Raportul psihologie medicala si clinica –
psihologie
Psihologia medicala se
dezvolta azi din intrepatrunderea cu alte domenii de cunoastere
si cercetare cum ar fi: psihopatologia, psihologia holistica si
antropologia, psihanaliza si psihologia dinamica, cronobiologia,
etologia, sociologia, psihologia experimentala si neurofiziologia. Cu
fiecare din aceste domenii psihologia medicala are legaturi biunivoce
si face un schimb continuu de informatii. Ea este legata de
domeniul psihologiei generale prin aspectele legate de comunicare, aspectele
legate de psihologia dezvoltarii, aspectele legate de personalitate.
Psihologia medicala este legata de psihologia sociala in cele mai
diverse moduri de la relatia sociologica medic-pacient la impactul profesiunii medicale cu alte
profesiuni conexe – medici, farmacisti, biologi, chimisti, de la
modelul biopsihosocial al bolii la modelele terapeutice privind lumea medicamentului (psihologia reclamei,
marketing) la calitatea vietii ca
indicator modern de apreciere a interventiei terapeutice si a
activitatii medicale, de la interrelatiile existente in
interiorul institutiilor de asistenta la atitudinea mass-mediei fata
de boala si suferinta.
De asemenea
este legata de domeniul psihologiei
diferentiale care folosind metodele psihometrice, testologia
si psihodiagnoza se incadreaza in principiile generale de evaluare,
etalonare si diagnoza.
O interesanta si fundamentala
legatura a psihologiei medicale ni se pare cea care se poate stabili
cu psihologia
morala. Aceasta are in viziunea lui Enachescu C (2002)
ca obiect atat Eul cat si SupraEul si isi concentreaza
studiul sau asupra cunoasterii valorilor morale prin care persoana
isi construieste propriile sentimente morale fiind complementara
in acest fel psihanalizei. Psihologia morala cauta sa
inteleaga natura individului din punct de vedere sufletesc si
moral si sa-i raspunda dilemelor legate de sensul vital
si destin. Ea reface unitatea dintre prezenta corporala ca
exterioritate si interioritatea reprezentata de
constiinta si sentimentul moral. Cautand sa
inteleaga persoana aflata in suferinta psihologia
morala ofera salvarea nu doar ca reparatie ci si ca
psihoterapie. A-l sprijini pe cel aflat in suferinta are nu doar
semnificatia unui ajutor si a unui suport moral ci este si o
contributie la restaurarea sa.
