QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate stiinte politice

Fascismul si nazismul







FASCISMUL SI NAZISMUL


Fascismul este o ideologie aparuta in Europa dupa Primul Razboi Mondial, care a stat la baza unor partide de extrema dreapta, caracterizandu-se prin nationalism extremist, misticism, violenta, demagogie sociala etc.




Termenul de fascist a desemnat initial pe purtatorul fasciei (Fascie = manunchi de nuiele de mesteacan, legat cu o curea, avand la mijloc, in partea superioara, o secure si purtat de lictorii care ii insoteau pe unii magistrati romani,in Roma antica).

Unii cercetatori l-au studiat ca pe un fenomen intelectual. Altii l-au considerat a fi un fenomen socio-economic, aparut in contextul particular al dezastrului si saraciei de dupa primul razboi mondial. Pe pozitii diametral opuse cu acest din urma grup au fost sustinatorii ideii ca manifestari si atitudini fasciste nu pot avea decat anumiti indivizi, si anume cei care au un tip de personalitate autoritarista. Nu sunt putini cei care au explicat fascismul prin intermediul teoriilor psihologiei sociale, afirmand ca, in acelasi context particular al anilor 1920 - 1930, indivizii au dezvoltat sentimente de frustrare si nemultumire, care la nivelul comunitatii si apoi al statului au gasit expresie in manifestarile de tip fascist.

Alaturi de aceste interpretari care contextualizeaza fenomenul fascismului si cauta sa il explice prin referinta la cauzele si radacinile sale, au existat incercari de a oferi o definitie scurta, concisa. Numerosi autori au oferit in acest scop variantele lor, au structurat liste de concepte care ar putea fi circumscrise acestui fenomen sau au explicat de ce o astfel de definitie este imposibil de formulat. Intr-un articol din 19961, Roger Eatwell a incercat sa puna ordine in aceste demersuri de cercetare, devenite din ce in ce mai numeroase, prin identificarea celui mai mic multiplu comun al lor. Rezultatul: in opinia lui Eatwell, dupa investigarea cercetarilor in domeniu, fascismul este “o ideologie care tinde sa determine renasterea sociala printr-o a treia cale, radicala si national-holistica, desi in plan concret fascismul a pus accentul pe stil, actiune si lider carismatic, mult mai mult decat pe un program detaliat, discreditandu-si in acelasi timp inamicii printr-un discurs maniheist”[2].

Definitia lui Eatwell este importanta pentru ca, pe de-o parte explica diferenta dintre teoria fascista si felul in care fascismul s-a manifestat in realitate, iar pe de alta parte accentueaza statutul de ideologie al fascismului. Pentru studiul si intelegerea fascismului, este vital sa se tina cont de faptul ca actiunile, manifestarile sale ofera informatii mult mai apropiate despre consistenta fenomenului decat platformele - program sau alte tipuri de documente. Insasi lipsa unui manifest al acestei ideologii (spre deosebire de socialism sau liberalism), lipsa unei teoretizari, a unei carti de referinta, intareste ideea ca fascismul este o ideologie a faptei si nu a cuvantului. De aici practic porneste dificultatea identificarii fenomenelor care pot fi intelese drept fasciste.

Ca ideologie, fascismul se incadreaza in extrema dreapta a spectrului politic. Fascismul este incompatibil cu democratia si diversitatea de opinii. Statul fascist este o dictatura care promoveaza cel mai adesea idei nationaliste duse pana la extrem; pe langa idealizarea propriei natiuni si preamarirea trecutului glorios, se manifesta intoleranta fata de alte natiuni/rase/ideologii. Nationalismul exagerat este completat de incalcarea grava a drepturilor omului, eliminarea oponentilor prin mijloace teroriste, o obsesie bolnavicioasa fata de problemele legate de siguranta nationala si dorinta de expansiune teritoriala care determina puternica militarizare a statului, blocarea sau chiar eliminarea altor lideri de opinii, interzicerea religiei, coruptie generalizata, descurajarea manifestarilor artistice, obtinerea si mentinerea puterii prin mijloace brutale, prin santaj, amenintare si crima. Fascismul se manifesta prin distrugerea oricaror structuri democratice, controlul mass-mediei, subordonarea totala a individului vis-a-vis de stat si crearea unei situatii de continua terorizare a populatiei civile. Relativa priza a ideologiilor fasciste la unele populatii in anumite momente istorice s-a datorat unor lideri carismatici (Adolf Hitler, Benitto Mussolini), discursului nationalist si conjuncturii politice si economice. S-a constatat ca ideologiile de extrema dreapta reusesc sa se impuna in perioadele de recesiune economica si pe fondul nemultumirii populatiei fata de ineficienta guvernarii.

Nazismul sau national-socialismul[3] este o ideologie totalitara care a fost aplicata in timpul dictaturii nationaliste a lui Adolf Hitler in Germania intre 1933 si 1945.

Hitler a devenit liderul Partidului National Socialist German al Muncitorilor (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP)). Cuvantul nazism provine chiar de la prescurtarea numelui national-socialism (Nationalsozialismus). In momentul de fata in Germania nazismul este interzis de lege, dar inca mai exista grupari si chiar partide neo-naziste (care insa sunt ilegale).

Ideologia national-socialista afirma ca natiunea este cea mai importanta creatie a unei rase; de aceea marile natiuni sunt creatiile unor mari rase. Teoria mai spune ca marile natiuni se formeaza pe baza unei puteri militare, care creste din cultura rationala, civilizata. Iar o cultura bogata se obtine doar la rasele cu o sanatate buna si care au ca trasaturi curajul, agresivitatea si inteligenta.

Natiunile mai slabe erau considerate rase impure , deoarece acestea nu s-au putut pastra unite si de aceea au o cultura mai slaba. Nazistii considerau o greseala evidenta permiterea sau incurajarea folosirii mai multor limbi in cadrul aceleiasi natiuni. In continuarea acestui fir aparent logic, nazistii germani doreau foarte mult unificarea tuturor teritoriilor cu vorbitori de limba germana.

Natiunile care nu si-au putut apara granitele de invadatori au fost considerate rase slabe sau „sclave”. Acestea erau considerate ca valoreaza mai putin decat „rasele stapane”. De aceea „rasele stapane” au nevoie de spatiu vital (Lebensraum), care era considerat un drept al lor; ele ar fi avut drept sa faca uz de acest spatiu „vital”, chiar omorand „rasele sclave” indigene.

In aceeasi logica, rasele fara o patrie erau considerate „rase parazite”, iar cu cat mai instariti erau membrii unei rase parazite, cu atat mai virulent era considerat parazitismul lor. O rasa „stapana” putea, conform ideologiei naziste, sa isi mareasca puterea prin eliminarea raselor parazite de pe teritoriul lor. Aceasta era justificarea teoretica a opresiunii si eliminarii evreilor si a tiganilor, sarcina pe care majoritatea nazistilor o considerau drept datorie (neplacuta).



Ei considerau ca religiile care recunosteau aceste „adevaruri” erau religii „adevarate”, iar cele care predicau iubirea si toleranta „in contradictie cu faptele” erau religii „false”.

Persoanele care recunosteau aceste teorii erau „lideri naturali”, iar cei care nu le acceptau erau „sclavi naturali”. „Sclavii”, in special cei inteligenti, erau considerati raul societatii, deoarece erau promotorii religiilor si ai doctrinelor politice „false”.

In cartea „Lupta mea” (Mein Kampf), Adolf Hitler afirma ca ar fi ajuns la aceste concluzii prin observatia atenta a politicii Imperiului Austro-Ungar.

Teoria economica nazista se baza pe interesele locale imediate dar incerca si sa se imperecheze cu conceptii ideologice economice recunoscute pe plan international.

Politica economica interna era focalizata pe trei obiective principale:

eliminarea somajului

eliminarea inflatiei devastatoare

extinderea productiei de bunuri de larg consum pentru a imbunatati standardul (nivelul) de viata al claselor de mijloc si jos.

Toate aceste obiective tinteau spre imbunatatirea situatiei Republicii de la Weimar si intarirea sprijinului partidului. In ceea ce priveste evolutia economica, partidul a avut mare succes. Intre 1933 si 1936, PNB al Germaniei a crescut cu o rata anuala de 9,5 %, in timp ce industria luata singura a crescut in medie chiar cu 17,2 %. Expansiunea economica a scos Germania din criza economica in care se afla dupa primul razboi, si a redus somajul substantial in mai putin de 4 ani. In acelasi timp, consumul public a crescut anual cu 18,7 %, iar consumul privat cu 3,6 %.

Mare parte din aceasta productie a fost indreptata insa catre masinaria de razboi; de aceea, odata cu inceperea razboiului a inceput sa se simta din nou o presiune economica, dar nu atat de acuta ca in timpul Republicii de la Weimar. Se pare ca succesul economiei germane a fost unul dintre motivele pentru care societatea a fost de acord cu razboiul.

Din punct de vedere international, partidul nazist credea ca o conspiratie internationala a marilor bancheri a creat criza economica din anii 1930. Capul acestei conspiratii era considerat ca fiind un grup de evrei, ceea ce motiva inca o data distrugerea acestei etnii in timpul Holocaustului. Aceste organizatii ale bancherilor erau binecunoscute in acea vreme si se stia ca puteau influenta statele nationale prin extinderea sau retragerea creditelor. Aceasta influenta nu se limita la statele mici, precum statuletele germane care au precedat crearea natiunii germane din anii 1870, ci putea privi chiar si marile puteri europene incepand cu secolul XVI. De altfel multe corporatii transnationale din perioada secolelor XVI-XIX (Dutch East India Company, de exemplu) au fost create special pentru a se angaja in razboaie in locul guvernelor, si nu invers.

Se poate deci spune ca partidul nazist era impotriva puterii corporatiilor multinationale fata de statul-natiune. Aceasta opinie anti-corporatista era comuna cu cea a partidelor politice de centru-stanga si chiar cu grupurile politice anarhiste din partea opusa in spectrul politic.

Este interesant de observat ca partidul nazist avea o conceptie foarte limitata despre economia internationala. Dupa cum spune si numele national-socialist, partidul dorea sa incorporeze resursele companiilor internationale in Reich cu forta, si nu prin comert.

Din punct de vedere economic, nazismul si fascismul au multe legaturi. Nazismul poate fi considerat ca fiind o subdiviziune a fascismului (toti nazistii sunt fascisti, dar nu toti fascistii sunt nazisti). Printre aceste idei economice se afla controlul complet al guvernului asupra finantelor, investitiilor (alocarea de credite), industriei si agriculturii. Totusi ambele sisteme continuau sa existe, atat puterea corporatiilor cat si sistemul de economie de piata in ceeace priveste preturile.

In loc ca statul sa ceara companiilor bunuri din productia industriala si sa aloce materiile prime necesare la productia lor (ca in sistemul comunist/socialist), statul platea pentru aceste bunuri. Aceasta permitea pretului sa joace un rol esential in ceea ce priveste informatia in legatura cu lipsa de bunuri sau necesarul de capital in tehnologie sau munca pentru a produce bunuri.

De asemenea o structura sindicalista superficiala era prezenta in corporatii - atat partidul fascist german cat si cel italian au inceput lupta politica fiind miscari sindicale ale muncitorilor, dar devenind dictaturi (in cazul german, regim totalitar). Ideea s-a pastrat in timp, anume un control al statului pentru eliminarea conflictelor potentiale din relatiile dintre patronat si muncitori.

Toate aceste teorii au fost folosite pentru a justifica rezultatele totalitare, de ura rasiala si opresiunea folosind toate mijloacele statului. Acestea sunt pe scurt:

Nationalism etnic, inclusiv definitia germanilor drept „rasa stapana” (Herrenvolk)

Rasismul si antisemitismul

Anticomunismul



Anticlericismul

Eugenía (omorarea raselor  „sclave” si a celor „parazite” pentru a purifica rasa „stapana”)

„Principiul conducatorului” (Führerprinzip) era un element cheie in ideologia fascista, in care conducatorul simbolizeaza intruparea miscarii politice si a natiunii. Simbolul nazist era svastica in sensul acelor de ceasornic. Aceasta era considerata de mii de ani ca fiind un simbol al norocului si al prosperitatii. Multe popoare din lume au (sau au avut) svastica drept simbol, inclusiv indienii, grecii, romanii, celtii, evreii si dacii. Hitler se pare ca l-a preluat prin filiera hindusa.

Cel mai proeminent nazist a fost Hitler, care a condus Germania in calitate de Cancelar (prim-ministru) intre 30 ianuarie 1933 si pana ce s-a sinucis, la 30 aprilie 1945. In timpul lui Hitler, nationalismul si rasismul au fost combinate intr-o ideologie si politica militarista de stat care servea propriilor sale teluri.

Relatia dintre nazism si crestinatate poate fi descrisa ca fiind complexa si controversata. Hitler folosea simbolistica crestina pentru propriile sale scopuri, dar ramane sub semnul intrebarii masura in care Hitler se considera crestin. Unii scriitori crestini il considerau ateu, ocultist sau chiar satanist, iar familia lui Hitler se pare ca avea si precursori evrei.

Multi preoti catolici s-au opus nazismului din cauza incompatibilitatii lui cu morala crestina. La fel ca si oponentii politici, multi din acesti preoti au fost trimisi in lagare de concentrare. Dar ierarhia superioara a bisericii inclusiv papa Pius al XII-lea a acceptat in relativa liniste aceasta doctrina, si inca si in ziua de astazi mai exista interpretari in sensul complicitatii papei.

Nazismul este de multe ori confundat cu fascismul[4]. Nazismul chiar preia unele elemente din fascism: dictatura, iredentismul teritorial si bazele teoriei economice. De exemplu, Benito Mussolini, fondatorul fascismului, nu era antisemit pana sa intre in alianta cu Hitler, de la care provine rasismul prezent in nazism. Dictatorul spaniol Francisco Franco folosea des cuvantul „fascist” pentru a desemna pe cei care se opuneau comunismului.

Catre sfarsitul secolului XX, miscari neo-naziste au aparut in mai multe tari din lume, ca de exemplu in Statele Unite, Germania si alte tari europene. Aceste tendinte sunt deseori asociate cu tinerii „skinhead”. De asemenea, in multe tari din Europa vestica s-a observat in ultimul timp o crestere a importantei partidelor nationaliste (Austria, Franta; in Germania unele partide cu tendinte neo-naziste chiar au castigat prin alegeri citeva locuri in parlamentele unor Land-uri; partidele clar neo-naziste sunt insa interzise prin lege).





Pentru detalii, Jeliu, Jelev, Fascismul, Bucuresti, 1992, Adolf Hitler, Mein Kampf, Bucuresti, 1993; Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Humanitas, Bucuresti, 2006; Mark Robson, Italia: liberalism si fascism 1870-1945, Editura All, Bucuresti, 1997; James Gregor, Fetele lui Ianus. Marxism si fascism, Univers, Bucuresti, 2001; Jean Claude Lescure, Fascismul si nazismul, Editura Institutul European, Iasi, 2002

Roger Eatwell, Review article on Defining the 'fascist minimum': the centrality of ideology, in “Journal of Political Ideologies” Vol. (1), 3, 1996, p.303


in limba romana, foarte utila lucrarea lui Claude David, Hitler si nazismul, Editura Corint, Bucuresti, 2002

spre exemplu, in lucrarea Neofascism – terorism – Noua Dreapta. Probleme vechi, ipostaze noi in lumea capitalista, Editura Politica, Bucuresti, 1981





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }