QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate administratie

Acordarea masurilor de prim ajutor





ACORDAREA MASURILOR DE PRIM AJUTOR

Prin acordarea primului ajutor sanitar intelegem ingrijirea urgenta a unui ranit sau infectat, inainte de a fi posibila acordarea unei asistente medicale calificate.

In anumite imprejurari, cand nu este posibil sa se acorde in timp util ajutorul sanitar, se impune ca ranitii sa-si acorde singuri primul ajutor (pansament sumar, oprirea unei hemoragii prin apasare pe artera care sangereaza).

De asemenea, ranitii isi pot acorda si intre ei (unul altuia) primul ajutor sanitar.



La acordarea primului ajutor trebuie respectate urmatoarele reguli :

     sa se indeparteze persoanele din jur;

     sa se examineze complet si rapid ranitii ;

     cel care da primul ajutor sa aiba grija sa nu agraveze starea ranitilor .

Pentru a indeparta pericolu1 socului, trauma, sau pentru a evita agravarea 1ui, ranitul trebuie mentinut in conditii cat se poate mai linistite, in pozitie culcat, cu capul ceva mai jos decat restul corpului. In anotimpul rece ranitul va fi acoperit cu o patura, cu un palton etc.

Ranitului trebuie sa i se adreseze cuvinte de incurajare si trebuie impiedicat sa-si vada rana. In nici un caz nu i se va da sa bea alcool.

Primul ajutor de urgenta se acorda chiar 1a locu1 unde este descoperit ranitu1 (hemostaza provizorie, imobi1izarea fracturilor, ca1marea durerilor etc.).

TRIAJUL RANITILOR

1. Prima urgenta - ranitii cu hemoragii interne (abdominale, toracice),

hemoragii mari externe (cap, gat, brat, coapsa), rani penetrante toraco-abdomina1e, p1agi craniene profunde, arsuri intinse, soc grav, fracturi mari (deschise sau inchise);

2. Urgenta a doua - ranitii cu hemoragii arteriale care pot fi oprite prin aplicarea garoului, membre zdrobite, fracturi de mai mare importanta (deschise sau inchise ), plagi profunde;

3. Urgenta a treia - ceilalti raniti cu fracturi inchise, plagi superficiale, contuzii putin importante .

Prin rana sau plaga se intelege o leziune a pielii insotita sau nu de o atingere a tesuturilor profunde (muschi. oase, organe, artere. nervi etc.).

Primul ajutor in rani, consta in curatirea ranii, care se face cu tampoane de tifon luate cu pensa, sau direct cu mana dezinfectata cu alcool, indepartand din rana resturile mai insemnate de imbracaminte, aschii de lemn, moloz etc., fara a mobiliza cheagurile de sange care opresc provizoriu hemoragia in rana.

Se mai poate folosi apa bine fiarta in prealabil. Dezinfectia ranii propriu-zise se face cu apa oxigenata, solutie de rivanol etc, iar a zonei din jur, cu tinctura de iod, alcool etc.

Dupa curatirea ranii, se executa dezinfectia cu tinctura de iod sau cu apa oxigenata, cand plaga sangereaza abundent. Pansarea ranii consta din:

     aplicarea compreselor sterile;

     aplicarea unui strat de vata;

     infasarea (bandajarea) ranii.

Nu se atinge cu mana fata compreselor care se aseaza pe rana, pentru a se

evita infectia. Putem folosi fese de tifon, sau materiale improvizate, ca stergare, basmale, cearceafuri din care se rup fasii. Aceste materiale trebuie sa fie spalate si dezinfectate prin calcare cu fierul incins.

INFASURAREA RANILOR CAPULUI

Exista mai multe tehnici de infasare a capului si anume:

1. Infasarea in forma de cruce. Dupa cateva ture de fixare pe frunte si ceafa, fasa se trece sub barbie. De aici este dusa vertical peste crestetul capului, apoi, sub barbie, spre fi dusa din nou orizontal de sub barbie la ceafa si apoi pe frunte;

2. Infasarea in forma de nod. Se foloseste in ranile la frunte cu hemoragii. Se ia o fasa care se aplica cu mijlocul pe una din tample. Capetele sunt trecute pe tampla opusa, unde se incruciseaza sub forma de nod. De aici unul din capete trece peste

crestet, celalalt -pe sub barbie si se incruciseaza, de unde sunt duse iar spre tampla opusa. Se termina printr-o circulara pe frunte si pe ceafa .

