 |  |
|
Motto :
"Trebuie sa fac marturisirea de credinta ca poporul este parintele meu literar: ca trecutul pulseaza in mine ca un sange al celor disparuti; ca ma simt ca un stejar, cu mii si mii de radacini infipte in pamantul neamului meu . De la aceste fermecate izvoare de apa vie cata sa se adape toti cei care canta si se simt ai acestui popor si ai acestui pamant "
M. Sadoveanu
Scoala cu clasele I - VIII Ezeris
Ezeris - trecut si prezent
- Studiu monografic -
Introducere
Lucrarea de fata reprezinta produsul final al unei munci asidue, dusa de o echipa formata din elevi ai Scolii cu clasele I - VIII din Ezeris, atent supravegheata de cadrele didactice din aceasta scoala.
Alegandu-ne drept tema realizarea unui studiu monografic nu ne-am gandit la munca pe care o necesita elaborarea acestuia si anume: documentare, cercetare de teren (interviuri de grup si individuale cu veteranii si batranii satului, filme, fotografii, colectare obiecte vechi), studiul arhivelor, organizare de expozitii, intr-un cuvant munca in echipa.
Acest subproiect vrea sa defineasca scoala noastra, ca fiind una comunitara, cu un program bogat in activitati extracurriculare pentru elevi. Existenta unor politici scolare de dezvoltare a spiritului civic al elevilor si implicarea membrilor si institutiilor comunitatii in toate demersurile sustinute de catre scoala noastra a contribuit la succesul proiectului.
Lucrarea de fata a urmarit pe tot parcursul realizarii ei dezvoltarea sentimentului de apartenenta la un spatiu local prin revitalizarea traditiilor culturale specifice si a spiritului comunitar.
Calitatea scolara fiind un proces continuu care presupune noi si noi proiecte ce se continua unul prin celalalt, consideram ca si prezentului subproiect, Ezeris - trecut si prezent i se pot aduce modificari ulterioare.
Demersul de fata nu se incheie odata cu realizarea prezentului studiu monografic ci va veni intampinarea elevilor si membrilor comunitatii cu redactarea unui dictionar de expresii si regionalisme locale si a unui album de fotografii culese pe parcursul subproiectului.
Multumirile echipei noastre se indreapta catre toti aceia (elevi, parinti, membrii ai comunitatii si institutiillor comunitare), care ne-au sustinut in acest proiect.
Echipa de subproiect
Capitolul I
Cadrul geografic
Particularitati fizico- geografice
Situat in partea de sud - vest a Romaniei, judetul Caras - Severin se afla asezat intre urmatoarele puncte extreme:
in nord Vf. Rusca (45 040 lat. nordica si 22026 " long. estica
in sud Dealul Capriva (44 035 lat. nordica si 2909 " long. estica
in vest localitatea Iam (45 0 1 lat. nordica si 21021 " long. estica
in est Vf. Scarisoara (45 025 lat. nordica si 22043 " long. estica
Comuna Ezeris este situata in
depresiunea Caras - Ezeris, in partea de nord - vest a judetului
Caras - Severin, la
Ezerisul cuprinde si satul Soceni,
aflat la o distanta de
Suprafata comunei Ezeris este de 40 km2, vatra satului fiind asezata intr-o vale inconjurata de dealuri domoale.
Coordonatele geografice aproximative ale satului Ezeris sunt: 210 54' 15'' longitudine estica si 450 24' 19'' latitudine nordica.
Regiunea in care este asezat satul se afla pe versantul nord - vestic al masivului Semenic, incadrandu-se in seria depresiunilor erozionale de contact, cu aspect de golfuri, caracteristice pentru latura vestica a muntilor Banatului.
Relieful
Aproape intreg teritoriul judetului Caras - Severin apartine ca structura geologica orogenului Carpatilor Meridionali[2], care este constituit din doua unitati geotectonice principale: Autohtonul danubian si Cristalinul Getic care care suporta cuverturi sedimentare.
Zona depresionara a Caras - Severinului este reprezentata de trei depresiuni: Caransebes - Mehadica, Almajului (Bozovici) si Ezeris. Depresiunea Ezeris este situata pe locul ocupat de un fost brat al Marii Panonice. In cuprinsul ei se remarca bazinetele de la Brebu, Ezeris si Calnic.
Depresiunea-golf a Ezerisului, ca si cele invecinate de la Calnic (pe Barzava) si Brebu (pe Poganis), cu care se leaga, de altfel, prin inseuari largi, sau sculptate, deci, la zona de contact a cristalinului, respectiv a eruptivului banatic cu sedimentarul nou, usor friabil, al pontianului.
Formatiunile geologice din regiune sunt reprezentate de cristalinul Semenicului care este format din gnaise micacee, prin eruptivul format din banatite, ce strapunge cristalinul si, in sfarsit, sedimantarul care este constituit din roci usor friabile, reprezentate prin marne si nisipuri.[3]
De la Ezeris, pe directia NE - SV, spre muntii Dognecei se dezvolta un sinclinal de calcare si gresii.
Depresiunea Ezeris este situata pe locul ocupat de un fost brat al Marii Panonice. In cuprinsul ei se remarca bazinetele de la Ezeris, Brebu si Calnic.
Valea satului, denumita si Valea Taului[4]
( raul Tau strabate Ezerisul si isi are izvoarele
deasupra comunei Tarnova la poalele Semenicului) este puternic maturizata,
iar spre Farliug (cca
La locul numit Obarsia Peii se
gaseste o intrare in deal acoperita in prezent cu pamant,
iar dupa aproximativ
La Obarsa lui Balint - Cremenita se
afla, in deal, o deschizatura adanca cu diametrul de
aproximativ
De asemenea, in Valea de Carpen, langa fosta cariera de piatra[6] se gaseste o deschizatura in forma de put, acoperita cu rugi de muri, care, se presupune, ca ar fi o urma de exploatare miniera veche, tinand seama ca in jur s-a exploatat minereu de fier de foarte buna calitate.
Comuna Ezeris este inconjurata de doua randuri de dealuri:
Spre Rasarit: Dealul Popii
Stramba
Dealul Nanului
Linghinoasa
Spre Apus: Priporul
Dealul lu' Patru
Dealul Boului
Dealul Raichii
Inaltimea
dealului Magura este de
In satul Soceni, care apartine comunei Ezeris, exista o rezervatie fosilifera. Punctele fosilifere se afla in izlazul satului, pe vaile Turislavului si Politoanei si cuprind depozite de fauna de varsta sarmatica si pontiana, cu peste 2500 specii de gastropode si lamelibranhiate.
Elemente climatologice
Datorita asezarii judetului in partea de sud-vest a tarii, nu departe de Marea Adriatica si la adapostul Muntilor Carpati, teritoriul sau se integreaza climatului temperat-continental moderat, subtipul banatean cu nuante submediteraneene.
Subtipul climatic banatean se caracterizeaza prin circulatia maselor de aer atlantic si prin invazia maselor de aer mediteraneean, ceea ce confera caracter moderat regimului termic, cu frecvente perioade de incalzire in timpul iernii, cu primaveri timpurii si cantitati medii multianuale cu precipitatii relativ ridicate.
Clima reprezinta elementul de legatura dintre ceilalti factori geografici, din a caror contopire ia nastere peisajul, mediul natural, in care se desfasoara viata si activitatea comunitatii.
Teritoriul comuniei Ezeris are un climat ce se integreaza in climatul general al tarii, adica temperat-continental, cu ierni blande si veri cu temperatui medii.
Tinutul este ferit de intemperii datorita dealurilor
care il inconjoara. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre
9 -
Precipitatiile se incadreaza si ele in mediile anuale respectiv 700 - 800. O caracteristica a precipitatiilor este ca sunt foarte neregulate: anii foarte ploiosi alterneaza cu cei secetosi. Din cauza precipitatiilor abundente, in ultimii ani[8], raul Tau iese din matca, inundand lunca si gospodariile din vecinatatea acesteia.
Hidrografia
Cea mai importanta apa, care strabate satul este paraul Tau, care isi are izvoarele la poalele Muntelui Semenic, deasupra comunei Tarnova. In acest rau se varsa paraul Craioane.
Spre Farliug (aproximativ
Taul este unul
dintre afluentii cei mai insemnati ai Poganisului care
izvoraste din culmile mai joase din nordul Semenicului,
strabatand de-alungul celor
In acest rau se varsa paraul Craioanea.
1.4. Cadrul natural
Semnalam in zona marea varietate a cadrului natural, bogatia florei si a faunei, deoarece judetul Caras - Severin se afla la limita nordica a influentelor mediteraneene.
Bogatia vegetativa a acestei zone cuprinde specii de arbori si arbusti.
Vom numi cele mai intalnite specii de arbusti:
alun (Corylus avelana)
corn (Cornus mas)
lemn - cainesc (Ligustrum vulgare)
liliac[9] (Seringa vulgaris)
maces (Rosa arvensis)
mur (Rubus plicatus)
paducel[10] (Crataegus monogyna)
porumbar (Prunus spinosa)
sanger (Cornus sanguinea)
soc (Sambucus nigra)
Arborii specifici zonei:
anin (Alnus glutinosa)
carpen (Carpinus betulus)
cer (Quercus cerris)
corcodus (Prunus cerasifera)
dud (Morus nigra)[11]
fag (Fagus silvatica)
garnita (Quercus frainetto)
gorun (Quercus petraea)
mesteacan (Betula pendula)
nuc (Juglans regia)
plop (Populus)
salcam (Robinia pseudoacacia)
salcie (Salix alba)
stejar (Quercus robur)
tei (Tilia cordata; Tilia tomentosa)
Plante medicinale:
cicoare (Cichorium intybus )
cimbrisor (Thymu comosus)
coada calului (Equisetum arvense)
coada racului (Potentilla anserina)
coada soricelului (Achillea milefollium)
leurda[12] (Allium ursinum)
menta (Mentha arvensis)
musete[13]l (Matricaria chamomilla)
papadie (Taraxacum officinale)
patlagina[14] (Plantagomedia)
rostopasca (Chelidonium majus)
sunatoare[15] (Hiphericum perforatum)
tataneasa[16] (Symphitum officinale)
troscot[17] (Polygoni)
stevie[18] (Rumex crispus)
brusture (Arctium lappa)
Capitolul II.
Banatul -provincie romaneasca
Cercetarile si descoperirile arheologice intamplatoare sau care au avut la baza un plan bine pus la punct de catre oamenii insetati de cunoastere au scos la iveala vestigii apartinand tuturor marilor diviziuni ale istoriei, incat epoca straveche nu mai inseamna pentru cei ce se hranesc cu istorie o necunoscuta, ci ne infatiseaza in toata splendoarea mileniilor sale un Banat care s-a facut pe sine salas diferitelor civilizatii. Toate aceste descoperiri arheologice vin sa dovedeasca o ,,intensa si continua viata omeneasca pe teritoriul Banatului , incepand cu Paleoliticul,[19] adeverind totodata ca acest teritoriu ,,a fost locuibil si locuit."
Poporul roman, format in spatiul carpato - danubiano- pontic, a locuit pe aceste meleaguri de la inceputul mileniului I al erei noastre ,fara sa le paraseasca niciodata. Desi constituie un tot unitar ,ca putine alte popoare ,totusi ,din cauza conditiilor istorice vitrege ,provinciile romanesti au fost obligate sa duca o existenta politica separata, ceea ce a determinat ca fiecare sa se dezvolte cu trasaturile sale specifice .
Aflat la granitele de vest ale pamantului romanesc, teritoriul ce poarta numele de Banat, a constituit prin numeroasele si variatele sale bogatii ,prin pozitia geografica admirabila ,un loc propice de dezvoltare a societatii omenesti.
Banatul a avut o istorie zbuciumata, a cunoscut stapaniri diferite, dar banatenii au ramas in tinutul lor de bastina.
In urma colonizarilor facute, ponderea populatiei in Banat o formau romanii ,ei fiind principalul factor producator de bunuri materiale si spirituale.
Ponderea insemnata a populatiei romanesti, in Banat este adeverita si de faptul ca acest teritoriu a fost impanzit in sec. XIV-XV cu districte romanesti numeroase si bine organizate. Opt dintre ele erau districte privilegiate ,printre care se numara si districtul Caransebesului, care avea o situatie asemanatoare cu a celorlalte districte romanesti din Transilvania.
Elementul romanesc isi va mentine si in secolele urmatoare preponderenta in Banat ,cu toate suferintele si prigonirile ce s-au abatut asupra sa. O numeroasa populatie romaneasca este atestata si din vremea stapanirii turcesti asupra Banatului, in perioada 1552-1716.
Necontenitele razboaie dintre austrieci si turci, de la sfarsitul sec.
al XVII-lea, au ca rezultat eliberarea Ungariei si a provinciilor romanesti din apusul Transilvaniei ,Banatul ramanand inca sub stapanire turceasca.
Inscaunarea stapanirii austriece in Banat in anul
O buna conscriptie a localitatilor romanesti din Banat ,pe la anii 1690-1700 se afla in manuscrisul cu titlul ,,Conscriptio districtuum" (Conscriptia districtelor), aflat in colectia Marsigli din Bologna. Satul Ezeris apartinea districtului Bocsa.
Colonizarile repetate de elemente straine, n-au reusit sa modifice situatia demografica din acest tinut. Astfel, in 1743,populatia romaneasca a Banatului traia in 380 de sate ,din cele 542 cate cuprindea statistica fiscala a anului respectiv,iar in anul 1770 existau 181639 romani din totalul de 317928 locuitori ai Banatului.
Ratiuni politice au determinat pe cei din conducerea imperiului austriac sa treaca Banatul provincial sub administratia maghiara, intre anii 1778-1780.Acestia au impartit Banatul in trei comitate: Torontal, Timis si Caras, dar pentru conducere au fost adusi nobili si functionari maghiari.
In aceasta perioada satul Ezeris avea 242 case si apartinea comitatului Caras, districtului Varset.
Populatia romaneasca din Banat isi va mentine aceeasi pondere insemnata si in sec. al XX-lea.
Se constata ca Banatul este un tinut incontestabil romanesc, un lacas in care s-au pastrat cu sfintenie, in pofida vitregiilor timpului, traditia si constiinta romaneasca.
2.2. Ezerisul in istorie
Istoricul roman A.D. Xenopol afirma ca satul Ezeris se gaseste pe locul vechiului castru roman Aizis sau Aixis , cetate intarita pe traseul parcurs de trupele romane in primul razboi dintre daci si romani, de la Berzovis spre Tapae " De la Berzovia Traian la Aixis sau Azizis, cum ii zice Tabula lui Peutinger, si care nume pare a fi pastrat in Igirisul (langa Firliug) de astazi asezat dupa raul Barsava" . Se pare ca, trupele romane au trecut prin Valea Macovatului , distrugand totul in drumul lor. Aceste informatii nu sunt documentate prin sapaturi arheologice sau date istorice precise , fiind o ipoteza a istoricului. La intersectia cu drumul Bocsa exista o fantana din timpul primei incursiuni romane (101-102) si atat pe hartile militare silvice , cat si in toate schitele cartografice era sub denumirea de "fantana romana". Aceasta a fost acoperita in anul 1974, cand s-a asfaltat soseaua Lugoj - Soceni. Originea istorica a satului se pierde in negura trecutului indepartat. O versiune in legatura cu originea satului este cea auzita de la fostul inginer Cristen, sef de ocol silvic la Brebu, care a studiat arhivele din Viena. Acesta afirma ca, satul ar fi fost asezat in valea Zidita, ce se gaseste la cca. 4 km de actuala asezare spre sud-vest. Satul avea numele de "Zecita" dupa zeciuiala pe care locuitorii o dadeau boierului. Unul dintre boieri, Xar de Ezer ar fi mutat satul pe locul unde se gaseste astazi, pe cotul brusc pe care-l formeaza vechiul drum roman Berzobis-Tapae, dandu-i numele lui , de "Ezeris" .
Prima atestare documentara este din anul 1319 . Existau in valea Zidita urme de asezare si o deschizatura in deal, napadita de vegetatie , astupata in parte cu pamant , care seamana a fi o gaura de mina probabil din vremea daco romana. In jurul acestei intrari sau facut sapaturi. Intre 1552 si 1718 nu avem marturii documentare.
Totusi, din manuscrisul cu titlul "Conscriptio districtuum " (Conscriptia districtelor) aflat in colectia Marsigli din Bologna, reiese ca Ezerisul apartinea districtului Bocsa prin anii 1690-1700.
La scurta vreme dupa izgonirea turcilor din Banat, de catre austrieci si instalarea acestora la putere, Ezerisul, impreuna cu alte 72 de sate, apartinea districtului Varset. In conscriptia cabinetului secret din Viena, facut in 1717, localitatea Ezeris este mentionata cu 52 de case, fiind socotita una din comunele mari ale districtului, de la inceputul secolului al XVIII - lea.[28]
Din "Statistica bisericilor din Eparhia Caransebes" din 15 ianuarie 1757, publicata de I.D. Suciu in "Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului" reiese ca Ezerisul avea 191 de case, iar in anul 1776 existau 242 de case.
Tot din aceasta perioada dateaza, pe raza satului, poduri peste ape, cel mai vechi pod de acest tip este cel care s-a construit in timpul domniei Mariei Tereza, cu prilejul trecerii acesteia prin Banat. Unul dintre poduri se afla pe drumul spre Calnic[30], in apropierea cantonului CFR, iar celalalt in Valea Lupilor, partial distrus.
Ratiuni politice au determinat conducerea imperiului austriac sa treaca Banatul provincial (aflat sub administratie civila austriaca din 1751), sub administratie maghiara, intre anii 1778 - 1780. Aceasta schimbare a dus la impartirea Banatului provincial in trei comitate: Caras, Timis si Torontal, Ezerisul apartinand comitatului Caras, cercului Carasova.[31]
Zona Banatului devine din nou, camp de lupta intre anii 1788 - 1790, cand au reizbucnit conflictele militare intre Imperiul Otoman si cel austriac. Razboiul a adus cu sine foamete, boli, distrugeri de vieti omenesti si de bunuri materiale. Nici ezerisenii nu au fost scutiti de aceste nenorociri, satul fiind ars in anul 1788, cand locuitorii s-au retras din calea turcilor in padurile de la Zleaman, spre Ramna. Acolo, impreuna cu locuitorii Firliugului, s-au luptat cu turcii, romanii iesind invingatori. Ca urmare a acestui fapt, satul Ezeris a primit titlul de Craivaros si drepturile care ii reveneau acestui titlu.
In cronica Calnicului, deoarece se pare ca cea a Ezerisului a disparut in cel de-al Doilea Razboi Mondial, se vorbeste despre luptele cu turcii pe care locuitorii celor doua sate le-au avut la locul numit Buza lui Vlad.
La Obarsia lui Balint - Cremenita, se
gaseste in deal o deschizatura adanca de aproximativ
In 1873, din confiniul militar se formeaza comitatul Severinului si incorporeaza comitatul Carasului sub denumirea de Caras - Severin, acestuia apartinandu-i si satul Ezeris.
Banatul ramane in continuare sub dominatie austro-ungara. In jurul anului 1895, un brigadier silvic pe nume Bogdan Nicolae (urmsii lui fiind azi, fam. Berdacicu) a confectionat o banca si o masa pentru popas, in varful dealului Priod (la jumatatea drumului dintre Ezeris si Bocsa). Acest loc se identifica si azi cu numele de "Scaunul lui Bogdan", regasindu-se, cu exactitate pe hartile silvice actuale, la berna cu nr. 133 din U.P. V (Unitatea Amenajistica a Padurilor[32]).
In timpul Primului Razboi Mondial (1914 - 1918), barbatii din Ezeris au fost incorporati in armata austro-ungara si au fost siliti sa lupte pentru interese straine lor. In urma unui ordin au fost luate clopotele de cupru ale bisericii, pentru a fi prelucrate si transformate in munitie.
Langa primaria din centrul satului a fost ridicat, in anul 1938, un monument[33] pe care se afla scrise numele eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial. Initiatorii construirii acestui monument au fost: inv. Ioan Patrascu (presedintele comitetului), preotii Lazar Voin si Ioachim Jurca, primarul Petru Sofea, notarul Pantelimon Popa, incasatorii Petru Putnic, Nicolae Putnic, Dimitrie Vuia.
Dintre toti cei care au participat la lupte, 51 nu s-au mai intors. Acestia sunt:
Vilmos Rosca 136
Dimitrie Sofeia 64
Ianas Stroia 37
Nicolae Stroia 37
Petru Dragan 271
Ion Dragan 40
Petru Imbrea 19
Anton Imbrea 19
Nicolae Nistor 206
Gheorghe Chincea 400
Traian Dragan 354
Petru Dragan 384
Nicolae Stefoni 131
Dimitrie Stefoni 266
Petru Rus 171
Nicolae Zuza 277
Petru Brandan 244
Petru Giurgianu 226
Dimitrie Radulet 293
Ion Sarbu 173
Petru Oprea 332
Petru Ursu 228
Petru Jurca 351
Petru Sarbu 344
Simion Cata 241
Iosif Oprea 222
Petru Putnic 291
Voin Batrana 239
Ianas Lucaci 208
Traian Putnic 338
Antanie Stoica 260
Nicolae Dragan 312
Nicolae Putnic 330
Martin Ciorogariu 252
Anton Lucaci 139
Pavel Peica 22
Ianas Necsa 82
Petru Necsa 83
Ianas Stroia 99
Petru Galan 399
Petru Dragan 38
Anton Eremia 21
Ion Vrabat 130
Traian Necsa 170
Nicolae Stefon 32
Anton Guruian 150
Nicolae Lungocea 90
Nicolae Stoica 297
Petru Priboi 79
Nicolae Ciurariu -
Dupa Marea Unire de la 1918, Ezerisul intra in Romania Mare, iar in cursul lunii iunie 1919, autoritatile romane preiau intreaga administratie din judetul Caras - Severin, primul prefect roman fiind George Dobrin.
In anul 1939 au incepu concentrarile pentru armata, iar doi ani mai tarziu a izbucnit al doilea razboi mondial. Nici de aceasta data ezerisenii nu au fost scutiti de nenorociri.
Pentru a reda cat mai concret aceste evenimente, prezentam in continuare relatarile domnului Nicolae Berdacicu (nascut la 03.03.1920), veteran de razboi
"Am inceput serviciul la 17 ani la U.D.R. (Uzinele Domeniilor Resita), ca ajutor de padurar. La 18 ani am fost luat ca prim-militar pentru instructie, care avea loc la Bocsa, in fiecare duminica, imbracat in haine civile.[35]
In toamna anului 1938, pe cand eram la un depozit de lemne, s-a anuntat mobilizarea data de Hitler.
Trei ierni am petrecut pe front: primul an in muntii Tatra, apoi in Caucaz, iar al treilea an in Crimeea. In august 1942 am inceput armata in Rusia, in linia intai. Am fost imbarcati in trenuri pana peste Nistru - Bug - Nipru. Primele lupte au avut loc la Kerch (peste Caucaz).
La inceput am detinut functia de comandant de grupa, la 8 luni am fost avansat sergent, iar dupa 10 luni comandant de pluton. Din Crimeea am trecut in Caucaz, dar inainte de a pleca la razboi am conceput un plan de lupta.
Colonelul Stefan Ghitulescu le-a vorbit sodatilor in data de 31 mai 1942 astfel: "Dragii mei baieti, am venit in fata voastra, a contingentelor '42 si '43. ma adresez voua, pentru ca urmeaza sa plecati acolo unde fratii nostri mor si sufera de 6 luni. Trebuie sa fiti mandri ca suntem aliati la cea mai buna armata din lume - armata germana. Pana balaurului rosu de la Rasarit nu-i vom rupe capul, nu vom avea liniste nici noi, nici voi, nici copiii nostri ". Dimineata, la ora 8 preotul a impartasit toti soldatii.
Camarazii de front din Ezeris, care mai traiesc si azi, sunt: Sofeia Ion (Bujanca), in Tatra si Paleanu Petru (Pircu), pe frontul maghiar. Nu s-au mai intors de pe front urmatorii consateni: Jurchita Nicolaei (Andrii), Dragan Petru (Costa), Balint Petru (Fietoane), Ilia Petru (Bloju), Petrica Petru (Carnu) si Bogdan Petru (Cireasa)"
Rezistenta armata a fost initiata si dezvoltata pe fondul unei puternice miscari anticomuniste. Comunistii, folosindu-se de forta oamenilor luau avutul taranului roman in contul asa-ziselor "datorii de razboi". Atitudinea brutala si hrapareata a muscalilor ocupanti si a uneltirilor regimului comunist, ajuns la putere prin vointa lui Stalin, jefuiau populatia instituind un insuportabil bir pe tot ce se putea lua din ograzile oamenilor, generand astfel pacoste, revolte personale si de grup, chiar impotriviri cu arma.
Astfel, partizanii au inceput sa se organizeze, reactivandu-si cuiburile, fratiile de cruce si organizatiile din cadrul miscarii nationale, de la sate si de la orase. Acestora li s-au adaugat militarii in rezerva sau care inca erau activi in armata.
Intre anii 1946 - 1958, pe cuprinsul tarii si judetului Caras - Severin de astazi, au actionat numeroase grupuri de partizani. Cei mai cunoscuti partizani din Ezeris au fost, Petru Stefoni, Maria si Ion Cata (Paianu), care au apartinut grupului "doctor Vuc - Beg" din Zorlentul Mare.
Acestia au fost condamnati la multi ani de detentie
grea (10 - 25 ani). Ion Cata a fost condamnat la moarte in acelasi proces
in care a fost judecat Beg, dar nu a fost executat pana la 23 august 1959,
cand pedeapsa i-a fost comutata in munca silnica pe
viata, iar in
Pe teritoriul Ezerisului au avut loc numeroase infruntari intre partizani si comunisti. Astfel, Ion Latcu (zis Chera) din Remetea Pogonici, care se ascundea prin padurile din imprejurimi, a impuscat mortal pe unul dintre comunistii veniti sa ia cotele de la tarani.
Capitolul III.
Institutiile
3.1. Biserica
Biserica si-a pastrat intotdeauna un rol important in viata unei comunitati. Necontestata ca autoritate religioasa, biserica a ramas in acelasi timp si principalul reper din punct de vedere moral si spiritual, iar preotul a fost si este pastorul sufletelor comunitatii.
Despre istoricul bisericii din Ezeris s-au pastrat destule informatii, deoarece preotii erau stiutori de carte.
In ,,Statistica bisericilor din eparhia Caransebes'' din 15 ianuarie 1757[37], satul era inregistrat cu o biserica de lemn cu hramul Sf. Parinte Nicolae. Biserica a fost ridicata in anul 1742 sub conducerea episcopului Ioan Gheorghievici, preot paroh fiind Manea Popovici, batran de 90 ani.
In 1788, biserica a fost arsa odata cu satul, de catre turci, lucru mentionat de I. D. Suciu in ,,Istoria Mitropoliei Banatului'', pagina 132: ,,Fiind arsa in razboiul din 1788, biserica din Ezeris a fost inlocuita peste 10 ani cu una de zid''.
Dupa cronica parohiei, constructia a inceput prin 1798-1799, dupa alungarea turcilor. Initiator a fost Ianas, feciorul lui Gavril Necsa, care ,,s-a pus chinez si prin a lui curaj s-a zidit aceasta biserica din piatra, in doi ani, cu jeturi si moalar cu tot''(dupa cronica).
Asadar, biserica ,,Adormirea Maicii Domnului'' dateaza din 1801. Pictura a fost realizata de Teodor Gherdanovici din Lugoj, dupa zidire, iar mai tarziu de Filip Matei din Bocsa. Se pare ca, tot Gherdanovici realizeaza si o icoana pentru biserica, in 1799.[38]
Biserica a fost sfintita in 1802 de catre episcopul Iosif Ioanovici Sacabent, iar in 1883 s-a facut o reparatie capitala, sub conducerea arhitectului Engelhar, inaltandu-se zidurile cu un metru.[39]
La inceput acoperisul a fost din sindrila, apoi inlocuit cu tigla, iar in 1883 cu tabla neagra.
Inainte de intrarea Romaniei in primul razboi mondial, se pare ca au fost luate clopotele bisericii pentru fabricarea armelor, deoarece erau din cupru.
In anul 1914 s-a demolat vechiul turn, construindu-se actualul turn, iar sase ani mai tarziu (in 1920) s-au cumparat de la U.D.R. (Uzinele Domeniilor Resita) actualele clopote.[40]
Deteriorarea acoperisului si a zidurilor, uzarea boltii de lemn au impus noi reparatii. Astfel, in 1957 biserica a fost acoperita partial cu tabla, iar in 1972 intreg acoperisul. In 1970-1971 s-a construit bolta din beton armat si tot atunci s-a introdus lumina electrica.[41]
Multe din aceste lucrari s-au efectuat sub conducerea preotului Ioachim Jurca. Descendent din familie preoteasca, acesta a fost hirotonit preot in 1926, distins cu brau rosu in 1967 si hirotesit iconom in 1973. Tot din initiativa acestuia, biserica a fost pictata de Elvira Dascalescu din Bucuresti in 1972-1973, cand s-au facut usile de la altar, cele imparatesti si cele diaconesti, din stejar sculptat.[42]
Binecuvantarea I.P.S. Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, s-a oficiat in 23 septembrie 1973.
Matricolele din 1791, protocoalele din 1783, mentioneaza urmatorii preoti servanti la biserica din Ezeris:
in 1788 Ianas Paleanu, Florea Paleanu, Vasile Paleanu,
in 1836-1883 Ioan Oprea,
in 1856-1902 Nicolae Miclosina,
in 1855-1918 Mihai Ieremia,
in 1880-1919 Ioan Stoica,
in 1888-1924 Ioachim Jurca,
Celalalt preot, Lazar Voin a studiat la Viena, beneficiind de o bursa Gojdu.
Preotilor mai sus mentionati, le urmeaza altii:
in 1950-1976 Ioachim Jurca,
in 1976-1977 Nicolae Peres (in prezent protopop la B. Herculane)
in 1977-1983 Aron Staier,
in 1983-1996 Romulus Sandru,
in 1996-2001 Sorin Popovici,
in 2001-2006 pana in prezent Florin Grozavescu
Sub conducerea preotului Aron Staier, s-a construit casa parohiala, aproape de biserica, unde se afla si in prezent. Pana atunci nu exista casa parohiala, deoarece preotii predecesori erau localnici. La inceput, preotul Staier a stat in gazda la familia Voica (Tomoane).
Preotul Romulus Sandru, originar din Mehadica a renovat fatada bisericii si a casei parohiale. Alte lucrari s-au facut la cele trei troite din sat, precum si la imprejmuirile cimitirelor. A adunat un grup de tineri, elevi de liceu, pe care i-a invatat cantari bisericesti, colinde, precum si piese de teatru cu tematica religioasa. Acestia, impreuna cu preotul colindau de Craciun casele oamenilor. Tot atunci, un grup de adolescenti imbracati in costume care simbolizeaza imparatul Irod, magii, etc, au prezentat pe scena Caminului Cultural din Ezeris piese de teatru religioase cu tema ,,Nasterea Domnului Iisus Hristos.'' Datorita preotului Sandru, frecventa tinerilor la biserica a crescut, dar odata cu plecarea acestuia la o parohie din Resita si grupul de tineri s-a destramat.
Tanar absolvent al Seminarului Teologic din Caransebes, Sorin Popovici, numit preot in Ezeris, a refacut corul cu alti tineri, cativa dintre acestia elevii ai aceluiasi Seminar[45]. In timpul slujirii sale, s-a reconditionat mobilierul din biserica, picturile de pe soclul bisericii, precum si cele din pronaos.
La initiativa preotului Popovici, biserica a fost vizitata de P.S. Episcopul Dr. Laurentiu Streza pe 21 septembrie 1997, acesta participand la slujba de vecernie[47].
Atat preotul Sandru, cat si preotul Popovici, au avut un rol important in indrumarea unor tineri din sat sa urmeze caile teologiei. Astfel, doi tineri, Cristian Dariciuc si Ion Stefoni au devenit preoti, iar Ovidiu Mezeniuc si Petru Trainoschi studiaza la Seminarul Teologic din Caransebes.
Descendent din familie preoteasca, preotul Florin Grozavescu a reusit cu ajutorul comunitatii, in anul 2005, sa asigure caldura in biserica printr-o centrala termica pe lemne.
3.2. Scoala din Ezeris (1776-2006)
In trecut, in Banat existau scoli confesionale, in care se pregateau copiii celor mai instarite familii. Principalul obiect care se preda era religia.
In anul 1776 se face organizarea invatamantului din Banat in baza legii administrative, data de Curtea de la Viena. Guvernatorul Romaniei din acel timp da ordin ca toate comunele care au biserica sa-si cladeasca scoala, la care sa fie numiti invatatori calificati. Astfel iau nastere scolile comunale, dar sunt prea putin cercetate de elevi.[48]
Dupa cum rezulta din ,,Documentul de atestare bicentenara a mai multor scoli, nr. 334/1776 din Arhiva Voivodinei'', printre scolile din judetul Caras- Severin atestate in anul 1776, figureaza si scoala din Ezeris.[49]
In luna august 1777, imparateasa Austriei publica faimosul decret cunoscut sub denumirea de ,,Ratio educationes totisque rei litterarie per Regnum Hungariae et Provinciae eidem adnexas''. In realitate documentul nu este o lege, ci un complex de legi, de principii referitoare la invatamant, din care avea sa decurga sistemul scolar din Austria si tarile de sub coroana habsburgilor.
Conform acestei legi, invatamantul din Banat devine o problema publica, iar scolile institutii publice. Acest decret prevedea ca ,, fiecare natiune sa fie instruita prin scolile nationale.''[50] Aceste scoli erau intretinute de comune, preoti si proprietari funciari, care erau obligati sa le acorde tot sprijinul.
Dupa cum reiese din statistica intocmita de P.Radu si D. Onciulescu, invatator in Ezeris era Bogdan Vuia (anul 1781) si probabil tot in aceasta perioada, nefiind mentionat anul, a fost si invatatorul Ion Hategan.[51]
In anul 1791, in comitatul Caras existau 144 de scoli. La aceasta data, scoala din Ezeris cu limba de predare romana, functiona doar cu un numar de 43 copii, toti baieti, desi numarul copiilor apti de scoala era de 338 (176 baieti, 162 fete). Numarul fetelor care frecventau scoala era foarte redus in intreg comitatul Caras.[52]
Principala cauza a scolarizarii reduse si frecventei neregulate, o constituia sistemul social-economic si starea de saracie a locuitorilor.Tot din aceasta cauza nu se puteau construi spatii de scolarizare incapatoare iar comunitatile nu puteau asigura intretinerea invatatorilor.
Conform tabelului intocmit de profesorul Ioan Wolf, reiese ca numarul elevilor care frecventau scoala din Ezeris in anul scolar 1788/1789 era de 24, intre anii 1795/1796 de 29, iar in anul scolar 1801/1802, 30 de elevi.[53]
In anul scolar 1791- 1792, Vasile Nicolici, director scolar si inspector in comitatul Timis, a tinut un curs pentru ,,preparanzii scolari'', in limba romana si germana. Cursul a fost frecventat de 60 de tineri, dornici sa devina invatatori. Printre acestia se numara si invatatorul Petru Draganovici, din Susani, care activa la scoala din Ezeris. La sfarsitul cursului s-a dat examen si au fost stabilite calificativele la fiecare obiect de invatamant studiat: metodica, aritmetica, caligrafia, scrierea dupa dictare, ortografia, catehismul, indrumarea in comportarea morala, cantarea bisericeasca, limba germana.
In anul 1865 s-au constituit in Banat mai multe asociatii profesionale ale invatatorilor care au contribuit la imbunatatirea procesului instructiv de invatamant, la orientarea progresista a invatatorilor, la cresterea solidaritatii lor, la promovarea culturii in masa.
Printre acestea un rol de seama l-a avut Reuniunea Invatatorilor Romani de la Scolile Confesionale Ortodoxe din Dieceza Caransebesului, infiintata la 9 aprilie 1869. In primul comitet de conducere executiva al reuniunii, a fost ales vicepresedinte un ezerisan, Ioan Oprea, invatator in sat pana in anul 1893.[54]
Acestuia i-a urmat la catedra invatatorul Iancu Strain pana in 1904, apoi Ianas Strain, care a stat pana in anul 1918. Din anul scolar 1927-1928, scoala din Ezeris s-a numit Scoala primara de stat, cand invatatoare era Margareta Lissy. Invatatorul Ioan Patrascu, originar din Ezeris, care a fost si directorul scolii, a activat intre anii 1930-1952. Alaturi de acesta au mai predat urmatorii invatatori: Theodor Turcu (originar din Valiug) intre anii 1934/1936, Elisabeta Hramsavlievici 1936/1949 (sotia referentului sarb Toto de la primarie), Rodica Albeanu (1949-1950 ), Elena Rusu (1950-1954), Petru Ienea (1952 - 1954).
In perioada 1954-1961 au profesat ca invatatori Aurel Peia, originar din Ezeris, precum si sotia acestuia, Maria Peia.
Incepand din anul scolar 1961-
Din anul 1961, sotii Peia au predat la clasele de gimnaziu. Domnul Peia a fost director pana la pensionare (1974). Din anul 1971 doamna Peia revine la catedra de invatator pana la pensionare (1987), in paralel detinand si functia de director al Caminului Cultural
Desi pensionar, Aurel Peia a continuat ca suplinitor multi ani, ocupandu-se in paralel de biblioteca si partea cinematografica a Caminului Cultural.
Activitatea sotilor Peia a fost intensa, atat in scoala, cat si in comunitate. Au servit cu daruire scoala din Ezeris, au indrumat cu pricepere, rabdare numeroase generatii de elevi.
Un alt
invatator care a servit scoala multi ani , a fost
Mindrea Petru, originar din Zorlencior. Acesta a venit in Ezeris in anul
Dupa domnul Peia, directorii scolii din Ezeris au fost urmatorii:
Broasca Gabriel, profesor stiinte naturale (1974-1975)
Berdeiu Petru, profesor matematica (1975-1980)
Fircea Maria, profesor lb. romana (1980-1984)
Cojocaru Elena, profesor istorie-geografie (1984-1988, 1992-1999)
Schinteie Maria, profesor matematica (1988-1992)
Vodita Simona, profesor matematica (1999- in prezent)
Alte cadre didactice, exceptand pe cele mentionate mai sus, care au activat la scoala din sat mai multi ani, au fost invatatorii: Tanase Ana, Rosoga Ion si Schinteie Constantin (din Soceni), Frant Monica si Mecheti Elena (din Remetea),profesorii: Vulpes Maria -biologie, Ilia Ion -matematica, Olaru Raveca -lb. franceza (din Ezeris), Rusu Violeta - limba romana, Schnabel Persida - limba romana.
Din cauza numarului redus de elevi, clasele de gimnaziu ale scolii din Soceni, au fost transferate la scoala din Ezeris, in perioada 1981-1992. Din acelasi motiv, clasele primare sunt in regim simultan, iar din 2003 si gimnaziul.
Din cauza spatiului insuficient, comunitatea sprijinita de autoritati, a construit inca o cladire intre 1979-1980, cu patru sali de clasa, biblioteca si o magazie.
De-a lungul timpului, scoala a suferit numeroase modificari, renovari. Cele mai recente au fost renovarea interiorului si exteriorului, introducerea apei curente (1997), asigurarea confortului termic printr-o centrala pe lemne (2003) si inlocuirea mobilierului aflat in stare avansata de degradare (2005).
Gradinita
din Ezeris, aceasta a functionat abia din anul 1971, intr-o sala
a caminului, iar dupa
In prezent toate cadrele didactice ale scolii sunt calificate, dintre care sase sunt titulare.
3.3. Primaria
Din punct de vedere administrativ, comuna Ezeris s-a incadrat ca si alte localitati in unitatile administrative prin care a trecut. Pana in 1948, primarii erau alesii comunitatii, fara a conta nivelul de pregatire, ci doar prestigiul
acestora in sat. Dupa 1948, primarii erau secretarii de partid ai organizatiei locale, impusi de criterii politice.
Din anul 1950, comunei Ezeris ii apartine si satul Soceni, iar primarii si viceprimarii au fost din cele doua sate sau adusi de autoritati din alte parti. Acestia sunt urmatorii:
Udrea Petru, primar din Soceni (1953-1960)
Marcu Petru, primar din Soceni (1960-1963)
Plosc Petru, primar din Ezeris (1963-1965)[55]
Imbrea Danila, primar din Ezeris (1965-1967)
Bihoi Ion, primar din Ezeris (1967 - 1969)
Foia Ion, primar venit in Ezeris (1969- 1970)
Vulpe Dumitru, primar casatorit in Ezeris, (1970 - 1977)
Sofeia Miron, viceprimar si primar din Ezeris (1977- 1978)
Dragan Ion, viceprimar din Ezeris (1970 - 1972)
Buzera Petru, viceprimar din Soceni (1972-1974)
Bugarin Petru, primar din Soceni (1978-1980)
Peica Petru, primar din Soceni (1980-1982)
Itariu Nicolae, primar din Soceni (1982-1984)
Ignea Nicolae, primar din Resita (1984 - 1986)
Marisescu Ion, primar din Padina Matei (1986 - 1988)
Filca Marian, primar din Resita (1988 - 1989)[56]
Ciovela Ion, primar din Ezeris (1990-1996)
Peica Petru, viceprimar din Soceni (1992-1996)
Bucates Nicolae, primar din Soceni (iulie-decembrie 1996)
Bagiu Petru, primar din Ezeris (1996- 2000)
Rusu Ioan, viceprimar din Soceni (1996-2000); primar (2000 - in prezent)[57]
Stefoni Ion, viceprimar din Ezeris (2000-2004)
Grecu Florin, viceprimar din Ezeris (2004- in prezent)
In continuare amintim cateva din actiunile intreprinse de Primaria Ezeris, in vederea reabilitarii unor institutii, drumuri, etc.
Primarul Nicolae Bucates a demarat in 1996 lucrarile de renovare a fatadelor scolii, a dispensarului, precum si introducerea apei curente in aceste institutii. Dupa decesul acestuia, lucrarile au fost continuate de urmatorul primar, Petru Bagiu.
Sub conducerea primarului Ioan Rusu si a viceprimarilor Ion Stefoni si Florin Grecu au avut loc ample lucrari de renovare a unor institutii: Primaria, Caminul Cultural din Ezeris si Soceni. O investitie importanta a fost asigurarea caldurii prin montarea centralelor termice, pe lemne, la scoala din Ezeris, la dispensarul si biserica din sat.
Prin Programul SAPARD, , s-a obtinut Proiectul de pietruirea drumurilor comunale si regularizarea paraului Tau, in anul 2004 cu finantare nerambursabila.
In anul scolar 2005-2006, in scoala din Ezeris a fost inlocuit mobilierul aflat intr-o stare avansata de uzura.
3.4. Alte institutii
Astfel actiunea de prevenire a imbolnavirilor a fost mult usurata, iar tratamentele s-au putut efectua in sat, nemaifiind nevoie de deplasari in alte unitati sanitare.
Dintre medicii care au activat la Dispensarul din Ezeris, amintim: dr.Corbu Ion, dr. Tamas Ana, dr. Stepan, dr. Aurel Peia. Acesta din urma, originar din Ezeris, fiul invatatorilor Peia Aurel si Maria, activeaza si in prezent. Asistenta medicala este tot o fiica a satului, Domnica Bogdan care impreuna cu medicul, de doua ori pe saptamana profeseaza si in satul Soceni.
Locuitorii satului Ezeris au hotarat ca prin munca voluntara sa-si construiasca un locas de cultura. Intr-adevar dupa eforturi de munca incordata au reusit ca in ziua de 30 decembrie 1962 sa sarbatoreasca darea in folosinta a Caminului Cultural.[60]
In trecut, la Caminul Cultural se desfasurau diferite activitati culturale: spectacole, serbari, filme, baluri de sarbatorile de iarna, iar in prezent au loc doar petreceri (nunti, botezuri, aniversari). Acolo exista si o biblioteca comunala, de care se ocupa invatatorul Aurel Peia; tot el realiza si proiectiile cinematografice, in zilele de sambata si duminica.
Directorii Caminului Cultural Ezeris au fost invatatorii Petru Mandrea, Maria Peia si profesoara Maria Farcea
O alta realizare a locuitorilor din Ezeris o constituie electrificarea satului in anii 1954-1955, cu ajutorul statului, a muncii voluntare si a contributiei banesti a acestora, reusindu-se ca, in numai doi ani, sa se termine aceasta lucrare irealizabila in trecut.
Calea ferata a fost construita in anul 1938 pe traiectoriile
Ezeris-Resita, Ezeris- Caransebes, Ezeris-
Bocsa., cand a functionat si primul tren personal.[61]
Probabil din acea perioada dateaza si gara, construita din
piatra, care se afla la
Intre anii 1960-1989, navetistii din satele invecinate (Firliug, Dezesti, Remetea, Scaius), muncitori la fabricile si uzinele din Resita calatoreau cu trenul luat din gara Ezeris. Dupa Revolutia din Decembrie 1989, muncitorii ramanand someri si intorcandu-se la agricultura, numarul calatorilor s-a redus considerabil. Ca urmare, in anii 2004-2005, gara a fost desfiintata, devenind halta.
In comuna Ezeris, a luat fiinta in anul 1976 o Statie de mixtura bituminoasa, care produce bitum necesar asfaltarii si repararii drumurilor si podurilor.
Pentru o comunitate, indiferent de pozitia geografica sau de imprejurarile istorice, cea mai importanta latura a vietii sale este cea economica. Oamenii acestor locuri, ca de altfel in general cei din Banat, au pus intotdeauna o mare baza pe partea materiala.
Calitatea solului si conformatia majoritar deluroasa a zonei au determinat ca principalele ocupatii sa fie cresterea animalelor, pomicultura ti cultivarea plantelor.
Intre hotare , pamantul satului cuprinde 4433 ha:
Singura ramura mai productiva a fost cresterea animalelor: vaci, cai, oi, porci. O parte din locuitori se ocupau cu carausia si ca muncitori la fabricile, uzinele din Resita.
Bogatiile solului sunt livezile cu pomi fructiferi, pasuni, paduri de diferite esente de foioase, iar ca bogatii ale subsolului putem enumera: piatra de var, piatra de constructii si minereul de fier.
Apropierea satului de Resita industriala, i-a determinat pe multi locuitori sa lucreze in fabrici, uzine, intre anii 1960-1989. Dupa 1990, situatia economica i-a dus la intoarcerea la agricultura. Tot atunci, locuitorilor satului le-au fost redate pamanturile, animalele, iar din fostele grajduri, amenajari ale C.A.P., I.A.S., S.M.T. nu a mai ramas nimic.
Agricultura se face acum, ca si altadata cultivand porumb, grau, orz, cartofi, sfecla, iar legumele se cultiva mai ales in gradinile caselor. Pe langa uneltele traditionale din gospodarii, exista utilaje agricole ce ofera posibilitatea unei agriculturi mai productive: cca 43 tractoare, 1 combina, utilaje de ierbicidat, greble de tractor, remorci, pluguri, discuri, camioane, motocositori, mori de macinat porumb.
Cresterea unui numar mare de animale a determinat pe unii locuitori sa-si construiasca salase, acolo unde era concentrat mai mult pamant. La salase sunt tinute animalele, mai ales pe timpul iernii.
Nivelul de trai este reflectat si de faptul ca, in posesia locuitorilor se afla in prezent 63 autoturisme, o brutarie, 3 magazine, un bar, o tamplarie, o sera de legume si flori.
3.6. Populatia
Cu o suprafata de 40 km2, comuna Ezeris se incadreaza in categoria satelor mijlocii. Satul se afla pe ruta Lugoj - Resita, D.N. 58
Daca ne raportam la numarul de case si locuitori de-a lungul timpului, se observa fluctuatii. In jurul anului 1820, dupa statisticile austriece, populatia satului a fost de peste 2000 locuitori.
In anul 1886, din ,,statistica credinciosilor romani ortodocsi si a caselor acestora din localitatile eparhiei Caransebesului'', reiese ca Ezerisul avea 350 de case, locuite de 399 familii - 1638 persoane: 840 barbati, 788 femei.[63]
In anul 1964, populatia intregului sat se ridica la peste 1051 locuitori, iar in prezent la 676 persoane, 280 locuinte si 226 gospodarii.[64]
Se observa foarte usor scaderea vertiginoasa a valorilor sporului natural, din cauza scaderii natalitatii si cresterii alarmante a mortalitatii. Situatia pe anul 2005 se prezinta astfel: 8 nasteri si 15 decese.
Populatia satului este formata din romani si aproximativ 10 familii de rromi. Din punct de vedere al structurii confesionale, locuitorii de religie ortodoxa sunt majoritari, 8-9 familii fiind penticostali sau baptisti.
Capitolul IV.
Un proverb stravechi spune, ,, multimea copiilor, averea romanului" . Nasterea a fost intotdeauna un prilej de bucurie pentru orice cuplu proaspat intemeiat.
Pentru banateni valoarea unei nasteri ia alte conotatii, intrucat majoritatea au adoptat dupa ,,modelul nemtesc'', doar o singura nastere sau cel mult doua, pentru a nu fi in pericolul de a se imparti averea. Dar cu toate acestea, existau si familii care nu tineau cont de acest principiu. Pentru femeile din vechime, sterilitatea sau neputinta de a avea copii, era o mare pedeapsa, fiind considerate de comunitate pedepsite de Dumnezeu. Acestea, pentru a avea copii mergeau pe la mai multe manastiri si biserici, pentru a li se citi rugaciuni. Femeile care faceau avorturi pentru a nu avea copii, se zicea ca in cealalta lume le sug serpii de sani.
Datorita faptului ca banatenii aveau unul sau doi copii, rar depasindu-se acest numar, au fost determinati sa aiba mare grija de ei, iar din aceasta mare grija s-au nascut tot felul de superstitii si traditii pe care mama sau o alta persoana din familie trebuie sa le indeplineasca, pentru a feri copilul de boala sau de ,,lucrarile celui rau".
Asadar inca de la nastere se cunosc astfel de traditii. Atat in trecut , cat si in prezent moasa are numeroase atributii. Femeile din vechime nasteau acasa, fiind asistate de moasa, care taia ombilicul copilului. Tot ea ii facea prima scalda, turnandu-se in vanita sub forma crucii apa sfintita, pe care nasa o aduce de la biserica, fire de busuioc, tamaie, care sa-l fereasca de duhurile rele. Dupa baie, daca soarele a asfintit, nu se scoate apa din camera pana a doua zi, cand este aruncata la flori sau la radacina unui pom.
In prezent femeile nasc in spitale, dar tot moasa aduce mama si copilul acasa, imbracat in haine noi. Apoi trei zile ii aduce proaspetei mame manca-re gatita.
Copilul nu se scotea din casa pana la botez si nici nu se lasa singur. In patutul copilului se puneau fire de busuioc, o icoana sau o carte de rugaciuni si un cutit ,,ca cel rau sa nu se apropie de el, iar in cazul in care vrea sa se apropie, sa se taie . Copilul avea legat la mana dreapta o ata rosie, pentru a fi ferit de deochi. Tot impotriva deochiului li se taia vecinilor , cunoscutilor care veneau cu daruri la nou-nascut o suvita de par sau ate dintr-o haina.
Daca copilul se imbolnavea i se descanta astfel
,,Fugi gigiochi dintra ochi
Dintra sprancene,
Dintra toate osciurelele,
Din creii capului,
Din zgrasiul nasului,
Din fata obrazului,
Din somnul lui,
Sagerea lui,
Sangele lui,
Cum sa duce fumul pa cos,
Gunoiul in bucluc.
Cum sa dasparce noapcea da zi
Si zaua da catra noapce
Asa sa sa dasparta
Ralile , ogarsalile,
Sa sa duca- n munti
Cu piatra muschiata,
Unge nu-i cocos cantator,
Pasare cantatoare
Si iarba verge.
Acolo sa-s' faca masa, casa
Pamant da umblat
Si loc da stat,
(Numele) sa ramana curat, luminat,
Ca Maica Domnului care l-a lasat.
Io, dascantatoare,
Maica Domnului lecuitoare.
Io pun dascantecul,
Maica Domnului sa puna leacul."
Se pune intr-un pahar apa si tamaie, care se tine intr-o mana, iar in cealalta un cutit ascutit, cu care se face semnul crucii in apa.
La sfarsitul descantecului se ia jar din cuptor si se spune:
,, Cum se stampara carbunii in apa, asa sa se stampere ralile, durerile de la (numele) sa ramana curat, luminat . ..sa puna leacul''.
Cutitul se pune la balamalele de la usa, iar copilului mama ii face cruce cu apa din pahar.
4.2. Obiceiuri legate de botez
Botezul se face la cel mult 40 de zile de la nastere. Prin botez, copilul devine membru al Bisericii lui Hristos.
Hainele de botez sunt cumparate de nasa si in mare parte sunt de culoare alba. La plecarea spre biserica, numarul persoanelor trebuie sa fie impar.
Exista o traditie care opreste mama sa participe la acest act, copilul fiind dat pe mana parintilor spirituali. Cat timp copilul este cu nasii la biserica, mama trebaluieste prin casa, pentru ca pruncul nou botezat sa le deprinda pe toate si sa fie dibaci in tot ceea ce face. Daca pruncul este fetita, mama face treburi specifice unei femei: gateste, face curatenie, coase, se aranjeaza, citeste, iar daca este baiat specifice unui barbat: repara masini, taie lemne, ingrijeste animalele, citeste.
La intoarcerea de la biserica, copilul este dat mamei pe geam. Mai exista o traditie ca, batista cu care este miruit copilul de preot sa nu o vada mama, in caz ca nu mai doreste sa nasca .
Apoi urmeaza masa in cinstea pruncului, caruia inainte de miezul noptii i se aduceau daruri.
Credinte:
Pentru ca o femeie insarcinata sa afle daca va naste baiat sau fata, se fac urmatoarele incercari:
Se leaga la ochi si este pusa sa aleaga un cutit sau o foarfeca: daca alege cutitul, va naste baiat, iar daca alege foarfeca, va naste fata;
Pe neobservate i se pune sare pe cap femeii insarcinate: daca prima data va pune mana la cap, are fata, iar daca pune mana la burta, are baiat.
Scutecele spalate ale copilului trebuie stranse de pe sarma inainte de asfintit pentru ca acesta sa nu viseze urat si pentru a-l apara de rele;
Scalda copilului (apa in care a fost scaldat) se arunca intr-un loc curat;
Femeia lauza sa nu mearga dupa apa la fantana timp de 6 saptamani, ca o spurca;
O femeie insarcinata nu este bine sa fure, pentru ca nou nascutul va avea semne pe corp. De asemenea, nu este bine sa se mire sau sa se sperie de ceva;
Copilul nebotezat nu este bine sa-l lasi singur in camera;
Daca nu este botezat, nu este bine sa-i descanti;
Cand vine cineva sa vada copilul nebotezat, este bine sa-i lase o scama din bluza sa ori fire de par c a sa nu-i fure somnul copilului;
In timpul botezului mama copilului ramane acasa si face diverse lucruri in gospodarie pentru ca el sa fie harnic si priceput;
Cand iese copilul din biserica, nasa scutura putin clopotele, ca nou nascutul sa aiba glas placut precum al clopotelor;
Lumanarea de la botez se pune la geam;
4.3 Obiceiuri legate de casatorie
La fel ca si nasterea si botezul, casatoria reprezinta un alt prilej de bucurie si de veselie pentru banateni. Ca in toate zonele tarii si in Banat existau si inca se mai pastreaza unele traditii legate de logodna si nunta, obiceiuri ce erau pazite cu sfintenie din generatie in generatie, fie din motive subiective, fie obiective, datorita mentalitatilor comunitatii respective.
Pentru infaptuirea nuntii, parintii ,, cinarului'' [66] trebuiau sa mearga la casa ,,cinarei'', in petit, pentru a discuta cu parintii acesteia daca sunt de acord sa o marite cu feciorul lor. Cei ce mergeau in petit erau intotdeauna in numar impar si erau asteptati de parintii fetei, care pregateau o masa. Tot atunci se stabilea data logodnei si a nuntii.
,,Capara''[67] se facea intotdeauna la casa fetei, chiar daca mergea nora sau nu. Nasii erau ai mirelui, doar daca acesta nu avea, se puneau nasii miresei. Tot acum, mirele ii daruieste miresei verigheta. Mirii poarta in acea zi haine cumparate de viitorii socri. Unele cupluri in ziua logodnei faceau casatoria civila.
Nu la multa vreme urma nunta, care era anuntata cu trei saptamani inainte la biserica. Cu o saptamana inainte de nunta, mirii se impartaseau la biserica. Tot in acea zi doua femei, rude cu mirii chemau oamenii din sat la nunta.
In ziua nuntii , ,,giverii''[68] mergeau dupa nasi. La nasi se afla deja muzicantii, ,,staghisul" si ,,iapa" . Nuntasii erau serviti cu tuica si prajituri, apoi plecau impreuna dupa mireasa.
Odata ajunsi aici, doi giveri incredintau mireasa, mirelui si nasilor. In momentul in care givarul rostea urmatoarele cuvinte, "Iarta-ne nasule si ne alduieste", mireasa inainta cate un pas, iar nasul raspundea astfel, "Va iert, va alduiesc si in grija lui Dumnezeu va las". Dupa repetarea de trei ori a acestui moment, nasul, cu ajutorul unei carje aseaza dupa gatul miresei "sovunul"[71]
Inainte de a pleca la biserica, o femeie in varsta ii tamaiaza pe miri, apoi ii pune sa treaca peste jar cu tamaie. Mirele este dus la biserica de doua fete (surorile lui sau ale miresei), iar mireasa de doi baieti(fratii ei sau ai mirelui ).
Logodna se facea in fata usilor imparatesti, acest obicei pastrandu-se si acum. Apoi la cununie, dupa ce preotul pune mirilor cununile pe cap, mamele mirilor le prind in spate ,, sovunul''.
Mireasa era imbracata in alb. Pe cap purta o naframa brodata sau cusuta cu dantela-un colt se lasa pe spate si celelalte se prindeau pana dupa ureche, parul fiind facut coc. ,, Cotrintele"[72] erau brodate in relief, cea din fata fiind mai lata decat cea din spate. Mirele era imbracat in izmene, camasa, legati la brau cu ,,praschie" incaltati cu cizme inalte.
La iesirea din biserica, mirii impreuna cu nuntasii joaca hora, apoi se indreapta spre casa unde se tine nunta. Acolo mireasa se urca pe o masa, imprastiind boabele de grau dintr-un ciur, la sfarsit aruncandu-l peste cap si pe acesta. Se spune ca, daca loveste o persoana de sex feminin cu ciurul, va naste fata, iar daca este de sex masculin un baiat.
In mijlocul ,,voretului" este pusa o masa cu bunatati, unde stau mirii si nasii. Acestia impreuna cu ,,goscii" intra la masa, iar ceilalti nuntasi se distreaza. Spre seara cu totii astepta sosirea carutei cu zestre.
Urmatorul eveniment important din cadrul nuntii este ,,stragarea sinstalor", adica daruirea mirilor. Rudele mirilor aduceau banii prinsi pe un schelet de lemn si impodobit cu fata de masa, numit "pom cu bani". Apoi se canta ,,Jocul miresei'' unde mireasa era jucata pe bani .
Pe vremuri nuntile tineau doua zile, de duminica pana luni noaptea. Luni, la ,,Gostaie", nuntasii mergeau cu daruri la nasi, iar mai tarziu la o fantana sau la rau. Mirii duc o galeata impodobita cu o ,, scergura" , in care iau apa si uda nuntasii. Nunta continua acasa pana marti dimineata.
4.4. Obiceiuri legate de inmormantare
In Banat cultul mortilor nu este asa de dezvoltat precum in Oltenia sau in alte zone ale tarii, dar se poate observa cu usurinta credinta banatenilor in viata de apoi si in invierea mortilor. Aceasta credinta a fost transmisa de la o generatie la alta, iar obiceiurile legate de aceste momente , au fost amplifica-te pe parcursul timpului.
Conform credintelor populare exista anumite semne, care prevestesc moartea cuiva. Persoana poate sa fie din casa sau din imprejurul unde se arata astfel de semne:
pocnirea unor obiecte din casa,
spargerea farfuriilor, oglinzilor,
caderea unei oglinzi sau a unei icoane si spargerea ei,
cantecul cucuvelei in apropierea casei
visul cu morti din familie.
Dupa credinta si spusele oamenilor, moartea da de stire prin diferite semne, atat rudelor, cat si celui ce are sa moara.
Ritualurile incep in timpul agoniei muribundului, cand cineva din familie ii pune in mana celui ce isi da ultima suflare o lumanare impletita in trei . Aceasta se tine aprinsa pana ce si-a dat duhul, apoi este folosita la toate pomenile pana la un an.
Dupa ce se constata decesul, acesta se tine trei ore in locul in care a murit, apoi il spala, il imbraca si il pune pe masa fara sicriu. Masa este impodobita cu ,,ponevi'', ,,masai''[77], la cap se pune o perna alba brodata, umpluta cu paie. Sub mort se aseaza un cearsaf alb, iar peste altul mai subtire, numit ,,salie''. Pe pieptul decedatului se afla pe o farfurie o lumanare sub forma de colac, numita ,,lumanarea de stat'' si crucea de la biserica.
Un alt ritual este ,, chicitul mortului''(aranjatul) in ,,sacrin''[78], cand acesta este dezlegat la picioare de cel care l-a legat. In sicriu se pun urmatoarele lucruri: rug, tamaie, fosfor de la chibrituri, mac (,,sa numere ca sa nu mai vina acasa''), 44 de monede pentru a plati la vami si papusi facute din hainele vechi ale mortului. Papusile se fac in functie de numarul membrilor din familie ramasi in viata, pentru a nu-i fi mortului dor de acestia si a-i lasa in pace.
Sub sicriu se pune o scandura, din care la iesirea mortului din casa se face un podet, zicandu-se ,, sa-i fie trecatoare''. In camera in care se afla raposatul se acopera oglinzile cu panza alba, iar la fereastra se pune o cana cu apa. Se zice ca nu e bine sa scoti gunoiul din casa pana la inmormantare .
In acest timp, femeile din sat vin cu pomana: faina, flori, lumanari ,,numite''[79] mortilor din casa lor, iar seara vin la ,,pazit" . Pana la inmormantare, ,,crasnicul'' bisericii trage ,,arngul'' cel mare de trei ori pe zi: dimineata, la pranz si seara.
In trecut exista obiceiul, ca la rasaritul soarelui un grup de femei sa cante un bocet numit ,, Zorile'', care avea urmatoarele versuri:
,,- Scoala, scoala,
Cocosii or cantat,
Golambii or zburat,
Zorii mi s-or varsat,
Trandafire, fire,
Rau iesisi la fire.
De n-ai inflorit,
Da ieri gimineata
- Io m-am zabovit
Da n-am inflorit
La-l suflet privind
Pan` s-o despartit
Sufletul din oase
Din lumea frumoasa,
Din lumea cu soare
Si din pomi cu floare,
Din api curgatoare.
- Trandafire, fire
Da ce ce-ai grabit
Da ai inflorit
Mai da dimineata
Ca ieri dimineata?
Da am inflorit
Vremea m-o venit
Tie da pornit
Jos catre apus
Unde-i soare ascuns
Cu toate surori.
Floarea soarelui -
In poarta Raiului
Unde-s mirosele
Seara o ploiat
Noaptea o saninat,
In zori bruma o cazut
Miroase or pierdut.
Suflet despartit
Mai da tot zmacnit
Catra rai pornit.
Pleaca si se duce
La mare ajunge
Vine marea mare
Vine greu urland
Lumea spaimantand
Unda ei aduce
Lumea s-o apuce
Tot Molin Calin
Brazi din radacini
La vadul marilor
La bradul zanelor
Sufletul ajungea
Da brad se ruga:
- ,,Brage sa-mi fi frace
Inima ti-oi bace
Incinge, incinge,
Sa trec peste ele.
Eu nu le-oi incinge
Sa le poti cupringe.
Da oameni rapitoare
Eu nici n-oi claci
Si ei ce-or latra
Tu ce-i speria
Si in mare vei cadea
Si mi ce-i ineca.
Marea intr-aia parce
Si lumea o dasparce
Ca sa fie pace.
Punce prasta mare
Sa fie trecatoare.
Pas, suflete, pas
Prantra mult nacaz
Ca doar, doar vei trece
Si doar vei petrece
Cu rugare mare
Si-ale sapte vame
Si iar sa ce duci
Pan' ai sa ajungi
Unde drum se-nfrange.
Drumul jumatace
Calea sa dasparce
La cea salca mare.
Si-i cu frunza lata.
S-acolo sa stai
Si sama sa iei
Sa n-o iei in stanga,
Ii o cale stramba
Stramba si urata
Cu lacrimi stropita;
Stramba s-astupata
Cu lacrimi udata.
Tot intr-aia parce
Is campuri arace
Cu spini samanace.
Ea nu are mila
Numai tu s-o iei
In mana gireapta
Cum firea-ti arata
C-aia-i calea dreapta.
Si-s campuri frumoasa
Tot cu flori alesa.
Tu flori vei alege
Doru ti-l petrece.
Tot intr-aia parce
Is campuri arace
Cu flori samanace
Si sama sa iei
Ca-n doua razoare
Este cat o floare
N-atinsa de vant.
Floare la racoare
N-atinsa de soare.
Alea sa le iei
Sa nu le mai dai
C-alea-s flori din rai
Si iar sa ce duci
L-al mar da Sampetru
Si al lui Samedru.
Varful sus pra ceri
Poale jos pra mari
La varf inflorit
La poale -mpupit
Florile-s d-argint
Cum nu-s pa pamant.
Jos la radacina
Ii lina fantana
Si-i scamn da ogina
Si-i Maica Marie.
Roaga-ce da Ea
Apa ca sa-ti dea
Ea apa ti-o da
Lumea vei zuita
Si flori vei culege
Dorul si-l petrece
Pana dai s-ajungi
La mandra rachita
Ca-i frumos chicita
La masa-nflorita
Ea-n haina- aleasa
In haina de matasa
Ea sage la masa.
Ea sage si scrie
Prai vii dintr-ai morti
Le face socoti
Le samna-a lor sorti
Roaga-ce da Ea
Cu-ai vii ce-o scria.
Ma tem ca n-o vrea
Coala i s-o umplut
Condei s-o pierdut
Daca n-o vrea
Roaga-ce da Ea
Drum ti-o arata
Pra carari batuce
Pan'doar, doar vei ajunge
La floarea soarelui
Acolo sa ce opresti
Sa mai odicnesti.
S-astepti cu rabdare
Ceasu o sosi
Napoi vei veni
Si vei inturna
Si ce-om mai vedea
Cand cerbii or ara
Tutche or samana.
Pamance, pamance,
Da astazi naince
Tu sa-mi fii parince
Sa nu ce grabesci
Sa ma putrezasti
Ca eu tie-ti dau
Spatele da mele
In bratele tele
Napoi nu mai iau
Tatasoara mea,
Subsioara mea.
Un rol important la inmormantare, precum si la pomeni il are o femeie in varsta, ,,facatoarea'', care numeste tot ce se da de pomana mortului cu ,,pristolnicul''.[83]
Din ziua decesului se incepe ,,pranzisorul'', adica dimineata si seara se cheama la masa vecinii (de obicei copii). La o saptamana, pranzisorul (mancare in oale noi, scaun si masa, fata de masa) este dus unui vecin sau unei rude. Facatoarea spune urmatoarele cuvinte atunci cand numeste masa si scaunul:
,, Sa-i fie masa de mancat si scaun de stat''.
Dupa scoaterea mortului din casa, cineva sparge farfuria in care a fost lumanarea de stat, iar masa pe care a stat acesta o intoarce cu picioarele in sus.
In drumul spre biserica, apoi spre cimitir, cortegiul funerar face ,,ogina''( popas ) la toate intersectiile.
Dupa inmormantare, trei femei raman la mormant pentru a inconjura groapa cu calti de canepa, pun cuie ruginite si tamaiaza. Tot ele tamaiaza inca doua zile, apoi ritualul este continuat inca sase saptamani de un membru al familiei. Barbatul care incepe sa sape groapa, primeste galeata cu apa , din care s-a stropit in urma mortului.
O alta traditie este de a ,, slobozi izvoarele''. Exista patru tipuri de izvoare:
. izvorul de spalat, care se da unei rude in prima duminica dupa inmormantare. Acesta cuprinde: lighean, sapun, prosop, cana si se da peste mormant,
2. izvorul de cale, care se poate da la inmormantare sau la pomana de sase saptamani. Atunci se da o galeata, sase ,,pupi",[84] prajituri, suc.
3. izvorul de lapte(facultativ) cuprinde o oala cu lapte, branza, fata de masa, sase colaci, prajituri, dulciuri, suc.
4 izvoarele de apa se pun astfel:
- la sase saptamani patru izvoare (doua de dimineata,
doua de seara)
- la jumatate de an doua izvoare
- la un an un izvor.
Cele care se slobod la sase saptamani se numesc se facatoare zilnic, zicand: ,,sa se duca la sufletul (numele mortului) la prima masa de dimineata (sau numele izvorului respectiv), in loc luminat, in loc cu verdeata.'' Un izvor de apa cuprinde: o farfurie cu prajituri, sase colaci, dulciuri, galeata, cana, prosop sau fasa de masa.
Traditia de a slobozi izvoarele este urmatoarea: pe un paraias facatoarea da drumul unui colac in care este infipta o lumanare, iar daca se face acasa i se da drumul colacului pe o scoarta de tei, zicand: ,, cum izvoare apa din izvoare, asa sa izvorasca izvorul de . .
(numele izvorului)".
La fiecare pomana se pun oale, farfurii noi cu mancare, tacamuri, pahare, cani, care se numes[85]c si se impart vecinilor, rudelor. Tot de pomana se dau cinci bete crestate la capat sub forma crucii si impodobite cu flori.
In Ezeris este obiceiul sa se pomeneasca mortii la ,,Ispas''
( si eroii cazuti in lupte),la ,, Arangel''[87], precum si in posturile mari de peste an.
4.5. Sarbatori, credinte si obiceiuri populare
IANUARIE
6 ianuarie,Boboteaza - Bocezul,
Preotul si credinciosii merg la rau pentru a sfintii Aghiasma mare. Inainte de aceasta mare sarbatoare, preotul, cantorul si crasnicul merg prin sat sa sfinteasca casele. Atunci fetele se intrec sa rupa un fir de busuioc din buchetul preotului, pentru a-l pune sub perna in noaptea de Boboteaza ca sa-si viseze viitorul sot. In trecut, in seara de boboteaza se organiza balul Ionilor cand erau sarbatoriti toti cei care purtau numele Ion.
30 ianuarie, Sfintii Trei Ierarhi - Treierasii.
FEBRUARIE
2 februarie, Ziua ursului, Stracenia.
In aceasta zi se faceau cotoroage (racituri). se strangea apoi untura de pe cotoroage, iar vara se ungeau cu ea animalele ca sa nu fie intepate de muste.
MARTIE
9 martie, Cei 40 de mucenici, Simtii
Pe nemancate, se ocoleste casa de trei ori cu folomoc aprins pentru a feri casa de serpi si plosnite. somoiocul este pastrat in casa de la lunea curata a anului anterior.
25 martie, Bunavestire, Blagovescenie sau Blagovesceana
In aceasta zi se da de 42 de ori cu ciocanul in pamant ca sa iasa caldura. oile se ocolesc cu tamaie.
FEBRUARIE - MARTIE - APRILIE
Prima zi de pasti, dimineata, femeile merg la mormant cu pomana, intr-un cos impletit: farfurie noua cu prajituri, colaci pentru fiecare mort, oua rosii.
Lunea pastilor este Lunea finilor, deoarece finii merg la nasi, cu traista in care se pune un colac mare si oua.
Joi dupa Pasti nu se lucreaza de piatra, de traznit, de boli.
MAI
1 mai - Sfantul prooroc Ieremia, Irimia. este zi de traznit.
Ghermanul: sambata inainte de ispas si cea de dupa ispas sunt numite la Ezeris, Ghermanul. Cand este Ghermanul nu se spala, nu se coase, nu se lucreaza in gradina. este considerata zi de trasnit.
Inaltarea Domnului - Ispasul - este la 40 de zile dupa pasti (1 iunie, in 2006). De Ispas, ezerisenii tin ruga. Fiecare familie primeste gosti. se considera ca familia care are multi gosti este de fala in sat.
Rusaliile: a doua zi de rusalii (la sfanta treime) dupa slujba credinciosii ies in camp impreuna cu preotul ca sa sfinteasca si sa faca o slujba pentru o recolta. Se iau spice de grau si se pun la trei steaguri. aceste spice raman in steag pana anul urmator. La Rusalii se dau de pomana cirese, branza si pupi impletiti.
Sanzienele - 24 iunie. in aceasta zi se fac cununite din sanziene care se pun apoi intr-un cui la poarta de la intrare pentru a fi ferita de lucruri rele.
IULIE
Cele mai multe zile de traznit sunt in iulie, in jurul sarbatorii Sf. Ilie, aducatorul de ploaie.
8 iulie (2006) Sfantul Mare Mucenic Procopie, Pracupu.
17 iulie (2006) Sfanta Mare Mucenita Marina. Unii considera ca in aceasta zi, la rasarit, se vede Marina jucand la rasarit.
22 iulie Sfanta Maria Magdalena
23 iulie Sfantul Foca
27 iulie Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon (fratele lui Ilie), Pancelimonul.
OCTOMBRIE
26 octombrie - Sfantul Dumitru - Samedru
In credinta populara Sf. Dumitru umbla pe Pamant, in ipostaza de sfant, insotit de Sf. Gheorghe (Sangiorz) cu care a legat un legamant pe viata si pe moarte: Sangiorzul trebuie sa infrunzeasca codrul pana la 23 aprilie, iar Samedru sa-l desfrunzeasca pana la 26 octombrie. In concluzie, Samedru incuie vare si desfrunzeste codrul. Este o sarbatoare cu data fixa.
DECEMBRIE
25 decembrie - Nasterea Domnului
Praznicul Nasterii domnului aduce in sufletul fiecarui crestin nostalgia copilariei, precum si puritatea si inocenta acestei varste. De aceea, aceasta sarbatoare este dedicata copiilor, ei fiind aceia care se bucura cel mai mult de maretia acestei sarbatori. Tot ei sunt cei care vestesc Nasterea Domnului, mergand din casa in casa, cu colinda in ajunul Craciunului.
In cele doua zile de Craciun,
exista obiceiul ca finii sa mearga la nasi carora le
duc in traista un colac si lopacita de porc iar
moasei, 2-
Capitolul V.
Amintiri de la ezeriseni
O batrana din Ezeris, Ana lu' Vuscu, nascuta in 1914 isi a minteste ca mergea la cules de canepa cu mama ei, deoarece in acea vreme fiecare om cultiva canepa in propria gradina. Dupa ce culegea canepa, femeile o duceau la Tau si o puneau la murat, timp de 7 zile. Apoi o aduceau acasa si o puneau la uscat alte 7 zile, dupa care o melitau cu melita Canepa era trecuta pe urma prin niste pieptene iar apoi o torceau la sezatori.
Ana isi mai aduce aminte ca nu se manca paine decat la sarbatori. Chiar si atunci, oamenii trebuiau sa merga in alte sate ca sa cumpere faina alba, pentru ca aici in sat inca nu se cultiva grau. In acele timpuri in Ezeris nu exista decat un duchean .
La sarbatorile de iarna, barbatii se fatuiau si mergeau cu colinda prin sat. Satenii isi tineau mereu portile deschise si primeau toti colindatorii. Copiii care mergeau cu colinda aveau la ei un ciur, in care primeau nuci, mere sau lei. Apoi, barbatul din casa colindata lua ciurul si dadea cu el de grinda casei. Bunatatile din ciur cadeau, iar copiii sareau sa le prinda.
Capitolul VI.
Actiuni
a anina- a agata
B.
a bazgoia- a privi curios
a bogicai- a cauta
a broci- a trai bine cu cineva
a busi - a marunti pamantul
C.
a carci- a prevesti,
a se canta - a se boci
a capari- a negocia, a plati in avans
a chici- a aranja
a civi- a tivi
a colcai- a fi plin
a cure - a fugi
D.
a se dada -a se obisnui
a dohani- a fuma
a draglui- a grebla
a drascui- a nivela, a netezi betonul-zugraveala
F.
a se face de mir - a se face de rusine
a farbui - a vopsi
G.
a gireje - a drege mancarea, a tabaci piei,
a goni- a impreuna doua animale de sex opus, pentru reproducere
H.
a harconi- a sforai
I.
a impistri- a coase pe etamina,
a se intampri- a se intari
J.
a jamui- a rama
L.
a i se lasa- a pofti
a lua frai - a lua liber
a lucra cu selaina - a lucra cu hotie
M.
a milui- a-ti parea rau
a mijgura- a ploua incet
a molari- a fotografia
N.
a naimi - a tocmi oameni la lucru
a se nazari - a se parea
a napraci- a invinovati
O.
a se ocosi- a se fali
a-si oligni - a-si scranti
a se opinci - a se stradui
a orandui- a face curatenie
a ostoi - a potoli
P.
a palapai- a gesticula
a petrece - a conduce
a pocui- a face carnea pane
a se potopi- a se prapadi de dor, a dori
a prici - a sfatui
a probi - a incerca
R.
a raschia- a scurma
a roboci- a munci mult in gospodarie
S.
a sfagi - a certa
a slabi durerea- a lasa,
a sobori- a face hernie
a se strofoca- a depune mult efort
a stropsi - a marunti, a toca
S.
a sarui- a face siruri pe un teren agricol, cu siruitoarea
a se sparleca- a se rasti , a se infuria
T.
a tabari- a obosi
a tarsi - a curata pamantul de maracini
a tocmi- a se intelege
a tracni- a se speria, a tresari
a troncani - a face galagie
a tuna - a latra
U.
a ugi- a ramane
a umbla vandra- a hoinari
V.
a vacalui - a varui
a varui - a zugravi
Z.
a zatri - a intarzia
a se zbiciura -a se usca
a zdravina - a stranuta
a zdrangani - a tranti lucrurile
a zdrumica - a faramita
a zgrabala - a zgaria
a zogoni - a alunga
a zuita - a uita
aconi - ac mare de cusut
acou - vas in care se pune tuica
ai - usturoi
ampren - rantas
apacica - farmacie
astara - seara zilei in care se vorbeste
B.
balmas - mancare din cas de oaie
bacele - bete cu care se cara fanul
barser - facalet
baza - musca
babita - moasa
badani - dispozitiv de facut unt
bagic - tuci
beligoane -specie de muscate
biticla - bicicleta
blid - farfurie
boata - ciomag
bobont - bomboana
bocala - cana mare de apa
bolbocine - verdeturi
bontosi - saboti de lemn
borandau - mancare specifica, facuta cu sange la taierea porcului
borz - bulgare de pamant
brasira - curea tesuta
buiege - buruiana
bumb - nasture, pastila
bus - bulgare de pamant, mamaliga
butoara - gaura
C.
canta - vas de metal pentru lapte
cauc - polonic
caigana - omleta
caisan - cais
capara - logodna, arvuna
capita - caciula
catana - militar
carseag - urcior
ceacea - nenea, unchiul
chesui - saculet de panza
chimeasa - camasa
chisi - sold
chita - buchet, manunchi
cigane - cratita
cimic - camara
cinar - mire
ciner - farfurie
cioc - polonic
cioclod -cotor de fruct sau de porumb
ciomvica - cucuvea
cipsaie - tava de pamant pentru fript cartofii, carnea
ciurc - ilic
ciurca - curca
clanie - claie de fan
clabat - caciula din blana de oaie
clisa - slanina
cocleanta - bibilica
coleasa - mamaliga
comina - borhot de prune
consi - coc
cont - bucata
corasta - lapte fiert de la vaca proaspat fatata
corelnic - cotetul gainilor
cosie - caruta
cosina - cotet pentru porci
cotarita - cos de nuiele
cotoroage - piftii
cotrinta - componenta a costumului popular, catrinta
cotche - cuburi de zahar
crasnic - paracliser
crastaveti - castraveti
criz - gris
crumpi - cartofi
cuce - pila
cucuruz - porumb
cuina - bucatarie
curcubata- dovleac porcesc
curechi - varza, mancare de varza
D.
darap - bucata
darjala - coada din lemn la topor, sapa, etc
darza- carpa de sters
draglu - grebla
drot - sarma
dublet -dovleac turcesc
duchean - magazin
duda - fructul dudului, teava
F.
farba - vopsea
facalau - facalet
farboc - componenta a unei carute
fegeu - capac de oala
fereang - perdea
festanie - slujba de sfintire a casei
flusciucul - micul dejun
foale - burta, stomac
folomoc - carpa de spalat vasele
forme de sarbatori- haine noi
furchita- furculita
fusarita - unealta de adunat firul de lana pe fus
G.
ghija - panusi de porumb
gimon - partea de sus a cuptorului de care se leaga cosul
giveri - nuntasi care au anumite atributii
glentaicuri - mirodenii, condimente
golambi - porumbei
gosci - musafiri
grumaz - gat
grumpi - cartofi
gutani - gutai
H.
hart - soarece
hoara - pasari de curte
I.
iancar - ilic
imala- noroi
iorgovan - liliac
irean -hrean
Ispas - sarbatoarea ,,Inaltarea Domnului''
istana - adevarat
J.
jaghi- jar
jep - stiulete
L.
laibar- haina scurta, pulover de lana
lapte covasat - lapte batut
lampas -lampa cu petrol
lesaie- solutie preparata in casa, folosita la spalat
liorda- foi de dafin, leurda
lisiura - tarate sau malai amestecate cu apa
lopar - suport din lemn, de forma rotunda, pe care se aseaza mamaliga
lopacita- piciorul din fata a porcului
M.
malai - aliment preparat din faina de porumb si dovleac, eventual
masai- fata de masa
miera atagane- mere acrisoare, rezista pana in primavara
miera dumitale - mere galbene, mici si dulci
miera mosanche - mere rosii-galbene, dulci
milutanuri - medicamente
moalar - fotograf
mormant - mormant
motca - scul de lana
muma - mama
mursa - sirop din apa si zahar
N.
nadragi - pantaloni
naisfert - ienibahar
nanasi - nasi
narama -naframa
naramuica - batista
nieza - scarba, sila
O.
ocol - livada cu pomi
ogine- popasuri la intersectii in timpul deplasarii cortegiului funerar
oloi -ulei
oloinita - locul unde se face ulei, din seminte de dovleac si floarea soarelui
opinsi -incaltaminte din cauciuc
os - sambure de prune, cirese
P.
papricas - papricas din carne si cartofi
paradaisa - rosie
parazol - umbrela
pasula - fasole
pec - smoala
pecmez- magiun de prune
pera caizare - pere dulci
perina - perna
pesina - carne macra; carne de porc afumata, fripta si conservata in untura.
petroloi - petrol
piat - strada
piersac - nisip
piparca - ardei
piparca rosie - boia
pristolnic - pecete pentru prescura
pitarai - colindatori
plat - gradina
pleu - tava de copt, tabla de fier
plivais - creion
poame - prune afumate
podrum - beci
polma - minge
poneava - patura
poposala - mancare din ceapa, branza, oua
posmandre - barfe
posor - gramada mai mica de fan
prau - praf
praschie - brau din piele
prinsoare - livada cu pomi
privada - toaleta
R.
raina - cratita
rachie - tuica
raperti - chibrituri
rarunchi - rinichi
rastanita - marginea patului opusa celei de la perete
ranza - pipota
reclu - haina
reuma - reumatism
roata - bicicleta
S.
sarme - sarmale
sarciner - gramada de fan
scobisele - macese
scovarda - clatita
scovardar - tigaie de clatite
scrijale - crame
scrob - mancare din faina, apa si branza
sfetar - pulover
soba - camera
staghis - nuntas care poarta steagul
strujac - saltea umpluta cu paie sau panusi de porumb
sucala - unealta de adunat lana
sucma - sort
susitura - cozonac
S.
scatula - cutie
scergura - prosop
sfung - avant
slarf - papuc de casa
sofru - sopron sau coridor deschis intre poarta si curte
sol - cana
sorlocat- rulou pentru geam
spais - debara
spatar - plimbare
spoiert - cuptor
strimfi - ciorapi
suba - palton lung din postav
susala - afumatoare
T.
tafaraga - branza dulce de vaci
tars - arac
torba - pompa de stropit care se poarta in spate
tragula - unealta de scos tuica din butoi
turce - gogosi
tureac - ciorapi fara talpa, jambiere
tutca - curca
tutconi - curcan
T.
tagare - aratatoarele de la ceas
taler- telina
tament - ciment
tapliga - bucata de lemn
tast - vas din tuci folosit la coacerea painii
tamp- picior de pui, porc
tamporele - chibrituri
tandale - sandale
tara - firimitura
toala - haina
tucor - zahar
U.
uiaga - sticla
uica - unchi
unsoare - untura de porc
urlab - concediu
ususi - taitei
uzoni - nor cu ploaie
V.
vadra - galeata
vailing - lighean
vajgalau- ogas
vandralau - vagabond
varcelnita - bobinatoare manuala
varzob - unealta de carat fanul
venitura - om strain, venit din alta zona si stabilit in sat, peiorativ
vics - crema de pantofi
voret - curte
Z.
zanat - stat de vorba
zar - zer
zdrumicaturi - firimituri
zoale - clabuci de sapun
Zorile - cantec la inmormantare
a fecea - gratis
asala - anevoie, obligat
in taina - in zadar
B.
beceag - bolnav
boland - nebun
C.
canit - afumat, murdarit
chicit - aranjat
cinar - tanar
F.
far' mince - fara judecata
farbuit - vopsit
fiscal -ingamfat, infumurat
G.
gelie - dezbracata
I.
imos - murdar
iuce - repede
L.
lasator - pofticios
lesne - ieftin
ligav - mofturos la mancare
listav - fara gust
M.
musai - obligatoriu
N.
nauc - ametit
O.
ocesat - potolit
ocos - mandru, falos
ogoit -linistit
olicnit -scrantit
ostanit - obosit
P.
pirocit - obosit
R.
raschiat - scurmat
reavan - umed
S.
sod - comic
T.
tabarat - obosit
V.
vandralau- vagabond, hoinar
Z.
zgrabalat - zgariat
znobas -poznas
zogonit - alungat
zuituc - uituc
Nume de flori, arbusti
capita - imparatului = coroana imparatului
cepe de pana = gladiole
crin = crin
crumpi de pana = dalii, gherghine
cucuruzel= margaritar, lacrimioare
iorgovan = liliac
lemn d'al alb
lemn d'al galben
lemn d'al rosu
lemn d'al verde
sanferienje
tulipani = lalele
tavite
tuturicului curcanului
unguroane
Capitolul VII
Scoala Ezeris in 2006
I. CADRE DIDACTICE
Director: Simona Vodita, prof. matematica, gradul I
Studii:
- Facultatea de Stiinte ale naturii, specializarea matematica- fizica, Universitatea de Vest din Timisoara;
- Curs de Management si finante, 2001;
- Initiatorul si managerul proiectului "Ezeris - trecut si prezent"
Profesori: Elena Boncalo, prof. fizica, gradul I
Studii:
- Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de Stiinte ale Naturii, specializarea fizica
- Curs de conversie profesionala - Biologie, in cadrul Unitatii de Management a Proiectului pentru Invatamant Rural, 2005 - 2007, Universitatea de Vest din Timisoara
Cosmin Gheju, prof. istorie - religie, gradul definitiv
Studii:
- Universitatea "Eftimie Murgu" Resita, sectia "Teologie Ortodoxa -Didactica - Istorie"
- Masterat "Managementul Marketingului Educational", Resita 2004 - 2006
- Curs de conversie profesionala - Geografie, in cadrul Unitatii de Management a Proiectului pentru Invatamant Rural, 2005 - 2007 Universitatea de Vest, Timisoara
Tatiana Voica, prof. Limba si literatura romana, gradul definitiv
Studii:
- Facultatea de Litere, Filozofie si Istorie, Universitate de Vest din Timisoara, specializarea "Limba si literatura Rusa - Limba si literatura romana"
- Studii aprofundate "Limba romana in sincronie si diacronie", 1998 - 2000, Universitatea de Vest din Timisoara.
- Studii postuniversitare "Lingvistica si antropologie", 2004 - 2005, UVT
- Curs de conversie profesionala - Limba franceza, in cadrul Unitatii de Management a Proiectului pentru Invatamant Rural, 2005 - 2007 Universitatea de Vest din Timisoara.
Institutor: Ramona Jurjonita Ruchtenwald, inst. gradul definitiv
Studii:
- Facultatea de sociopsihopedagogie, specializarea institutor- lb. engleza
Educator: Loredana Lupsasca, educator, gradul definitiv
Studii:
Scoala Postliceala din Baile Herculane, specializarea educator- invatator
Universitatea "Eftimie Murgu" Resita, sectia " Istorie" 2005 - 2008
Invatatori: Mariana Gorun, inv. gradul I
Studii:
- Liceul Pedagogic - Caransebes
- Universitatea "Spiru Haret", sectia Sociologie/ Psihologie,2006 - 2009
- Cursul de ,,Formare- informare a invatatorilor incadrati la clasele I- a. II.a
in anul
scolar
- Cursul de ,,Educatie pentru sanatate'' 2005
Florina Jorz, inv. gradul definitiv
Studii:
- Liceul Pedagogic, Caransebes
- Facultatea de Stiinte economice, specializarea turism- servicii, Universitatea Eftimie Murgu, Resita, 2006- 2009
II. ELEVII
Invatamant prescolar - 21 prescolari
Invatamant primar - 35 elevi
Invatamant gimnazial - 38 elevi
7.2. Si ei s-au realizat prin SCOALA .
Barna Mariana - invatatoare
Berdacicu Bogdan - preot
Bihoi Ion - tehnician silvic
Bogdan Domnica (n. Sofeia ) - asistent medical
Calina Maria (n. Rusu) - economist
Daba Nicoleta - asistent medical
Dariciuc Cristian - preot
Dariciuc Delia - jurist
Dragan Maria (n. Spaia) - invatatoare
Dragan Florentina - farmacista
Goruian Maria - asistent medical
Gorun Mariana - invatatoare
Grecu Florin - economist- viceprimar
Ilia Ion - profesor matematica
Iorgovan Petru - inginer
Iorgovan Petru - jurist
Mandrea Carmen - profesor istorie
Mandrea Petru - invatator
Micsa Maria - inginer
Necsa Lucian - profesor matematica
Olaru Raveca (n. Sofeia) - profesor lb. franceza
Peia Aurel - medic
Peia Maria - invatatoare
Porosnicu Eleonora (n. Bagiu) - asistent medical
Radu Loredana (Oprea) - invatatoare
Sarbu Ionela - asistent medical
Sarbu Marius - agent turism - servicii
Sarbu Karina (n. Dobre)- profesor biologie
Trainoschi Nicolae - inspector silvic
Vincu Maria (n. Daba) - asistent medical
Voica Doru - profesor religie- istorie
Vulpe Aurel - acordeonist
Vulpes Maria - profesor biologie
Bibliografie
*** Caras - Sverin, Mnografie, Ed. Sport - Turism, Bucuresti, 1981
BRATESCU, C., Episcopul Ioan Popasu si cultura banateana, Ed. Mitropoliei Banatului, Timisoara 1995
CORNEANU, N., Aspecte din trecutul invatamantului din Banat, in Mitropolia Banatului, nr. 4-6
GHINOIU, Ion, "Obiceiuri populare de peste an", Editura fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1997
GUDEA, N., Observatii in legatura cu istoria Banatuluiu in epoca romana, in Banatica, nr. 7, Resita, 1983
HURTUPAN, I., Rezistenta armata in Caras - Severin 1958, Ed. Timpul, Resita, 2000
7. JURMA, G., PETRICA, V., Istorie si arta bisericeasca, Resita 2000
8. MAGIAR, N., Soceni - o perspectiva monografica, Editura Modus P.H., Resita, 2000
9. MARIAN, S. Fl., Nasterea la romani, Ed. Saeculum, Bucuresti, 2000
10. MARIN, W., MUNTEANU, I., Unirea Banatului cu Romania, Muzeul Banatului, Timisoara, 1968
11. RADU P,., ONCIULESCU D. Contributii la istoria invatamantului din Banat pana in anul 1800, Bucuresti, 1977
12. Studiul Universitatii Babes-Bolyai 'Geologia- Geographia", Cluj, 1961
13. SUCIU, I.D., CONSTANTINESCU, R., Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, Timisoara 1980
14. TARCOVNICU, V., Istoria invatamantului din Banat pana la anul 1800, E.D.P., Bucuresti, 1978
15. XENOPOL, A.D., Istoria romanilor, vol. I, Bucuresti, 1985
orogen= termen din geologie - regiune vasta a scoartei terestre unde au avut loc miscari tectonice intense care au dus la formarea unui lans muntos cutat.
vant rece cu viteza mare asemanator cu bora, care bate primavara dinspre Alpii Dinarici, specific Banatului..
P. Radu, D. Onciulescu Contributii la istoria invatamantului din Banat pana in anul 1800, Bucuresti, 1977, pag.3
N. Gudea, Observatii in legatura cu istoria Banatuluiu in epoca romana, in Banatica, nr. 7, Resita, 1983, pag. 158
P. Radu, D. Onciulescu, Contributii la istoria invatamantului din Banat, pana la 1800, Bucuresti, 1977
I. D. Suciu, R. Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, Timisoara 1980, pag.192, 232.
P.Radu, D. Onciulescu, Contributii la istoria invatamantului din Banat pana la 1800, Bucuresti 1977,
pag. 268
C.Bratescu, Episcopul Ioan Popasu si cultura banateana, Ed. Mitropoliei Banatului, Timisoara 1995, pag. 97
Informatiile cu privire la primarii din Ezeris au fost culese de la Petru Voica (Ezeris, nr. 8), invatatorul Petru Mandrea 72 ani (Ezeris, nr. 7) si Dumitru Vulpe (Ezeris, 161)
N. Magiar, Soceni- o perspectiva monografica, Ed. Modus P.H.,2000, pag. 26 (numele primarilor si a viceprimarilor din Soceni)
In alte zone din tara acest obicei se practica in 17 martie, de Alexie. La Alexie se greblau si se maturau ograzile, se aprindeau focuri prin gradini si livezi, se ocoleau casele si acareturile cu tamaie si carpa arsa pentru alungarea serpilor si insectelor. (vezi Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1997)
Acest referat nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte referate despre: |
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Referate similare:
|
Cursuri |
Cauta referat |