Monahismul - continuator al crestinismului

MONAHISMUL - CONTINUATOR AL CRESTINISMULUI

Slujirea lui Dumnezeu, abandonarea unei vieti materiale usoare, pietatea si caritatea au reprezentat principiile monarhismului. El a aparut in secolul III in Egipt, unde sunt semnalati calugarii care traiau in singuratate si meditatie si care purtau numele de sihastri.

Mai tarziu, in secolele IX-XI, s-au intemeiat manastiri unde regula de baza era desprinsa din invatatura crestina: viata in rugaciune si in comunitate. In secolul IV, Sfantul Vasile cel Mare a stabilit primele reguli monastice care au prevalat in lumea ortodoxa.

Apar asa-numitele republici manastiresti, mai ales in zona Imperiului bizantin. Unul dintre fondatorii monahismului este considerat Benedict de Nurcia, care a stabilit si principiile de viata: pietatea, saracia, supunerea, caritatea.

In Occident monahismul a dus la aparitia unor ordine calugaresti, dar si a unui spirit de unitate. Aici au aparut numeroase abatii, cea mai celebra fiind la Cluny (909 sau 910). Aceasta abatie a reimprospatat valorile crestinismului, a contribuit la un avant intelectual, dar si artistic, prin difuzarea artei romanice. In acest fel, crestinismul a reusit sa traverseze si perioada mai grea de dupa marile migratii.

In acelasi timp, crestinismul si-a refacut mesajul catre credinciosi. Identitatea Europei crestine este marcata, in fond, de o serie de principii si norme:

Cultul crestin a contribuit la apropierea oamenilor, a mentinut unitatea comunitatii;

Sarbatorile crestine au contribuit la mentinerea vitalitatii comunitatilor crestine;

Botezul i-a legat pe crestini pentru a intra in randul Bisericii;

Morala crestina pune in prim-plan viata de familie, unitatea, constiinta profesiei si renuntarea la lux si bogatie. In fond, pentru prima oara, toti locuitorii Europei s-au inchinat aceleiasi divinitati si au avut practici religioase daca nu identice, avand insa multe elemente comune. Prin ierarhia bisericeasca a existat un element edificator pe deasupra comunitatilor locale si chiar a statelor.

Astfel, ideea de Europa se contura sub aspect religios, fapt relevat si de Aeneas Silvio Piccolomini, care spunea ca, in acel moment Europa, se identifica cu crestinitatea.