3. Infasarea unui ochi. Se incepe cu cateva circulare peste frunte si ceafa, apoi fasa este trecuta peste ureche si de acolo, oblic in sus, peste ochiul bolnav. Se face o noua tura peste funte si ceafa repetandu-se toate miscarile de cateva ori. Se termina printr-o circulara pe frunte si pe ceafa.

Pentru nas se foloseste o fasa in forma de prastie; o fasa lunga de un metru, bifurcata la capete. Mijlocul prastiei se aplica peste pansamentul care acopera rana. Ramurile de jos ale fesei se trec deasupra urechilor si se leaga pe crestetul capului; ramurile de sus se incruciseaza pe cele de jos, se trec pe sub ureche si se leaga la ceafa.

Pentru barbie, mijlocul prastiei se fixeaza de barbie. Ramurile de jos se ridica prin fata urechilor legandu-se pe crestetul capului; ramurile de sus se trec pe ceafa si de acolo, dupa ce se incruciseaza sunt duse pe frunte unde se innoada.

INFASURAREA TRUNCHIULUI

1. Pentru torace, infasarea se incepe prin o serie de ture, de jos in sus, mentinute in aceasta pozitie prin una sau doua treceri peste unul din umeri.

2. Pentru abdomen, se fac circulare, se trece apoi fasa oblic peste coapsa, se fixeaza prin cateva ture si se readuce pe abdomen unde, dupa cateva ture se innoada.

3. Pentru perineu, anus, organe genitale, se intrebuinteaza fasa in forma de T. Ea se compune din doua parti: prima, lunga care inconjoara circular abdomenul, iar a doua care incaleca in spate prima circulara de pe abdomen si care va trece printre picioare in sus pe fata abdomenului, unde fiecare cap al fesei se leaga pe circulara abdominala.

INFASURAREA MEMBRELOR

Infasarea in forma de 8, se foloseste pentru mentinerea unor pansamente la mana, talpa, cot si genunchi.

1. La mana se incepe cu doua-trei ture pe mana, apoi fasa este trecuta pe antebrat, unde se fac inca doua-trei ture, dupa care se reantoarce pe mana, incrucisand prima miscare in spirala. Se termina printr-o circulara pe mana.



2. La cot, membrul superior este indoit, in unghi drept. Bandajul incepe pe antebrat cu cateva ture, revine la antebrat; se termina prin cateva circulare pe cot.

3. La genunchi, este bine ca bandajul sa se aplice pe genunchiul intins. Incepem prin cateva ture pe gamba, dupa care trecem deasupra genunchiului.

4. Infasarea coapsei, se procedeaza astfel: dupa o serie de ture pe coapsa se trece fasa pe sale, se fac una sau mai multe circulare pe abdomen, se revine cu fasa pe coapsa, unde se termina prin cateva ture. Daca rana se afla la radacina coapsei, facem o spira, revenind cu fasa de pe coapsa pe abdomen si de pe abdomen pe coapsa de mai multe ori. Fasa se opreste pe abdomen.

PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE HEMORAGII

Orice ruptura a unui vas sanguin este urmata de o pierdere de sange numita hemoragie.

Dupa felul vasului care sangereaza, hemoragia poate fi: arteriala, venoasa sau capilara.

Dupa locul unde se produce, hemoragia este externa si interna. In hemoragia interna sangerarea are loc intr-o cavitate inchisa (de exemplu, cavitatea abdominala, toracica, craniana). Hemoragiile arteriale sunt mai periculoase decat cele venoase.

0 hemoragie externa poate fi oprita provizoriu astfel:

a) 0 hemoragie capilara mica, prin simpla spalare a plagii cu apa oxigenata si tamponare cu compresa sterila;

b) 0 hemoragie mijlocie, printr-un pansament complex;

c) 0 hemoragie arteriala mai importanta, prin apasarea manuala. Se apasa artera deasupra plagii, la punctul de compresiune cel mai apropiat, in ranile membrelor, sau

pe capatul dinspre inima al arterei, in raniIe gatului si ale capului.

Oprirea hemoragiilor mari ale membrelor

Se face cu ajutorul unui garou. Garoul poate fi improvizat din tub elastic de cauciuc, dintr-o camera de bicicleta, o cravata, o curea etc. Se aplica numai in ranile membrelor si intotdeauna deasupra cotului si a genunchiului, la distanta de plaga, acolo unde se simt pulsatiile arterei respective si unde aceasta poate fi mai bine comprimata.

Garoul se strange pana la oprirea hemoragiei. In caz de exercitiu practic el trebuie sa fie strans pana la oprirea pulsului.

Intre garou si tegument se aplica o fasa sau o bucata de panza pentru a nu se produce leziuni ale pielii. De haina se prinde un bilet pe care sunt trecute numele ranitului, ora si minutul punerii garoului. Garoul poate fi pastrat maxim o ora si jumatate, intrucat, datorita opririi circulatiei sangelui, se poate produce cangrenarea membrului respectiv. Din aceste motive, la fiecare 20 de minute vom slabi garoul pentru restabilirea circulatiei, dupa care il vom strange din nou si continuam transportul.

In cazul cand nu se poate folosi garoul (hemoragia la cap, piept, abdomen) se aplica pansamente compresive, adica pansamente stranse puternic.

Prin indoirea la maximum a membrelor si prin asezarea la indoitura incheieturii respective a unui rulou de tifon sau vata, se obtine, de asemenea, oprirea unei hemoragii.

Hemoragiile nazale se opresc introducand in nas bucati de tifon sau de vata imbibate in apa oxigenata.

PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE FRACTURI

Ruperea unui os se numeste fractura.

Fracturile sunt :

     inchise, cand se rupe numai osul, iar pielea ramane nevatamata.

     deschise, cand capetele osului rupt ies prin piele formand o rana. Un ranit la care banuim o fractura nu trebuie ridicat in picioare, cu atat mai mult cu cat se banuieste o fractura a membrelor inferioare, a bazinului sau a coloanei vertebrale.

Fracturile inchise se imobilizeaza pe cat posibil in axul membrului, evitand miscarile brutale. De o parte si de alta a osului rupt se pune cate o sandurica (atela) care sa cuprinda atat incheietura de deasupra, cat si pe cea de dedesupt .

Atelele vor fi captusite cu vata, carpe, calti etc. Se fixeaza solid cu cateva ture de fasa sau cu 3-4 legaturi din prosoape sau fasii late de panza care se innoada deasupra si desubtul fracturilor.

Nu se va incerca niciodata indreptarea unei deformatii. Readucerea corecta si imobilizarea fracturii se executa numai la spital de catre medic.

Pentru prevenirea socului, bolnavul trebuie culcat si invelit intr-o patura. El va fi insotit pana la spital, transportul facandu-se in pozitia culcat.

1. Fractura bratului. Inainte de imobilizare indoim membrul superior din cot, apoi punem o atela pe partea externa a bratului, acoperind umarul si depasind cotul, si o atela, pe fata interna a bratului, de la axila (subsuoara) pana la cot.

2. Fractura antebratului. Oasele se imobilizeaza cu doua atele care acopera incheieturile cotului si ale pumnului. Degetele se lasa libere.

3. Fractura oaselor mainii. Mana se infasoara in vata si se imobilizeaza pe scandura, care se intinde de la cot pana dincolo de varful degetelor.

In toate cazurile, membrul superior accidentat se sustine printr-o esarfa, prinsa de gat.



4. Fractura osului coapsei (femurului). Intai se scoate incaltamintea din picior, la nevoie taind-o (numai daca ranitul nu poate fi dus curand la spital) apoi se aplica doua atele peste imbracaminte.

0 imobilizare provizorie rapida se poate face prin fixarea (legarea) piciorului fracturat de cel sanatos.

5. Fractura oaselor gambei. Se imobilizeaza cu doua atele care se trec la incheietura genunchiului, iar in jos la talpa piciorului. Daca imobilizarea este corecta, ranitul nu poate indoi genunchiul.

6. Fractura craniului. Ranitii cranieni vor fi transportati de urgenta la spital, in pozitia culcat, preferabil cu capul si trunchiul ridicat mai mult decat restul corpului. In caz de plaga a pielii capului, se pune un pansament compresiv.

7. Fractura coloanei vertebrale. Ranitul trebuie miscat cat mai putin. Singura mobilizare admisa este ridicarea sa de catre mai multe persoane, pentru a se introduce dedesubt o scandura, o usa, un oblon sau o targa de care va fi bine legat si apoi va fi transportat urgent la spital.

PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ARSURI

Arsurile sunt de trei feluri: arsuri de gradul I, de gradul II, de gradul III.

