QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate romana

Franz Kafka - Biografia









La 3 iulie 1883 se naste, la Praga, Franz Kafka, primul copil din sase al negustorului instarit Hermann Kafka, originar din satul Wossek din Cehia de sud si al Iuliei Lowy, a carei familie numara rabini, medici si figuri de neconformisti, inclinati spre visare si aventura. Franz mosteneste caracterele familiei materne.

Dupa invatamintul primar in limba germana, Kafka isi continua studiile la liceul Alstädter Deutsches Gymnasium, cel mai sever liceu din Praga de odinioara. In timpul scolaritatii asista la declansarea animozitatilor nationale chiar printre copii. Se considera ateu si socialist.






In amintirea colegilor sai, imaginea lui Kafka este a unui adolescent retras, rezervat, timid, dar prietenos, blind si serios. Isi incepe studiile universitare, atras intii spre chimie de influenta lecturilor stiintifice, apoi spre germanistica, dar dupa citeva luni, supunindu-se vointei paterne, studiaza dreptul.



Pasionat de literatura si filozofie, Kafka asista la conferinta despre Schopenhauer a unui coleg, Max Brod, tinuta la o asociatie studenteasca; prietenia care se infiripa va fi durabila si fructuoasa pentru posteritate; Brod, care i-a pastrat si publicat manuscrisele dupa moarte, facandu-l cunoscut printr-o serie de scrieri notabile, l-a incurajat de la inceput sa scrie si sa publice, uneori smulgindu-i manuscrisele din mina. In Biografia sa, Brod scrie despre aceasta perioada: “Gusturile sale intelectuale nu mergeau spre pretentios, bolnavicios, bizar, grotesc, ci spre tot ce e mare, sanatos, simplu si solid cladit, ce ajuta omul sa se purifice si sa se regenereze”. Astfel respinge avangardismul epocii, decadentismul si pe “grotestii” praghezi. Lecturile sale de predilectie fiind Hebbel, Grillparzer, Byron, Amiel, apoi Hamsun, Hoffmansthal, Th. Mann, Flaubert, Stendhal, Stifter, Hesse, mai tirziu Dostoievski, Tolstoi, Strindberg.

Din relatarea lui Brod reiese si ca tinarul Kafka era destul de sportiv, nicidecum fricos cind era vorba sa ajute pe altii, incurcat si dezasperat insa in tot ce privea persoana sa. In primii ani de prietenie, Brod ignora activitatea literara a lui Kafka. Apoi, datorita incurajarilor sale, acesta a consimtit sa publice, dar primele incercari sau au fost distruse de autor sau au fost pierdute.

In iunie 1906 isi ia doctoratul in Drept si, dupa o vacanta la un unchi, medic la tara, isi incepe stagiul obligator de un an la tribunalul corectional, apoi la cel civil din Praga. Practica si-o face in biroul avocatial al unui unchi.

Perioada in care a lucrat ca functionar la o societate de asigurari sunt secvente de viata imprumutate artistic personajelor din romanele sale.

Desi e mereu chinuit de dorinta de a scrie si de a avea timp liber, nu se va putea decide sa paraseasca profesia de functionar.

In 1910 incepe sa noteze reflectii intr-un jurnal. Timp de 13 ani isi consemneaza gindurile cu regularitate. Discret cu privire la viata sa intima, bogat in desirante plingeri in legatura cu dificultatile intimpinate la scris, piedici din afara, dar si indoieli asupra menirii sale, inhibitii si probleme create de oboseala – jurnalul aduce, pe linga impresii despre carti si spectacole, descrieri minutioase de persoane si gesturi si marturisiri pretioase cu privire la viata sa spirituala. Jurnalul sau atesta ca orele de birouil oboseau peste masura, consumindu-i timpul si energia diminuata ceva mai tirziu de frecvente insomnii si de exasperarea pricinuita de conditiile neprielnice pentru scris in casa parinteasca.

In 1911 consemneaza eforturi de a-si reface sanatatea subreda devenind vegetarian, renuntind la alcool si tutun, practicind inotul, echitatia si frecventind, vara, colonii naturiste.

Viata sa sentimentala este sublimata definitiv, datorita temerii de fixare, Kafka preferind logodna casatoriei, dragostea platonica apropierii dintre indragostiti. Practica, mereu in postura de vesnic logodnic, aminarea gesturilor decisive: in 1912 se indragosteste, pare-se, de la prima vedere, de Felice Bauer, in 1913 ii face o vizita la Berlin, in iunie 1914 se logodeste in sfirsit, in ianuarie1915 o revede, in 1916 calatoresc impreuna, in 1917 se logodeste a doua oara, dar rupe cu ea in decembrie a aceluiasi an; in 1919 se logodeste cu Julie Wohryzec, in 1920 – cu Milena Iesenka, rupe logodna cu Julie Wohryzec, in 1920 – cu Milena Iesenka, rupe logodna cu Julie, apoi isi exprima, in 1923, dorinta de a se casatori cu Dora Dymant – partasa ultimului sau an de viata.





















Tatal - Hermann Kafka, razbatator si energic, reuseste pe drumul ascensiunii sociale, dupa o copilarie nevoiasa, si familia se muta din vechiul ghetou – care, cu maghernitele si ulitele sale intortocheate, va lasa o impresie nestearsa in memoria scriitorului – in centrul elegant al orasului.

Sub efectul traumatizant al autoritatii paterne, Kafka ii circumscrise astfel in faimoasa Scrisoare catre tatal, din anul 1919, un document de peste 100 de pagini, prin care spera sa obtina mai multa intelegere din partea tatalui:

“Din fotoliul tau guvernai lumea. Parerea ta era cea justa, orice alta parere [ . ] extravaganta, anormala. Si increderea ta in tine era asa de mare, incit nu simteai nevoia sa ramii consecvent pentru a avea dreptate [ . ]. Ai luat in ochii mei caracterul enigmatic al tiranilor [ . ]. Traiam mereu rusinat [ . ]. Lumea mi se parea divizata in trei: o parte in care traiam ca sclav, [ . ] supus unor legi pe care nu eram capabil sa le respect, alta foarte indepartata, in care traiai tu, ocupat sa guvernezi [ . ] si o a treia, unde traiau toti ceilalti, fericiti, scutiti de porunci si de ascultare.”

Dar trimis mamei sale - Julie Lowy - pentru a fi predat, aceasta il inapoiaza, asa ca destinatarul nu va lua cunostinta de analiza plina de reprosuri a relatiilor dintre tata si fiu. Sentimentul de teama si umilinta in urma dojenilor tatalui din pricina pasivitatii si nevredniciei sale explica mult din psihologia scriitorului, cum reiese clar din aceasta scriere importanta.



Din 1921, din cauza bolii sale – o tuberculoza pulmonara, starea sa de sanatate se agraveaza, iar viata lui Kafka de aici inainte consta din sederi in diferite statiuni climaterice, cu intoarceri sporadice la Praga.

Asprimile iernii berlineze din 1923-1924 intensifica tristetea in fata spectacolului dezolant al mizeriei din acele momente culminante ale inflatiei. Kafka sufera privatiuni, pensia fiindu-i redusa de devalorizarea continua si vertiginoasa a banului. Dupa violente accese de febra, se vede obligat sa ceara ajutorul familiei. Unchiul sau meidc, vine sa-l ingrijeasca. Kafka o sileste pe Dora sa arda in prezenta sa o seama de manuscrise.



In martie 1924, Brod il aduce la Praga. Intoarcerea la familie e resimtita ca o infringere. Cum starea sa se inrautateste rapid, e transportat la diverse sanatorii. Din pricina durerilor in laringe, abia mai poate minca si se intelege cu vizitatorii prin biletele. Primeste raspuns negativ de la tatal Dorei, la cererea sa in casatorie.

In preziua mortii, Kafka scrie o scrisoare lunga catre parinti, evocand o multime de amintiri. Sintindu-si sfirsitul, ii cere doctorului Klopstock imperios morfina care i se refuzase: “Omoara-ma, altfel esti un ucigas!”



Moare la 3 iunie 1924.











Universul operei





Opera prozatorului este formata din:



a) nuvele care anticipa, prin eroi, tema si forma epica, universul absurd al romanelor ulterioare.





In Verdictul, spre exemplu, autorul prezinta drama senilitatii unui tata care isi acuza fiul de ingratitudine, in ciuda afectiunii acestuia, rostind profetic verdictul: “Te osandesc la moarte prin inec”. Kafka alege, astfel, o evolutie epica ce ii permite cititorului sa-l urmareasca pe fiu intr-o transa paralela existentei, aruncandu-se in valurile raului din apropiere si rostind, ca un fel de disculpare: “Dragi parinti, v-am iubit totusi mereu”. Daca textul anterior propunea lectorului un timp de absurd ce continea ideea de fatalitate prezisa intocmai ca in tragediile grecesti, nuvela Metamorfoza dezvaluie un absurd de factura fantastica, prezentat cu mijloacele grotescului. Axata pe o drama a transformarii, proza in discutie retine prin incredibilul metamorfozei unei entitati umane intr-un oribil miriapod. Accentul nu cade insa pe revelatia eroului sau pe imposibilitatea acestuia de a-si accepta noua formula de existenta, ci de faptul ca autorul isi sileste personajul sa evolueze in mediul preexistent transformarii si linga aceiasi oameni, carora le starneste incontinuu repulsia. In Colonia penitenciara, atentia cititorului este polarizata intr-o maniera inedita de executie, absurdul constand aici in sistemul justitiar artificial conceput si pus in practica printr-o masina speciala de tortura. Orice vinovat era pedepsit cu ajutorul unei grape de sticla, care scria vina pe trupul osanditului.



b) romane care propun, in literatura secolului al XX-lea, parabola absurda, avand in comun intelegerea vietii ca farsa tragica.



Castelul (1926) este construit in intregime pe schema dramei inaccesibilitatii, tradusa alegoric prin opozitia ideal – realitate. Personajul central al cartii, arpentorul K., renunta deliberat la lumea cunoscuta pentru a accede intr-un fel de Mecca, taram promis al absolutului, simbolizat in roman de imaginea castelului.

America (1927) propune o alta drama, a culpabilitatii, dezvoltata nefiresc nu din asumarea unei greseli, ci din inducerea unei stari de vina. Eroul romanului, un pribeag pedepsit de parinti pentru o vina existenta mai mult in imaginatia lor, se initiaza in modul de viata american, sfarsind prin a fi o victima perfecta a familiei care-i hotaraste exilul, a autoritatilor carora nu li se poate supune si a lui insusi, intrucit calatoria nu-i reveleaza nici o aptitudine de luptator.

Procesul (1925) apare chiar de la prima lectura ca o parabola a sanctiunii omului prin destin, iar aceasta devine sursa principala a absurdului cartii. Si acest roman dezvaluie o drama, a vinovatului fara vina, a existentei percepute ca farsa absurda.



c) memorialistica, formata din insemnari si scrisori reunite in volumul al VI-lea din editia operelor complete (1937), cu titlul Jurnale si scrisori.





Procesul



Procesul este o carte despre o lume din care lipseste certitudinea. Actiunea incepe si se dezvolta sub semnul indoielii, al supozitiei extinse la toate nivelurile. Prima fraza din roman consemneaza un amanunt care socheaza prin continutul sau nefiresc si prin lipsa de precizie si cauzalitate: “Pe Josef K. il calomniase pesemne cineva, caci, fara sa fi facut nimic rau, se pomeni intr-o dimineata arestat”. Asadar, cititorul ia act de faptul ca un strain ii spune protagonistului cartii ca este arestat, il ridica si ii cere lucrurile pe motiv ca la magazine n-ar fi in siguranta. Arestul are loc exact in dimineata in care Josef K. implineste 30 de ani. K. imediat este dus in salon, unde, spre surprinderea lui, doi paznici ii mincau micul dejun. Ei il anunta ca este arestat, dar cu toate acestea poate sa mearga liber la servici. Fara a iesi din perplexitate, eroul se intoarce in camera sa, iar incepind cu a doua zi isi continua viata normala de prim-procurist la o mare banca.

Josef K. este trimis – fara explicatie – sa caute tribunalul, unde urma sa i se ia intr-o duminica primul interogatoriu. Batand la toate usile si intrebind la intamplare de tamplarul Lanz, K. realizeaza ca birourile tribunalului se afla in podul unei cladiri cu apartamente si camere de inchiriat. Aspectul acestei cladiri era deplorabil, avind un aspect saracacios si mizerabil. Aflarea justitiei intr-o asemenea cladire ii dadea lui K. si mai mult dezgust fata de ea, dar totodata ii dadea mai multa siguranta. Dupa ce gasi camera in care urma sa fie interogat, de asemenea ramase frapat de cele vazute:



“K. crezu ca nimerise la o intrunire publica. O multime de oameni, cit se poate mai feluriti, umpleau o incapere nu prea mare, cu doua ferestre, inconjurata, la mica distanta de tavan, de-o galerie intesata si ea de lume, si unde spectatorii nu puteau sa stea decit incovoiati, cu cefele si spinarile lipite de plafon. [ . ] Multi dintre ei isi adusesera perne, pe care si le pusesera intre cap si plafon, ca sa nu-si loveasca testele.”



De asemenea si imbracamintea celor prezenti il deruta:



“Cei mai multi dintre ei erau imbracati in negru si purtau redingote lungi, de ceremonie, care le atirnau lalii pe corp. Pe K. numai imbracamintea aceasta il deruta; daca n-ar fi fost ea, s-ar fi crezut la o intrunire politica de cartier.”



Desi K. sperase ca primul interogatoriu va fi si ultimul, totusi in urma interogarii fusese dezamagit, fiindca judecatorii i-au spus ca doar si-a complicat si mai mult situatia, si ca el nu realizase ce sansa a ratat:



“- Vreau numai sa-ti atrag atentia, ii spune judecatorul, ca astazi te-ai pagubit singur, fara sa-ti dai seama, de avantajul pe care un interogatoriu il reprezinta oricand pentru un arestat.

K. rase, privind spre usa.

- Banda de golani! Striga el, va daruiesc toate interogatoriile!”



Judecatorii stabilisera cu el ca interogatoriile vor avea loc duminicile, pentru ca sa nu-i incurce cu nimic in desfasurarea activitatii sale profesionale. In urmatoarea duminica, cind sosise, aflase spre surprinderea sa ca nu va mai avea loc un nou interogatoriu. Atunci avusese ocazia sa-l intilneasca pe proprietarul camerii in care se faceau interogarile si fiind invitat de acesta sa urce in podul cladirii, acolo unde erau biruorile judecatii, K. ramasese din nou dezgustat de cele vazute, ba chiar mai mult, pina la urma i se facuse rau din cauza aerului inchis si atmosferei sufocante, incit fusese nevoit sa fie scos afara de doi functionari ai judecatii, care ajunsi la scarile care faceau legatura dintre ultimul etaj si pod, incepusera lor a li se face rau de aerul curat pe care il inspirau. Deci se produce un paradox: invinuitiii se sufoca si li se face rau in “Judecatoria” propriu-zisa, iar functionarilor acestei institutii li se face rau in afara ei. Iata o mica descriere a atmosferei care predomina in birourile “Judecatoriei”:







Descarca referat

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }