QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate stiinte politice

Schimburile comerciale si acordurile preferentiale ale Uniunii Europene








Schimburile comerciale si acordurile preferentiale ale Uniunii Europene


1. Introducere


UE si-a extins la statutul de membru prin includerea tarilor din Europa Centrala si de Est (TECE) in 2004 , ceea ce face sa fie o uniune de douazeci si cinci membri. Aceasta extindere a avut loc dupa 15 ani de la caderea zidului Berlinului. Reformele si perioada de tranzitie, au cauzat un set vast de schimbari in statele din fosta Uniune Sovietica.




Agricultura joaca un rol cheie in dezvoltarea celor mai multe dintre TECE si in tarile in curs de dezvoltare, unde mai mult de jumatate din populatie traiesc in zonele rurale si supravietuieste prin intermediul productiei agricole.

Dezvoltarea economica este, probabil, cel mai important obiectiv politic din tarile in curs de dezvoltare si TECE (DC), iar agricultura este coloana vertebrala pentru cele mai multe dintre aceste tari. Organizatia Natiunilor Unite (2007) a raportat ca conturile pentru agricultura reprezinta 30-60% din produsul intern brut (PIB). Aceasta acopera 70%, care este mai mare decat orice alt sector, in majoritatea cazurilor. Aceasta reprezinta o sursa majora de schimb valutar, substutuie majoritatea produselor alimentare de baza si ofera subzistenta si alte surse de venit pentru oamenii din DC. Eiche si Staatz (1998) au raportat, de asemenea, in cartea lor ca, in TECE, ponderea agriculturii in totalul ocuparii fortei de munca creste de la 6% in Republica Ceha, tarile cele mai industrializate, la 60% in Albania, cele mai industrializate sau cele mai agrare state.

Exporturile agricole sunt de cele mai multe ori privite ca un combustibil pentru crestere economica, ca si in ipoteza cresterii exporturilor-conduse, unde performantele exporturilor sunt un factor important al cresterii economice, avand si un anumit sprijin teoretic:

Concurenta duce la economii de scara, cresteri tehnologice avansate.

Urmand argumentul keynesian pe termen scurt, exportul duce la cresterea veniturilor, ca urmare a mutiplicatirului de schimb valutar.

Schimbul valutar rezultat din exporturile agricole poate fi utilizat pentru finantarea importurilor de bunurilor manufacturate, bunurile de capital si tehnologie care sa faciliteze cresterea economica.

Sectorul exporturilor, produce de obicei, externalitati pozitive, cum ar fi productia eficienta si tehnicile manageriale, care contribuie la cresterea economica (Dawson 2005).

Implicatiile TECE si DC pentru ca sa adopte politici de export conduse sunt existenta potentialului pentru cresterea economica. Dovezile empirice arata o corelatie puternica intre exporturi si cresterea economica (Emery, 1,967, Kravis, 1970). Deci, impactul integrarii europene asupra exporturilor DC poate fi foarte important pentru evaluarea eventualelor efecte de bunastare.

Scopul acestei lucrari este de a investiga in ce masura procesul de extindere al UE a determinat crearea sau devierea comertului asupra exporturilor agricole din TECE si din tarile in curs de dezvoltare. Mai exact, vom evalua impactul procesului de extindere pe actiuni de consum din vechea UE (UE 15), care decurg din vechii membrii (UE 15), noii membrii (TECE), tarile in curs de dezvoltare si restul lumii.

In investigatia empirica, schimbarile ca sursa de aprovizionare sunt utilizate pentru a estima efectele comerciale ale procesului de extindere al UE. Aceasta abordare a fost utilizata anterior de catre Juquemin si Sapir (1988), care au analizat daca integrarea europeana a fost urmarita de extinderea integrarii lumii. Aceasta abordare este rezonabila, deoarece permite analiza impactului exporturilor agricole in UE, din diferite tari care intra in UE, din tarile in curs de dezvoltare si din restul lumii (RL). Prin urmare, modelul abordeaza unele dintre principalele probleme cu privire la schimbarea sursei de aprovizionare, estimarile de creare si deviere a comertului la diferite momente/perioade asa cum s-a discutat in Juquemin si Sapir (1988). Analiza se va baza pe o serie de date din perioada 1990-200 Datele pentru studiu sunt furnizate de statisticile ”OCDE STAN”, care sunt furnizat de catre Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare.

O multime de studii privind efectele extinderii UE, ca si in Martin si Turrion (2001), Egger si Pfaffermayer (2002), Alho (2003) si Wilhelmsson (2006), nu au avut ca obiectiv principal comertul cu produse agricole. Cu toate acestea, acest capitol se concentreaza asupra comertului cu produse agricole, datorita rolului important pe care il joaca in TECE si in economiile tarilor in curs de dezvoltare.

Principala contributie a acestui capitol in literatura de specialitate privind efectele integrarii comerciale, este de a identifica impactul procesului de extindere al UE asupra comertului agricol, la diferite perioade ale acestui proces, prin analizarea crearii si diversificarii schimburilor comerciale.


2. Integrarea TECE si comertul cu produse agricole.


Integrarea in UE si procesele de tranzitie din anii '90 au cauzat schimbari sistematice in statutul socio-economic pe continentul european. Aceste procese au modificat diviziunea inertregionala a muncii, au afectat modelele de specializare regionala si a comertului, si a accelerat concurenta. TECE a trebuit sa treaca printr-un uimitor proces de schimbare al economiilor lor si al institutiilor in acesti 14 ani.

Agricultura, a reprezentat o problema politica sensibila in orice negociere internationala si nu este diferit nici in cazul includerii TECE in UE. Primul acord international post-razboi, in Europa de Vest, crearea uniunii vamale din Benelux, a fost amanat cu un an, din cauza manipularii aspectelor agricole. Agricultura si politicile agricole au fost aspecte foarte importante in procesul de extindere al UE, din urmatoarele motive:

In timp ce restrictiile comerciale in majoritatea altor sectoare au fost eliminate intre UE 15 si TECE, liberalizarea treptata a produselor agricole si alimentare foarte protejate a inceput la mijlocul anilor 1990;

Agricultura reprezinta o mare parte a ocuparii fortei de munca in cele mai multe parti ale TECE;

Agricultura se incadreaza intr-un cadru complex de reguli ale Politicii Agricole Comune (PAC), politici comerciale, veterinare si fitosanitare, care au cauzat probleme economice si politice sensibile (Swinnen 2008);

De la inceputul tranzitiei, agricultura in TECE a fost perceputa ca fiind ineficienta, din trei motive principale:

Dimensiuni necorespunzatoare ale fermelor;

Slabiciunea statului si fermele colective detinute ca o organizatie tip;

Planificarea centrala (Brooks et al., 1991).

In ciuda acestei ineficiente ale sectorului agricol, el a angajat o mare parte a populatiei si a contribuit enorm la PIB-ul din tarile TECE.

Extinderea a cauzat o presiune asupra bugetului UE, iar cheltuielile cu sectorul agricol reprezinta una dintre cele mai mari cheltuieli bugetare ale UE. Cu toate acestea, UE a fost capabila sa cuprinda costul procesului de extindere in procesul bugetar, si sa acorde un sprijin de 55% pentru agricultorii TECE la nivelul UE si va creste la 100% pana in 2010. Desi productivitatea agricola TECE este inca mai scazuta decat cea a UE 15, au existat cresteri ale productiei agricole de la mijlocul anilor '90.

Este de asteptat ca productia sa creasca odata cu conditiile economice (de tehnologie si de capital), expuse in TECE dupa incheierea acordurilor in 2004.

Comertul cu produse agricole alimentare a fost incurajator si in crestere intre TECE si UE 15 incepand cu mijlocul anilor '90. Importurile de produse agro-alimentare din TECE s-au dublat in anii '90. Initial, importurile de produse agricole din TECE au fost mai mult produse care au rezultat din munca intensiva a fortei de munca, in timp ce exporturile din UE 15 au fost in mare parte produse prelucrate. Cu toate acestea, cu dezvoltarea importanta a industriei alimentare TECE si probabilitatea cresterii preturilor terenurilor, si odata cu introducerea platilor directe de-a lungul anilor, structura schimburilor comerciale s-a schimbat in ultimii ani. Aceste evolutii importante au avut loc in ciuda predictiilor timpurii ca UE 15, va fi inundata cu produse ieftine est agro-alimentare o data cu incheierea extinderii (Swinnen 2008).

Sectorul agricol din TECE, a trecut prin schimbari structurale profunde de-alungul tranzitiei, iar o statistica de compresiune in exportul produselor agricole este greu de gasit, atata timp cat acest sector a fost martorul unui proces de eliberare pentru a putea fi incorporat in UE 15. Cu toate acestea, unii cercetatori ca Drabik si Bartova (2007) au raportat cu privire la comertul cu produse agricole din TECE in timpul perioadelor 2000 si 2005 (asa cum se arata in tabelul nr. 1 din anexa 2), componenta individuala a gruparii comericale agro-alimentare a TECE. Noile state membre au fost luate in considerare, cu exceptia Bulgariei si Poloniei. Desi, unele tari individuale au demonstrat o relatie intensiva cu ROW si NMS din punct de vedere al comertului. In concluzie UE 15 ramane cel mai important partener comercial agro-alimentare al TECE.

Sectorul agricol, in perioada tranzitiei al TECE era mult mai impunator decat pentru UE, conturile pentru agricultura aratau 11% din PIB fata de 3% pentru UE 15, gradul de ocupare al fortei de munca este de 22% din totalul fortei de munca fata de 6% pentru UE. Pana in 2005, UE 15 a devenit un exportator net, in timp ce UE 25 ramane un importator net de mic pana in 2006, era clar ca UE 25 a devenit exportator net de produse agricole, care au fost evaluate la 4,8 mld euro


Comertul cu produse agricole intre UE si LDC

Lumea Comertului cu produse agricole la nivelul lumii in perioada 2000-2001 a fost 467 miliarde dolari, de la 243 miliarde dolari in 1980-1981.

Cu toate acestea, in timpul anilor '80, comertul cu produse agricole s-a extins la 4,9% pe an, in timp ce in anii '90 s-a diminuat la 3,4% pe an. Aceasta situatie este similara tarilor in curs de dezvoltare, cresterea exporturilor de produse agricole s-a accelerat in anii '80 iar in anii '90 a stagnat. Declinul inregistrat in rata reala de crestere a importurilor din tari industriale, de la 4,8% pe an in anii '80, la 2,3% in anii '90 (datorita unei elasticitati mai mici a cererii de produse agricole in tarile industrializate), precum si scaderii preturilor materiilor prime ar putea influenta declinul in comertul agricol din anii '90.

Tabelul nr. 2 din anexa 2, prezinta modificari ale importurilor si exporturilor de produse agricole din tarile in curs de dezvoltare din perioadele 1980-1981 pana in anii 2000-2001.

Desi exista diferente mari intre aceste terenuri, exporturile lor agricole sau excedentele comerciale globale au crescut in aceasta perioada. Tarile mici, cu venituri mici s-au dovedit mai sarace, decat tarile mari cu venituri mici in cursul anilor 1980, iar exporturile si importurile lor au continuat sa scada in anii '90.


DC si exporturile de produse agricole in UE


Au existat tendinte pozitive in ceea ce privesc importurile UE din tarile in curs de dezvoltare, care au inceput in 2003 asa cum se arata in figura nr. 1 din anexa 2.

Nilsson (2007) a raportat ca tarile dezvoltate au oferit tarilor in curs de dezvoltare, cu acces preferential pe piata, prin intermediul politicilor comerciale, sub forma unor acorduri bilaterale de liber schimb (AFTA) si proiecte de preferinte unilaterale. Aceste acorduri au facilitat dezvoltarea exportului in tarile dezvoltate si figura nr. 1 din anexa 2, confirma cresterea importurilor UE din tarile in curs de dezvoltare.

Accesul pe piata UE pentru tarile in curs de dezvoltare este favorabil pentru exporturile de produse agricole. Acest lucru se reflecta in clauza natiunii celei mai favorizate-(MFN) rata importului pentru produsele agricole fiind de 18,6%.

In UE Sistemul General de Preferinte (GSP), exporturile din tarile in curs de dezvoltare primesc o rata de scont. De asemenea, marfurile din tarile dezvoltate au contingente si nu au tarife in ceeace priveste accesul pe piata UE, la initiativa EBA. UE nu aplica taxe vamale pentru marea majoritate a exporturilor PAC, prin Conventia de la Lomι din 1975. Aceste acorduri de piata existente intre UE si tarile in curs de dezvoltare se aplica la aproximativ 97% din produsele din PAC pentru a intra in UE fara taxe vamale.

Importul de produse agricole UE din tarile in curs de dezvoltare este in jur de 70 miliarde euro in 2006. In ultimul timp, importurile de produse agricole din tarile in curs de dezvoltare in UE au fost in crestere iar acest lucru este evidentiat in tabelul nr. 3 din anexa 2.

Tabelul arata ca importurile UE de produse agricole si peste din tarile in curs de dezvoltare, in ansamblul sau, au fost in crestere incepand cu anul 2003, cu toate acestea, unele importuri din tarile in curs de dezvoltare au ramas constante in perioada 2003 - 2006 ca si in cazul tarilor ACP, Chile si India.

Institutul francez de cercetare INRA (Institut National pour la Recherche Agricole) a raportat intr-un studiu pregatit pentru Comisia UE in 2003, ca aproximativ 60% din importurile agricole din UE provin din tari in curs de dezvoltare, fata de 40% in cazul SUA, Canada si Japonia. Acest lucru a facut ca UE, sa fie cel mai mare importator de produse agricole din tarile in curs de dezvoltare.


4. Teoriile integrarii regionale


Procesul de integrare economica este un set de masuri politice si economice puse in aplicare pentru a elimina discriminarea dintre unitatile economice care apartin unor state diferite. Exista mai multe forme de integrare economica, care implica diferite grade de discriminare, cu alte state si intre ele.

Acestea includ:

Acordul de comert preferential;

Zone de liber schimb;

Uniunile Vamale;

Piata comuna;



Acordurile Economice.

Argόello (2002) a sustinut ca, printre toate aceste, Uniunile economice sunt cele mai complete formele de integrare, cuproinzand armonizarea monetara, a politicilor fiscale, industriale si de bunastare, precum si stabilirea unei directii comune a relatiilor externe.

Integrarea sau extinderea regionala au avut adesea ca principal obiectiv economic incurajarea comertului intre tarile membre si sa promoveze specializarea acestor tari in functie de avantajele lor comparative. Cu cat castigurile din comert vor fi mai mari cu atat specializarea internationala va fi mai mare. Cu toate acestea, este important ca efectul pozitiv al extinderii, cauzat de crearea comertului poate fi contracarata de o deturnare a importurilor din statele non-membre. Integrarea regionala va avea efecte economice adverse/negative asupra tarilor membre, volumele mai mari de importuri sunt deturnate de la cele mai eficiente tari terte(non-membre).

Articolul XXIV din GATT, prevede ca un acord de integrare regionala ar trebui sa nu ridice, nivelul de protectie impotriva tarilor non-membre. Pe baza acestui articol, ne asteptam ca bunastarea membrilor si non-membrilor sa fie aceeasi dupa formarea sau extinderea PTA. Desi am fi putut crea comert, iar obstacolele comerciale fata de restul lumii sunt neschimbate, si fiind vorba despre costurile comertului, devieri pot sa apara, pentru ca poate deveni relativ mai ieftin comertul cu membrii decat cu non-membrii. Cu toate acestea, in cazul in care volumul exporturilor tarilor terte sau intelegerile lor internationale de comert sunt afectate negativ de intelegerile de integrare regionala, atunci bunastarea tarilor terte ar putea fi reprimata in mod semnificativ.

Kemp si WAN (1976) au dovedit ca, pentru orice uniune vamala sau zona de liber schimb, exista un set de tarife externe comune, care ar lasa noul bloc comercial sa tranzactioneze in aceleasi conditii cu tarile non-membre. Acest lucru va duce la bunastarea tarilor non-membre si orice modificare a vreunei tari membre in relatiile comerciale cu tarile terte se va extinde tuturor tarilor membre.

Procesul de extindere al UE a liberalizat comertul numai intre un subansamblu de tari si nu la nivel global ca OMC. Viner (1950) a constatat ca aceste acorduri comerciale preferentiale (ca extinderea UE) nu sunt cele mai bune, ci sunt pe locul doi din punct de vedere al bunastarii. Nivelul crearii si diversificarii schimburilor comerciale vor oferi efectele globale ale integrarii regionale.

Crearea comertului apare atunci cand un membru al unei integrari regionale importa de la un alt membru/memrii, de la care anterior nu au importat. De asemenea, crearea de comert apare atunci cand productia unei tari membre este inlocuita cu importuri de la un producator mai eficient din alta tara membra. Pe de alta parte devierea comertului se produce atunci cand importurile de la un producator mai eficient in afara zonei integrate se inlocuieste cu importurile de producatori mai putin eficienti, din zona integrata din cauza barierelor discriminatorii.

Teoria crearii si devierii comertului nu este clara, daca integrarea cauzeaza crearea sau devierea comertului sau daca aceasta imbunatateste sau reduce standardele de viata. Aceasta ambiguitate ramane limpede sub toate ipotezele importante asupra structurilor de piata sau de elasticitate.

Se asteapta ca procesul de extindere al UE sa aduca devieri comerciale limitate, din cauza unui serios acord comercial preferential cu tarile in curs de dezvoltare. Cu toate acestea, regulile originare ale unei intelegeri preferentiale ar putea duce la mai mult comert intre Uniunea Europeana extinsa, in comparatie cu comertul din tarile in curs de dezvoltare.


5. Metodologii si date empirice. Consideratii metodologice


Pentru a estima efectele extinderii UE asupra exporturilor agricole, in timpul controlului anumitor tari, in anumite perioade de timp am folosit o formulare a unei surse de aprovizionare, folosind acelasi model ca si in Truman (1975). Modelul a fost utilizat de catre Jacquemin si Sapir (1988) privind efectul comertului asupra integrarii regionale, dar acordand atentie asupra fabricarii produselor. Acest model ofera un instrument de control asupra efectelor specifice anumitor grupui de tari care variaza din punct de vedere al zonei geografice si de timp.

Modelul acorda o atentie deosebita rolului pe care il are productia interna, importurile din noile state membre (TECE) si importurilor extra-comunitar in consumul intern de tari europene. Accentul se pune pe procesul de extindere al UE, privind comertul cu produse agricole a devenit mai mult sau mai putin integrat in economia mondiala, in acelasi timp acordand o atentie deosebita exporturilor agricole din TECE si din tarile in curs de dezvoltare.

Pentru UE 15 consumul aparent poate fi exprimat dupa cum urmeaza: Consumul aparent (C) = productia interna extra neta a exporturilor UE (PX), plus importurile din TECE (MI), plus importurile extra din cadrul comunitatii (MX).

Cheltuielile privind consumurile aparente, sunt impartite in trei actiuni: o cota de piata interna, o cota a tarilor partenere, si o cota a tarilor non-partenere. Truman (1975) a raportat ca modificarile in timp, in cele trei actiuni ale cheltuielilor privind consumul aparent va fi legat la unul din urmatoarele modele:

Tabelul nr. 6: Crearea de comert si posibilitatile de diversiune a comertului

Caz                    Schimbari in actiuni

(P-X) MI MX

- + +

- - +

- + -

+ + -

+ - -

+ - +

Source Truman (1975).


Tabelul nr. 6, demonstreaza sase cazuri de creare a efectelor de comert si deturnarii de integrare regionala.

Cazurile 1, 2 si 3, care implica crearea de comert este, ca urmare a tarilor membre a crescut dependenta de restul lumii caracterizat prin cresterea cotei importurilor provenite din tarile intra-comunitare si/sau extra-comunitare. Pe de alta parte, cazurile 4, 5 si 6, reprezinta deviere de comert, care se caracterizeaza printr-o crestere a cotei de productie in detrimentul importurilor din tarile intra-comunitare si/sau extra-comunitare.

Jacquemin si Sapir (1988) au raportat faptul ca empirica sau studiile empirice asupra efectelor comerciale de integrare economica sufera adesea din cauza lipsei de incapacitatea de a controla factori precum, boom-urile resurselor naturale, precum si ajustarea cursului de schimb, care ar putea avea un impact asupra modelelor schimburilor comerciale. Cu toate acestea, metodologia lui Truman (1975) care sta la baza setului de configuratii prezentate mai sus, pare a fi cea mai satisfacatoare in aceasta privinta. Problema este in asa fel deoarece, spre deosebire de majoritatea studiilor de integrare, aceasta metodologie se bazeaza atat pe datele comerciale cat si cele de productie.

Pentru a separa efectele de creare si deviere a comertului, privind integrarea in UE, a anumitor grupe de tari, vom folosi indicele importurilor efectuate pe parcursul consumului aparent din perioada 1990 - 200

In cazul in care rezultatele sunt in crestere, atunci integrarea UE duce la crearea comertului, in cadrul acelui grup de tara, si pe de alta parte, in cazul in care rezultatele sunt in scadere, atunci integrarea UE duce la devierea schimburilor comerciale in cadrul grupului de tari. Aceasta abordare este rezonabila, deoarece identifica usor si separat efectele integrarii regionale pe grupe de tari.

Noi folosim statisticile OCDE STAN pentru a defini fluxul comertului nostru intre UE 15, noi membrii UE (TECE), tarile in curs de dezvoltare si restul lumii in perioada 1990 - 200 Toate fluxurile comerciale UE 15 provin din exporturile si importurile extra. Tema acestui studiu se concentreaza asupra exporturilor agricole din tarile in curs de dezvoltare spre UE. Prin urmare, utilizarea produselor de agricultura, silvicultura, pescuit, alimentare, bauturilor si tutunului ce priveste produsele agricole, este rezonabila pentru a fi folosit pentru acest studiu deoarece comertul tarilor in curs de dezvoltare, din aceste puncte de vedere, au trecut prin schimbari majore de orientare ca rezultat al tranzitiilor spre o economie de piata (situatia ar fi diferita, in cazul tarilor mai putin dezvoltate care sunt implicate in productia agricola, dar marea parte a economiei lor nu a dezvoltat procese si institutii care sa sprijine comertul agricol). Am folosit in 13 tari in curs de dezvoltare, deoarece analiza datelor agregate privind exporturile agricole au fost greu de gasit pentru majoritatea tarilor in curs de dezvoltare.

Aceasta va folosi pentru a cunoaste daca exista crearea sau devierea comertului sau a schimburilor comerciale din aceste grupuri de tari.

Cu toate acestea, aceste tari reprezinta o mare parte a tarilor in curs de dezvoltare din Asia, America Latina si Africa, care au dezvoltat sectoare agricole de export. Acest grup de tari nu au acces la acordul 'Totul in afara de arme”(EBA) ca si tarile mai putin, insa au acces la SGP, care are aces limitat pe piata UE cand vine vorba de produse agricole. Deci, comertul ar trebui sa fie mai mare pentru aceste tari decat pentru tarile mai putin dezvoltate.

Rezultatele empirice sunt prezentate separat, incepand cu efectele generale de creare sau deviere de comert cu UE, procesul de extindere la efectele specifice gradului de creare si deviere a schimburilor comerciale pe grupe de tari.

Efectele generale de creare sau deviere a comertului sau a schimburilor comerciale

Tabelul nr. 7: Ponderea productiei nationale (PX), importurile totale M in consumul aparent, 1990-2003


Anul                            P-X M

1990 97,30591 2,694085

1991 97,74041 2,25959

1992 97,76391 2,236092

97,95692 2,043077

1994 97,64469 2,355313

1995 97,55776 2,442236

97,63618 2,363822

97,71535 2,284652

97,73764 2,262361

97,86175 2,138251

98,05536 1,944637

97,98259 2,017406

97,93308 2,066917

96,42117 3,578828

Sursa, calculul propriu cu date de la OCDE-Stan statistici


Tabelul nr. 7 de mai sus, da rezultatele defalcarii consumului aparent in actiuni pentru UE 15, care sa acopere toate productiile agricole. Acesta arata foarte clar ca UE este aproape de sine suficienta atunci cand vine vorba de agricultura. Productia interna a fost mai mult sau mai putin constanta pe parcursul anilor 1990 - 2002, si o scadere bursca intre 2002 si 2003: o pierdere de punct. Rezultatele arata ca, in 1990 - 2002, cheltuielile agricole din UE 15 au fost datorate bunurilor produse pe piata interna, si pana in 2003 cand cheltuielile au fost dedicate mai multe bunuri provenite din tarile membre ale UE-noi, tari in curs de dezvoltare si restul lumii.



Anii 1990 pana in 2002 sa corespund cazului 5 din tabelul nr. 6 de mai sus, o situatie de deviere de comert. In evolutia consumului aparent, din punct de vedere al rolului jucat de producatorii interni in furnizarea pietelor lor nationale, poate fi observata, o crestere cu 0,6 puncte procentuale, pe un termen de 12 ani cu o cota de 97%. Acest lucru se poate datora faptului ca, aranjamentele de integrare au fost inca in decurs si a exisitat competitivitate in productiile agricole si alocarea de resurse in tarile membre. De asemenea, UE 15 nu a liberalizat pe deplin sectorul agricol si tranzitia nu a adus beneficii pe deplin.

Perioada 2002 - 2003 corespunde cazului 1 din tabelul nr. 6 de mai sus, o situatie de creatie comerciala. Cum s-a observat in tabelul nr. 7, exista o scadere in productia interna de la 97% la 96% si o crestere a importurilor de la 2% la 3,6%. Astfel, cheltuielile agricole in UE 15 sunt dedicate mai putin bunurilor produse pe piata interna si mai mult pentru produsele care provin din partenerii noi ai UE, tarile in curs de dezvoltare si restul lumii. Cucerirea productiei agricole interne de producatorii straini, poate fi atribuita proceselor de integrare in UE, insa nu in totalitate, deoarece ar fi putut crea modificari in ceea ce priveste alocarea de resurse in tarile membre.


6. Evolutia ponderii importurilor intra-comunitare


In acesta sectiune vom explora mai profund relativa incetinire a importurilor, tinand cont de importurile agricole extra din cadrul comunitatii. Indicele comertului intracomunitar raportat de catre Jacquemin si Sapir (1988) este raportul dintre importurile intracomunitare, la importurile totale (intra si extra-comunitare). Indicele comertului intra-comunitar a fost calculat in perioada 1990 - 2003 pentru tarile din UE 15.


Figura nr. 3: Raportul dintre importurile intra-comunitare in totalul importurilor

%

An   ‘90 ‘91 ‘92 ‘93 ‘94 ‘95 ‘96 ’97 ‘98 ‘99 ‘00 ’01 ’02 ‘03


Figura nr. 3, arata indicele comertului intracomunitar pentru sectorul agricol ca un intreg. Perioadele cele mai importante sunt 1990-1992, care se caracterizeaza prin cresterea cotei comertului intracomunitar de la 74% la 77%, si intre anii 1992 - 1994, o scadere de la 77% la 74%.

Perioada 1994 - 2003 arata o tendinta constanta a cresterii pana la 76% si a scaderii pana la 74% .

Mica fluctuatie in comertul agricol poate fi din cauza seriilor de reforme PAC, care nu prea au redus sprijinul agricultorilor din UE 15. Acestea sunt pentru a imbunatati competitivitatea agricola din UE, pentru a sprijini dezvoltarea rurala si pentru a incuraja dezvoltarea durabila a metodelor de productie agricola.

Rezultate empirice cu privire la gradul de creare a devierii comerciale si pe grup de tari

Rezultatele estimate ale crearii si devierii comertului pe grupe de tari, pe o serie de date intre 1990 – 2003, sunt prezentate in tabelul nr. 8. Estimarile s-au bazat pe importurile din aceste tari cu privire la consumul aparent al UE 15.

Tabelul nr. 8: Crearea si diversificarea comertului asupra integrarii grupurilor de tari in UE


UE-noua DC ROW

0,228443 1,491939 1,512451

0,199545 1,316572 1,24764

0,202172 1,331128 1,183652

0,190341 1,231227 1,060426

0,206363 1,378213 1,246784

0,217996 1,32433 1,365036

0,203267 1,365802 1,27661

0,192252 1,304995 1,221171

0,195949 1,301645 1,20445

0,200011 1,263055 1,118989

0,18665 1,174597 0,972613

0,202944 1,253747 0,960218

0,217029 1,260378 1,003327

0,40381 2,193264 1,675616

Sursa, calculul propriu cu date de la OCDE-Stan statistici


Rezultatul noilor membri ai UE (viitorii membri UE) este mai mult sau mai putin constant in perioada 1990 – 2002 fiind de 0,2%. Aici nu exista nici comertul, nici crearea si nici devierea schimburilor comerciale. Perioada 2002 - 2003 arata o tendinta de creare de comert asa cum s-a apreciat in presupunerile teoretice, o crestere a indicelui de integrare regionala de la 0,2% la 0,4%.

Rezultatele tarilor in curs de dezvoltare sunt similare cu cele ale noilor membri UE. Perioada 1990 – 2002, arata un index constant al integrarii regionale privind importurile de produse agricole de 1%, care nu au avut efecte asupra crearii si devierii comertului. Cu toate acestea, perioada 2002 - 2003 prezinta o creatie de comert, deoarece nu exista o crestere a indicelui de la 1% la 2%. Asa cum a fost prezentat mai devreme, comertul agricol stabil din perioada 1990 – 2002, se poate datora seriilor de reforme PAC, puse in aplicare incepand cu anul 1992 si, de asemenea, datorita faptului ca, acordurile de integrare erau inca in desfasurare, competitivitatea si alocarea de resurse in sectorul agricol se desfasurau inca cu UE 15.

Rezultatele ROW sunt de asemenea similare cu cele ale TECE si ale tarilor in curs de dezvoltare.

Perioada 1990 - 2002 prezinta devieri comerciale pe piata interna a UE, mai mult pe plan intern decat cu ROW, desi 2002-2003 arata o crestere a indicelui de integrare de la 1% la 2%, care reprezinta o creare comerciala.

Per ansamblu, am observat ca comertul agricol al UE 15, a dus la un grad mai mare de creare de comert cu DC, urmat de RL si TECE, cu toate acestea, efectul crearii comertului se datoreaza altor rezultate. Acest lucru se datoreaza faptului ca, avem doar un an al tendintei de creare de comert, care nu este de ajuns pentru a afirma cu certitudine efectele crearii de comert.

Figura nr. 4: Raportul dintre importuri si consumul aparent, este prezentat in figura nr. 4 pentru diferite grupuri de tari.


%







An ‘90 ‘91 ‘92 ‘93 ‘94 ‘95 ‘96 ’97 ‘98 ‘99 ‘00 ’01 ’02 ‘03

Legenda:         ______ UE noua

ROW

DC




Importurile UE 15 din noua UE, a fost mai mult sau mai putin constante in perioada 1990 – 2002, in timp ce aceseta au crescut in perioada 2002 - 200 DC si RL, au cunoscut o fluctuatie brusca intre 1990 – 2002, respectiv o crestere in 2002 - 200 Cu toate acestea, UE 15 a importat mai mult din DC, decat din alte grupuri de tari. In cazul in care crearea comerciala s-a bazat pe volumul importurilor tarilor, atunci am putea sustine ca a existat creare de comert incepand cu 2003 intre EU 15 si partenerii sai de comert. Dar, din moment ce crearea comerciala implica, productie si export catre aceste tari, se arata ca productia era in crestere in UE 15 si acest lucru a actionat impotriva cresterii importurilor din aceste grupuri de tari.

Diversiunea comerciala are un impact mai mare pentru tarile in curs de dezvoltare si restul lumii decat o are asupra TECE, iar aceasta se intampla de la mijlocul anilor 1990 pana in 2002. Acest lucru ar putea fi ca urmare a extinderii de la UE 12 la UE 15, precum si punerea in aplicare a pietei interne. Desi procesele de extindere UE au fost aproape incheiate, s-a observat o crestere a importurilor din tarile din afara UE 15. Acest lucru indica faptul ca productia si alocarea de resurse agricole sunt distribuite pentru a include noi tari (acele tari care adera la UE in 2004).



CONCLUZII


Concluziile capitolului 1

Europa este cel mai mare bloc comercial din lume, reprezentand o cincime din comertul mondial.

Uniunea Europeana vorbeste cu o singura voce in comertul international.

Comisia negociaza oferte in numele celor 27 de state membre.

Organizatia Mondiala a Comertului s-a format la Geneva si are peste 150 de tari membre. OMC este de acord cu regulile comerciale internationale si asigura aplicarea acestor norme.

Rundele comerciale globale au facut parte din comertul international pentru mai mult de 50 de ani.


Concluziile capitolului 2

Aceast capitol cerceteaza in primul rand, ponderea importurilor UE, cat de mult din importurile impozabile sunt acoperite de preferintele comerciale si cat sunt de adanci aceste preferinte. In al doilea rand, analizeaza masura in care preferintele comerciale UE, sunt utilizate. Aceste conditii sunt exploatate, de mai multe tari/grupuri de tari si sectoare, pe o perioada mai lunga si mai recenta de timp (2003-2007), comparativ cu studiile anterioare. Lucrarea prezinta in continuare estimarile marjelor de preferinta reale prin dezvoltarea grupurilor de tari si sectoare, agregate la nivel de linie tarifara. Intr-un model gravitational, marjele preferentiale de atunci ofereau o masura mai exacta a preferintelor comerciale, in comparatie cu variabilele binare utilizate frecvent in literatura de specialitate. Regresia acestor masuri asupra importurilor preferentiale ale UE, spre deosebire de importurile totale, introduce o alta noutate fata de metodele utilizate in alte studii

Acest capitol cerceteaza deschiderea UE pentru importurile din mai multe tari in curs de dezvoltare pe o perioada mai lunga si mai recenta de timp (2003-2007) si mai in detaliu in comparatie cu multe alte studii. Acesta arata ca ponderea cea mai mare a importurilor UE din tarile in curs de dezvoltare (cu exceptia ASEAN) intra in UE fara taxe si ca preferintele UE sunt bine folosite, in special de catre tarile ACP.

In cazurile in care utilizarea preferintelor este scazuta, volumul importurilor taxabile si, prin urmare, potential eligibile pentru preferinte este de asemenea, deseori scazuta. O exceptie pare sa fie importurile UE de textile si articole textile din tarile slab dezvoltatae care nu fac parte din ASEAN si din tarile ACP, care pot fi legate de restrictia Roo UE in acel sector special, mai degraba decat a fi un fenomen general. Pentru fostul grup de tari, exista o crestere semnificativa a utilizarii preferintelor de-alungul perioadei de studiu. Estimarile asupra actualelor beneficii ale tarilor de pe urma preferintelor comerciale UE, conform unor calcule al marjei de preferinta generala vis-a-vis de MFN de 13% pentru non-ACP LDC, urmate de tarile slab dezvoltate non-ACP la aproximativ 9% si al tarilor slab dezoltate ACP la 7%.

Cea mai mare parte a lucrarii evidentiaza impactul statisstic semnificativ al preferintelor UE, masurat prin marja preferentiala vis-a-vis de rata natiunii celei mai favorizate, asupra importurile preferentiale UE, de la beneficiari in general. Cand rezultatul este defalcat pe grupuri de tari in curs de dezvoltare, reiese ca preferintele UE sunt semnificative din punctde vedere statistic, pentru toate grupele de tari, cu exceptia tarilor in curs de dezvoltare care au incheiat un Acord de Liber Schimb cu UE (Chile, Mexic si Africa de Sud).

In ceea ce priveste impactul asupra importurilor totale, rezultatele arata ca unele dintre estimarile anterioare din literatura de specialitate este posibil sa fi fost exagerate si ca efectele preferinte comerciale UE asupra importurilor totale ale UE din tarile in curs de dezvoltare sunt mult mai probabil sa fie cuprinse in intervalul de 10% . Conform observatiilor pentru care marja de preferinta este mai mica sau egala cu 4% ofera un rezultat similar, ceea ce este contrar cu majoritatea constatarilor din literatura de specialitate, dar care reflecta utilizarea relativ ridicata a preferintelor UE sub egida SGP, pentru care marjele preferentiale sunt mai mici decat 4%.


Concluziile capitolului 3

Agricultura si comertul agricol joaca un rol esential in economiile din tarile dezvoltate, cu toate acestea, procesul de integrare europeana din anii '90, afecteaza atat comertul cu produse agricole ale UE, tarile in curs de dezvoltare cat si restul lumii.

Aceasta hartie analizeaza efectul comertului al procesului de integrare europeana asupra exporturilor agricole ale tarilor in curs de dezvoltare. Utilizand schimbarea ca sursa de alimentare a modelului, se arata ca a existat o crestere semnificativa a consumului UE 15 care provine din UE 15 in perioada 1990-2002 (adica UE 15 au intensificat comertul cu ei insa i i nu cu TECE, DC si RL).

Devierea comertului ar putea fi datorata reformelor PAC, care au avut loc in aceasta perioada. Perioada 2002-2003, arata o tendinta de realizare a comertul prin comertul UE 15 mai mult cu TECE, DC si RL. Crearea schimburilor comerciale ar putea fi cauzata de cucerirea productiei agricole de pe piata interna de catre producatori straini. De asemenea, cele mai multe dintre modalitatile de integrare au fost deja concretizate, iar TECE a trebuit sa fie inclus in realocarea resurselor si UE 15 a dezvoltat mai multa incredere in institutiile CEEC in 2003, la un an de la finalizarea extinderii UE.

Cuvinte cheie: procesul de integrare europeana; exporturile de produse agricole; tarile in curs de dezvoltare.

Pentru a facilita aderarea TECE la UE, schimburile comerciale dintre UE si TECE au fost treptat liberalizate. Se a tepta ca procesul sa afecteze comertul agricol intre UE si TECE, si in cadrul UE si restul lumii. S-au estimat modificari in sursa de alimentare a modelului pe un esantion mare din UE, TECE, tarile in curs de dezvoltare, si restul lumii, in perioada 1990 - 2003, pentru a evalua efectele extinderii UE asupra comertului cu produse agricole. Dovezile pe care le-am descoperit pana acum, arata efectele extinderii UE asupra comertului agricol in doua perioade distincte.

Am descoperit:

1) o situatie de diversificare al comertului intre anii 1990 si 2002. Diversificarea comerciala apare ca rezultat al devotamentului continuu al UE 15 asupra cheltuielilor agricole cu bunurile produse pe plan intern. Aceasta poate fi rezultatul unor serii de reforme PAC, pe care UE le-a pus in aplicare in aceasta perioada si de la mijlocul anilor 1990 pana in 2002, atunci a avut loc extinderea UE de la 12 la 15 si punerea in aplicare a pietei interne. Deoarece extinderea era in derulare, institutiile TECE au fost supuse unei transformari, produsele agricole si alimentare au fost orientate pentru a indeplini standardele UE, productia intensiva a fortei de munca a beneficiat de noi tehnologii, pentru a obtine bunuri prelucrate, concurenta si alocarea de resurse au apartinut inca tarilir din UE 15. Aceasta deviere/diversificare a comertului poate fi o urmare a lipsei de incredere in institutiile socio-economice a statelor din a fosta Uniune Sovietica.

2) o tendinta de creare de comert din perioada 2002 - 200

Acest lucru sugereaza ca procesul de extindere a fost la un pas de finalizare, UE 15 a castigat increderea in sectiunile agricole TECE. Acest lucru poate fi din cauza transformarii institutiilor din fosta Uniune Sovietica, productia s-a schimbat de la utilizare intensiva a fortei de munca la bunuri prelucrate, bunurile au indeplinit criteriile de igiena si de salubritate si, in ansamblu, concurenta si alocarea de resurse au fost alocate pentru a incorpora TECE.

Aceasta perioada de creatie comerciala a UE 15, prezinta mai mult comert cu tarile in curs de dezvoltare si restul lumii, decat TECE. Acest lucru poate fi rezultatul incheierii unor acorduri speciale ale UE cu tarile in curs de dezvoltare si actualii parteneri comerciali mari precum China, cu o piata mai mare.

Cu toate acestea, nu putem argumenta ca rezultatele noastre sunt robuste bazate pe schimbarile neasteptate intre 1990-2002 ale comertului diversificat pana in perioada crearii comertului din 2002-200 Vom avea nevoie de mai multe informatii, cum ar fi date (din 2004 incoace, pe care aceasta cercetare nu le avea la dispozitie) pentru a spune cu certitudine rezultatul crearii comertului. De obicei, o schimbare brusca in rezultate, ca si in cazul nostru din 2002-2003 de diversificare a comertului la crearea comertului, poate fi afectat de redefiniri i erori ale statisticilor anunale.

Desi majoritatea problemelor comerciale au fost liberalizate pana in 2003, procesul de liberalizare deplina a avut loc in 2004. Acest lucru va afecta schimburile comerciale agricole in mod diferentiat la fel ca si aderarea noilor state membre la UE, s-ar aplica tarife agricole comune si ar functiona sub regulile PAC. Acesta aderare ar putea cauza diversificarea comertului deoarece inaninte UE 15 si TECE avea tarife diferite pentru produsele agricole. De asemenea, TECE au avut preturi mai mici pentru produse agricole i alimentare, comparativ cu UE 15, iar costul scazut al fortei de munca al TECE putea cauza deplasarea comertului deoarece investitiile ar putea fi mutate spre aceste tari, deoarece acestea sunt sprijinite de UE inn acest moment. Un exemplu tipic ar putea fi Polonia, cu un cost redus al fortei de munca si cu sprijinul UE pentru agricultori, investitiile straine ar putea fi sporite si asta ar putea conduce la deplasarea comertului.

Liberalizarea comertului afecteaza grupele de tari in mod diferit in functie amplasamentul lor in centru sau la periferie. Cu toate acestea, rezultatele noastre arata ca tarile in curs de dezvoltare ale TECE i ROW realizeara comert cu EU 15, paralel cu procesele de extindere, a rezultat in diversificarea comertului intre anii 1990 - 2002 si o tendinta de creare de comert intre anii 2002 si 200




STUDIU DE CAZ





Bibliografie


Bibliografia se va scrie pe sectiunile de mai jos, exact dupa modelele prezentate si in ordine alfabetica!!!


A. Carti de specialitate

Berinde, Mihai, Regionalism si multilateralism in comertul international, Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2004

Berinde, Mihai; Giurgiu, Adriana, Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2005

Dodescu, Anca; Giurgiu, Adriana, Economia integrarii europene, Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2008

Giurgiu, Adriana, Comertul intraeuropean – o noua perspectiva asupra comertului exterior al Romaniei, Editura Economica, Bucuresti, 2008

Giurgiu, Adriana, Investitiile internationale si riscul de tara, Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2008





OCDE defineste TECE ca Albania, Bulgaria, Croatia, Republica Ceha, Ungaria, Polonia, Romania, Republica Slovaca, Slovenia si cele trei state baltice, Estonia, Letonia si Lituania.

Raportul Comisiei Europene 2007


loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }