Metodele concrete de cercetare a locului faptei

Metodele concrete de cercetare a locului faptei

In ceea ce priveste metodele concrete de cercetare a locului faptei,

doctrina criminalistica[1], confirmata de practica organelor judiciare, le

prezinta astfel:

v    Metoda obiectiva -   care consta in cautarea, descoperirea,

prelevarea, fixarea, ridicarea si examinarea tuturor urmelor intr-o anumita ordine, facandu-se abstractie de modul si succesiunea actiunilor presupuse a fi fost desfasurate de faptuitor in campul infractiunii. Aceasta metoda prezinta avantajul ca da posibilitatea efectuarii unei cercetari de calitate, implicit, descoperirea tuturor urmelor ce au legatura cu cauza, chiar daca folosirea ei implica forte sporite si un timp mai indelungat.

v    Metoda subiectiva - presupune descoperirea, fixarea, ridicarea

si examinarea urmelor si mijloacelor materiale de proba urmand fidel traseul presupus a fi fost parcurs de catre faptuitor, din momentul patrunderii in campul infractional si pana la parasirea acestuia. Avantajul acestei metode rezulta din faptul ca poate conduce rapid la obtinerea unor date si indicii  cu privire la faptuitor si luarea urgenta a masurilor de urmarire si prindere a acestuia. Dar prezinta si dezavantajul ca nu permite o cercetare sistematica si detaliata a intregului loc al faptei.

v    Metoda combinata - presupune folosirea pe parcursul cercetarii

atat a metodei obiective, cat si a celei subiective, trecandu-se de la una la alta in functie de particularitatile cauzei ori de anumite momente ale cercetarii locului faptei.[2]

Indiferent de metoda pentru care opteaza conducatorul echipei de cercetare, aceasta trebuie sa conduca la examinarea sistematica, multilaterala si obiectiva a locului savarsirii unei infractiuni si la realizarea scopului pe care si-l propune aceasta activitate. In afara masurilor pregatitoare mentionate, conducatorului echipei de cercetare la fata locului ii revin si alte sarcini :

organizarea si coordonarea activitatii de investigare, desfasurata

in paralel cu cea de examinare criminalistica a locului fapte;

asigurarea reluarii activitatii in locurile neafectate de producerea

infractiunii sau evenimentului;

asigurarea locurilor si documentelor ce prezinta importanta pentru

cauza;

asigurarea legaturii intre membrii echipei si a schimbului de

informatii;

realizarea cooperarii cu alte organe judiciare.