QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate turism

Definirea produsului turistic







Definirea produsului turistic


Plecandu-se de la continutul prezentat al conceptului general de produs, produsul turistic se defineste ca fiind un ansamblu de bunuri materiale si servicii, capabil sa satisfaca nevoile de turism ale unei persoane intre momentul plecarii si momentul sosirii in locul de plecare.



De retinut deci ca produsul turistic este constituit atat din bunuri materiale, cat si din servicii.

Bunurile materiale mentionate in aceasta definitie se concretizeaza in cel putin trei categorii de elemente:

un patrimoniu de resurse naturale, culturale, artistice, istorice, arhitectonice, tehnologice, medicale etc., care formeaza cadrul fizic de baza si care vor manifesta o atractie pentru turisti, incitandu-i la voiaje;

anumite elemente de infrastructura sau echipamente care, desi nu genereaza motivatia sau cererea de turism, contribuie in mod hotarator la satisfacerea acesteia (hoteluri, restaurante, terenuri sau sali de sport, de spectacol, de conferinte etc.);

unele facilitati de acces, legate de mijloacele de transport (adica de vehicule si cai de comunicatii) alese de turisti pentru a ajunge la obiectivele dorite.

Privite ca atare, nici unul din elementele materiale enumerate (muntele, plaja, climatul, hotelul, autobuzul) nu este produs turistic. Pentru a dobandi calitatea de elemente ale unui astfel de produs, ele se impun a fi ansamblate in scopul satisfacerii nevoii de turism (aceasta afirmatie fiind valabila si pentru serviciile din componenta sa), in plus, este necesar sa se faca si precizarea ca nu elementele materiale ca atare definesc produsul turistic, ci serviciile sau prestatiile realizate prin intermediul lor (nu autocarul - ci serviciul de transport, nu hotelul - ci cazarea, nu plaja - ci agrementul pe care aceasta il ofera).

Serviciile care dau continut produsului turistic (denumite servicii turistice) se constituie intr-un conglomerat sau o combinatie de cel putin patru tipuri de baza (total diferite ca natura). Este vorba despre serviciile: de transport, de cazare, de alimentatie si de agrement.

Fara discutie ca nu intotdeauna produsul turistic presupune prestarea tuturor celor patru tipuri de servicii. Sunt frecvente situatiile in care turistul solicita numai servicii de agrement si de transport, numai servicii de agrement, de transport si de cazare, numai servicii de agrement si de alimentatie etc.

Dintre toate serviciile care dau continut produsului turistic, indispensabil este serviciul de agrement (caruia ii sunt asimilate si serviciile de tratament si de alt interes, care motiveaza calatoriile), in lipsa caruia celelalte trei categorii ies din sfera de cuprindere a turismului.

Prin segment de produs turistic se va intelege una din cele patru categorii de servicii privita izolat.

In afara serviciilor amintite (care pot fi denumite servicii de baza), produsul turistic presupune si prestarea unor servicii suplimentare, cum ar fi:

serviciile de organizare a consumului turistic si de informare, care se executa, de regula, in fazele de pregatire si de realizare ale serviciilor de baza, dar si pe timpul derularii acestora, turistilor punandu-li-se la dispozitie, gratuit sau contracost, toate datele pe care le solicita (prin viu grai sau cu ajutorul hartilor, ghidurilor, pliantelor, brosurilor etc.);

serviciile de intermediere, de genul rezervarilor de locuri (in mijloace de transport, in hoteluri si restaurante, la manifestarile cultural - artistice si sportive etc.), inchirierilor (de mijloace de transport, de schiuri, de patine sau de alte mijloace de practicare a diverselor sporturi si jocuri), asigurarilor pe timpul calatoriilor etc.;

alte servicii cu caracter special de secretariat (pe timpul congreselor), de traduceri (pe timpul sejurului in strainatate), de supraveghere a copiilor, de telecomunicatii etc.

Daca s-ar tine seama de categoriile comportamentale ale clientelei turistice pe timpul consumarii serviciilor, acestea s-ar putea grupa in:

servicii aferente unor preocupari pasive, manifestate, de regula, in spatiile de cazare (lectura, urmarirea programelor Radio - TV, somn, igiena);

servicii aferente unor preocupari semipasive, cum ar fi cele oferite in restaurante, baruri, sali de tratamente etc.;

servicii aferente unor preocupari semiactive (vizionari de spectacole sau de manifestari sportive, vizite la muzee sau expozitii, promenada);



servicii aferente unor preocupari active (sport, excursii si drumetii, vanatoare sau pescuit etc.)

