Radarul

Radarul

Radarul este un echipament electronic de navigatie deosebit de util la bordul navelor, indiferent de marimea sau destinatia acestora, dotarea navelor cu asemenea echipamente fiind ceruta prin conventii internationale.

Numele RADAR provine de la cuvintele RAdio Detection And Ranging si este deci un mijloc de radiolocatie care serveste la detectarea obiectelor (nave, geamanduri, coasta etc., numite « tinte ») din zona acoperita de bataia acestuia, precum si la masurarea relevmentului si a distantei la ele.

Radarul foloseste principiul ecoului. Spre exemplu, daca pe timp de ceata o nava emite un sunet scurt de sirena si acesta intalneste un obiect capabil sa-l reflecte, distanta la obiect este egala cu jumatatea produsului dintre intervalul de timp masurat intre momentul emiterii semnalului si cel al receptiei ecoului, prin viteza de propagare a sunetului in atmosfera. Directia aproximativa la obiect este indicata de directia de intensitate maxima a ecoului, raportata la roza compasului.

Radarul aplica principiul ecoului astfel :

antena emite impulsuri foarte scurte de energie electromagnetica cu o perioada de repetitie determinata, care se propaga sub forma unor fascicule inguste ;

la intalnirea unei tinte pe directia de propagare a impulsului, o parte din energia electromagnetica reflectata se intoarce la nava sub forma de « ecou », fiind receptionata de aceeasi antena ;

distanta la obiect este determinata funtie de intervalul de timp dintre momentul emisiei impulsului si cel al receptiei ecoului (aceluiasi impuls) si de viteza de propagare a undei radio ;

relevmentul la obiect este determinat de detectia antenei in momentul emisiei-receptiei impulsului.

Fig. 2.6.3

Informatiile astfel obtinute sunt plotate pe un tub cinescopic. Evident ca detectarea tintelor este conditionata de inaltimea la care acestea se afla precum si de materialul din care sunt constituite.

In Fig. 2.6.3 prezentam schema bloc a unei instalatii radar.