SCHITA - Argumentare in gen si specie - “VIZITA”, I.L. Caragiale

SCHITA - Argumentare in gen si specie - “VIZITA”, I.L. Caragiale

I.           Ion Luca Caragiale a ramas pana azi unul dintre cei mai importanti dramaturgi din literature romana, dar numele sau este legat si de inegalabilele “Momente si schite”, care prezinta la modul comic intamplari la care participa personaje representative din societatea de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

II.          Schita este o opera epica in proza, de scurta intindere, in cre se nareaza o intamplare semnificativa din viata unor personaje, desfasurata intr-un interval de timp si spatiu restrans. Fiind o opera epica, autorul isi exprima indirect gandurile si sentimentele prin intermediul actiunii si al personajelor. In aceasta schita naratorul este si personaj, participarea directa la actiune justificand nararea la persoana I.

Schita “Vizita” infatiseaza intamplari care evidentiaza tema carentelor educative din familia mic burgheza contemporana autorului.

Titlul prefigureaza imprejurarea in care naratorul constata si se confrunta cu efectele unei educatii defectuoase, caracterul general al intamplarii facand din Ionel reprezentantul unui segment important al societatii , a carui caracteristica morala o reprezinta sfidarea bunului simt si ignoranta.

Fapt intalnit si in alte opere ale lui Caragiale, firul epic – structurat pe momentele subiectului – debuteaza cu intriga, care consta in motivarea vizitei cu ocazia zilei onomastice a fiului doamnei Maria Popescu.

In expozitie autorul il prezinta pe Ionel, un copil de “vreo opt anisori” imbracat in uniforma de rosiori, caruia ii face mare placere mingea primita in dar. Se remarca aici ironia fina a autorului prin opunerea celor doua obiecte: mingea, specifica varstei copilului, si uniforma de rosiori, care ar trebui sa impuna respect si responsabilitate.

Desfasurarea actiunii evidentiaza urmarile unei pseudoeducatii pe care mama copilului se simte datoare sa si-o asume laudativ . prima consecinta a acestei preocupari se face imediat simtita din camera alaturata unde Ionel pune in pericol siguranta menajerei prin interventia lui asupra masinii “de facut cafea”. Mama lauda strengariile baiatului si il incurajeaza iertator cu un sarut, preocupata de discutia banala cu musafirul.

In lipsa altei preocupari , baiatul se inchipuie in mijlocul unei sarje de cavalerie folosind o trambita si o toba al caror zgomot intrerupe bunul mers al discutiei celor doi interlocutori. Observatia mamei si interventia musafirului asupra jocului prea zgomotos il face pe baiat sa schimbe tactica, trecand la atacul cu sabia asupra tuturor celor din jur . “Jupaneasa cea ragusita” cade victima acestui atac si este salvata in ultimul moment da mama ,care plateste interventia sa cu o lovitura sub ochiul drept. Si aceasta mostra de de “buna” crestere se incheie cu un sarut din partea mamei prea permissive.

Scenelor in care Ionel exagereaza Portia de dulceata, fumeaza, bate mingea si varsa cafeaua musafirului , le urmeaza punctual culminant in care Ionel lesina.

Deznodamantul schitei include plecarea musafirului si surpriza de a constata ca sosonii ii sunt plini de dulceata din cheseaua pe care copilul o golise in timpul vizitei.

Imbinarea celor doua moduri de expunere, naratiunea si dialogul, evidentiaza trasaturile morale ale personajelor. Astfel, d-na Popescu se dovedeste a fi incapabila de a face educatie, ignoranta, snobismul si indulgenta femeii generand doar proasta crestere. Personajul Ionel se impune prin lipsa oricarei norme de educatie si bun simt, dispret pentru persoanele din jur si obraznicie

III.         Caragiale nu se dezminte in ceea ce priveste intelegerea socialului, operele sale constituind, dincolo de aspectul comic, o radiografie lucida si pertinenta a tarelor societatii contemporane lui.

Deoarece este o opera epica ( fir epic, actiune, personaje, conflict, momentele subiectului) in care este narata o intamplare (vizita facuta) prin care se evidentiaza o trasatura majora a personajelor (defectele educative), folosind ca mod predominant de expunere naratiunea, “Vizita” este o schita si apartine genului epic.

Ionel Popescu este personajul principal al schitei ,,Vizita”, scrisa de catre vestitul nostru dramaturg si prozator I.L.Caragia-le.El este conturat de autor atat direct,cat si indirect. Portretul fizic al personajului este abia schitat:Ionel Popescu.Este un copilas foarte dragut in,de vreo opt anisori”;asprctul lui exterior fiind prins in doar in cateva cuvinte:,,l-am gasit imbracat ca maior de rosiori,in uniforma de mare tinuta”.Pe scurt este de-scris si mediul in care traieste eroul:doamna Popescu,,nu se prea vede la plimbare,la teatru,la petreceri”,deoarece este preocupata de educarea fiului ei.,iar domnul Popescu-tatal-este mare agricultor. Familia are o servitoare,o femei batrana,,,cu o voce ragusita”,iar sarbatoritul se joaca zgomotos in salon,unde ,,pe doua mese,pe canapea,pe feluri si pe jos,stau gramadite fel de fel de jucarii”.

Caracterizarea eroului se face prin onomastica:Ionel este un nume des intalnit,ca,de altfel popescu.Autorul intentioneaza sa creeze prin acest nume un tip de copil rasfatat si fara educatie.

Caracterizarea indirecta a personajului se realizeaza prin nazdravaniile pe care le face ,de ziua sa onomastica,in prezenta musafirului.Limbajul personajului este si el mijloc de caracterizare indirecta.Ionel Popescu are doar cateva replici in intreaga schita, ceea ce dovedeste ca nu prea cunoaste mijloace de expresie. Copilul e ,,mandru” pentru ca-i ,,maior” de cavalerie,de aceea comanda:,,Inainte mars!”;joaca are o limita,iar cand musafirul observa ca,,tutunul e otrava”, Ionel raspunde obraznic:,,Da’tu de ce tragi?”.

Caracterizarea facuta de catre alte personaje este si ea pre-zenta:mama eroului inca de la inceput ii spune autorului care este motivul pentru care nu se mai duce la petreceri:,,acu,de cand s-a facut baiat mare,trebuie sa ma ocup eu de el,trebuie sa-i fac educatia.”

In paradoxal,obraznicia lui Ionel(fata de jupaneasa sau fata de oaspete)trezeste admiratia mamei:,,Nu sti ce strengar se face …si destept…”,singurul ei repros fiind:,,Saruta-ma sa-mi treaca si te iert.” Ionel isi ahiseaza proasta crestere in fiecare dintre momentele actiunii:terorizeaza jupaneasa,face dezordine in casa,nu tine cont de rugamintile mamei,dandu-se om matur.

Fata de mama sa,Ionel se poarta ca un tiran si din manifesta-rile lui de ,,dragoste”,nu lipseste o doza de viclenie.Ionel Popescu este si va ramane un personaj semnificativ al creatiei lui Caragiale,dar si a literaturii romane.