Rationalizarea
administratiei
Lucrarea
"Principele" de Niccollo Machiavelli a fost conceputa ca un "indreptar"
adresat familiei De Medici,
in care autorul le prezinta o serie de metode pentru realizarea
unitatii Italiei si in acelasi timp a ordinii sociale. La
originea acestei lucrari au stat observatiile facute de
catre Machiavelli, potrivit carora, lipsa de unitate a statului,
generata de faramitarea feudala (in Italia existau mai
multe state) si pretentiile politice ale Bisericii Catolice (cu o
influenta foarte mare in Italia datorata prezentei Papei)
era generatoare de dezordine, care putea ajunge pana la stadiul de
razboi civil, producand in acelasi timp slabiciune in fata
interventiilor straine. De fapt, demersul lui Machiavelli se inscrie
intr-un curent mai larg al gandirii si practicii politice europene din
secolele XV si XVI, curent care promova crearea unor state centralizate in
cadrul carora sa existe o autoritate unica, autoritate
capabila sa asigure ordinea in stat. Solutiile propuse de
Machiavelli se bazeaza pe existenta unei personalitati cu
calitati exceptionale care sa realizeze aceasta
unitate a statului. Regulile, asa cum am mai precizat, trebuie chiar
ignorate atunci cand reprezinta o piedica pentru atingerea
obiectivului reprezentat de unitatea statului.
Procesul de
centralizare a statelor feudale europene a insemnat deposedarea de putere a
nobililor, a bisericii si a oraselor in favoarea
autoritatii centrale reprezentate de monarh. Pentru a realiza acest
lucru suveranii au folosit trei elemente: armata permanenta aflata in
subordinea lor directa, o legislatie din ce in ce mai complexa si
clasa functionarilor (birocratia, "nobilimea de roba"). Apelul
la reguli si la birocratie a reprezentat, potrivit lui Weber, un
proces de rationalizare a societatilor europene.
