VERBUL (THE VERB) - Clasificarea verbelor

VERBUL (THE VERB) - Clasificarea verbelor

Verbul este partea de vorbire care exprima o actiune, o activitate sau un proces si are urmatoarele categorii gramaticale: timp, aspect, numar, persoana, diateza si mod.

Timpul verbului este categoria gramaticala prin care se precizeaza momentul desfasurarii actiunii. Exista trei timpuri de baza: prezent, trecut si viitor

Aspectul exprima gradul de indeplinire a actiunii. In limba engleza exista doua aspecte:

a) - aspectul comun, prin care se exprima o actiune generala, o actiune terminata sau o actiune de scurta durata.

I play tennis. = Eu joc tenis (in general sau de obicei).

b) - aspectul continuu, care exprima o actiune in desfasurare - deci o actiune neterminata.

I am playing tennis. = Joc tenis (acum).

Diateza realizeaza relatia dintre subiect si complementul direct Exista trei diateze: activa, pasiva si reflexiva.

In cazul diatezei active actiunea subiectului se indreapta asupra complementului direct.;

The boy is reading the lesson. = Baiatul citeste lectia.

In cadrul diatezei pasive actiunea savarsita de subiectul logic se rasfrange asupra subiectului gramatical.

The lesson is read by the boy. = Lectia este citita de baiat.

Din exemplul de mai sus se observa ca in limba engleza diateza pasiva se formeaza cu verbul auxiliar to be plus participiul trecut al verbului de conjugat (adica a III-a forma de baza a verbului de conjugat).

Verbul to be se conjuga, iar verbul de conjugat la participiul trecut nu-si modifica forma.

La diateza reflexiva actiunea se rasfrange asupra autorului ei, adica asupra subiectului.

The cat washes itself. = Pisica se spala.

Modul este categoria gramaticala a verbului prin care se precizeaza felul actiunii si anume daca actiunea este reala, sigura, ireala, probabila, posibila, imposibila.

In limba engleza exista patru moduri personale (Finite Forms) si trei moduri nepersonale (Non - Finite Forms).

Clasificarea verbelor

Verbele auxiliare ajuta celelalte verbe sa-si formeze aspectul continuu, diateza pasiva, timpurile compuse, unele moduri Ele devin instrumente gramaticale pierzandu-si sensul lexical. Eu am o carte = Eu posed o carte.

In exemplul de mai sus verbul am (a avea) in limba romana este verb principal, dar in exemplul: Eu am citit o carte, verbul am este auxiliar, caci ajuta verbul citit sa-si formeze timpul perfect compus. Este clar ca nu putem spune: Eu posed citit o carte, in care verbul a poseda sa fie sinonim cu verbul a avea.

Verbele modale dau verbelor principale impreuna cu care se folosesc nuante lexicale speciale. In exemplul I must go. = Eu trebuie sa merg, verbul must exprima obligatia efectuarii actiunii. Verbul can implica nuanta capabilitatii si permisiunii, iar verbul may ideea de permisiune si posibilitate.

He can speak English. = El stie/poate vorbi englezeste; He may come. = El poate veni. = Lui ii este permis sa vina.

Verbele modale se mai numesc defective caci nu au forme proprii fie pentru infinitiv prezent, fie pentru trecut, fie pentru participiul trecut, situatie in care se inlocuiesc cu sinonimele lor. Ele nu au particula infinitivala to si nu folosesc aceasta particula dupa ele (exceptii: used to, ought to). Ca si verbele auxiliare ele formeaza interogativul schimbandu-si locul cu subiectul propozitiei. Verbele auxiliare si modale din limba engleza au si forme prescurtate/contrase. Unii gramaticieni includ verbele auxiliare si modale intr-o singura categorie - aceea de verbe speciale. Ele formeaza negativul prin simpla adaugare a negatiei not dupa ele si interogativul schimbandu-si locul cu subiectul in propozitie

Verbele can, may, must, ought to, dare, need si used to sunt auxiliare in intrebarile disjunctive.

I am not at home. = Eu nu sunt acasa.     I cannot go. = Eu nu pot merge.

Verbele auxiliare si modale contribuie la formarea intrebarilor disjunctive (Tag/Tail Questions), cele care se traduc in limba romana prin nu-i asa ?, asa-i ?

You are at home, aren't you ? = Esti acasa, nu-i asa ?   You are not at home, are you ? = Nu esti acasa, nu-i asa ?

He learns English, doesn't he ? = Invata englezeste, nu-i asa ?

Tot ele participa la formularea raspunsurilor scurte ale intrebarilor generale. Intrebarile generale sunt cele care pot primi raspunsuri scurte: da, nu.

'Are they at home ' ? 'Yes'; 'Yes, they are'. = Sunt ei acasa ? Da Da, sunt.

Participa la completarea structurii and so

'They are in the park'.'And so are we'. = Ei sunt in parc. Si noi.

'Paul can speak English''And so can Alice' 'And so can we'=Paul stie sa vorbeasca englezeste.Si Alice (stie)Si noi (stim).

'Paul cannot ski'. 'Neither can we'. = 'We can't either'. = Paul nu stie sa schieze. Nici noi (nu stim).

'They saw the house'. 'But I didn't'. = Ei au vazut casa. Dar/insa eu nu. Dar eu n-am vazut-o.

Verbele auxiliare si cele modale, mult folosite in vorbire, se intalnesc si in limbajul care exprima o surpriza (mai ales neplacuta).

'He won't come with us'. = El nu va veni cu noi. 'Oh, he won't, won't he = Zau (dom'le = Chiar asa ?

'John can't give you the money today'. 'Oh, he can't, can't he' ?= John nu-ti poate da banii astazi.- Nu mai spune !; Cum asa ?; Zau dom'le ?

Verbele modale, ca si verbele auxiliare, nu primesc terminatia s la persoana a III-a singular si nu au aspectul continuu.