Unitatea legala de infractiune
b) Unitatea legala de infractiuni
exista atunci cand, in mod normal, ar exista o pluritate de infractiuni, dar
legiuitorul a prevazut expres existenta unei singure infractiuni. Unitatea
legala de infractiuni exista atunci cand doua sau mai multe actiuni sau
rezultate, care in mod normal ar fi realizat continutul a mai multe
infractiuni, sunt unite prin vointa legiuitorului, intr-o infractiune unica. In
aceasta categorie intra infractiunea continuata, infractiunea complexa,
infractiunea de obicei si infractiunea progresiva. Infractiunea continuata-Este
reglementata in art. 41 (2), cod penal potrivit caruia ,,infractiunea este
continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in
realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, actiuni sau inactiuni care
prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni". Mai explicit, ea
reprezinta o suma de infractiuni de acelasi fel, comise in baza aceleiasi
hotarari. Conditiile de existenta ale infractiunii continuate a) Sa existe mai
multe actiuni comise la diferite intervale de timp. Prin existenta acestei
conditii, infractiunea continuata se delimiteaza de unitatea naturala colectiva
la care actele de executare erau comise in mod continuu, fara inreruperi. b) Sa
existe o singura rezolutie infractionala. Este necesar ca inainte de incepe-rea
executarii actiunii faptuitorul sa ia aceeasi rezolutie infractionala pentru
toate actiunile comise ulterior. Rezolutia unica presupune mai mult decat o
simpla idee infractionala. Pentru a putea vorbi de o rezolutie infractionala
trebuie ca aceas-ta sa fie determinata, adica faptuitorul sa aiba in minte, cel
putin in linii mari, desfasurarea ulterioara a infractiunii. Existenta unei
rezolutii infractionale unice se determina in practica dupa anumite criterii.
De exemplu, dupa marimea intervalului de timp dintre actiuni. Astfel, daca
acest interval e scurt, se poate vorbi de o singura rezolutie. De asemenea, se
mai au in vedere modalitatea de comitere a actiunii, precum si obiectele
vizate, care, daca sunt asemanatoare, pot sa probeze existenta unei rezolutii
unice. c) Toate actiunile sa realizeze continutul aceleiasi infractiuni.
Aceasta presu-pune doua lucruri: In primul rand, sa existe unitate de incadrare
juridica si In al doilea rand, sa existe acelasi rezultat al intregii
infractiuni. Rezultatele partiale trebuie sa poata fi cumulate intr-un rezultat
unic. E obligatoriu sa existe acelasi subiect pasiv. d) Toate actiunile sa fi
fost comise de aceeasi persoana, fara sa conteze insa for-ma de participatie si
fara sa conteze daca isi schimba sau nu calitatea in care participa la
comiterea infractiunii (autor, coautor, instigator, complice). In cazul in care
in cadrul unei infractiuni continuate un infractor participa in mai multe forme
de participatie se ia in considerare forma de participatie cea mai grea. In
situatia in care o persoana participa la o singura actiune se va retine ca a
comis o infractiune continuata doar daca stia ca participa la o astfel de
infractiune. In raport de aceste conditii trebuie sa se faca distinctie intre
infractiunea conti-nuata si concursul real omogen. Criteriile de delimitare
sunt urmatoarele: a) La infractiunea continuata exista o unitate de rezolutie,
iar la concursul omo-gen exista o pluralitate de rezolutii. De regula, se
considera ca atunci cand intre actiuni trec intervale de timp foarte lungi
exista mai multe rezolutii. Daca infracti-unile sunt comise in modalitati
asemanatoare si vizeaza acelasi obiect exista, de re-gula, o singura rezolutie.
b) In cazul infractiunii continuate este obligatorie existenta aceluiasi subiect
pa-siv, in timp ce la concurs nu este ceruta aceasta conditie. c) La
infractiunea continuata se cere ca intre actiuni sa existe anumite intervale de
timp, iar la concurs nu exista acesta conditie. Categorii de infractiuni care
nu se pot comite in forma continuata 1) Infractiunile al caror rezultat este
indivizibil sau definitiv (Ex: omor, avort). 2) Infractiunile din culpa,
deoarece in cazul acestora nu exista rezolutie infractionala. Din aceeasi
ratiune nu pot fi comise sub forma infractiunilor continuate nici infractiunile
praeterintentionate. Este important de precizat ca si unele infractiuni omisive
se pot comite in forma continuata. De exemplu, ceferistul care nu lasa, in mod
repetat, bariera la trecerea trenului. De asemenea, infractiunile continue si
cele de obicei se pot comite in forma continuata. Sanctionarea infractiunii
continuate Potrivit art. 42, cod penal infractiunea continuata se sanctioneaza
dupa acelasi sistem ca si recidiva postexecutorie, adica cu o pedeapsa intre
minimum si maximum special al infractiunii comise, insa sporul e cel de la
concursul de infractiuni (5 ani pentru inchisoare si jumatate din maxim pentru
amenda). Infractiunea complexa-Este infractiunea in cazul careia unul dintre
elementele constitutive ale infractiunii realizeaza continutul unei alte
infractiuni (Talharia -; formata din furt si violenta, violul -; format din
violenta si act sexual). Ea este reglementata in art. 41 (3), cod penal. Nu e
necesar ca aceasta sa fie comisa prin doua actiuni, existand si in-fractiuni complexe
comise printr-o singura actiune (ultrajul). Infractiunea complexa poate fi de
doua feluri: a) Infractiune complexa in forma simpla -; Cand continutul de baza
al infractiunii cuprinde un element care realizeaza singur continutul unei
infractiuni. b) Infractiune complexa in forma agravata -; Cand elementul care
realizeaza continutul altei infractiuni este o circumstanta agravanta (Ex: furt
prin efractie). Ceea ce caracterizeaza infractiunea complexa este existenta a
doua obiecte juri-dice, dintre care unul este principal iar celalalt, secundar.
In cazul in care se lezeaza doar obiectul juridic secundar, fara a se leza si
cel principal, exista tentativa la in-fractiunea complexa. Aceasta se consuma
atunci cand se aduce atingere obiectului principal. Importanta acestei
clasificari consta in faptul ca in cazul infractiunii complexe in forma simpla,
inexistenta conditiilor de existenta ale infractiunii complexe conduce la
retinerea a doua infractiuni distincte, in timp ce la infractiunea complexa in
forma agravata, daca nu sunt indeplinite criteriile de existenta ale
infractiunii complexe se vor retine tot 2 infractiuni, insa una dintre ele este
infractiune banuita a fi complexa, dar in forma simpla. Infractiunea complexa
prezinta importanta doar din punct de vedere al delimi-tarii acesteia de
concursul de infractiuni. Astfel, s-au format trei criterii de delimi-tare,
care sunt si conditiile de existenta ale infractiunii complexe: 1) Criteriul
necesitatii absorbtiei - Potrivit acestui criteriu, o infractiune este complexa
si o absoarbe pe alta atunci cand infractiunea absorbanta nu se poate co-mite
niciodata fara a comite automat si infractiunea absorbita. Acest criteriu se
analizeaza in abstract.
Au existat discutii in doctrina daca furtul prin efractie absoarbe sau nu
violarea de domiciliu. Dupa parerea noastra, acesta nu absoarbe violarea de
domiciliu, deoa-rece poate exista furt prin efractie si din masina, fabrica,
uzina etc.. Deci, in acest caz va exista concurs de infractiuni. De asemenea,
au existat discutii cu privire la textul art. 178 (3), cod penal care
incrimineaza uciderea din culpa comisa de catre un conducator auto aflat in
stare de ebrietate. La prima vedere art. 178 absoarbe prevederea din Codul
rutier, insa nu e asa, deoarece aceasta infractiune se poate comite si in alte
locuri decat pe drumurile publice, asa cum prevede Codul rutier. 2) Criteriul
caracterului determinat sau determinabil al infractiunii absorbite - Presupune
ca textul legal al infractiunii complexe trebuie sa precizeze, fie explicit,
fie implicit, infractiunea care este absorbita. Daca lipseste acest carac-ter
determinat sau determinabil fapta nu este complexa si nu absoarbe o alta
infrac-tiune. Infractiunea de inselaciune nu e una complexa, nefiind
determinata sau determinabila. 3) Criteriul pericolului social -; Potrivit
acestuia, infractiunea absorbanta trebuie sa aiba un pericol social mai mare
decat infractiunea absorbita (sa aiba o pedeapsa mai mare). Daca pedeapsa
pentru infractiunea absorbita este mai mare se retine intotdeauna concurs de
infractiuni. Infractiunea de obicei-Pentru a exista infractiune de obicei,
potrivit textului legal, este necesar sa fie comise mai multe acte de
executare, care sa evidentieze existenta unei obisnuinte. Ceea ce diferentiaza
infractiunea de obicei de cea continuata este faptul ca in cazul celei dintai
un act de executare luat separat nu are relevanta penala, in timp ce la
infractiunea continuata orice act de executare luat separat este infractiune. Exista
o anumita forma a acestei infractiuni numita infractiune de simpla repe-tare,
care se caracterizeaza prin faptul ca legea precizeaza cu exactitate numarul
ac-telor de executare care trebuie comise pentru a exista infractiune. Astfel,
art. 98, cod silvic incrimineaza insusirea de cel putin doua ori a vreascurilor
din padure ce depasesc o cantitate de 3mē de lemn. Infractiunea progresiva-Exista
atunci cand, dupa comiterea actiunii de catre faptuitor, rezultatul faptei se
agraveaza fara interventia faptuitorului, conducand la o alta incadrare
juridica a faptei (Exemplul clasic: art. 180 -; art. 183, cod penal). Chiar
daca de cele mai multe ori infractiunea progresiva apare la infractiunile
comise praeterintentionat, exista si cazuri de infractiuni progresive comise
intentionat sau din culpa. Ceea ce conteaza pentru incadrarea juridica a faptei
este rezultatul final care se produce, acesta determinand incadrarea juridica a
faptei, in timp ce incadrarile an-terioare isi pierd relevanta. Daca
infractorul a fost condamnat pentru prima fapta, atunci cand se produce
rezultatul mai grav se face recurs in anulare si se da o noua hotarare de
condamnare.
