Oficialitatea procesului penal

Oficialitatea procesului penal

Conform art.2 al.2 actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.Principiul oficialitatii decurge din cerinta ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii penale, ceea ce creeaza pentru autoritatile judiciare obligatia de a actiona imediat pentru descoperirea tuturor infractiunilor savarsite, de a-i identifica, trimite in judecata si pedepsi pe toti infractorii. O astfel de obligatie poate fi realizata numai daca autoritatile judiciare actioneaza din proprie initiativa, din oficiu, efectuand ca obligatie de serviciu toate actele necesare atingerii acestui scop.

Astfel,ca cerinte ale principiului oficialitatii, Codul de procedura penala impune urmatoarele obligatii:

organele de urmarire penala au obligatia de a se sesiza din oficiu, atunci cand afla, pe orice cale, de savarsirea unei infractiuni (art.221);

procurorul are obligatia de a dispune trimiterea in judecata a inculpatului fata de care exista probe de vinovatie (art.262);

instanta sesizata cu o cale de atac are obligatia de a judeca si solutiona respectiva cale de atac

hotararea definitiva de condamnare se pune in executare din oficiu de catre prima instanta

Principiul oficialitatii actioneaza in latura penala a procesului penal; in latura civila actioneaza principiul disponibilitatii, caracteristic procesului civil. Totusi, in cazul in care victima este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, principiul oficialitatii isi va gasi aplicarea si in latura civila a cauzei (art.17 al.1).De la acest principiu exista si unele exceptii, in sensul ca, in anumite cazuri, legea interzice autoritatilor judiciare sa actioneze din oficiu, impunand existenta unei manifestari de vointa din partea unei persoanei sau a unui anumit organ. De exemplu, legea cere o anumita sesizare, incuviintare sau autorizare in urmatoarele situatii:

pentru punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunile prevazute la art.5 al.1 C.p. (infractiuni savarsite in afara teritoriului tarii de catre un cetatean strain sau de un apatrid ce nu domiciliaza in Romania impotriva sigurantei statului roman sau contra vietii, integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean roman) este necesara autorizarea prealabila a procurorului general. pentru retinerea, cercetarea, arestarea, perchezitionarea si trimiterea in judecata a magistratilor este necesara incuviintarea sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii, mai putin in cazul infractiunilor flagrante .

pentru punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunile savarsite de militari contra ordinii si disciplinei militare este necesara sesizarea comandantului ;

pentru retinerea, arestarea, perchezitionarea deputatilor sau senatorilor, e necesara incuviintarea Camerei din care fac parte, mai putin in cazul infractiunilor flagrante .

Odata, insa, ce a intervenit initiativa acestor persoane sau organe, principiul oficialitatii devine incident intrucat actele necesare desfasurarii in continuare a procesului penal se efectueaza din oficiu.