QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate stiinte politice

Ideile si miscarile europene ale secolului XX








Ideile si miscarile europene ale secolului XX

Secolul XX este epoca miscarilor europene; ea a inceput la 1900 - Paris - cand Congresul de }tiinte politice a propus proiectul: 'Statele Unite Europene': a continuat cu o concentrare a actiunilor in directia constituirii unei 'Europe Unite' pentru ca perioada de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial sa duca la  concretizarea ideii de unitate. De aceasta idee si-au legat numele o seama de personalitati ale lumii.

Astfel, Victor Hugo arata ca 'unitatea Europei este optiunea cea mai inteleapta pentru popoarele care o alcatuiesc pentru ca numai unitatea va deveni scutul in fata tuturor furtunilor care, altfel, ar putea pustii una din cele mai vechi civilizatii ale lumii'[1]. Albert Camus observa ca 'uniti europenii vor fi in masura sa sporeasca tezaurul de valoare acumulat in decursul istoriei', iar Nicolae Titulescu - in interventia la Comisia de Studii pentru Uniunea Europeana 'Caile practice de formare a Uniunii Europene' - aprecia ca prin constituirea Uniunii Economice Europene va fi posibila dezvoltarea colaborarii dintre statele continentului, precum si dintre aceste state si alte state, deoarece numai o asemenea colaborare constituie garantia progresului.




In cadrul Ligii Nationale - in 1930 - referindu-se la viitoarele proiecte federaliste, Nikolas Politis preciza: 'patriile nu au a se teme de nimic, nici un sacrificiu nu le va fi cerut, nici in ceea ce priveste independenta lor, nici cu privire la traditiile sau institutiile lor si nici asupra vreunei trasaturi a individualitatii lor; Uniunea Europeana departe de a slabi patriile, le va intari, garantand mai bine si mai eficient drepturile si interesele lor'[3]. G. Mironescu, reprezentantul tarii noastre la Liga Natiunilor, in cursul aceleiasi dezbateri, afirma: 'profund atasata ideii de pace, tara mea sprijina in mod calduros aceasta initiativa in care vede cea mai puternica garantie pentru consolidarea pacii, precum si pentru progresul continuu al Europei si al umanitatii. Convingerea mea este ca infaptuirea federala europeana este o necesitate absoluta pentru a asigura viitorul batranului nostru continent si civilizatia sa'.

a) Manifestul Pan European - 1926

Dupa ce popoarele Europei traisera experianta tragica a Primei conflagratii mondiale, in 1926, la Viena, 2000 de reprezentanti din 24 de state - ingrijorati de perspectiva unor noi tensiuni si confruntari nu doar intre statele continentului dar si cu alte state ale lumii - s-au intrunit pentru a examina viitorul posibil al continentului .

Congresul de la Viena si-a propus sa 'lanseze un mesaj statelor europene si statelor din celelalte zone ale lumii' care, in urma negocierilor, a luat forma 'Manifestului Pan European'[5]. Dintre obiectivele convenite la Congres si consemnate in Manifest pot fi amintite:

- garantarea egalitatii, securitatii si suveranitatii;

- infaptuirea uniunii vamale;

- stabilirea unei monede comune;

- respectarea civilizatiei fiecarui stat;

- dezvoltarea cooperarii intre statele membre si cu celelalte state.

Rezulta ca Manifestul Pan European a prefigurat 'principiile care au fost puse la baza constructiei de mai tarziu', dar Congresul de la Viena mai ramane in memorie si pentru meritul reprezentantilor care au reusit atat sa elaboreze cele mai importante directii de actiune ale popoarelor continentului pentru ca 'dezideratul unitatii sa devina realitate' cat si sa precizeze obiectivele care urmau sa se infaptuiasca. In acelasi timp meritul rezida si in reusita elaborarii unui mesaj coerent adresat atat statelor Europene cat si celorlalte state[6].

b)Uniunea Pan Europeana - Aristide Briand

Aristide Briand - sef al diplomatiei franceze din anii sfarsitului celui de-al treilea deceniu al secolului al XX-lea - si-a legat numele atat de Tratatul General de renuntare la razboi ca instrument al politicii nationale (cunoscut si sub numele de Pactul Briand-Kellogg)[7] cat si de miscarea 'Uniunea Pan Europeana'.

Presedinte de onoare al miscarii 'Uniunea Pan Europeana' Aristide Briand a stimulat si alte initiative care sa contribuie la promovarea proiectului de creare a Uniunii Europene (constituirea Uniunii Economice si vamale Europene si a Federatiei pentru intelegerea europeana). Dar initiativa cea mai spectaculoasa a constat in propunerea - la 7 septembrie 1929 - in cadrul Adunarii Generale a Societatii Natiunilor[8] - de creare intre statele membre a unei Uniuni Federale (care sa nu aduca atingere suveranitatii acestor state). Guvernul francez a fost solicitat sa detalieze propunerea facuta de Aristide Briand astfel ca in 1930 Guvernul francez a prezentat un Memorandum cu privire la organizarea unui regim de Uniune Federala Europeana . Desi statele au primit favorabil proiectal el nu a putut fi pus in aplicare datorita afirmarii la scurt timp a miscarilor national-socialiste in Italia si Germania astfel ca ideea unitatii europene nu mai putea fi afirmata.

c) Miscarea federalista dupa cel de-al doilea Razboi Mondial

Ideea a fost preluata dupa razboi - de miscarea federalista alcatuita din: Uniunea europeana a federalistilor, Uniunea parlamentara europeana, Noile echipe internationale, Miscarea socialista pentru Statele unite ale Europei , iar in decembrie 1947 un Comitet international de coordonare a miscarilor pentru unitate europeana a fost constituit de catre aceste organizatii. Dintre reuniunile acestui Comitet cea mai importanta a fost Congresul de la Haga din 8-10 mai 1948 deoarece concluziile acestui congres au fost cuprinse in actul cunoscut sub titlul 'Mesajul catre europeni' care a stat intr-o forma mult denaturata la baza constituirii la 5 septembrie 1949 a Consiliului Europei[11].

Consiliul Europei - constituit ca un adevarat forum al democratiilor europene deoarece obiectivele sale vizau realizarea intr-un cadru institutionalizat a protectiei valorilor democratice, a libertatilor individuale precum si a regulilor de drept ce formeaza baza oricarei democratii adevarate[12] - este net diferit de Uniunea Europeana deoarece:

- este o organizatie de cooperare si nu de integrare;

- dispune de puteri foarte mici in raport cu Uniunea Europeana ale carei decizii sunt obligatorii pentru statele membre;

- are un scop general politic, cultural si de aparare a drepturilor omului fara sa reprezinte un  mecanism de integrare economica si politica.



Conditiile existente la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial au stat in mod hotarator la baza aparitiei Comunitatilor europene. Astfel situatia economica, politica, militara a Europei era foarte complexa si se datora modului in care se incheiase pacea si urmarilor ei; aparitia celor doua centre de putere Statele Unite ale Americii si Uniunea Sovietica si a zonelor lor de influenta, inceputul razboiului rece, nevoia de refacere a economiilor distruse de razboi, gasirea unui sistem de garantii reale pentru mentinerea pacii.

In plan economic se remarca lansarea Planului Marshall - de catre SUA, in 1947 - de ajutorare a statelor europene aflate in evidente dificultati economice si sociale la sfarsitul razboiului, sub conditia aplicarii de catre aceste state a unor programe de restructurare; in legatura cu aplicarea planului Marshall, la 16 aprilie 1942 a fost infiintata Organizatia de Cooperare Economica Europeana - OCEE, ca o organizatie a carei activitate sa poata continua si dupa ce planul respectiv va fi avut efectul scontat si care sa promoveze cooperarea europeana[13]. Obiectivul OCEE era de a promova dezvoltarea productiei si a schimburilor internationale de marfuri si servicii, reducerea taxelor vamale si a altor obstacole in calea comertului, mentinerea stabilitatii valutelor nationale si a echilibrului balantelor de plati. In 1961, statele membre OCEE impreuna cu SUA si Canada au incheiat un acord privind creearea Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) care a preluat functiile.

Pe langa organizatii cu vocatie preponderent economica - cum e cazul OECE - in Europa, in primii ani dupa razboi, dar si pe plan international, s-au creat organizatii cu vocatie militara (UEO[15] si NATO ) sau cu vocatie politica (ONU , Consiliul Europei). Aceste organisme datorita inconvenientelor pe care le prezentau - fie nu reuneau aceleasi state europene, fie participau si alte state neeuropene care detineau, uneori, pozitia dominanta (cum e cazul SUA in cadrul NATO) - nu raspundeau nevoilor Europei mai ales sub aspect economic.




D. Mazilu, Integrarea europeana. Drept comunitar si Institutii Europene. Curs, Editura Lumina Lex, 2001, p. 24.

Geneva, 17 ianuarie 1931. Idem.

B. Mirkine-Guetzevitch, G. Sceelle, L'union Européenne, Librairie Delagrave, Paris, 1931, p. 264, citat de V. Duculescu, G. Duculescu, Justitia europeana. Mecanisme. Deziderate si perspective, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 233.

Dupa Primul Razboi Mondial, ideea federatiei europene a fost exprimata in 1922 de catre Condenhove-Kalergi prin publicarea lucrarii: 'Pan Europa'. Lucrarea prevedea in special constituirea unei federatii europene fondate pe abandonul suveranitatii consimtit de statele europene. Pentru a realiza acest proiect Condenhove-Kalergi a creat, sub patronajul unor inalte personalitati, o miscare intitulata Uniunea Pan Europeana in care Aristide Briand accepta sa fie presedinte de onoare. A se vedea L. Cartou, op. cit., p. 33; D. Mazilu, op. cit., p. 25.

Idem.

D. Mazilu, op. cit., p. 25.

Eminentul diplomat francez a propus secretarului de stat al SUA, Kellogg, incheierea acestui Tratat; partea americana, acceptand propunerea Frantei, a facilitat adoptarea Tratatului la Paris, la 27 august 1928 (Romania a devenit parte la Tratat la 21 martie 1929 prin ratificare). A se vedea D. Mazilu, op. cit., p. 26.

Societatea Natiunilor - organizatie internationala guvernamentala creata dupa Primul Razboi Mondial. Pactul SN - actul fundamental pe baza caruia a fost creata si si-a desfasurat activitatea SN a fost elaborat la Conferinta de Pace de la Paris 1919-1920 si a constituit partea I din Tratatul de Pace de la Versailles (cu Germania), de la Saint-Germain (cu Austria), de la Neuilly sur Seine (cu Bulgaria), de la Trianon (cu Ungaria) si de la Sévres (cu Turcia) - prevedea printre scopurile SN: mentinerea pacii, reglementarea armamentelor, dezvoltarea colaborarii intre popoare, respectarea dreptului international. Membrii fondatori au fost 32 de state - printre care si Romania - dar desi la un moment dat SN a numarat 62 de state universalitatea nu a fost niciodata atinsa. Pactul a instituit un sistem de securitate colectiv destinat sa asigure statu-quo-ul (expresie ce defineste in dreptul international o stare de fapt sau de drept ce exista sau a existat la un moment dat si pe care partile vor sa o mentina), fiind intemeiat pe obligatia statelor membre de a respecta si a mentine integritatea teritoriala si independenta politica a tuturor membrilor societatii. Prevederile Pactului cu privire la sanctiuni si la dezarmare reprezentau in realitate doar declaratii de principiu motiv pentru care activitatea ei - desi a durat formal pana in aprilie 1940 - a incetat practic odata cu izbucnirea celui de-al doilea Razboi Mondial. Dar experienta SN a oferit posibilitatea de a trage invataminte in elaborarea actului constitutiv al unei organizatii noi si fundamental diferite - Organizatia Natiunilor Unite. A se vedea: I. Closca s.a., Dictionar de drept international public, Editura }tiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, p. 272-273.



D. Mazilu, op. cit., p. 26-27.

Cu exceptia Marii Britanii.

G. Ysaac, Droit communautaire général, 3e édition, Mosson, 1992, p. 13-14; J. L. Quermonne, Le système politique de l'Union européenne, Montchrestien, 2002, p. 12.

Cele zece state fondatoare ale Consiliului Europei au fost: Marea Britanie, Franta, Norvegia, Suedia, Danemarca, Italia, Irlanda, Belgia, Olanda, Luxemburg. A se vedea C. Leicu, Drept comunitar, Editura Lumina Lex, 1998, p. 5.

O. Manolache, Drept comunitar Institutii comunitare, Ed. a II-a, Editura All Beck, 1999, p. 2. Alte proiecte de integrare europeana au avut in vedere o  Comunitate de Aparare Europeana (EDC) stabilita prin Tratatul semnat la 27 mai 1952 de cele sase state membre CECO, urmandu-se ideile din Planul 'Pleven', prin care se preciza creearea unei armate europene plasata sub controlul unui Minister European al Apararii. Franta nu a ratificat tratatul respectiv, avandu-se in vedere abandonarea unor instrumente prin excelenta ale suveranitatii nationale. Idem, p. 3.

Din care au facut parte: Austria, Belgia, Danemarca, Elvetia, Franta, Grecia, Italia, Irlanda, Islanda, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Suedia si Turcia. A se vedea: I. Closca s.a., Dictionar, p. 205.

Uniunea Europei Occidentale - organizatie politica si militara infiintata la 6 mai 1955 - prin Acordul de la Paris din 23 octombrie 1954 - intervenit intre tarile membre ale Pietei comune si Marea Britanie in vederea realizarii 'integrarii' Europei Occidentale. UEO succede Uniunii Occidentale infiintate prin Tratatul de la Bruxelles din 17 martie 1948 semnat de Franta, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg. Activitatile NATO tind sa diminueze constant rolul si activitatea UEO. A se vedea I. Closca s.a., op. cit., p. 304.

Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord este o organizatie politico-militara creata pe baza Tratatului de la Washington din 4 aprilie 1948 avand ca membri fondatori: Belgia, Canada, Danemarca, Franta, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Portugalia si SUA. #n baza actului constitutiv, NATO isi desfasoara activitatea pe plan politic - sens in care isi propune 'dezvoltarea relatiilor atat intre membrii sai cat si pe arena mondiala precum si mentinerea pacii si securitatii internationale - si militar - urmarind intarirea capacitatii de aparare a membrilor organizatiei pentru a rezista unui atac armat'. Idem, p. 214.

Organizatia Natiunilor Unite este o organizatie interguvernamentala cu vocatie de universalitate, creata la 25 iunie 1945 cand a fost semnata Carta organizatiei. Scopurile ONU sunt: mentinerea pacii si securitatii internationale, dezvoltarea de relatii amicale intre natiuni, realizarea cooperarii internationale, rezolvarea problemelor internationale de ordin economic, social, cultural sau umanitar, dezvoltarea respectului drepturilor omului si libertatilor cetatenesti. Idem, p. 207-210.




Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }