ca infractiunile internationale sunt supuse principiului represiunii universale. Pe parcursul lucrarilor Congresului de la Palermo din 1933 al Asociatiei internationale de drept penal, tinandu-se seama de curentul favorabil manifestat in miscarea de codificare a dreptului penal cu privire la includerea si a altor acte printre delictele cu represiune universala, iar pe de alta parte inspirandu-se din propunerile facute Congresului de Vespasian V. Pella, Congresul a adoptat o rezolutie prin care se recomanda unele masuri pentru asigurarea universalitatii represiunii pentru toate infractiunile asupra carora statele se vor pune de acord ca le lezeaza interesele si pun in pericol relatiile internationale.

Unele dintre aceste masuri, cum sunt cele privitoare la atribuirea competentei tribunalelor nationale pentru delictele de drept comun au fost confirmate de Statutul Tribunalului de la Nurenberg – art.4. Acest principiu a fost confirmat in mod expres in Conventiile de la Geneva din 1949, unde s-a stipulat ca fiecare parte contractanta este obligata sa descopere persoanele banuite de a fi comis sau de a fi ordonat comiterea uneia sau alteia dintre aceste infractiuni grave si sa le defere propriilor sale tribunale, oricare ar fi nationalitatea lor[8].

In conceptia lui Pella, infractiunea internationala este o actiune sau o inactiune, sanctionata de o pedeapsa pronuntata si executata in numele comunitatii statelor. Pella afirma ca infractiunea internationala este o actiune sau inactiune periculoasa din punct de vedere international, in sensul de a fi contribuit fie la pregatirea sau desfasurarea unui razboi interzis, fie la violarea legilor si obiceiurilor razboiului, fie la crearea unor situatii de natura sa tulbure relatiile pasnice dintre state, fie, in sfarsit, la o politica nationala care lezeaza universalitatea sentimentului uman[9].

Aceasta definitie a reusit sa sintetizeze prevederile documentelor adoptate in timpul razboiului si imediat dupa razboi, in special ale Statutului Tribunalului international de la Nurenberg cu privire la urmarirea si pedepsirea celor vinovati de crime de razboi, crime contra pacii si crime impotriva umanitatii[10].

Evaluarea conceptiei lui Pella in domeniu trebuie sa tina seama de contextul social-politic al afirmarii ei. In anul 1925, cand Pella a publicat lucrarea Raspunderea colectiva a statelor si dreptul penal al natiunilor, dreptul international nu depasise impartirea clasica in dreptul pacii si dreptul razboiului, fapt pentru care conceptia lui Pella “demonstreaza clar viziunea si patrunderea juridicii”[11].

Dezvoltarea conceptiei dreptului penal international si unele reglementari convenite intre state dupa al doilea razboi mondial, au valorificat idei de baza din conceptia lui Pella privind raspunderea penala in dreptul international.

Pella a elaborat o teorie a infractiunii internationale care a dat solutii practice in materie, adoptate ulterior de statutele tribunalelor internationale, de legislatiile nationale si de jurisprudenta.

Pella afirma in anul 1925 ca “razboiul de agresiune este o crima. La aceasta conceptie a ajuns omenirea dupa dureroasa experienta a ultimului razboi”[12].”Daca pana acum dreptul international public acorda aceeasi importanta dreptului pacii si dreptului razboiului, de acum inainte aceasta situatie se va transforma in insasi bazale sale, dat fiind ca nu va exista decat un singur drept: dreptul pacii. Razboiul este o crima. Ar fi absurd sa se mai conceapa inca un drept al razboiului, adica un drept al crimei.

Caracterul criminal al razboiului de agresiune este ideea majora a lucrarii La guerre daggresion est un crime, din anul 1925. Calificand razboiul de agresiune ca o infractiune internationala, Pella afirma regula necesitatii de a folosi pentru studierea acestei crime, in general, metoda sociologica, intrucat numai pornind de la o conceptie sociologica a dreptului se pot deduce cauzele criminalitatii internationale, procedeu prealabil si pentru a afla mijloacele necesare de a-l reprima.

Pella si-a propus sa studieze criminalitatea razboiului de agresiune sub dublu aspect, preventiv si represiv.

Mijloacele de prevenire a razboiului de agresiune intereseaza nu doar dreptul international penal, ci si dreptul international public in ansamblul sau. Pella a reliefat, in aceasta idee, necesitatea ca acest drept sa gaseasca noi metode de investigatie stiintifica.

Sustinerea lui Pella a necesitatii prevenirii razboiului si a utilizarii in acest scop unei game variate de mijloace, prezinta o importanta si actualitate care nu trebuie demonstrate.

Pella a respins teoriile potrivit carora razboiul este o trasatura inerenta societatii umane.

Conceptia sa s-a reflectat indeosebi in principalul mijloc preconizat de el pentru realizarea dezvoltarii pasnice a umanitatii, si anume cooperarea in domeniul intelectual, economic si politic, intrucat numai astfel statele vor intelege dependenta unitara care le uneste.

In vederea organizarii politice a lumii, intr-o maniera capabila sa previna razboiul de agresiune, Pella a subliniat ca recunoasterea natiunii trebuie sa fie elementul fundamental al acestei organizari.





Intotdeauna Pella a exprimat increderea in rolul pe care il pot juca organizatiile internationale pentru prevenirea razboiului. Conditia primordiala pentru indeplinirea acestui rol este universalitatea organizatiilor internationale.

Sustinand necesitatea definirii agresiunii, Pella a manifestat convingerea profunda referitoare la rolul dreptului international in intarirea pacii.

Decizia Adunarii Generale a O.N.U. din anul 1967 de a crea un Comitet pentru definirea agresiunii, reprezinta o noua dovada a valorii ideilor marelui penalist roman.

Pella a prezentat Ligii Natiunilor un raport si un proiect de conventie privind cooperarea statelor in lupta impotriva falsificarii de moneda.

Conventia pentru reprimarea falsificarii de moneda a fost semnata la Geneva in anul 1929 pe baza proiectului intocmit de Pella, proiect retinut aproape in intregime in textul Conventiei. Potrivit textului Conventiei, infractiunile internationale de fals de moneda sunt guvernate de principiul represiunii universale.

In anul 1926, Pella a publicat sub egida Academiei de drept international studiul privind reprimarea pirateriei, insotit de un proiect pentru combaterea si sanctionarea acestei infractiuni cu caracter international. Pella a propus o serie de solutii pentru reprimarea pirateriei care au influentat reglementarile ulterioare.

Solutiile din proiectul lui Pella se regasesc in Conventia asupra marii libere, semnata la Geneva in 1958, prima reglementare cu caracter international a regimului juridic privind reprimarea pirateriei, potrivit dreptului international. Conventia consacra, de asemenea, principiul preconizat de Pella al represiunii universale pentru crima de piraterie.

Totodata, trebuie subliniat ca Vespasian V.Pella este autorul proiectului de scrisoare prin care Romania a propus Ligii Natiunilor, pentru prima data, in anul 1926 elaborarea unei conventii internationale pentru mobilizarea reprimarii terorismului. Liga Natiunilor a convocat la Geneva in anul 1937 o Conferinta internationala pentru incheierea unui tratat destinat sa previna actele teroriste si pentru organizarea unei Curti penale internationale competente, care sa sanctioneze astfel de acte, Conferinta al carei secretar general a fost Pella.

3. Ideea raspunderii penale internationale in viziunea lui V.V. Pella

Notiunea de raspundere internationala penala inglobeaza nu numai raspunderea pentru infractiunile comise de persoane particulare, ci si raspunderea pentru actele ilicite comise in relatiile dintre state, cum este, in primul rand, razboiul de agresiune.

Aceasta conceptie a fost afirmata, cu prioritate, de Pella[13], cu doi ani inainte de adoptarea Pactului Briand-Kellog si cu sapte ani mai devreme de prima definitie a agresiunii, cuprinsa in Conventia de la Londra din 1933.

Pella a pus bazele raspunderii internationale penale, abordand problema interzicerii razboiului de agresiune.

Pornind de la aceasta idee, Pella a sustinut necesitatea instituirii unei raspunderi penale pentru razboiul de agresiune, incriminarea acestuia intr-un cod represiv international, stabilirea formelor raspunderii internationale penale si infiintarea unei jurisdictii penale obligatorii.

In lucrarea sa La criminelite des Etats et le droit penal de lavenir, publicata in anul 1926, Pella a avansat teza potrivit careia razboiul de agresiune este o crima internationala dintre cele mei grave.

Avand in vedere conceperea dreptului international ca un drept al pacii care interzice agresiunea, Pella a fundamentat necesitatea consacrarii pe plan juridic a responsabilitatii statelor pentru violarea dreptului international.

Dreptul international pozitiv a ramas, insa, fidel principiului responsabilitatii penale individuale pentru crimele comise in numele si pe seama statului.

4. Conceptia lui V.V. Pella referitoare la instituirea unei Curti Penale Internationale

Comisia de drept international, organ subsidiar al Adunarii Generale a O.N.U., a elaborat in anii 1953 si 1954 Proiectul de cod al crimelor contra pacii si securitatii omenirii si Proiectul de statut al unei jurisdictii criminale internationale.

Printre principalele documente din care s-au inspirat autorii Proiectului de cod al crimelor contra pacii si securitatii omenirii, se regaseste planul Codului represiv mondial, conceput de Pella in anul 1935 si Memorandum-ul asupra unui proiect de Cod represiv al crimelor contra pacii si securitatii omenirii din 1950, document intocmit, de asemenea, de Pella, la solicitarea Secretariatului general al Natiunilor Unite.

In conceptia proiectului, Curtea criminala nu aparea ca un organ al Natiunilor unite, ci ca o creatie conventionala a statelor, in competenta ratione materiae a Curtii urmand sa fie cuprinse toate crimele internationale recunoscute ca atare.

In Memorandum-ul din 1950, Pella, presedinte al Asociatiei internationale de drept penal afirma ca de la sfaraitul ultimului razboi mondial, ne invartim intr-un cerc vicios. Unii afirma ca o jurisdictie normala internationala este de neconceput fara un Cod penal international; altii sustin contrariul, ca un cod fara jurisdictie este lipsit de eficacitate”. Pella considera ca jurisdictia internationala si codul formeaza un ansamblu care se completeaza reciproc.

In plenul Comisiei de drept international a O.N.U. s-a facut urmatorul comentariu “daca nu se creeaza o astfel de jurisdictie, la ce ar folosi definitia principiilor de la Nurenberg si stabilirea unui Cod penal international, fara un organ care sa-l aplice ? Creand  un organ international exista sansa de a vedea aparand o eventuala Curte de Justitie internationala, capabila sa judece pe toti criminalii de razboi si pe autorii altor crime cuprinse si sanctionate de Codul international, oricarei parti ar apartine”.

Dupa Nurenberg, eforturile pentru adoptarea unui Cod penal international si infiintarea unei Curti criminale internationale au fost reluate. Atrocitatile razboiului au determinat revendicarea unor reguli de drept susceptibile de a elimina forta brutala si de a asigura pacea si securitatea umanitatii prin aplicarea dreptului penal. In pofida acestui aspect, nici unul dintre cele doua proiecte nu a fost luat in considerare.

Sub influenta lucrarilor lul Vespasian V. Pella, Asociatia internationala de drept penal, organizatie neguvernamentala a Natiunilor Unite, cu rol consultativ, a adoptat o atitudine favorabila elaborarii unui Cod penal international si infiintarii unei Curti penale internationale.

In cadrul primului Congres al Asociatiei, desfasurat la Bruxelles in anul 1926, au fost adoptate rezolutii prin care se preconiza extinderea competentei apartinand Curtii Permanente Internationale de Justitie asupra cauzelor criminale,  solicitandu-se atribuirea competentei pentru judecarea indivizilor si statelor care se vor fi facut vinovati de agresiune sau de alte infractiuni contrare dreptului international.

Rezolutiile cereau, totodata, redactarea unui Cod in care sa fie definite crimele internationale si stabilita reprimarea acestora.





In anul 1928, in cadrul Asociatiei a fost aprobat proiectul statutului redactat de Pella.

In anul 1929, la Congresul al doilea al Asociatiei desfasurat la Bucuresti, toate guvernele au fost indrumate sa se conformeze recomandarilor Asociatiei. Asemenea rezolutii au fost adoptate la Congresele de la Palermo, in 1933, Paris, in 1937 si la Geneva, in 1947.

Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat Rezolutia 489(5), in decembrie 1950, luand masuri de natura sa determine redactarea unui proiect de statut al unei Curti criminale internationale, in urma propunerilor Asociatiei internationale de drept penal si ale International Bar Association.

Prin Rezolutia 177(4) din noiembrie 1947, Adunarea Genarala a O.N.U. a insarcinat Comisia de drept international sa elaboreze un Proiect de Cod al crimelor contra pacii si securitatii umanitatii, cod care a fost publicat de Comisie in anul 1954, in care a fost adoptat, in principiu, continutul statutelor tribunalelor militare internationale.

Dezbaterile acestei probleme au fost reluate ulterior, in special dupa 1974, odata cu definirea agresiunii de catre Adunarea Generala a O.N.U., adoptandu-se proiectul Codului crimelor impotriva pacii si securitatii umanitatii, in 1996.



[1] V.V.Pella, Des incapacites resultant de condamnations penales en droit international, prefata E.Garcon,Paris,1920,p.51

[2] V.Bouzat, La dixieme anniversaire de la constitution du Bureau international pour l’unification du droit penal,Revue de science criminelle et le droit penal,Paris, 1938,p.234

[3] V.V.Pella, La guerre d’aggresion et la constitution dun droit repressif de nations,Union Interparlamentaire, Geneva,1925

[4] V.V.Pella, La Roumanie et le desarmement, Bucuresti, 1926

[5] V.V.Pella, La cooperation des Etatts dans la lutte contre le faux mannayase, Paris, 1927, p.121

[6] V.V.Pella, La codification du droit international, Bucuresti, 1928

[7] V.V.Pella, Vers l’unification du droit penal par la creation d’un Institut international aupres de la Societe des Nations, Paris, 1928, p. 24

[8] Conventiile nr. I art. 49, a II-a art. 50, a III-a art. 129, a IV-a art. 146.

[9] V.V.Pella, La guerre-crime et les criminels de guerre, Paris, Geneve, 1946, p.44

[10] Grigore Geamanu,Gheorghe Moca,Privire critica asupra conceptiei lui Vespasian V. Pella despre responsabilitatea statelor in dreptul international,Anuarele Universitatii Bucuresti,Seria Stiinte Sociale,Stiinte Juridice, Anul XIII,

[11] Grigore Geamanu, Vespasian V.Pella, professeur du droit penal international,Revue roumaine detudes internationales, 3/41, Bucuresti, 1978,p.188

[12] V.V.Pella, La criminalite collective de Etats et le droit penal davenir, Bucuresti, ed.a II-a, 1926, p.CXLIX

[13] V.V.Pella, La criminelite des Etats et le droit penal de lavenir, Bucuresti, 1926


loading...




{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:






loading...


Cauta referat