QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.

AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate arta cultura

Cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale





CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU ACTIUNI SOCIAL-CULTURALE

                    1. Caracterizare generala

 In  statele moderne, cheltuielile pentru actiunile social-culturale reprezinta o componenta importanta a politicii sociale promovate de catre acestea.      

Astfel, satisfacerea nevoilor cu caracter social – componenta principala a politicii sociale a statelor – propune folosirea pe scara larga a resurselor financiare publice in scopul imbunatatirii conditiilor de viata ale populatiei, a calitatii vietii fiecarui individ.

Pentru satisfacerea nevoilor cu caracter social, autoritatea publica actioneaza in trei directii principale:

a.      garantarea unui nivel minim, independent de marimea pietei si de forma de proprietate;

b.     diminuarea ariei de nesiguranta si punerea in garda a indivizilor si familiilor lor in infruntarea unor situatii determinate de boli, batranete, somaj;

c.      asigurarea pentru toti membrii societatii a unor standarde de viata mai bune, disponibile in raport cu o gama predeterminata de servicii sociale.

Statul poate asigura realizarea obiectivelor mentionate pentru ca dispune de fondurile financiare necesare finantarii acestora.

 De actiunile social-culturale finantate de catre stat beneficiaza cea mai mare parte a membrilor societatii sau chiar intreaga societate.

Cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale sunt indreptate spre realizarea de servicii in mod gratuit, cu plata redusa sau sub forma de alocatii bugetare, pensii, ajutoare si alte indemnizatii.

Cheltuielile pentru actiuni social-culturale se refera la:

a) invatamant;

b) cultura si arta;

         c) sanatate;

         d) securitate sociala (asistenta sociala);

         e) alocatiile si alte ajutoare pentru copii;

         f) pensiile si ajutoarele pentru invalizi, orfani, vaduve de razboi, militari;

         g) alte cheltuieli social-culturale;

         h) asigurarile sociale de stat;

          i) pensia suplimentara;

          j) ajutorul de somaj.

          Cheltuielile pentru actiuni social-culturale prezinta o importanta deosebita :

-        in primul rand, din punct de vedere economic (prin intermediul lor se asigura instruirea si calificarea fortei de munca, starea de sanatate a populatiei, protectia sociala a membrilor societatii si un nivel inalt de civilizatie).

    Se stimuleaza consumul , prin sporirea cererii si, implicit, sporirea volumului productiei pentru satisfacerea acestei cereri;

-        in al doilea rand, prezinta un important rol educativ- actioneaza asupra factorului uman; ii dezvolta capacitatea intelectuala, de apreciere a adevaratei valori, considerandu-se ca indivizii instruiti sunt mai putin predispusi la comiterea de acte antisociale.

Cheltuielile destinate actiunilor social-culturale sunt acoperite din surse publice sau private, interne sau externe, dupa caz.

Aceste surse sunt:

a)     fondurile bugetare (alocatii bugetare), care in majoritatea tarilor detin locul cel mai important (50-90 %);

b)     fondurile financiare cu destinatie speciala, alimentate cu resurse afectate in mod direct anumitor categorii de cheltuieli sociale, cum este cazul asigurarilor sociale sau al fondului pentru ajutor de somaj, constituite pe seama unor contributii sau cotizatii, fondul special pentru sustinerea invatamantului etc.;

c)     fondurile proprii ale intreprinderilor publice sau private, utilizate pentru finantarea cheltuielilor cu pregatirea profesionala a salariatilor, protectia muncii, actiunilor social-cultural sportive etc.

d)     veniturile realizate de institutii social-culturale din diferite activitati specifice, din servicii catre terti sau din exploatarea proprietatilor lor;

e)     veniturile populatiei din care suporta diferite taxe, cotizatii, contributii sau alte plati la finantarea unor actiuni social-culturale;

f)      fondurile organizatiilor fara scop lucrativ (institutiile de caritate, fundatiile, bisericile, etc.)

g)     ajutorul financiar extern cuprinde subventii financiare acordate unor tari din fonduri constituite in acest scop la nivelul unor organisme internationale (UNESCO, UNICEF, OMS, BM), organisme regionale (CEE) sau ajutoare banesti (ori materiale) oferite unor state in situatii deosebite.

 

               2. Cheltuielile pentru invatamant

Dezvoltarea invatamantului se realizeaza in concordanta cu cerintele diferitelor etape de dezvoltare economico-sociala si ale egalizarii conditiilor de instuire si educare a tuturor membrilor societatii. Dezvoltarea si modernizarea invatamantului au condus la cresterea resurselor alocate acestuia, in toate tarile, atat dezvoltate, cat si in curs de dezvoltare. astfel, tarile dezvoltate consacra invatamantului intre 4-6% din P.I.B., iar cele in curs de dezvoltare sub 3-4%.

Cuantumul cheltuielilor pentru invatamant este determinat de influenta simultana a mai multor factori: demografici, economici, sociali, politici.

a)     Factorii demografici. Cresterea populatiei a antrenat in mod firesc sporirea populatiei scolare. Explozia demografica s-a reflectat in principal in cresterea contingentelor scolare, a gradului de cuprindere in sistemul de invatamant si a obligativitatii anumitor grade pentru invatamant.

b)     Factorii economici. Dezvoltarea economica, sporirea si diversificarea capitalului fix si circulant ca urmare a modernizarii si perfectionarii proceselor tehnologice, au reclamat o forta de munca cu calificare medie si superioara. Aceasta s-a putut obtine efectuand un volum  sporit de cheltuieli pentru invatamant.

c)     Factorii sociali si politici, se refera la politica scolara, la principiile avute in vedere de guverne in stabilirea acesteia, la nivelul invatamantului obligatoriu, la resursele, facilitatile si ajutoarele indreptate catre institutiile de invatamant sau chiar catre elevi, studenti si familiile acestora.

Finantarea invatamantului se realizeaza in functie de structura acestuia. Sistemele de invatamant sunt foarte diferite de la o tara la alta, in functie de traditie, de necesitatile economice si sociale. Potrivit clasificatiei UNESCO, diferitele niveluri si tipuri de invatamant se grupeaza astfel: invatamant prescolar(preprimar), invatamant primar(sau de gradul I), invatamant secundar(sau de gradul II), invatamant superior(sau de gradul III) si alte tipuri de invatamant. La randul sau invatamantul secundar cuprinde: invatamantul secundar general (gimnazii, licee); invatamantul secundar tehnic, profesional, pedagogic, postliceal.

Finantarea cheltuielilor pentru invatamant se realizeaza din diferite surse si anume: bugetul statului, surse ale intreprinderilor, ale populatiei, donatii, ajutoare externe.

a) bugetul statului reprezinta principala sursa de finantare a invatamantului, in toate tarile lumii, ceea ce reflecta importanta deosebita acordata acestui domeniu al vietii sociale.

In tarile dezvoltate, ca si in cele in curs de dezvoltare, exista doua tipuri de unitati de invatamant: publice, finantate integral de la bugetul statului si particulare (private) care pot fi independente sau partial subventionate de stat;

b) populatia, participa la finantarea invatamantului in mod direct prin intermediul taxelor scolare, dar mai efectueaza si alte cheltuieli pentru intretinerea extrascolara a elevilor, studentilor, respectiv pentru transport, chirii, etc.

c) intreprinderile efectueaza cheltuieli pentru invatamant atunci cand organizeaza cursuri de pregatire profesionala, de calificare a salariatilor sau viitorilor angajati.

d) donatii, sume primite de unitatile de invatamant din partea unor firme, fundatii, etc.

e) ajutorul extern in domeniul invatamantului se intalneste in special in cazul tarilor in curs de dezvoltare si reprezinta circa 10% din volumul total al cheltuielilor de invatamant al acestor tari; el este destinat, in special, inlaturarii analfabetismului sau pentru finantarea invatamantului elementar. Ajutorul extern imbraca forma subventiilor directe; a imprumuturilor, a finantarilor sau se refera la trimiteri de experti, cadre didactice, tehnicieni sau materiale necesare invatamantului.

In tarile dezvoltate din bugetul statului se finanteaza cu prioritate invatamantul primar si cel secundar, desfasurat atat in scoli publice cat si private (finantare partiala in cele private). Intre 60-80% din cheltuielile publice pentru invatamant sunt destinate acestor grade de invatamant, datorita contingentelor mari de populatie scolara si necesitatii sociale a instruirii acestora in cadrul politicii interne a statelor respective. Pentru invatamantul superior sunt alocate 10-25% din totalul resurselor financiare publice destinate invatamantului; ponderea redusa datorandu-se atat contingentelor de studenti, care sunt inferioare numeric populatiei scolare din invatamantul primar si secundar, cat si limitarii necesitatilor de cadre cu pregatire superioara cerute de dezvoltarea economiei.

Spre deosebire de celelalte grade de invatamant, in majoritatea tarilor dezvoltate se percep taxe scolare de la cei care urmeaza cursurile invatamantului superior, diferentiate in functie de felul facultatii (publica sau privata) si de profilul acesteia (umanist, tehnic, etc.). Exemplu: in S.U.A. taxa scolara pentru un student intr-o universitate publica este in medie 6000-8000 dolari anual, dar ajunge si la 20.000 dolari anual in cazul familiilor cu venituri anuale mai mari.

In tarile cu curs de dezvoltare cheltuielile pentru invatamantul superior sunt acoperite din bugetul statului.

In ultimii ani, in special in tarile dezvoltate, o parte a cheltuielilor publice de invatamant este indreptata spre educarea si formarea adultilor (continuarea pregatirii celor care au absolvit o scoala secundara, dar nu au o meserie, pregatirea din cadrul armatei, educatia populara, etc.

Din punctul de vedere al surselor de finantare, cheltuielile pentru invatamant in Romania sunt finantate de la bugetul de stat (in proportie de 85%); fondurile proprii ale agentilor economiei; veniturile unitatilor de invatamant; contributia populatiei (mai mare in ultimii ani).

In Romania, fondurile bugetare sunt indreptate cu precadere catre invatamantul primar si secundar (gimnazial, liceal, post-liceal) intre 80-85%, invatamantul superior primind 10-15% din alocatiile bugetare.

Astfel, in Romania , pentru invatamant, se aloca urmatoarele resurse sau fonduri:

-        fonduri bugetare (din bugetul de stat si bugetele locale);

-        fonduri pentru sustinerea invatamantului (fonduri cu destinatie speciala);

-        fonduri proprii ale institutiilor publice (scoli, universitatI etc);

-        venituri ale populatiei (pentru cheltuieli efectuate cu intretinerea si plata unor taxe, materiale, carti, rechizite);

-        fonduri ale organizatiilor fara scop lucrativ si nonprofit;

-        ajutor financiar extern, donatii, sponsorizari.

        Din bugete locale se finanteaza cheltuielile materiale ale institutiilor de invatamant preuniversitar.

                        Eficienta cheltuielilor pentru invatamant

       Cheltuielile efectuate pentru invatamant sunt considerate „investitii intelectuale”, respectiv investitii in resurse umane.

       Eficienta cheltuielilor pentru invatamant poate fi exprimat prin urmatorii indicatori :

a)     sporul PIB obtinut pe seama calificarii cadrelor (^PIB);

b)     termenul de recuperare a cheltuielilor pentru invatamant (T);

c)     coeficientul eficientei economice a cheltuielilor pentru invatamant.

 Astfel :  

        K = (^PIB.Q.W)/C, in care

   K – este indicatorul care exprima cantitatea PIB obtinuta cu o unitate de cheltuiala pentru invatamant;

  Q – coeficient, ce exprima contributia productivitatii muncii la crestera PIB;

 W – coeficient ce exprima contributia calificarii cadrelor pregatite, prin invatamant, la cresterea PIB.

 Daca K < 1, inseamna ca s-au efectuat cheltuieli mai mari decat rezultatele obtinute (^PIB).

Daca  K  > 1, inseamna ca la o unitate monetara cheltuiala pentru invatamant s-a obtinut un PIB  mai mare ca unitatea.

 Cheltuieli pentru cultura si arta

Cheltuielile pentru cultura privesc bibliotecile, casele de cultura, televiziunea, presa, muzeele etc. iar cheltuielile pentru arta vizeaza intretinerea de teatre, opere, operete, filarmonici, orchestre populare, formatii muzicale cu caracter simfonic si de camera, cinematografe, ansambluri populare de cantece si dansuri etc.

Unele institutii de cultura si arta ofera servicii gratuite (de exemplu, bibliotecile, muzeele) si sunt finantate integral de la bugetul de stat, altele ofera servicii cu plata redusa fata de costul acestora (teatre, opera, filarmonicile) primind de la bugetul statului subventii pentru completarea veniturilor proprii.

Pentru finantarea actiunilor din domeniul culturii si artei mai pot fi folosite si fondurile private sau donatii de la persoane fizice si juridice.

4. Cheltuieli pentru sanatate

Cheltuielile pentru sanatate ocupa, de asemenea, un loc important in cadrul cheltuielilor pentru actiuni social culturale.

Cheltuielile pentru sanatate se finanteaza din :

- fondul de asigurari sociale de sanatate;

- fonduri alocate din bugetele locale  pentru realizarea unor actiuni similare in profil teritorial (de exemplu , construirea unui sanatoriu, centru de recreere, refacerea capacitatii de munca etc.).

            Fondul de asigurari sociale de sanatate se constituie din :

- contributii ale persoanelor juridice sau fizice, care angajeaza personal salariat ( 7% aplicat la fondul de salarii brut);

- contributia individuala a persoanelor asigurate  -6.5%, aplicat asupra venitului din salariul realizat lunar;

- contributii ale persoanelor fizice care realizeaza venituri din activitatea independenta, din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, dupa caz;

- contributiile facultative la asigurarile sociale de sanatate ale persoanele straine.

            Unele categorii de persoane beneficiaza de asigurari de sanatate fara plata contributiei:

- copii si tineri pana la 26 de ani, daca sunt elevi, studenti, ucenici si daca nu realizeaza venituri din munca;

- persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca;

- sotul, sotia, parintii si bunicii, fara venituri proprii aflati in intretinerea persoanei asigurate cu sanatate;

- persoane ale caror drepturi au fost stabilite prin –Decret- Lege nr. 118/90, Legea nr. 44/1994, Legea 42/90.

            Totodata , exista persoane asigurate prin efectul legii - cu scutire de plata contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate ( se suporta de la bugetul de stat):

- persoane care satisfac serviciul militar in termen;

- persoane care executa o pedeapsa privativa de libertate sau arest preventiv;

- persoane care fac parte dintr-o familie care beneficiaza de ajutor social.

            Din bugetul de stat se suporta cheltuielile pentru investitii legate de construirea unor unitati sanitare si pentru aparatura medicala si pentru recuperarea capacitatilor de munca.

            Pe langa sumele alocate din sursele mentionate, pentru finantarea sanatatii se folosesc si resursele fondului special pentru sanatate, care se constituie pe seama urmatoarelor surse:

- o cota de 12% din incasarile realizate de persoanele juridice din actiunile publicitare la produsele din tutun, tigari si bauturi alcoolice;

- o cota de 2% din veniturile realizate de persoanele juridice din vazarea unor produse din tutun, tigari si bauturi alcoolice.

            Cu privire la sistemul de asigurari sociale de sanatate

Drepturile unui asigurat sunt:

- alegerea medicului de familie;

- ingrijire medicala in caz de boala sau accident;

- asistenta medicala din partea tuturor furnizorilor de servicii medicale care se afla in relatiile contractuale cu casa de asigurari;

- procurarea de medicamente, materiale sanitare si dispozitive medicale .

            Obligatiile asiguratului sunt:

-        sa fie asigurat;

-        sa fie  inscris pe lista unui medic de familie;

-        sa anunte medicul de familie atunci cand apar modificari in datele personale;

-        sa se prezinte pentru controlul starii de sanatate: anual pentru copii peste 2 ani;sa respecte tratamentul prescris pentru medicul de familie

-        sa-si plateasca la timp contributia la C.AS.

                     5. Cheltuieli pentru asistenta sociala de stat

 Aceste cheltuieli au drept scop ocrotirea invalizilor, vaduvelor de razboi, bolnavilor cronici, invalizilor din nastere, copiilor orfani si a celor cu deficiente motorii, fizice, psihice sau senzoriale si batranilor care nu au fost incadrati in munca (nu au pensii) si nu au alte mijloace proprii de trai si nici sustinatori legali.

De asemenea, prin intermediul actiunilor de asistenta sociala de stat se asigura oanumita calificare sau recalificare.

Finantarea actiunilor de asistenta sociala de stat se face pe seama alocatiilor de la bugetul de stat, a donatiilor de la persoane fizice si juridice si a ajutorului de la organisme internationale.

Finantarea asistentei sociale se realizeaza di bugetele locale, din bugetul de stat, din donatii si sponsorizari.

Asistenta sociala este o componenta a sistemului de protectie sociala, alaturi de asigurarile sociale de stat si asigurarile sociale de sanatate.


Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







Cauta referat