QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.

AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate arta cultura

Arta abstracta





I

Inca de la inceputurile artei adica din Preistorie vedem operand cele doua mari tendinte creatoare: aceea care-i inspira dorinta de a reproduce obiectele ce-l inconjoara, sau obiectele pe care le vede in vise sale sau pe care si le imagineaza. Toate acestea find atat de reale pentru mentalitatea ,,primitivului” si tendinta contrarie care-l indeamna sa inventeze semen in locul obiectelor si sa dea acestor semen o adevarata valoare expresiva, facand din ele adevarate ,,lucruri inzestrate cu frumusete” si forme simbolice.

Este greu de stabilit daca arta abstracta a urmat artei figurative, in estetica preistoriei sau daca i-a precedat. Oare acele zgarieturi cu unghile, nonfigurative,   din pestera de la Gorgas, din Pirinei, sa fie o manifestare a spiritului de abstractizare? Aceste zgarieturi abstracte ne ajuta sa cunoastem psihologia popoarelor si credintele lor, prin aceea ca intamplatore la inceput,ele s-au putut  incarca de o semnificatie magica sau rligioasa  si sa devina un smbol o aluzie.

Ar fi exagerat sa se aprecieze rolul jucat de abstractizare in arta preistorica, tinandu-se seama numai de faptul ca ,,marea arta” este figurativa si ,,arta aplicata” este abstracta. In realitate cele doua tendinte sunt simultane, ele se manifesta in mod egal si in acelas domeniu religios sau magic, sub forma figurativa si sub cea abstracta

II

Unul dintre parintele teoretician al artei abstracte: Marcel Brion, apreciat mai ales pentru contributia lui in artele plastice la fenomenul artistic contemporan cu cartea publicata in 1956 “ Arta Abstracta” a carui esenta si astazi continua sa se exprime.  

In concordanta cu Worringer , Brion accepta in cadrul “trairii estetice” o atinomie bazata pe abstractie intropatie. Arta de intropatie  este numita de Brion si arta naturista sau arta naturalista , respective o arta crescuta pe un sentiment de simpatie cu natura. Abstractizarea se poate produce pe doua campuri de tensiune: de gradul unu care duce la arta abstracta pura si de gradul doi constand in schematizarea formei naturale provocata fiie de un stimul psihologic fie de o necesitate de constructie plastica .

Menirea artei abstracte este dupa Brion de a se mentine intr-un senziorialism pur, care-si da silinta sa pastreze in toata prospetimea sa si toata integritatea sa senzatia asa cum a fost primita si de a restitui sub forma unei emotii impresia obtinuta prin simturi .Folosind terminologia lui Brion consideram ca in opera autentica , abstractizarea conduce necesarmente la intropatie. Brion considera ca una din principalele ambitii ale artei abrtacte consta in gasirea “ formelor arhetipale” care ar fi suportul tuturor formelor naturale pe care le intalnim.Abandonand preocuparile sociopsihologice ale critice arhetipale , aceasta pledeaza pentru descoperire arhetipurilor formale care “ in-formeaza natura”.

Aceste arhetipuri spre care aspira opera de arta abstracta se regasesc in constructia cristalelor in tesatura metalelor in arhitectura vegetala .Pictura abstracta pura nu apeleaza la stilizarea obiectului real ci il elimina pur si simplu pentru a intelege mai bine si a cuprinde ceea ce este dincolo de figura obtinand o forma spontana si autonoma emotie insasi, emotie ca emotie.

Arta abstracta se recomanda ca o arta a refugiului si a instrinarii in care constiinta sociala este supusa unui puternic process de opturare si eradicare a elemntului organic al vietii .Afirmand hegemonia sensibilitatii abtractionistii cauta sa o elibereze de orice elemente care ar putea aminti ambianta sociala in care s-a format .Realitatea interioara a artistului nu poate insemna decat sublimarea realitatii exterioare in aspectele ei chintesentiale astfel incat artistul are sentimetul nu de a se distanta ci de a se apropia nu de a reda ci de a patrunde in realitate .

Arta abtracta nonfigurative este eminamente romantica fata de naturalismul academic , naturalismul impresionist , cubismul care prin caracterul lor figurative sunt o expresie a clasicului. Emotia romantica incandescenta tasnire romantica, nu mai cere inspiratii sau un ,,raport” nici cu geometria ca stinta dialectica a proportiilor si a ritmurilor, nici cu perceptia lumii exterioare. In legatura cu ,, instinctul de abstractizare” ar fi caracteristice popoarelor nordice conduse de sentimental,, infinitului”, in timp ce arta naturalista, figurative ar fi specifica popoarelormeridionale dominate de sentimentul finitului. Marile personalitati ale artei abstracte definitorii pentru orientariile majore ale acesteia, Kandinsky, Malevici, Naum Gabo, Mondrian apartin popoarelor nordice. In timp ce impresionistii ar fi produsul popoarelor romanice.

Aderenta lui Brion creste din convingerea ca arta abstracata are mai mari si mai directe posibilitati de exprimare decat arta figurative. ,,Voi spune cu placere chiar si o voi demonstra mai departe, ca arta abstracta i-mi pare mai capabila sa exprime o inalta si profunda spiritualitate decat arta figurative”. Mai intai pentru ca evocarea unei opera abstract ear avea un  character de ,,imediatitate” de comunicare ce nu mai este mijlocita de ,,figura”, iar efectele sunt stariile emotionale, nemaifind atasate unei reprezentari , ar avea o deplina puritate.

Lirismul este considerat de Brion a fi o alta trasatura a picturii abstracte. Degrevata de functii descriptive suprimand elementele figurative care sugereaza voalat sau manifest semnificatii comprehensibile, picture abstracta tinde sa dobandeasca factura unui ,, cantec pur”. Lirismul abstras influentelor vietii, muzicalitatea care smulgand creatia de pe liniile de forta ale socialului, o readuce la simple euritmii, sunt directii estetice care cauta sa valideze o arta  suficienta sie insasi, programatic purificata de orce intelesuri obiective.

In ceea ce priveste sustinerea conceptului meu pentru licenta mai pot adauga aici si modul de a lucra a lui Gerard Schneider. Pentru el a ordona emotia nu este decat o maniera de a o face mai intense mai perfect perceptibila, in sfarsit mai frumoasa , din punc de vedere plastic si si mai evocatoare. La baza  artei lui Schneider e un temperament romantic, o  sensibilitate destul de vie si de promta, si un fel de ,,intimidate sentimentala cu natura. Inclinatia sa spre visa r fi impinso spre suprarelism daca nu l-ar fi dezgustat gratuitatea acestuia.

Acest instinct constructive face ca in opera lui Schneider , drama pe care nu putem sa o pierdem din vedere, sa fie dominate de forma, pusa in forma daca ne putam exprima astfel, de catre sentimental plastic si condusa spre arhitectura de volume armonioase, amestecate adesea in niste curente de un dinamism violent, fara ca echilibrul static care domina aceste clocotiri patetice sa piarda totusi vreodata puterea sa ordonatoare.

Putine opere atesta atat respect fata de emotie si de forma, acestea ating maretia si maiestatea tocmai pentru ca acorda si armonizeaza toate tendintele spiritului si ale sufletului

Foarte captivanta si remarcabila este si opera lui Pierre Soulages, find dominate de sentimental monumentalului. Ridicand in sobre armonii de negru si brun, arhitecturi pasionate la care se remarca mari zboruri de destine tragice.

Se mai intampla, mai ales in desenele sale, ca emotia sa ajunga ,la semn, la simbol, nu printr-o simplificare alegorica sau alfabetica, ci pentru ca acest semn, ca in caligrafia chineza sau araba, este forma insasi a lucrului ajuns in starea de emotie, nu o figura , ci o emanatie patetica. Ori de cate ori analizam un tablou a lui Soulages, si surprindem cu cata siguranta de sine acest architect al volumelor intunecate, colaboreaza cu spatial, se stabileste in spatiu si devine spatiu. Suprafetele culorilor clare ,,canta” cu o stralucire deosebita, reprezinta lumina pe care o descoperim la capatul unor arzatoare si  patetice cautari printer masele obscure, dispuse ca ruinele unui cataclism gigantic.

Artistul poseda si el un temperament romantic, o natura lirica, pe care le-a imblanzit impunandu-le suprematia negrului. Dar in acelas timp el a descoperit bogatia si varietatea mijloacelor de expresie pe care acest  negru le detine. El a facut din negru o culoare plina de forta, de vivacitate si de stralucire, prin tratarea materiei insasi, care ingaduie opacitatile cele mai sobre  ca si stralucirile cele mai vibrante.

Aceasta descoperire a splendorii plastice pe care o are negrul este una din marile cuceriri ale picture abstracte. La Soulages la Hartung, la Nicolas de Stael, la Schneider ,, paleta negrului” s-a imbogatit cu o varietate de expresii da dreptul miraculoasa. In arta figurative, inainte de Manet, care-i descoperise somptuozitatea, negrul era aproape inlaturat, pentru motivul ca era privit in mod traditional ,nu ca o culoare, ci ca negarea culori insasi si de asemenea pentru motivul ca ofera in natura, putine motive plastice.

Folosirea ei de catre pictorii abstracti de ziua de astazi, cu succesul cunoscut si a carui adoptare risca la pictorii minori sa devina chiar un abuz si un fel de ,, maniera de negru”, duce totusi la o veritabila descoperire de valori plastice a negrului ca atare si a vlorii sale dramatice , care corespund in mod intens sentimental tragic ce agita epoca noastra.

O pudoare extrema, o preocupare retinuta, precum si o deosebita vocatie care-i ingadiue sa domine si sa faca luminoase umbrele noptii, au dirijat in optiunea aceasta pentru dominanta neagra. Maestru al misterelor beznei, el na gasit ca suprarealistii, niste vise obsedante, ci dimpotriva o lucida arhitectura in care pasiunea lumineaza si sustine ratiune.

Wols un alt artist care este si printre primi artisti alaturi de Mathieu care a realizat tabloul strigat. In America i se mai spune si ,,action-art”,germanii ii spun ,,aformal” dar ea nu este in totala masura asa pentru ca orce arta plastica are forma, iar francezi iau dat numele nepotrivit de ,,tasism”. Termenul de tasism duce la interpretari defavorabile mai mult cuvantul pare o traducere a acelui ,,machiaiolismo” Italian care  inseamna pata.

Rod al sentimentului dramatic specific epocii noastre, al dezordinii si disperarii sale, arta aformala considera probabil ca este absurd sa mai creezi forme artistice intr-o lume care isi pierde formele, din ce in ce mai mult, in toate domeniile. Drama expresionista  a personajului traind din,, explozie in explozie” a gasit la Wols expresia sa cea mai rascolitoare. Arta sa nu este o arta a negatiei, ci dimpotriva o afirmatie arzatoare si mai pasionata poate, decat toate cele care au fost formulate pana acum.

Izbucnirea tragica a maniei si a disperarii isi rascoleste culorile intunecate si le azvarle pe panza intr-o aparenta confuzie. Nimic nu este fortuit nimic nu este gratuit in operele lui Wols. Istoricul de arta se poate intreba care este, intr-un tablou aformal, partea de vointa, partea de spontaneitate si partea de intamplare

Cu Mathieu unul dintre cei mai interesanti pictori aformali,  drama aceasta care este  mereu la originea artei-actiune a luat o alta directie. Ea nu a devenit mai putin interioara sau mai putin revelatoare pentru patetismul intim al individului, ci se dezvolta intr-un fel de proiectare istorica. Mathieu a creat in aformal si orcat ar parea de paradoxal, o picture de istorie. Pentru ca izbucnirea pura a instinctului creator se asocial la el cu un instinct de societate de a reinvia dramele vechi, el a regasit in sine o renastere a pasiunilor medievale care l-a indemnat sa traduca in vaste compozitii abstracte ceea ce pictorii figurativii se sileau in zadar sa insufleteasca

Robustetea lui Mathieu usurinta cu care se misca in vaste suprafete, simtul sau pentru patetismul individual si colectiv, indrazneala cu care recreeaza cu socuri de alb, de negru si de rosu, spiritul insusi al razboiului si sentimental dramatic care contine toata viata medievala, dau acestor compozitii o realitate vizionara.

Arta-actiune, arta aformala a devenit mijlocul de expresie a multor artisti americani printre care se numara si Jackson Pollock. Refuzul formelor conventionale, libera alegere a materialelor noi si vivacitatea exploziva a unui temperament pasionat i-au inspirat lui Pollock, aceste mari panze dramatice in care ,,tasismul” atinge culmea irationalului si subiectivului. Pollock a lasat deoparte echipamentul obisnuit al pictorilor pentru a reveni la un fel de alegere instinctive care-i aminteste de primitive si care nu mai este la el decat o maniera de a inlatura cu hotarare, si in toate manifestarile sale ,trecutul.  Pollock lucreaza pe panza intinsa pe podea putand astfel sa domine suprafata realizand aceea fuziune cu ea la care se referea in interviul din,, Possibillities”: ,,pot  merge in jurul panzei , pot lucra din cele patru parti, literalmente pot fi in pictura”.

Cei care au vazut in aceasta metoda o excentricitate, expresia unui comportament de fronda, nu au inteles ca ea reprezenta tocmai transferul emotiei in actor creator, in actiune care devenea comunicare.

 Demersul lui are avantajul de a cobora mult mai danc in aceasta sondare a eului in care nu mai intervine nici una dintre reminiscentele unor obsesii culturale ce impregneaza demersurile europene precedente. Panzele lui Pollock se pastreaza surprinzator de elocvent, ca opera finite, in cadrele picturii autentice. Traiectele de culoare se intretaie intr-o ametitoare miscare spatial, angajeaza relatii armonice, iar suprafata se dovedeste in ultima analiza compusa cu multa rigoare. Dintre operele sale putem exeplifica ,,Lupoaica, Ochi in caldura, Cana de ceai, Carari ondulate, Pastele si totemul, cufundarea in subconstient,”

 ,,Ritm de toamna nr: 30” este o picture imensa si una dintre cele mai importante lucrari ale lui Pollock. A abandonat sevaletul pentru o panza cu dimensiuni uriase pe care a asezato pe podeaua atelierului sau si a lucrat in jurul ei. A picurat , a intins,  a stropit si a trasat culoarea pe suprafata, aruncado si turnando din cutii, in gesturi delicate sau exuberante si utilizand o mare varietate de instrumente: pensule uscate ,bete si mistrii pentru a-si lasa urmele pe panze.

In cele din urma suprafata a fost acoperita cu o retea complicate de culori si texture. A utilizat patru culori: email negru si culori de ulei, alb brun deschis si gri albastrui. Spiralele dramatice de email negru au stabilit structura generala apoi au fost aplicate celelalte culori, controland fluxul de culoare astfel incat chibzuinta si coeziunea sa sa echilibreze spontaneitatea si haosul.

Desi nu exista elemente figurative clare, este posibila ca referirile la personaje sa fi indrumat miscariile maini care a creat fluxul de culoare. Redand miscarile gratioase si ritmice cu care a fost realizata , picture are un ritm dinamic unduios, care strabate panza dansand.

Ceata de lavanda numarul I,1950 este una din picturile realizate in intregime prin picurare ,in anul de glorie a lui Pollock in anul 1950. Tehnica artistului devenise deosebit de rafinata si cu toate acestea pastra o stralucire spontana fara nici o urma de sablonare sau repetiti stilistice.

Un alt reper important pentru sustinerea lucrarii mele este Yoshihara Jiro, acesta manifesta interes pentru abstractia lirica. In seria ,,cercul’’ anima suprafata panzei asternand liber fara obsesia unei constructii controlabile, mathematic diferite semne ce au darul de a retine atentia in vederea asigurarii unei starii de meditatie. Intreg spectacolul naturii ca si spectacolul mintii se aduna in acest punct al impactului cu lumea.

Morfologiile nonfigurative dobandesc in conditiile prelucrarii unor concepte ale filosofiei extreme orientale caracterul comunicarii nemediate si profunde intre om si imensitatea naturii in care propria sa realitate se comfunda.

Hartung Hans aduce putin din expresionismul nordic trecando prin asprimea luminii sudului unde fiecare element este puternic desenat. Tuse, linii si fascicule de linii sunt asternute pe panza sau hartie cu o frenezie a comunicarii. Tensiunii;le sale sunt inscrise patetic pe campul imaginii din care aluziile la realitatiile vizuale au disparut cu totul . intreaga incarcatura emotionala si spirituala se elibereaza in punctual de incidenta al pensulei cu suprafata tabloului.

Acesta refuza orce tentative a geometricului a formei preconcepute, urmand doar aparitia semnelor ce traduc nelinistea. Stie sa stabileasca un raport echilibrat intre continuu si discontinuu, transformand fiecare tresatura de pensula intr-un ebeniment optic.

Un alt sustinator al acestui drum este Franz Kline. Acesta isi incepe drumul sau abstractionist gestualist incepand cu anii 50’, realizand ample compozitii in care sarcina expresiva o preiau liniile negre groase trasate liber pe campul alb alb al panzei. In universal epurat de orce element concret, artistul face sa evolueze astfel tuse prelungi, incarcate de energia gestului, a efortului creator. Rezulta o situatie dramatica, artistul inchis in singuratate, asternand in spatiile necuprinse repere ale zbuciumului sau in spiritual expresionismului abstract.

III

Ca si incadrare tema lucrari mele se situeaza in sfera artei abstracte, mai de graba in abstractionismul liric initiat de mari artisiti precum, Mathieu, Piere Restagny, Hartung, Pollock, Malevici, Kandinsky, Seuphor, Wols si Schneider. Acestia initiaza tendinte ale picturii europene informale, ce pune accentual pe mesajul continut in  arta-actiune, in gest .In conditiile abandonarii figurativului si departe totodata de eforturiile ordonatoare , rationaliste . ale abstractiei geometrice, lucrariile ce se subsumeaza abstractiei lirice mizeaza pe comunicarea instantanee, necenzurata a orizonturilor profunde ale subconstientului. Incarcatura lirica se depune in liniile si tusele spontane, nascute din afirmarea prioritara a valorilor subiective. Tenta lirica a acestei picture de pete, capata cum este de asteptat note expresioniste atat de la artisti europeni ,Gerard Schneider, Wols, la autiomatisitii din Quebec . dar mai ales la artistii de la scoala din scoala din New York, Pollok, Rothko, pentru care sa folosit termenul de expresionism abstract.

Albul- desemneaza cand absenta cand suma tuturor culorilor. De acea se asociaza vietii diurne, luminii, divinitatii , revelatiei, puritatii (albul virginal), dar si vidului, mortii  (este culoarea spectrelor in lumina de dincolo si a doliului la multe popoare). In folclorul romanesc ,, dalb” este asociat frumuseii fara seaman puritatii si gingasiei.

In mitologia si in simbolistica diferitelor popoare albul se afla in asociere fie cu negrul fie cu rosu. Lumea pamanteana pusa sub incidenta luminii zilei, este o lume ,,alba” , cealalta lume a intunericului mortii este ,, neagra”. Aceasta dualitate se regaseste si in panteonul vechilor popoare unde zeii luminii si ai cerului, etimologic si simbolic sunt legati de cuvantul alb, in timp ce divinitatiile si duhurile malefice se asociaza culorii negre.

Albul ca absenta a orcarei culori vizibile sau ca amestec a tuturor culorilor, isi dezvaluie ambivalenta in credintele despre fintele albe si benefice. Complementaritatea albului si a negrului dupa Rene Guenon e reflectata in diada ying si yang a chinezilor in simbolismul tablei de sah si in simbolismul Masonic al pavajului mozaicat, format din placi alternative albe si negre semnificand manifestul si nonmanifestul.

Negrul- culoare opusa si in acelas timp complementara albului, se asociaza tenebrelor haosului, indiferentierii noptii si mortii. Este culoarea doliului absolute lipsit de spersnta, spre deosebire de dolil alb care e mesianic si indica o absenta provizorie.

In imbracamintea calugarilor, e culoarea renuntarii la vanitatiile si desertaciuniile acestei lumi. In psihologia viselor negrul evoca inconstientul tristetea angoasa raul. Culoarea aceasta are si proprietatea de a acoperi alte forme si culori de aceea este simbolul lucrurilor si a fintelor ,, ascunse’’ invizibile. In credintele romanesti spiritele  de dincolo sunt negre, negrul este si dracul. Intruchiparea vigorii ardorii si tineretii este calul negru,, ca pana corbului’’ din mitologia si folclorul popoarelor Europei de est. in lirica romaneasca de dragoste, ,,murgul’’ este prieten nedespartit si un alter- ego al flacaului indragostit. In credinta misticilor musulmani, negrul acesta devine simbolul lumii divine.

Imbinarea negrului si a albului reprezinta adesea hierogamia cosmica. In simbolistica alchimica trecerea de la stadiul ,,Nigredo’’ la ,,Albedo’’ este o transmutatie a materiei in care aceasta este eliberata de moarte.

Spatiul bidimensional- artistul care lucreaza in doua dimensiuni incepe prin a face semne pe o suprafata plana. Aceasta suprafata reprezinta ,, spatial sau’’ lumea in care isi construieste ordinea plastica a artei sale limitat de dimensiuniile si de proportiile planului bidimensional, pictorul isi aranjeaza formele in acest spatiu pentru a le face sa satisfaca exigentele estetice reprezentationale si expressive ale ideei sale.

Linia si forma sunt deseori acelas lucru. Toti artistii care lucreaza cu materiale bidimensioanle se confrunta cu a treia dimensiune deoarece e imposibil sa pui numai un punct pe foaia de hartie fara al face sa-si assume o pozitie spatiala in mintea unui observator.

Pictori ca Rothko, Picasso, Matisse, Klein ,Polloock, Cezanne, Mathieu, au renuntat la folosirea sistemelor perspectivice, nu ofera criterii pentru a judeca opera unor pictori care au inlocuit spatial real cu echivalente iluzioniste.

Dialogul vizual- pentru artistul de azi si pentru multi altii nu exista un singur concept semnificativ si atotcuprinzator despre om despre societate, etica si morala lui. Dimpotriva sa impus recunoasterea unei lumi fragmentate in mai multe cellule separate, desi deseori In legatura una cu alta divizate prin limba, obiceiuri, religie, dezvoltare economica si situare geografica…….

IV

Picture abstracta, mai mult decat orce alta se apropie de muzica deoarece compozitia sa se bazeaza, adesea pe constructi de ritmuri evident inrudite cu ritmurile din muzica, a caror aplicare se gaseste mereu chiar in natura, de vreme ce s-a observat ca legile cresterii cvristalelor asculta de aceleasi progresii ca si legile muzicale. Se poate spune intr-un sens foarte larg ca nu exista arta care san u fie muzica, pentru ca ritmul este unul dintre conditile sale cele mai esentiale. Exista mii de feluri de a cerceta o opera de arta figurativ, insa cand e vorba arta  abstracta cel mai bun si cel mai sigur ghid este sensibilitatea.

Dar este incontestabil ca actiunea sensibilitati trebuie sa o preceada pe cea a inteligentei si ca intr-o anumita masura ea este mult mai necesara decat a doua. Arta abstracta apropiindu-se de muzica capata aceea putere de emotie pe care o poseda muzica.

Fiecare artist indiferent de ceea ce il inspira pentru a crea si a ,,comunica” prin diferite ,,canaluri” de transmisie catre receptori, chiar daca ceea ce incerca sa comunice nu ne pare a fi o noutate, si se indreapta si  filtreaza totul din prisma abstractului aduce in sinea lui intr-un cuvant o formula de constructie a universului, imaginata de el potrivita cu propria sa individualitate si cu atitudinea sa fata de universal.


Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







Cauta referat