Gabriel Garcia Marquez 1928-

Gabriel Garcia Marquez

1928-

Fata in fata cu o realitate care ne copleseste, o realitate care in perceptia diverselor generatii de oameni despre timp trebuie sa fi insemnat o utopie, povestitorii de intamplari care, la fel ca mine, sunt capabili sa creada orice se simt indreptatiti sa afirme ca inca nu este prea tarziu sa purceada la crearea unei utopii minore: o utopie noua si nelimitata in timp pentru viata acolo unde nimeni nu poate decide pentru altii cum trebuie sa moara acestia, unde iubirea poate fi intr-adevar reala si fericirea posibila, unde generatiile unui secol de singuratate vor avea in sfarsit si pentru totdeauna o a doua sansa pe pamant.

Gabriel Garcia Marquez, Cuvantarea cu prilejul acordarii premiului

Nobel, 1982

Daca diversi critici au dreptate cand afirma ca cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea se defineste prin remarcabila vigoare a scriitorilor din America Latina, la apogeul realizarilor lor se afla fara indoiala opera in continua evolutie a lui Gabriel Garcia Marquez. in 1967, atunci cand a aparat, capodopera lui Gabriel Garcia Marquez, Un veac de singuratate, a reprezentat nu numai o sinteza a traditiei literare hispanice si a temelor si tehnicilor moderne internationale, ci si cea mai rara dintre performantele literare moderne: succesul de critica si de public, al unei lucrari sofisticate si complexe dar, in acelasi timp, accesibila si antrenanta. Acest puternic impact a avut drept consecinta reeditarea cartii aproape imediat dupa aparitie si traducerea ei in peste douazeci si cinci de limbi. Un veac de singuratate a facut din Gabriel Garcia Marquez o personalitate internationala, cel mail cunoscut autor latino-american, care a starnit un viu interes pentru scrierile si cultura latino-americana. Aceasta capodopera si autorul ei depasesc insal granitele regionale. Gabriel Garcia Marquez poate fi comparat cu cei mai j mari scriitori moderni: KAFKA [78], FAULKNER [86], HEMINGWAY [89], | CAMUS [97] si BORGES [88] a caror influenta se resimte foarte puternic in opera sa, precum si cu titani moderni ca JOYCE [76] si MANN [71], cu care rivalizeaza in privinta resurselor imaginative si anvergurii.

Sursa temelor lui Gabriel Garcia Marquez precum si tehnicile lui esentiale isi au radacinile in biografia lui: nascut in Aracataca, un orasel de pe coasta columbiana a Marii Caraibelor, Gabriel Garcia Marquez este fiul cel mai mare intr-o familie de doisprezece copii, in sanul careia si-a petrecut primii opt ani de viata. El ii atribuie bunicii sale meritul pentru interesul starnit de miturile si legendele locale, ca si pentru maniera de a depana povestiri, in care miraculosul se amesteca cu realismul simplu. Bunicul lui, participant la razboiul civil din Columbia din anii '90 ai secolului al XIX-lea, a inspirat cateva dintre cele mai proeminente personaje din literatura lui Gabriel Garcia Marquez. Pe cand avea opt ani, bunicul a murit, si Gabriel Garcia Maquez avea sa remarce: „de atunci nu mi s-a mai intamplat nimic interesant'.

in 1946 Gabriel Garcia Marquez a absolvit liceul la Zipaquira, in apropiere de Bogota, si a studiat o scurta bucata de vreme dreptul la Universitatea Nationala din Columbia, intre 1950 si 1965 a lucrat ca jurnalist in Columbia, Franta, Venezuela, Statele Unite si Mexic. Seria lui de articole din 1955 despre calvarul unui marinar columbian care a petrecut zece zile pe un vas in deriva in Marea Caraibelor a cuprins accente foarte critice la adresa marinei columbiene, ceea ce a dus la suspendarea ziarului, dar si a lui Gabriel Garcia Marquez din postul de corespondent la Paris. Dupa revolutia cubaneza, s-a angajat la agentia de presa Prensa Latina, agentia cubaneza de stiri, si a lucrat la Bogota, New York, Ciudad de Mexico, unde a colaborat si la o firma de relatii publice si a scris scenarii de film.

inainte de Un veac de singuratate, Gabriel Garcia Marquez a publicat patru carti care i-au adus unele premii si au atras atentia criticilor, dar nu s-au bucurat de o popularitate prea mare: romanele Furtuna frunzelor (1955) si Ceasul rau (1962), o nuvela, Nimeni nu-i scrie colonelului (1961), si o culegere de schite, inmormantarea Mamei Mari (1962). Toate prezinta caracteristici ale temelor lui de predilectie, marcand evolutia stilului sau spre maturitate. Scrierile timpurii sunt in mod clar infleuntate de Kafka, prin interesul pentru irational si viziunile de cosmar; de Faulkner prin structura narativa complexa si peisajul regional universalizat; si de Hemingway in putinele accente realiste. Aceste elemente diverse sunt admirabil sintetizate in Un veac de singuratate, ampla cronica sociala si de familie a lui Gabriel Garcia Marquez, pe care sustine ca a conceput-o in tinerete, dar pe atunci nu avea suficienta forta pentru a-si desavarsi viziunea. Aflat la Ciudad de Mexico in 1965 si progresind foarte putin cu povestea mai multor generatii ale unei familii din orasul sau natal, Gabriel Garcia Marquez a rezolvat problema compozitiei cu o claritate de vizionar, in timp ce el si familia lui mergeau cu masina pe autostrada Ciudad de Mexico - Acapulco. Dintr-o data a avut viziunea intregului roman. „Totul imi era atat de clar', isi aminteste el mai tarziu, „ca as fi putut sa dictez primul capitol, cuvant cu cuvant, unei dactilografe.' S-a intors acasa si capitole din istoria constiintei de sine a Americii Latine prin prezentarea principalelor aspecte ale schimbarii istorice si sociale, exprimate nu prin protestul social - desi angajamentul politic al lui Gabriel Garcia Marquez a ramas intotdeauna puternic -, ci prin reforma interna definita de o imaginatie profund angajata in cele mai grave probleme ale conditiei umane.