Lege si explicatie in psihologie

Lege si explicatie in psihologie

O stiinta isi legitimeaza propriul statut prin existenta legilor, adica a acelor raporturi necesare, esentiale, repetabile, generale si obiective intre fenomenele studiate. Inca de la inceput prezenta legilor psihologiei a fost contestata.

Specificul legilor psihologiei

Cei care au contestat legile psihologiei se asteptau sa gaseasca in psihologie legi ca in fizica, mecanica sau alte stiinte exacte, adica legi in care o cauza sa conduca intotdeauna la obtinerea aceluiasi efect, evident in conditii strict determinate. Nu se intelegea faptul ca datorita complexitatii obiectului de cercetare al psihologiei, acest lucru nu este posibil.

Legile psihologiei sunt probabiliste, legi in care un fenomen numit cauza duce numai cu o anumita probabilitate la obtinerea altu fenomen numit efect. Nu este exclus ca aceeasi cauza sa duca la aparita mai multor efecte.(exemple)

Cei care au contestat existenta si caracteristicile legilor psihologiei se asteptau sa gaseasca in psihologie numai legi de tip cauzal. Dar acest lucru nu mai este posibil deoarece insasi notiunea de cauzalitate a suferit o profunda renovare.

In psihologie, unde avem de-a face cu fiinta vie a omului inzestrat cu capacitatea de autoorganizare si autoreglare sunt prezente legi teleologice sau finaliste care privesc efectul voluntar si scopul.

Psihologul francez M.Pradines a evidentiat existenta a trei tipuri de legi:

1. legi de functionare a fenomenelor psihice (ex. legi ale senzatiilor: adaptarea, contrastul, proiectia, ale gandrii, memoriei sau imaginatiei);
2. legi de compozitie, organizare sau structura (legea formei cele mei bune, legea constantei perceptive-Wertheimer)
3. legi de dezvoltare.-legi psihogenetice: legea dezvoltarii stadiale a psihicului copilului_J.Piaget

Cei care au negat legile psihologiei s-au asteptat ca acestea sa fiwe pur psihologice. Realitatea demonstreaza ca ele au conotatii fiziologice, fizicaliste sau sociologice. Este firesc sa fie asa din moment ce psihicul este expresia sintetica si ultimativa a tuturor celorlalte forme existentiale.

Nu caracterul pur sau impur al legilor psihologiei este fundamental, ci existenta legilor ca atare.

Specificul legilor psihologiei provine nu doar din specificitatea obiectului cercetat, ci si dintr-un anume mod de functionare a lor. Actionand concomitent, intretaindu-se unele pe altele, ele isi relativizeaza efectele sau si le restructureaza total.

Specificul descrierii si explicatiei in psihologie

Descrierea joaca in psihologie acelasi rol pe care il joaca si in celelalte stiinte. A descrie un fenomen psihic (un proces, o activitate, o insusire psihica ) inseamna a raspunde mai intai la intrebarea ce este? Si apoi cum se desfasoara fenomenul respectiv?

Pentru ca descrierea sa fie efectuata corect este necesara stabilirea descriptorilor, a criteriilor in functie de care fenomenele vor fi clasificate sau ordonate.

Descrierile sunt de doua tipuri: calitative si cantitative

Descrierile calitative presupun definirea operationala a conceptelor, formularea lor in termeni observabili si actionali. Alaturi de operatinalizarea conceptelor, de traducerea lor in indicatori, descrierile calitative presupun si categorisirea, adica regruparea fenomenelor dupa unul sau mai multe criterii, concomitent cu acceptarea neglijarii tuturor celorlalte deosebiri.

Descrierile cantitative introduc asa cum le arata si numele relatiile cantitative dintre fenomenele studiate afirmand ca unele dispun intr-o mai mare masura de caracteristica considerata. Sunt necesare 2 operatii:

-masurarea: atribuirea unui numar unui obiect sau unei caracteristici a obiectului;

-numararea-atribuirea unei frecvente diferitelor categorii de obiecte.

Explicatia reprezinta o treapta superioara a cunoasterii stiintifice si consta in raspunsul la intrebarea de ce?. Ea urmareste surprinderea dinamicii si interactiunii fenomenelor psihice si a comportamentelor, formularea legilor cauzale, a ipotezelor explicative.

Pentru ca explicatia psihologica sa fie cat mai corecta si mai completa este necesara specificarea sistemului explicativ care consta:

in alegerea variabilelor studiate (retinerea unora si excluderea altora, acestea din urma fiind variabile nonidentificabile);

stabilirea limitelor sistemului (mai ales a acelor variabile exogene care nu sunt explicate prin alte elemente ale sistemului);

largirea sau ingustarea sistemului explicativ.

Tipuri de explicatii in psihologie

J. Piaget descrie urmatoarele modele explicative:

1. reductionismul psihologic: reductionismul intrapsihologic reduce reactiile si conduitele complexe ale individului la un principiu cauzal ce ramane neschimbat in cursul transformarilor . (ex. explicatiile de tip psihanalitic)
2. reductionismul extrapsihologic consta in explicarea psihologicului prin recurgerea la realitati ce depasesc propriile sale frontiere.  Ex: explicatii constructiviste, explicatii de tip comportamentist, centrate pe coordonarea legilor invatarii in sisteme ce vizeaza asimilarea unor conduite noi, explicatii genetice, explicatii abstracte.

Serge Moscovici se refera la urmatoarele modele:

1. modele explicative paradigmatice al caror rol esential este de a propune o viziune globala asupra relatiilor si comportamentelor umane-ex. Teoria campului-Kurt Lewin
2. modele explicative fenomenologice  care isi propun sa descrie si sa explice o familie de fenomene bine cunoscute ( Sherif isi propune sa afle cum si de ce indivizii autonomi avand fiecare propriile lor sisteme de judecati converg spre o judecata comuna, atunci cand sunt in grup).

Desi fiecare dintre aceste modele explicative depinde de specificul fenomenelor si legilor la care se refera, incercand sa le surprinda esenta, nici unul dintre ele nu reuseste sa cuprinda exhaustiv multitudinea fenomenelor si legilor psihologice.