1. Arsurile de gradul I se caracterizeaza printr-o inrosire si o usoara inflamare a pieIii.

2. Arsurile de gradul II se deosebesc prin aparitia unor basici pline cu un lichid alb- galbui.

3. Arsurile de gradul III prezinta, de regula, pe langa leziunile aratate la primele doua grade, necroza (mortificarea) si, in cazuri grave, chiar carbonizarea tesuturilor.

Primul ajutor consta in scoaterea hainelor de pe suprafata arsa a corpului dupa care se procedeaza diferit, in functie de gradul arsurii. La arsurile de gradul II si III se aplica pe suprafata arsa un pansament steril uscat, evitandu-se cu grija spargerea basicilor cu lichid, fapt care creeaza pericolul de infectare: apoi ranitul se evacueaza la spital. Pentru preantampinarea starii de soc, arsii vor fi incalzti si daca e posibil, li se va da ceai cald indulcit. Arsurile pot produce socul cand suprafata lor depaseste 10 cm, iar peste 30 cm este foarte frecvent.

Gravitatea socului in arsuri depinde in primul rand de intindere si in mod secundar de adancime. Carbonizarea unui membru este mai putin periculoasa decat daca sunt numai arsuri de gradul doi.

PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ELECTROCUTARE

Electocutatul este un mare accidentat, un socat cu mari tulburari hemodinamice si metabolice, care necesita reanimare intensiva si de mare urgenta.

In cazul accidentelor de acest gen, se iau urmatoarele masuri:

     Se face deconectarea imediata a instalatiei de tensiune ;

     Daca deconectarea de la sursa de curent nu este posibila se iau masuri pentru indepartarea accidentatului prin folosirea unei haine uscate , funii uscate, scanduri uscate sau a oricarui material neconducator de electricitate ;

     Nu se admit folosirea pentru indepartarea accidentatului a materialelor umede sau metalice ;

     Accidentatul este tras de haina, daca aceasta este uscata, fara a i se atinge corpul;

     Persoana care va trage accidentatul, va avea mainile izolate.

Ordinea manevrelor care se executa in aceste cazuri este urmatoarea :

a. Asigurarea libertatii cailor aeriene, prin pozitionarea corecta a capului;

b. Efectuarea respiratiei artificiale ;

c. Masajul cardiac.

1. Respiratia artificiala

In cazul pierderii cunostintei si al opririi sau diminuarii respiratiei, executam de urgenta respiratia artificiala prin metoda de insuflare directa 'gura la gura' sau 'gura la nas'.

Pentru aceasta, culcam ranitul pe spate, ii curatam gura de mucozitati, de pamant, cu degetul aratator invelit intr-o batista si-i desfacem imbracamintea, care eventual ii strange gatul si pieptul. Dam capul ranitului cat mai mult pe spate si ii asezam o batista, o bucata de panza sau tifon in dreptul gurii si al nasului.

Tragem aer in plamani, dupa care aplicam gura pe gura sau nasul ranitului, sufland puternic pana observam ridicarea pieptului acestuia (se produce inspiratia). Daca insuflatia se face pe gura, nasul ranitului se strange intre doua degete sau se apasa cu obrazul pentru a impiedica iesirea aerului. Ridicam gura de la gura sau nasul ranitului si asteptam cateva secunde pana ce aerul insuflat iese din plamani (se produce expiratia).

Repetam insuflarea de 12-14 ori pe minut timp indelungat, pana apare respiratia normala.

Cand nu se poate executa respiratia artificiala prin insuflarea directa a aerului (rani ale fetei etc.), folosim metoda manuala, ranitul fiind asezat cu fata in sus si cu un sul facut din haine sau din patura sub torace. Aerul patrunde in plamani cand mainile sunt intinse si duse la spate (inspiratie).

Aerul iese din plamani cand mainile sunt asezate pe piept si se apasacu putere (expiratie). Miscarile se vor repeta de 12-14 ori pe minut pana la aparitia respiratiei normale.

2. Masajul cardiac

       Victima se aseaza pe un plan tare.

       Se apasa sternul cu podul palmelor pus unul peste celalalt . Compresiile ritmice se executa in 1/3inferioara a sternului .

Manevrele de respiratie artificiala se executa concomitent cu masajul cardiac de catre o a doua persoana .

Frecventa compresiilor este de 60-80 compresii/min.

Se face o insuflatie pulmonara la 5 compresii .

Dupa ce au fost luate masurile de prim ajutor, se impune transportul de urgenta, la cel mai apropiat spital.





{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2018 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







Cauta referat