 |  |
|
DESCRIEREA VOCALELOR LIMBII ARABE
Sistemul vocalic al limbii arabe literare este limitat la trei timbre vocalice: a, i, u. Aceste vocale pot fi scurte si lungi. In grafia araba curenta vocalele scurte nu sunt notate. Utilizarea semnelor numite arakat pentru notarea acestor vocale a fost determinata de necesitatea de a fixa pronuntia exacta a unui cuvant sau a unui text, iar in timpurile moderne de nevoile invatamantului
Aceste semne, care ulterior au fost folosite si pentru notarea vocalelor scurte, apar notate deasupra sau dedesubtul consoanelor ce le preced in pronuntie. Ele poarta numele de: fat a, pentru a¸ notata َ- , kasra pentru i, notata ِ- si amma pentru u, notata ُ- . Absenta unei araka dupa o arf "litera" a fost marcata prin semnul numit sukūn ˚, care noteaza consoana propriu-zisa.
Probabil ca aceste trei arakat au notat doar regiuni articulatorii, in practica, in raport cu ambianta consonantica si cu rostirea regionala specifica, existand variatiuni de timbru, care insa nu au avut nici o importanta pentru sens . In vecinatatea emfaticelor, de pilda, a tinde spre a, i tinde spre e, iar u tinde spre o. Rostirile 'oktob "scrie!" si 'akrem "onoreaza!" nu creeaza opozitii cu 'uktub si respectiv 'akrim din limba literara si nici yaktob si yekteb cu yaktub "el scrie".
Din punct de vedere fiziologic vocalele sunt sunete deschise, in sensul ca la emiterea lor curentul de aer parcurge faringele si cavitatea bucala nestingherit de vreun obstacol.
La articularea vocalelor, deschiderea gurii, numita de foneticieni apertura, variaza, insa, de la un timbru la altul 1: in cazul vocalei a ea este maxima, din aceasta cauza, a fiind socotita vocala deschisa; in cazul vocalelor o si e este intermediara si din aceasta cauza ele sunt socotite semideschise; iar in cazul timbrelor i si u este minima si din aceasta cauza ele sunt socotite vocale inchise. 2
In raport de regiunea in care limba se apropie de palat, vocalele se impart in anterioare sau prepalatale, la a caror rostire limba se apropie de palat la partea anterioara a acestuia (a,e,i), si posterioare sau velare, la a caror rostire limba se apropie de valul palatului (o,u).
Pentru vocalele o si u notam inca o caracteristica - labializarea sau rotunjirea, adica rostirea lor cu buzele rotunjite.
In registrul timbrelor vocalice arabe a fost remarcata preeminenta lui a, care detine in statisticile intreprinse pe texte coranice intre 50 si 60 de procente, urmat de i si u aproape la egalitate, fiecare cu circa 20 de procente.
2. Din punct de vedere al duratei emiterii, vocalele arabe pot fi scurte si lungi: a/a, i/ī, u/ū. Opozitia de cantitate este unul dintre cele mai importante mijloace ale flexiunii interne, avand in limba araba valoare fonologica.
Vocalele ī si ū lungi se noteaza prin semnele vocalelor scurte (kasra, amma), urmate de consoanele apropiate de timbrul lor, numite in aceasta intrebuintare urūf al-madd "litere de prelungire".
1.Prin apertura se intelege nu atat departarea celor doua maxilare cat mai ales departarea limbii de cerul gurii (palat).
2 Am introdus in discutie, in afara celor trei vocale proprii arabei literare, timbrele osi e, care se intalnesc in idiomurile vorbite contemporane.
- ī lung apare notat prin litera ya' dupa consoana care poarta kasra: سيِرةُ "biografie"; جَمِيلٌ "frumos"; بَرِىءٌ "inocent, nevinovat";
- lung apare notat prin litera waw dupa consoana marcata cu amma:سُورٌ "zid, perete"; مَسْؤُولٌ "responsabil"; طُيُورٌ "pasari";
- a lung se noteaza prin 'alif madda "el a mers"; مائِدةُ "masa". Mai rar, a lung apare notat in pozitie finala si prin 'alif maq ra "la"; "pe"; المُسْتَشْفَى "spitalul"; "baiatul".
* *
Vorbind in general despre sistemul fonetic al limbii arabe literare trebuie remarcat contrastul dintre numarul mare al consoanelor (28) si numarul mic al vocalelor (3). Preeminenta consoanelor este evidentiata de altfel si de faptul ca doar scrierea lor este obligatorie, in vreme ce notarea semnelor vocalice a fost si continua sa fie facultativa.
Initial nu au existat semne pentru notarea vocalelor scurte, marcandu-se doar vocalele lungi si diftongii prin folosirea a trei litere care au fost cele mai apropiate de ele ca sunet: alif (fara hamza) pentru a si ya' (alif maq ra); ya' pentru ī si ay; waw pentru ū si aw: عَلَى، إلَى، لاَ، فِي، كَيْ، ذُو، لَوْ .
Acest referat nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte referate despre:
|
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Referate similare:
|
Cursuri |
Cauta referat |