Dimitrie Cantemir

La implinirea a trei sute de ani de la nasterea lui Dimitrie Cantemir, unul dintre urmasii sai in cultura romana contemporana, Constantin Noica, ii inchina eseul Memoriu catre cel de sus sau Modelul Cantemir[1]. Se evidentiau cu acest prilej raporturile marelui carturar cu neamul sau, infierat in Descriptio Moldaviae pentru absenta preocuparilor carturaresti, si de care in final de viata se disociase, atribuindu-si o origine fantezista. Adesea nemultumit de supusii lui, domnitorul efemer al Moldovei isi criticase pana si limba materna, saraca in termeni abstracti si cu o topica care menaja gandirea lenesa. El credea a descoperi astfel firea unui neam care, in afara de dreapta credinta si de ospitalitate, era inrobit de vicii si defecte morale, precum: lene, betie si iutime.

Cu toate ca la sfarsitul vietii, suparat pe ai sai, Dimitrie Cantemir reneaga vechea familie de razesi de pe malurile Prutului a tatalui si isi inventeaza origini asiatice, proclamandu-se descendent al lui Timur Lenk, in opinia lui Constantin Noica el reprezinta, prin intreaga sa opera, modelul omului de cultura roman. Aflata la rascrucea marilor imparatii, vii sau moarte, creatia sa este o sinteza originala de stiinte si arte, de expresii artistice orientale si occidentale. Domeniile de activitate creatoare in care se afirma printul savant ii ilustreaza polihistorismul, varianta rasariteana a ceea ce, peste numai cateva decenii de la disparitia sa, se va defini drept enciclopedism rationalist si iluminist in Occident.

In opinia lui C. Noica, polihistorismul s-a infatisat in cultura noastra in trei ipostaze: creator, ca in cazul lui Dimitrie Cantemir, B. P. Hasdeu, Mircea Eliade, lautarism a toate stimulator, ca in cazul lui Nae Ionescu si Nichifor Crainic, antilautarism a toate negator, ilustrat de Emil Cioran sau Alexandru Elian. Dimitrie Cantemir, polihistorul creator, este o personalitate simbol a romanimii de la sfarsitul evului mediu, legata sufleteste de geografia natala si de istoria straveche, in ciuda afirmatiilor incriminatoare cu privire la caracterul neamului sau si a disocierilor de locul nasterii. De altfel, peste aproape doua sute de ani, la inceputul veacului al XX-lea, reprosurile lui Dimitrie Cantemir adresate alor sai isi demonstrau valabilitatea. Romanii apareau in fata strainilor cu aceleasi calitati si defecte morale infierate de exigentul lor domn, cu secole in urma. Astfel, obligat a-si recunoaste neputinta in a-i mobiliza si responsabiliza pe romani, unul dintre francezii, care i-a cunoscut si le-a scuzat defectele, nota cu resemnare ca: "nous sommes ici aux Portes de l'Orient où tout est pris à la légère"[4].

C. Noica recunoastea, in eseul citat, ca "noi, romanii, peticim gandirea tot timpul". Iar daca, prin absurd, Romania ar disparea de pe harta lumii, nu s-ar pierde nici o pagina din istoria ei culturala, deoarece pe Dimitrie Cantemir si l-ar disputa rusii si turcii, pe Constantin Brancusi, americanii, pe Emil Cioran, francezii. Ceea ce nu ar putea fi reclamat de altii ar fi limba, de obarsie latina, supravietuitoare in mod miraculos intr-un spatiu slav si ortodox. Nascut in ziua de Sfantul Dumitru, 26 octombrie 1673, in familia lui Constantin Cantemir[5], Dimitrie studiaza in tara cu Ieremia Cacavelas, carturar format in scolile Europei centrale, din Lipsca si Viena, iar intre 1688-1691, la Academia Patriarhala Ortodoxa din Constantinopole, unde a fost remarcat de catre unul dintre marii profesori ai acestei institutii, Ilie Miniat. Copilaria, adolescenta si prima tinerete si-a petrecut-o la Constantinopole, unde ajunge sa fie inchis de catre turci . Dupa o scurta domnie in adolescenta, recucereste tronul Moldovei, abia in 1710, hotarat sa se alieze cu rusii, in dauna Portii Otomane. Planul sau a fost zadarnicit dupa infrangerea de la Stanilesti, fiind obligat a se exila pana la sfarsitul vietii in Rusia. Cativa ani mai tarziu, ramane singur la curtea tarului: suita numeroasa de boieri moldoveni revine in tinuturile natale iar sotia, Casandra, fiica lui Serban Cantacuzino, isi gaseste sfarsitul. Boierii moldoveni, care nu se adaptasera spatiului slav, reusesc dupa mai multi ani de peregrinare sa se reintoarca acasa, reprosandu-i principelui exilat autoritaritatea, lipsa de intelegere si ambitiile nemasurate. Ascensiunea lui Dimitrie Cantemir in ierarhia aristocratiei tariste a fost anevoioasa si inceata. Abia cu patru ani inainte de a-si gasi sfarsitul, in 1719, el a deve­nit sfetnicul lui Petru I. In plina efervescenta creatoare si stiintifica, la numai 50 de ani, se stinge din viata. Ramasitele lumesti au fost mai intai inhumate in Rusia si aduse in anul 1935 la Biserica Trei Ierarhi din Iasi.

Dimitrie Cantemir a avut o viata de aventura militara si intelectuala, asemenea personalitatilor europene din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. Implicat in comploturi politice periculoase vizand atat destinele Tarilor Romane cat si al altor tari ale Europei centrale si de sud, el a dovedit multa iscusinta diplomatica si aptitudinea de a dialoga cu elitele intelectuale si politice ale timpului. Iata portretul schitat de un contemporan, care isi marturisea incantarea de a-l fi cunoscut: "Acest domnitor era mic de statura, cu trupul slefuit in chip delicat, barbat frumos, grav si cu infatisare asa de placuta, cum n-am vazut niciodata in viata mea. Era politicos, afabil, cu conversatie blanda, politicoasa, curgatoare, vorbind latineste in chip ales, ceea ce era foarte placut pentru cei ce vorbesc aceasta limba si care aveau bucuria de a se intretine cu acest principe".

Peste veacuri, G. Calinescu, ii face un portret memorabil: "Figura lui, umbrita pana azi, e a unui om superior. Voievod luminat, ambitios si blazat, om de lume si ascet de biblioteca, intrigant si solitar, manuitor de oameni si mizantrop, iubitor de Moldova lui dupa care tanjeste si aventurier, cantaret in tambura tarigradean, academician berlinez, print rus, cronicar roman, cunoscator al tuturor placerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este Lorenzo de Medici al nostru"[7].

Principalele lucrari ale lui Dimitrie Cantemir sunt:

1. Divanul sau Galceava Inteleptului cu Lumea sau Giudetul Sufletului cu Trupul, eseu de morala, in limbile romana si greaca,
2. Sacro-Sanctae scientiae indepingibilis imago , eseu de metafizica, in limba latina,
3. Compendiolum universae logices institutionis , tratat de logica, in limba latina,
4. Ioannis Baptistae van Helmut physices universalis doctrina , culegere de texte de fizica referitoare la originea naturii, in limba latina,
5. Tarifu ilmi musiki ala veghi maksus , tratat de muzica turca,
6. Istoria ieroglifica, roman politic si alegoric,
7. Monarchiarum physica examinatio , lucrare de diplomatie, in latina,
8. Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae , descriere geografica si istorica, in latina,
9. Incrementa atque decrementa Aulae Otomanicae tratat de istorie in limba latina,
10. Vita Constantini Cantemyrii cognomeno senis, Moldaviae principis , o istorie si genealogie de familie, in latina,
11. Minunata revolutie a dreptatii lui Dumnezeu asupra familiei vestitilor Cantacuzini din Tara Romaneasca si a Brancovenilor, memorial istorico-politic, scris in limba rusa,
12. Loca obscura in Cathehisi quae ab anonymo authore slaveno idiomate et Pervoe ucenie otrokom intitulata est dilucidata autore Demetrio Cantemirio , lucrare religioasa, in latina,
13. Curanus. Kniga sistema ili sostoianie muhamedanskaia religii , lucrare de teologie care ia in discutie profetia, in rusa;
14. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, un tratat de istorie a romanilor, neterminat, scris initial la cererea Academiei din Berlin sub forma unui compendiu in latina.

Asadar, in limba romana, Dimitrie Cantemir a redactat trei lucrari, in diverse domenii literar-stiintifice: Divanul sau Galceava Inteleptului cu Lumea, tratat de morala publicat in tinerete, 1698, dintr-o fireasca dorinta de a egala prin eleganta si maiestrie tipariturile din Tara Romaneasca, Istoria ieroglifica, roman politic si alegoric, din 1705, ramas in ma­nuscris, si Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, tratat de isto­rie romaneasca. La tezaurul acestor lucrari se pot adauga cele pe teme ro­manesti: Descriptio Moldaviae, Vita Constantini Cantemyrii, redactate in latina, si Minunata revolutie a dreptatii lui Dumnezeu, elaborata in rusa.

Asemenea stolnicului Constantin Cantacuzino, Miron Costin, Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanu[18], personalitati romane de la sfarsitul de secol al XVII-lea si inceputul celui de-al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir are destinul specific aristocratului carturar, care doreste sa-si ridice propriul neam la inaltimea aspiratiilor sale. Militar si diplomat iscusit, intelectual rafinat, mistuit de patima cunoasterii si cetatean al unei utopice republici universale culturale, el si-a petrecut din cei cincizeci de ani doar 16 ani printre romani, traind 22 de ani la Constantinopole si 12 ani in Rusia.