Status social

Status social

Prin socializare, individul invata sa exercite anumite actiuni sociale, sa interactioneze cu altii si ajunge sa ocupe anumite pozitii in cadrul societatii. Astfel spus, in cadrul structurii sociale, indivizii detin anumite statusuri si joaca anumite roluri.

Statusul reprezinta pozitia ocupata de o persoana sau un grup de persoane in societate, avand determinare atat pe orizontala, in ceea ce priveste reteaua de contacte si schimburi cu persoane avand acelasi nivel social, cat si pe verticala, vizand relatiile cu persoane aflate in pozitii superioare sau inferioare in ierarhia sociala.

Statusul social este, asadar, treapta pe care se afla un individ intr-o structura sociala si reflecta tipul de apreciere asupra lui data de catre ceilalti membri din structura. Fiecare om este evaluat in functie de pozitia ocupata in cadrul structurii din care face parte.

Recunoasterea status-ului depinde atat de personalitatea individului, cat si de normele si valorile specifice structurii sociale din care face parte. (ex. medic/dar si membru al celei mai inalte asociatii stiintifice din lumea medicala).

Fiecare individ detine o multitudine de statusuri si trece mereu de la un status la altul.

Atribuirea statusurilor se face in raport cu sexul, varsta, nationalitatea, rasa, religia sau clasa sociala.

Socializarea statusurilor prescrise incepe foarte timpuriu. Inca de la nastere, in majoritatea societatilor, copiii sunt socializati diferentiat in raport cu sexul. Prima diferentiere simbolica apare in culoarea cu care sunt imbracati baietii si fetele. Ulterior jocurile pe care le practica fetele, jucariile pe care la folosesc sunt diferite de cele ale baietilor. In mod traditional fetele sunt socializate pentru a detine statusuri de mame, sotii, gospodine, in timp ce baietii sunt socializati in raport cu alte asteptari sociale; ei trebuie sa dea dovada de forta, curaj si fermitate.

Atribuirea statusurilor in functie de sex se face pe baza unor modele culturale, in temeiul normelor sociale dominante. Spre exemplu in unele societati, pregatirea hranei este o activitate exclusiv feminina, in altele predominant masculina; in unele societati activitatea agricola este exercitata predominant de catre barbati, in altele, de catre femei;

Atribuirea statusurilor in functie de varsta se face in societate in raport cu categoriile de varsta (copii, adolescenti, adulti si batrani). Societatea atribuie fiecarui individ un anumit status in functie de varsta pe care o are. Importanta statusurilor de varsta s-a schimbat pe masura modernizarii societatilor. Societatile moderne sunt mult mai putin riguroase,  comparativ cu cele traditionale, in prestabilirea statusurilor in functie de varsta.

In societatile moderne, trecerea de la varsta de adolescent la cea de adult este mai putin marcata si nu mai constituie obiectul unui control comunitar. In prezent, batranii sunt marginalizati social in majoritatea societatilor. Dupa iesirea la pensie ei isi reduc brusc importanta statusului social. Societatile moderne au dezvoltat meritocratia - un sistem social in care statusul este prescris in raport cu meritul, care este masurat prin performante educationale si profesionale.

Statusul dobandit se contureaza si se obtine de catre individ in cadrul competitiei cu ceilalti membri ai societatii care aspira la el (exemplu de statusuri dobandite: student, director, actor economist etc.).

Dobandirea unui status se face prin eforturi personale si este insotit de anumite costuri personale, intrucat obliga individul la alegeri multiple: cariera scolara, ocupationala, relatii cu prietenii, loc de rezidenta etc. Dobandirea unui nou status este asociata cu schimbari in raport locuinta, grupul de prieteni, relatiile sociale, raporturile cu rudele, inclusiv cu distantarea fata de parinti.

Un tip special de status este status-ul fundamental. Varsta, sexul si, in anumite conditii - ocupatia, sunt status-uri fundamentale. In virtutea acestui status, societatea, membrii acesteia, asteapta de la noi un anumit comportament. Intr-un fel se manifesta cerintele legate de actiunile si abilitatile unui copil (conformarea la regulile sociale, inocenta, puritate) si in cu totul alt mod este perceput adultul, judecat, in principiu, prin asumarea responsabilitatilor sociale, competenta profesionala si sociala.

Statusul profesional este cel mai important in societatile moderne, divizandu-se in:

statusuri formale (oficiale, distribuite conform cu organigrama)

informale (dobandite pe baza caracteristicilor persoanei)

Statusul formal face diferenta intre gradul de autoritate conferit de organizatie angajatilor si se exteriorizeaza printr-un set de simboluri:

titluri profesionale

avantaje suplimentare

posibilitatea de a desfasura o munca placuta

conditii de lucru luxoase

Statusul informal vizeaza prestigiul obtinut de angakati pe baza unor trasaturi necerute expres de organizatie:

angajatii in varsta si cu mai mare experienta sunt perceputi cu un status mai inalt decat ceilalti colegi

cei care au capacitati speciale au de asemeni un status mai inalt

femeile si persoanele apartinand unor grupuri minoritare sunt valorizati mai putin

Dobandirea unui status profesional mai inalt se face pe mai multe cai:

experienta castigata

trecerea prin posturi de suport mai putin prestigioase, care ofera posibilitatea dobandirii de experienta

concursuri sau numiri in posturi noi

carlitati exceptionale

status privilegiat al familiei individului, relatii sociale de suport, interventii de sustinere in momentul avansarii

Schimbarea statusului profesional implica si schimbarea statusului economic (venituri si prestigiu social). Totodata, statusurile partiale ale unei persoane pot fi congruente sau incongruente, putand genera conflicte (statusul profesional cu cel familial), iar pozitiile ierarhice intermediare determina conflicte intersatus, depasite doar prin modul in care persoana isi percepe propriul status.

Fiecare individ detine o multitudine de statusuri care se asociaza intre ele si formeaza un ansamblu denumit status global Tendinta generala a oricarui individ este de a asocia statusurile pe care le detine, de a evita orice conflict intre ele, de ale face congruente. Conflictele sau incongruenta de status se manifesta intre componentele profesionale, familiale, economice, politice, sociale etc. ale statusului global.

Conflictul intre diferitele statusuri provoaca la nivelul individului un anumit sentiment de insecuritate sau de culpabilitate, care se poate compensa fie printr-un conformism accentuat, fie prin revolta. Inconsistenta statusurilor pot crea confuzie. Sotul si sotia au , de regula, varste apropiate. Statusul de sot batran si de proaspat tata sunt considerate statusuri incongruente.