Toate componentele produsului turistic au menirea de a asigura consumatorilor satisfactie, lucru nu tocmai usor de realizat. Pentru a crea asa ceva, acesta trebuie sa corespunda motivatiilor turistului, care sunt extrem de eterogene.

Multitudinea componentelor care dau continut produsului turistic poate avea repercusiuni asupra coerentei si integritatii sale.

Multitudinea firmelor care participa la realizarea unui produs turistic este un alt element de luat in seama atunci cand acesta se defineste. De regula, aceste firme (ale caror interese sunt adeseori divergente) nu sunt integrate nici pe verticala, nici pe orizontala intr-o organizatie unica, intre ele existand, cel mult, intelegeri sau acorduri mai mult sau mai putin formalizate.

In vederea prevenirii eventualelor stari conflictuale intre firmele partici­pante la crearea produsului turistic, integrarea cat mai armonioasa a elementelor sale componente este esentiala, ceea ce impune cooperarea intre toate firmele si organismele implicate (transportatori, proprietari de hoteluri si restaurante, comercianti, proprietari funciari, organisme de tutela si coordonare, colectivitati locale etc.). Mai concret, cooperarea trebuie sa asigure:

armonizarea obiectivelor participantilor la obtinerea produsului;

definirea si evaluarea aportului fiecarui participant la realizarea intregului produs turistic;

participarea impreuna la pozitionarea produsului si la delimitarea pietei tinta;

coordonarea tuturor strategiilor de marketing mix etc.

Toate aceste actiuni de coordonare sunt intreprinse fie impreuna, fie de catre un organism de coordonare.

Pe de alta parte, participarea turistilor (consumatorilor) la realizarea produsului este esentiala (ceea ce nu este necesar in cazul bunurilor materiale).

Pentru a delimita cat mai corect continutul produsului turistic este necesar sa se plece de la definirea mai multor termeni (cum ar fi cei de: timp liber, recreere, animatie, agrement etc.).

Timpul liber este o notiune care desemneaza intervalele de timp in care persoanele sau grupurile de indivizi sunt libere de obligatii formale , respectiv timpul pe care un individ sau un grup decide (de sine statator) sa-l dedice fie odihnei sau destinderii, fie dezvoltarii (proprii) fizice si intelectuale, fie participarii (de buna voie) la viata sociala, daca sarcinile profesionale, familiale si sociale ii permit asa ceva.

Acesta poate fi privit in sens larg si in sens restrans.

Pentru a se ajunge la timpul liber in sens larg, din timpul disponibil total se va scadea      timpul de munca, aceasta diferenta fiind denumita si timp liber brut.

Timpul semiliber este acea componenta a timpului liber brut care este afectata satisfacerii unor nevoi psihofiziologice (somnului, igienei, servitului mesei etc.), indeplinirii unor obligatii casnice (efectuarea curateniei) sau administrative (plata intretinerii) etc.

Timpul liber net (sau timpul liber in sens restrans) este acea componenta a timpului liber rezultata scazand timpul semiliber din timpul liber brut, reprezentand timpul in care omul este intr-adevar liber de orice obligatii. El este destinat:

1) dezvoltarii personalitatii;

2) repausului

3) destinderii, respectiv recreerii (in aer liber sau altfel), fiind echivalentul a ceea ce in limba franceza se numeste loisir, iar in limba engleza leisure.

Existenta timpului liber (si in primul rand a celui net) constituie conditia de baza a realizarii turismului (produsul turistic fiind prin excelenta un produs destinat petrecerii timpului liber).

Recreerea este un termen care indica ansamblul comportamentelor orientate spre satisfacerea dorintei de destindere, de repaus sau de dezvoltare a personalitatii.

In functie de locul in care se realizeaza, ea poate fi:



in spatiu inchis;

in aer liber;

In raport cu mediul fizic, exista:

recreere pe pamant;

recreere in spatiul aerian;

recreere pe malul apei sau in apa.

Tinand seama de modul in care se realizeaza, recreerea poate fi:

activa si

pasiva.

Destinderea este o stare de buna-dispozitie la care o persoana poate ajunge prin diverse activitati (sport, lectura, urmarirea unor emisiuni TV, hobby etc.) .

Turismul reprezinta una din modalitatile de recreere, intre cele doua notiuni existand diferente nete. Astfel, in timp ce recreerea se poate realiza si prin inactivitate (repaus), turismul este prin excelenta o activitate, in ceea ce priveste mediul, in timp ce recreerea se poate realiza si la domiciliu ori in aceeasi localitate, turismul presupune iesirea din mediul obisnuit. De asemenea, in timp ce recreerea (atunci cand presupune actiuni) se realizeaza prin activitati banale (plimbari, vizionari de spectacole, practicarea sportului etc.), turismul este o activitate economica, incadrandu-se chiar in categoria celor de baza.

Animatia este un concept care deriva din verbul a anima, care inseamna a da viata, a pune in miscare. Vizavi de activitatea turistica, animatia desemneaza tjn ansamblu de activitati organizate, de genul sporturilor recreative sau simplelor tocuri, la care participarea este libera, avand drept scop destinderea fizica si psihica si facilitarea contactelor reciproce, respectiv crearea unei bune dispozitii, pe regula, ea este supervizata de anumiti animatori, putand fi plasata intr-un context de reflexie care comporta: aventura, miscarea, sociabilitatea, formarea si creativitatea.

Agrementul se defineste ca fiind ansamblul mijloacelor si cailor capabile sa asigure unui individ sau unui grup o stare de buna dispozitie, de placere, de satisfactie, senzatia unei impliniri sau realizari etc. El asigura turistului destin­derea, reconfortarea fizica, divertismentul, dezvoltarea capacitatilor fizice si intelectuale, comunicarea etc., realizandu-se, potrivit O.M.T., prin vizite culturale, prin practicarea sporturilor (schi, alpinism, inot etc .), prin contemplarea peisajelor naturale, prin vizitarea cunostintelor, rudelor si prietenilor, prin practicarea unor jocuri sau pe alte cai (promenada, vanatoare, pescuit etc.). Totodata, agrementul este cel care constituie motivatia principala a turismului, punctul de plecare, ele­mentul fundamental de satisfacere a nevoii de turism si componenta de baza a prestatiei turistice, in lipsa sa, turismul ca activitate nu ar exista.

Fiecare componenta a produsului turistic poate exista si se poate manifesta nu numai impreuna cu celelalte, ci si in totala independenta. De pilda, serviciile de alimentatie publica oferite de un restaurant pot fi consumate de populatia locala, cele de cazare oferite de un hotel pot fi destinate si salariatilor unei intreprinderi din zona, cele de transport pot fi prestate pentru localnicii unui cartier in scopul deplasarii la cumparaturi, la medicul de familie, la serviciu etc., neavand deci nici o legatura cu turismul. Chiar serviciile de agrement pot iesi din componenta produselor turistice (inotul il poti practica in propria piscina, un spectacol de teatru sau un meci al campionatului mondial de hochei le poti savura intr-o sala din propriul cartier, Lacu Rosu il poti admira si ca cioban avand stana undeva in preajma lui s.a.m.d.).

Desi sunt foarte strans legate intre ele, notiunile de produs turistic si de obiectiv turistic au continuturi total diferite.

Obiectivul turistic este elementul de atractie, respectiv elementul care genereaza cererea de turism, motivand-o, concretizandu-se in cele mai diverse forme (monumente istorice sau culturale, manifestari artistice, culturale, politice, sportive etc; localitati, monumente ale naturii, persoane sau personalitati s.a.m.d).

Patrimoniul turistic al unei tari sau al unei zone, incluzand toate resursele turistice (naturale, umane, religioase, culturale, istorice etc.) ale acesteia, reprezinta factorul primordial al oricarui produs turistic, dand continut ofertei turistice de baza si constituind fundamentul atractiei turistice.

Privit prin prisma marketingului, produsul turistic reprezinta expresia fizica a raspunsului firmei la cererea de turism, respectiv tot ceea ce poate fi oferit de ea pe piata, intr-o forma care sa poata fi remarcata, cumparata si consumata, in vederea satisfacerii nevoii de turism.

Ierarhizarea produselor turistice presupune abordarea lor la alte niveluri diferite, cum ar fi cele de: articol, marca, tip, gama, categorie, familie etc.

De pilda, in cadrul turismului in general s-ar putea identifica:

voiaje turistice de agrement, avand drept scop satisfacerea nevoii de agrement a populatiei, care formeaza impreuna o familie de produse turistice (care asigura satisfacerea nevoii de agrement a clientelei pe diverse cai);



voiaje turistice cu caracter instructiv - educativ, care graviteaza in jurul unei categorii de produse turistice avand drept scop satisfacerea cererii de vizitare si cunoastere a monumentelor naturii si a celor istorice, culturale, artistice etc.;

voiaje turistice montane, care sunt legate de gama de produse turistice pe seama carora este acoperita nevoia de contemplare si cunoastere a monumentelor naturii din zonele montane;

Produsul turistic poate fi abordat din doua puncte de vedere, prezentand doua dimensiuni de baza: una globala si una individuala.

Abordarea globala ne conduce spre dimensiunea pe orizontala a produ­sului, data de toate componentele sale privite impreuna (fiind specifica tur-operatorului si clientului).

Abordarea individuala ne orienteaza spre dimensiunea pe verticala a produsului, adica spre componenta pe care fiecare producator de servicii turistice o ofera beneficiarului (spre segmentul de produs turistic, la care ne-am referit mai inainte).

Din cele prezentate pana aici rezulta ca produsul turistic este prin excelenta un produs asamblat, diferitele lui parti componente fiind «livrate » catre firma de turism care-1 ofera clientelei de o serie de firme independente (de transport, de cazare, de alimentatie publica, de agrement etc.), fiecare fiind specializata in prestarea unui anumit serviciu partial. De aceea, actiunile de marketing pe care le presupune trebuie sa provina de la fiecare din acestea.

Fiind un produs nestocabil, acesta nu poate fi furnizat decat la comanda, serviciile din care este constituit trebuind programate in mod riguros, pentru a se succede in ordinea in care urmeaza sa se consume. De aceea, organizatiile turistice care-1 pun in vanzare nu sunt in masura sa-i asigure intreaga lui distributie, facandu-se apel la un lant de intermediari (de regula destul de lung), constituit din: tur-operatori, agentii si asociatii de voiaj, societati de rezervare servicii, agenti de vanzari, agenti ai transportatorilor etc.

Mediul geografic, fiind o componenta de baza a produsului turistic, ii imprima acestuia un anumit imobilism, motiv pentru care, de regula, in turism nu produsul se deplaseaza spre piata, ci piata spre produs (ceea ce creeaza probleme specifice distributiei).

Privit in mod global, produsul turistic se afla sub incidenta imediata a domeniului public, el trebuind sa raspunda unui numar relativ mare de constrangeri, variabile ca natura de la o tara la alta. Mai mult decat alte produse, acesta trebuie sa corespunda unor reglementari riguroase privind fumatul si bautul, linistea publica, urbanismul, mediul, momentele de deschidere-inchidere, securitatea sociala etc. puterea publica sprijinind totodata conceperea, producerea, promovarea si distributia produselor turistice (prin organizarea de olimpiade sau campionate, amenajarea teritoriului etc.).

In analiza modalitatilor de integrare a diverselor elemente componente in produsul turistic foarte utila este cunoasterea resurselor turistice.

Potrivit Organizatiei Mondiale de Turism, aceste resurse tin de:

patrimoniul natural;

patrimoniul uman (marimea, densitatea, mobilitatea populatiei si celelalte caracteristici demografice, conditiile de viata, opiniile si mentalitatile populatiei vizavi de fenomenul turistic, elementele culturale, numarul de persoane ocupate in turism, nivelul de educatie si de pregatire profesionala a acestora etc.);

elementele institutionale, politice, juridice si administrative (sistemul de acorduri internationale vizand circulatia turistica, regimul vizelor, masurile de protectie a patrimoniului turistic si a mediului, modul de eliberare a licentelor in turism etc.);

resursele sociale (structura sociala a populatiei, atasamentul ei la
democratia nationala, marimea si structura timpului liber, nivelul de
educatie si de sanatate etc.);

elementele de infrastructura, echipamentele si serviciile destinatea petrecerii timpului liber;

activitatea economica si financiara.







Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }