QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.

AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate arta cultura

Ce ințelegem prin arta? Lucrul, ustensilul, opera de arta și survenirea adevarului





Ce ințelegem prin arta? Lucrul, ustensilul, opera de arta și survenirea adevarului

In acest subcapitol vom avea in vedere definiția pe care M. Heidegger o ofera artei. Astfel, arta este originea operei și ea este totodata „maniera privilegiata in care adevarul ajunge la prezența”[1]. Discursul lui M. Heidegger vizeaza in final esența. Intrebarea privitoarea la definiția artei conduce, este condusa, cu necesitate catre esența artei. M. Heidegger identifica esența artei: „punerea-de-sine-in-opera a adevarului ființarii”[2]. Oamenii sunt insa tentați sa spuna ca arta este o punere laolalta a operei de arta și a artistului. Artistul, spune M. Heidegger sufera o autodistrugere in vederea eliberarii operei de arta[3].

Statornicia unui lucru rezida in aceea ca o materie se afla laolalta cu o forma. Lucrul este o materie care primește o forma[4]. Lucrul ca materie dotata cu forma ajunge sa fie chestionat. Problema devine și mai intunecata cand acestei relații ii mai este atribuita și relația subiect-obiect. Produsul este confecționat ca un ustensil, in vederea unui scop determinat[5]. Caracterul de lucru al lucrului nu rezida in materia și forma sa ci lucrul devine ceea ce este la lucru”. Ustensilul se inrudește cu opera de arta in masura in care ele sunt produse ale activitații umane. Suficiența de sine este proprie operei de arta[6].

De ce M. Heidegger face un discurs asupra ustensiluilui? M. Heidegger, prin analiza sa, ajunge la urmatoarea concluzie: ustensilul ocupa un loc intermediar intre opera și simplul lucru[7]. A treia maniera ințeleasa ca drum greșit spre aflarea caracterului de lucru al lucrului, M. Heidegger o indentifica in epoca moderna. In epoca moderna se vorbește despre caracterul de lucru in sensul in care, invers, relația materie-forma și caracterul de ustensil al ustensilului sunt indepartate, aici predominand privirea calculatoare care se dovedește a fi oarba. Aceasta maniera in care epoca moderna ințelege și explica relația dintre om și lucru, M. Heidegger o numește siluire a lucrului[8].

Lucrul devine pe rand unitate de percepții, purtator al unor carcateristici și materie care poseda o forma. Natura de ustensil a ustensilului rezida in capacitatea sa de a sluji[9]. Pamantul este adapostit in lumea țarancii care e aceea a grijii, a muncii etc[10]. Arta prin intermediul operei de arta ne arata lumea, lumea noastra, intrucat noi nu avem cum sa ne oprim din existența pentru a ne privi din exterior ci tocmai din lume ne extragem noi ințelegerea asupra noastra. Arta ne ofera astfel un loc in interior, care nu necesita o ieșire din sine și pentru ca noi sa putem vedea lucrurile „la lucru”.

Opera de arta, spune M. Heidegger, nu poate fi un ustensil atat timp cat modalitatea prin care ea este produsa este total diferita de cea a unui ustensil. Doar pentru ca sunt produse, atat opera de arta cat și ustensilul, nu inseamna ca ele sunt produse in aceeași maniera. Astfel, spunem despre ustensil ca este fabricat iar despre opera de arta ca este creata. Atunci, caracterul de lucru propriu operei de arta nu intemeiaza realitatea operei de arta ci, ceea ce face ca noi sa vorbim despre realitatea operei de arta, este survenirea adevarului iar aceasta survenire se implinește o data cu acțiunea artistului care o creeaza. Vorbim despre opera de arta ca avand un caracter de lucru in masura in care aceasta este considerata, laolalta cu alte ființari, ea fiind, la randul ei, o ființare[11]. Daca afirmația: „Exista lucruri”, nu ne conduce catre felul de a fi al operei de arta, sa mergem atunci și sa vedem ce este acel ceva care face ca opera de arta sa nu fie un simplu lucru.

In ce raport intram noi, oamenii, cu aceste lucruri? Noi relaționam cu lucrurile in masura in care le pro-ducem și in masura in care ne preocupam cu ele. Vedem acum ca, prin aceasta raportare a omului la lucruri, iese in evidența adevarul. Astfel, spune M. Heidegger putem accepta ca opera de arta constituie o cale, printre alte asemenea cai, in care adevarul survine; adevarul se prezentifica o data cu opera de arta, ceea ce nu presupune neaparat ca el este și actualizat. Adevarul devine ceea ce este numai pentru ca el este purtat de o ființare; de abia aici adevarul este ceea ce este pornind de la el insuși: adevarul iși dobandește el insuși ființa in sanul ființarii.

Daca pentru M. Heidegger operele ne stau dinainte tot atat de natural pe cat ne stau și lucrurile, este intemeiat sa spunem ca, atat timp cat nu putem sa identificam opera de arta moderna cu un lucru, opera de arta in arta contemporana nu exista și, astfel, nici arta? Opera de arta, spune M. Heidegger, noi o ințelegem, in prima instanța și cel mai adesea, ca pe ceva ce se prezinta inaintea noastra și despre care nu putem sa spunem ca nu este. Stabilind aceasta prima legatura cu opera de arta, M. Heidegger considera ca avem un punct de plecare care ne permite legitimitatea unui discurs asupra originii operei de arta.

Omul heideggerian in sensul de existența, Dasein-ul, utilizeaza in limbajul sau de zi cu zi, termenul de „lucru” pentru orice despre care se poate spune ca ființeaza; de aceea, opera de arta va fi in lucrarea sa, mai intai, un lucru printre alte lucruri. Pentru a nu exista motive de indoiala in privința atribuirii caracterului de lucru operei de arta, M. Heidegger propune mai intai o analiza a ceea ce ințelegem in mod curent prin „lucru”. Trebuie, mai intai, sa luam in discuție caracterul de lucru al operei de arta. Pentru a intemeia atribuirea caracterului de lucru operei de arta, este necesar sa avem o idee, indeajuns de limpede, despre ce este un lucru. Numim, deci, lucru ceea ce este „neinsuflețit in natura și in toate de cate ne folosim”[12]. De aceea, spune M. Heidegger, nu putem afirma despre om ca este lucru. Marea dificultate cu care ne confruntam atunci cand facem apel la textul lui M. Heidegger, Originea operei de arta, consta in susținerea, pentru ca teza sa fie consistenta cu ea insași, ca in ceea ce privește arta contemporana, realitatea incontestabila a produsului artistic este daca nu inexistenta atunci greu de identificat.

 O astfel de ințelegere a relației dintre om și opera de arta ar fi un raport de supunere a operei de arta ce izvoraște din suficiența omului. Pentru M. Heidegger nu exista mai intai omul și apoi lumea, ființarile, ci el exista laolalta cu acestea și in preocuparea cu acestea. A incerca sa dai seama de opera de arta și de relația care se implinește intre aceasta și Dasein, o cale greșita ar fi aceea in care am așeza și incerca sa explicam acestea in funcție de contextul in care opera de arta ia naștere, in funcție de școala careia artistul unei opere ii aparține, in funcție de forma și materia sub care opera de arta este intalnita de Dasein. Consideram acest drum greșit intrucat originea operei de arta nu consta in forma și in materia sa, in locul in care ea ia naștere. In fiecare opera de arta este inscrisa lumea, insa in arta contemporana nu ne intalnim cu lumea cu care noi suntem familiarizați, care ne face sa ne simțim acasa. Noi știm și fara sa ne uitam la tabloul lui van Gogh ce sunt incalțarile. Cea mai frumoasa interpretare a acestui fragment din Originea operei de arta este implinita de J. Derrida in lucrarea sa La vérité en peinture[13] (Adevarul in pictura), in capitolul Restitutions. In acest loc al lucrarii sale, J. Derrida, prin infațișarea unei critici aduse de Schapiro lui M. Heidegger privitoare la adevaratul proprietar al incalțarilor țaranești, ajunge a spune ca in cazul operei de arta nu este vorba de nicio punere in posesie a incalțarilor pe care le vedem in tabloul lui van Gogh, cu atat mai puțin o punere in posesia unui personaj real, cum ar fi van Gogh, in ceea ce il privește pe Schapiro sau a țaranului/ țarancii, in ceea ce il privește pe M. Heidegger.  In fața unei opere de arta contemporana, cu siguranța acest enunț nu ar fi posibil. Arta contemporana, prin operele sale, se infațișeaza in ințelgerea spectatorului ca o ne-aflare-acasa, ca ceva straniu.

Ceea ce am ințeles cu ajutorul textelor heideggeriene care trateaza atat despre opera de arta cat mai mult despre relația pe care omul o are cu opera de arta, a fost tocmai o clarificare a originii experienței venita dinspre originea operei de arta, a modului in care omul se raporteaza la experiența estetica. Astfel, experiența ca modalitate prin care omul și lucrurile sufera o transformare nu este atat un comportament izolat al omului fața cu opera de arta ci modul de a fi al omului este in mod esențial raportare la lume, la ceilalți și la sine.



[1] Ibidem, pp. 98-106.

[2] Ibidem, p. 59.

[3] Ibidem, p. 63.

[4] Ibidem, p. 48.

[5] Ibidem, p. 50.

[6] Ibidem, p. 51.

[7] Ibidem, p. 51.

[8] Ibidem, p. 52.

[9]Ibidem, p. 55.

[10] Ibidem, p. 57.

[11] Ibidem, p. 41.

[12] Ibidem, p. 42

[13] DERRIDA Jacques, La vérité en peinture, ed. Flammarion, Paris,1978.


loading...
Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:





loading...


Cauta referat