QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

IPOSTAZELE PSIHICULUI










( Dificultatea definirii constiintei provine din faptul ca ea este pura subiectivitate, din acela ca se manifesta in experientele personale nefiind, de regula, accesibila altuia.

SILLAMY- Constiinta este:
( ,,locul senzatiilor si perceptiilor noastre, realitatea subiectiva a acestora;
( ea organizeaza datele simturilor, ne situeaza in timp si spatiu,
( este cunoasterea a ceea ce acompaniaza activitatea spiritului.”
Definitia lui Sillamy sugereaza cu mai mare acuitate intrebarea: ,,ce inseamna a fi constient?”
In vederea clarificarii ei argumentate, o scurta incursiune in istoria psihologiei este necesara.





Dupa Zlate, in definirea constiintei au fost parcurse 3 etape:
prima se inscrie in intervalul de la inceputurile psihologiei stiintifice si pana prin anii ’30;
a doua cuprinde perioada anilor ‘40-’60;
a treia incepe cu anii ’70 si se continua pana in zilele noastre.
Prima etapa. O sistematizare a celor mai semnificative definitii ale constiintei formulate inperioada de inceput a psihologiei se regaseste in lucrarea lui Vasile Pavelcu ,,Constiinta si inconstient”.
Cele mai frecvente raspunsuri date la aceasta intrebare au fost urmatoarele:
( a fi constient inseamna a gandi, a stabili relatii.
,,A fi constient inseamna a gandi” (SPENCER, 1875)
,,Cuvantul constiinta se refera la susceptibilitatea pe care o au partile experientei de a fi puse in relatie si cunoscute.” (JAMES, 1906)
( a fi constient inseama a dispune de capacitatea de a face sinteze.
WUNDT concepea constiinta ca o ,,sinteza creatoare”
( a fi constient inseama a te putea autosupraveghea.
,,A fi constient inseamna a-ti putea povesti experienta, limbajul fiind o calitate structurala a constiintei, o calitate prin care aceasta accede la umanitate . .Constiinta este un ansamblu de reactiuni ale individului la propriile lui actiuni.” (JANET, 1928)
( a fi constient inseamna a te adapta suplu la noile solicitari.
,,Fara o activa adaptare la obiecte, totdeauna noi, ale experientei externe, nu se poate produce constiinta.” (WALLON, 1924)
Toate aceste definitii pun in evidenta implicit sau explicit, si
( Functiile constiintei (relatia
( sinteza
( autosupravegherea


( adaptarea
Numai ca fiecare dintre ele, dupa cum spunea Pavelcu, sunt limitate.
Primele 3 pacatuiesc prin ingustarea nepermisa a notiunii de constiinta, redusa fie la gandire sau la un alt aspect al ei (sinteza), fie la limbaj; ultima largeste extrem de mult sfera notiunii de constiinta aceasta aparand ca fiind identificata cu inteligenta, definita in acelasi mod.
Ar fi mai nimerit, spunea Pavelcu, sa interpretam constiinta ca o activitate de intelegere, pentru ca rolul ei este de a avea intelesuri, de a integra un fenomen intr-un sistem de relatii, de a realiza scindari, diferentieri, opozitii inlauntrul continuturilor, la inceput omogene, pentru a ajunge, in final, la noi sinteze.
Mai productiva ar fi conceperea constiintei ca o functie de supraveghere in loc de autosupraveghere. Viata nostra psihica cuprinde ambele sisteme (Eu si Lumea) intr-un singur act savarsit sub supraveghere.
Constiinta trebuie interpretata nu in termenii generali ai adaprarii, ci ca fiind o anumita adaptare, deoarece ea intervine doar atunci cand este necesara o adaptare superioara pe planul intelegerii.
Constiinta este o functie de adaptare la lumea externa prin operatii simbolice, reprezentative, intelectuale cu scopul asigurarii unui nou echilibru, mai perfectionat, intre individ si mediu.
A doua etapa. Contributiile cu privire la definirea constiintei in per. anilor ‘40-’60 sunt destul de numeroase.
Una dintre ele ne retine atentia. Este vorba despre opera filosofico-psihologica si psihopatologica a lui Henri Ey.



Raspunsurile la intrebarea ,,ce inseamna a fi constient?” evidentiaza, dupa Ey, pe langa functiile constiintei, si 2 modalitati mai generale, teoretico-metodologice de abordare a constiintei, una apartinand psihologiei functionale, cealalta fenomenologiei.
( Psihologia functionala descompune constiinta in mecanismele partiale ale memoriei, perceptiei, schemelor intelectuale si verbale. A fi constient ar fi un atribut distribuit tuturor aspectelor vietii psihicesau doar unora dintre acestea.
( Fenomenologia descrie nu doar fluxul international, aparitiile, dezvoltarile si complexitatea ,,trairilor”, ci si toate modurile-de-a-fi in lume (intalnirea Eului cu un alt Eu, alteritatea Eului, problematica etica si istorica a omului) ajungand in cele din urma la absorbtia constiintei in generalitatea Destinului, Ratiunii, Praxisului.
H. EY: In realitate nici unul, nici altul dintre ele nu este corect, deoarece nu pp. din pricipiu ,,ideea unei organizari proprii a vietii noastre psihice, primul punct de vedere fiind indiferent fata de articularea partilor la care el ne conduce (constiinta este o totalitate abstracta), iar al doilea opunandu-se oricarei inradacinari a constiintei in corp (constiinta nu este un fenomen natural).”
Iata de ce, EY propune o definire complexa a constiintei asigurand astfel unitatea si eterogenitatea fenomenelor de constiinta.
,,A fi constient inseamna a trai particularitatea experientei proprii, transformand-o in universalitatea stiintei ei. Cu alte cuvinte, constiinta trebuie descrisa ca o structura complexa, ca organizare a vietii de relatie a subiectului cu altii si cu lumea.”
In urma trecerii in revista a modalitatilor fiintei noastre constiente (fiinta constienta implica o organizare autohtona; ea se obiectizeaza si se reflecta intr-un model al lumii; dispune de ea insasi in sensul teporalitatii sale; este structurata ca o reverberatie a Eului la experientele sa), EY arata ca ,,a fi constient inseamna a dispune de un model personal al lumii.”

A treia etapa. Se axeaza intr-o mai mare masura pe caracteristicile psihologice ale constiintei.
Jean Piaget descrie constiinta ca pe o ,,acompaniatoare” a actiunilor, diferentiind o ,,constiinta in act” (cunoastere anterioara prizei de constiinta) de constiinta reflexiva (echivalenta cu ceea ce el numea ,,priza de constiinta”).
Dupa Piaget priza de constiinta inseamna o noua elaborare a cunostintelor prin trecerea de la un plan psihologic la altul (din planul actiunii in cel al reprezentarii, de la cel al reprezentarii concrete la cel al reprezentarilor formale).
Este vorba despre un travaliu cognitiv, care pp. o sustinuta elaborare.
( Alti autori pun accentul pe simtire si afectivitate:
Humphrey :,,A fi constient inseamna in mod esential a avea senzatii: adica a avea reprezentari mentale incarcate de afectivitate a ceva ce mi se intampla aici si acum”
( Cei mai multi autori pornind de la premisa ca prin constiinta individul se raporteaza la ceva din afara sa, el fiind ,,constient de . ”, postuleaza intentionalitatea ca una dintre caracteristicile esentiale ale constiintei.


loading...


Descarca referat

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }