Tipuri de manageri si stiluri de management

TIPURI DE MANAGERI SI STILURI DE MANAGEMENT

Managerii sau leaderii poseda cunostintele, aptitudinile si calitatile necesare

realizarii functiilor managementului, in proportii diferite. In functie de calitatile,

aptitudinile si cunostintele de care dispun, managerii se incadreaza in anumite tipuri si abordeaza in mod diferit procesul de management.

Prin tip de manager se intelege ansamblul caracteristicilor principale

referitoare la cunostintele, aptitudinile si calitatile proprii unui grup de manageri, care prezinta aceeasi abordare a procesului de management.

Unui tip de manager ii corespunde un anumit stil de management sau de

leadership, constand in manifestarea caracteristicilor tipului de manager in relatiile cu subordonatii, colaboratorii si superiorii.

In literatura de specialitate, tipurile de manageri si stilurile de management

sunt prezentate in diferite variante.

Daca ne referim la tipurile de manageri, in functie de criteriile avute in vedere de catre autori, intalnim: organizator, participativ, intreprinzator, realist, maximalist, birocrat, paternalist, oportunist, demagog, tehnocrat, utopist modernist, autocrat, democrat, colegial etc.

Dupa autorul american R. Likert  exista patru sisteme (stiluri) de

management, si anume:

- Sistemul 1- stil autoritar-explorator, caracterizat prin conducerea pe baza de constrangere si frica, comunicarea la varf, deciziile sunt luate si impuse de

manager, fara consultare, managerii si subordonatii sunt foarte indepartati din

punct de vedere psihologic.

- Sistemul 2- stil autoritar-paternalist, caracterizat prin conducerea prin

recompense, dar deciziile sunt luate le catre managerii de nivel superior, doar

unele minore sunt delegate subordonatilor, informatiile de la baza catre varf

(ascendente) sunt cele care convin sefului, subordonatii raman integral supusi

sefului.

- Sistemul 3- stil consultativ, se caracterizeaza prin faptul ca conducerea comunica,intr-o anumita masura, si se consulta cu subordonatii, dar deciziile importante se iau tot de managerii de nivel superior.

- Sistemul 4- stil participativ, se caracterizeaza prin comunicarea cu subordonatii si participarea acestora la luarea deciziilor. Comunicarea se realizeaza usor in ambele sensuri, pe verticala si pe orizontala, superiorii si subordonatii sunt

apropiati din punct de vedere psihologic. Conducerea fixeaza obiectivele si

lucreaza strans cu subordonatii pentru a-i stimula in realizarea performantelor.

Motivarea se realizeaza si prin acordarea de recompense materiale.

O abordare a stilului de management facuta de Blake si Mouton, ia in

consideratie doua variabile, orientarea leaderilor spre productie si orientarea spre

oameni (subordonati), pe baza carora este construita o grila manageriala.

Aceasta abordare bidimensionala delimiteaza, cu ajutorul grilei cu 81 de

patrate, cinci tipuri si stiluri manageriale, avand in vedere cele doua criterii.

Ulterior, dezvoltand aceasta teorie, specialistii romani de la Centrul de

Management si Transfer de Tehnologie, folosind drept variabile: performantele in

restructurarea economica a firmei si preocuparea pentru problemele personalului

(parteneriatul social), desemneaza 5 tipuri de manageri si le realizeaza portretele

robot.

1 Interes minim pentru productie si subordonati (managerul nu se implica in

realizarea obiectivelor majore ale firmei).

2. Interes minim pentru productie si foarte ridicat pentru oameni.

3. Interes ridicat pentru productie si foarte redus pentru oameni.

4. Interes moderat, atat pentru productie, cat si pentru oameni.

5. Interes deosebit, atat pentru productie, cat si pentru rezolvarea problemelor

subordonatilor.

Corespunzator acestor stiluri, portretele robot ale managerilor, creionate de

specialistii de la CEMATT, sunt:

1.Managerul incompetent:

- nu se ocupa de nimic important si nemultumeste pe toata lumea;

- nu are nici-o strategie, sau adopta strategii nerealiste;

- lipsa de curaj si de initiativa; nu-si asuma riscuri;

- nu se adapteaza la schimbarile mediului ambiant;

- usor coruptibil.

2. Managerul populist:

- nu are un management strategic,

- acorda prioritate rezolvarii unor pretentii salariale;

- tergiverseaza disponibilizarile de personal, chiar daca conditiile concrete ale

firmei, impun aceasta actiune;

- apeleaza al imprumuturi mari pentru salarii, nerespectand corelatiile fundamentale

dintre indicatorii economici, dintre productivitate si salarii.

3. Managerul autoritar:

- acorda atentie deosebita restructurarii;

- managerul are o experienta bogata si o personalitate solida;

- este competent profesional;

- da dovada de corectitudine, severitate, exigenta, seriozitate fata de salariati,

- urmareste maximizarea profitului;

- dezinteres pentru problemele sociale;

- disponibilizeaza personalul cand este cazul;

- este dispus sa-si dea demisia daca nu poate sa-si exercite stilul de management.

4. Managerul participativ-reformist:

- considera ca poate realiza restructurarea din mers, cu asigurarea unui parteneriat al salariatilor, care pot fi convinsi ca ceea ce se intreprinde este in interesul lor;

- spirit inovator, creator;

- capacitate ridicata de antrenare;

- disponibilitate pentru comunicare;

- flexibilitate in situatii de criza sau conflict de munca;

- strategii clare;

- ia masuri preventive de evitare a crizelor.

5. Managerul conciliator:

- realizeaza compromisuri intre cele doua tendinte considerate contrarii, intre

preocuparea pentru productie si cea pentru oameni,

- realizeaza performante medii in ambele directii;

- apeleaza la strategii de supravietuire si la o conducere abila, de pe o zi pe alta;

- manifesta abilitate in situatiile conflictuale, initial face concesii in fata

sindicatelor, dupa care devine mai dur;

- are tendinta spre o transparenta mai redusa sau spre manipularea sindicatelor.

O abordare tridimensionala (W. Reddin), avand ca variabile trei caracteristici ale unui manager, respectiv preocuparea pentru sarcini, preocuparea pentru contacte umane si preocuparea pentru randament, desemneaza ca tipuri de manageri (si stiluri de management): negativ, birocrat, altruist, promotor, autocrat, autocrat cu bunavointa, oscilant, realizator.

In anumite conditii si temporar, un manager poate sa practice un stil de

conducere care nu-i este propriu; de exemplu un manager de tip participativ-reformist poate sa abordeze un stil autoritar fata de anumiti subordonati, care nu isi realizeaza sarcinile, in mod repetat. De altfel, trebuie retinut faptul ca tipologia managerilor s-a realizat pe baza caracteristicilor, aptitudinilor si comportamentului predominant al acestora, dar, in exercitarea atributiilor lor, managerii trebuie sa tina cont de situatiile concrete, de calitatile, aptitudinile si comportamentul fiecarui subordonat.

Stilurilor de management le corespund stiluri de leadership, care au in vedere,in special, dimensiunea umana, respectiv capacitatea de a determina implicarea membrilor grupului in realizarea sarcinilor.

In ultima perioada au aparut si conceptii si delimitari de tipuri de antimanageri,

cum sunt: arogant, exploziv, abraziv, fricos, infidel.