QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

Interviul clinic psihologie








INTERVIUL CLINIC PSIHOLOGIE



ETAPELE UNUI INTERVIU


Elemente cheie pentru fiecare etapa


  1. Introducerea

Prezinta-te si defineste-ti rolul la nivelul de intelegere al varstei copilului.




Motiveaza interviul folosind informatiile furnizate de copil  sau elemente observabile pentru a stabili motivul pentru care stati de vorba.

Stabileste structura interviului explicandu-i copilului cum veti sta de vorba si ce speri sa realizezi prin acest interviu.

„M-am gandit sa stam de vorba, poate sa desenam impreuna sau sa ne jucam cu jucariile pe care le-am adus in speranta ca ma vor ajuta sa te inteleg. Mai tarziu as dori sa-ti pun niste intrebari.”


2. Construirea relatiei

Atrage copilul in joc incercand sa-l intelegi si sa-l implici in interviu.

Intelege sentimentele copilului legate de prezenta ta si de situatia care te pune in relatie cu el.

Ajuta copilul sa se simta in largul lui descriind interviuri cu alti copii si genul de informatii pe care acestia ti le-au impartasit.


3. Evaluarea dezvoltarii copilului

Evalueaza daca copilul iti coordoneaza miscarile si noteaza orice indicator de intarziere in dezvoltare.

Evalueaza aptitudinile sociale si de comunicare ale copilului si noteaza orice deviere.

Evalueaza si inregistreaza starile afective ale copilului, atat deschiderea sa spre exprimarea sentimentelor, cat si retineri observabile in timpul interviului.


4. Stabilirea credibilitatii si autenticitatii

Determina daca copilul intelege urmatoarele:

  • locul si timpul prin intrebari care sa demonstreze ca acesta face diferenta intre pe/sub, inainte/dupa;
  • realitatea si veridicitatea prin intrebari din care sa reiasa ca acesta face diferenta intre real/pretins, adevarat/fals;
  • evalueaza daca copilul intelege diferenta dintre bine si rau;

5. Evaluarea familiei

Cine formeaza familia in acceptiunea copilului?

Cum impun disciplina in cadrul familiei parintii sau adultii care ii au in grija pe copii?

Care este afilierea culturala a familiei?

Care sunt conditiile de viata ale familiei, inclusiv conditii de dormit si igiena?


6. Obtinerea informatiilor

Evalueaza si inregistreaza „cine, ce, unde, cand si cum”

Observa si inregistreaza limbajul corporal al copilului sau alte comportamente non-verbale. Foloseste urmatoarele tehnici de comunicare pentru obtinerea informatiilor:

intrebari deschise, inchise si cu raspunsuri multiple

elaborare si clarificare

ascultare participativa

instrumente adecvate interviului


7. Educatie si securitate

Transmite copilului educatie de baza si abilitati de protejare.

  • vorbeste-i copilului despre modul in care poate spune nu, poate iesi dintr-o situatie si poate vorbi cu cineva care-l poate proteja.
  • determina semnalele care atentioneaza copilul ca trebuie sa iasa din casa sau sa funga de agresor si unde se poate duce pentru a fi in siguranta
  • determina cui se poate destainui copilul si in masura posibilului implica persoana in dialog in prezenta copilului astfel incat copilul sa stie sa i se poate adresa pentru a cere ajutor. Daca persoana este profesor, educator sau alta persoana accesibila, rugati-o sa vina la sfarsitul interviului astfel incat si ei si copilul sa stie ca s-a ajuns la o intelegere in acest sens.

8. Incheiere

Rezumati interviul astfel:

  • Recapituleaza ce a cuprins interviul

Cand treci din nou in revista informatiile furnizate de copil, daca-i dai copilului informatii eronate vei putea testa veridicitatea afirmatiilor sale si confirmarea din partea copilului .

  • Stimuleaza copilul sa formuleze intrebari care il preocupa.

Da-i copilului timp de gandire pentru a formula intrebarile asteptand cu rabdare dupa formularea acesteia si urmareste indicii non-verbale care sa sugereze ca acel copil este preocupat. Delimiteaza pozitiv participarea copilului la interviu.

Dupa ce copilul a reactionat la acest test, poti sa-l intrebi:”Te preocupa altceva?” Tehnica este denumita „Worry Work” si stimuleaza copilul sa-si exprime ingrijorarile legate de problema sau de implicarea ta in calitate de intervievator.

  • Descrie ce anticipezi ca se va intampla referitor la situatia pe care ati discutat-o.

Daca vei discuta cu parintii, spune-i copilului ce ai de gand sa le relatezi din conversatia avuta. Precizeaza data urmatoarei intalniri. Masura este necesara daca interviul parintilor are loc la domiciliu in prezenta copilului.



CLIENTUL ESTE COPIL


SCOP: sa se adapteze tehnicile de baza ale interventiei psihologice si calea de a se apropia in intampinarea nevoilor copilului sub 12 ani.


DISCUTII: Copiii nu sunt adulti in miniatura. Pentru ca multe tehnici de intervievare care sunt eficace cu adultii nu dau rezultate cu copii, cateva noi abilitati, cum ar fi folosirea jocului, trebuie sa faca parte din repertoriul psihologului. Cateva principii calauzitoare trebuie luate in considerare in munca cu copii.



PLANIFICAREA INTERVIULUI


1. Anticipeaza cum nivelul de dezvoltare al copilului va afecta capacitatea sa de intelegere si folosire a limbajului. Cum si ce gandesc si simt copiii sunt in stransa legatura cu stadiile dezvoltarii lor. Realizeaza, oricum, ca exista o mare variatie printre copii, chiar daca fac parte din aceeasi grupa de varsta.


Fii clar despre motivul pentru care te intalnesti cu copilul si ce trebuie sa indeplinesti pe perioada intalnirii. Elaboreaza-ti cateva metode alternative pentru a-ti atinge scopul. Anticipeaza ce ar putea merge rau (copilul nu vrea sa vorbeasca, copilul plange, copilul nu-si va parasi parintii, etc.) si planifica-ti cum vei face fata unor astfel de situatii.


Planifica-ti folosirea catorva forme de joc pentru a facilita comunicarea. Jocul este o activitate dominanta pentru copii; reprezinta mijloacele naturale de comunicare ale copilului. Anterior interviului, aduna cateva materiale de joaca de care ai putea avea nevoie. Pentru copiii mici, furnizeaza materiale de arta (cuburi de construit, plastilina, etc) precum si obiecte care pot fi folosite pentru a portretiza teme familiale (papusi, catelusi, casa pentru papusi, jucarii – animale, etc). Pentru copiii mari, ai in vedere jocurile puzzle, electronice sau jocurile simple de carti. Cel mai abil intervievator de copii este cel care se poate juca si care poate gandi si simti ca un copil.


4. Dirijeaza interviul intr-o camera care ii este familiara si confortabila copilului. Daca acest lucru nu este posibil, ai in vedere un spatiu deschis care ar permite putina singuratate (un parc public sau o curte de recreere din incinta unei scoli).


PREZENTANDU-TE PE TINE SI INCEPEREA INTERVIULUI

5. Cand te intalnesti prima data cu un copil, explica-i cine esti si cum vrei sa si se adreseze („Numele meu este Ionescu Vasile. Te rog sa-mi spui Vasile. Serviciul meu consta in a ajuta copiii care au probleme acasa”). Daca copilul pare infricosat sau refractar la discutie, incearca sa faci ceva neasteptat („Marius, suntem pe cale de a purta o discutie lunga si s-ar putea sa ni se faca sete. Ar trebui sa luam un suc acum sau putin mai tarziu?”). Aseaza-te la aceeasi inaltime cu copilul. Stai jos sau pe vine astfel incat sa nu fii mai inalt decat copilul. Initiaza cateva interactiuni prietenesti aratand interes obiectelor cu care copiii se joaca sau de care au grija, intreaba-i de scoala pe care o urmeaza sau de jocurile si emisiunile TV preferate. Daca copilul refuza sa interactioneze, angajeaza-l intr-o activitate paralela si apoi gradual initiaza conversatia despre acea activitate. De exemplu, daca copilul nu vorbeste dar incepe sa se joace cu papusile, alege o alta papusa si angajeaza-te intr-un joc similar. De cele mai multe ori aceasta determina cateva interactiuni si o oportunitate pentru a incepe discutia.


6. Daca copilul pare speriat de interviu incearca sa normalizezi situatia (cand eram de varsta ta si mie imi era teama sa vorbesc cu oameni pe care nu-i cunosteam). Ar putea fi necesar, sa unesti toate temerile copilului, astfel incat el sa nu se simta neplacut sau sa interpreteze interviul ca un fel de pedeapsa. Multi copii se relaxeaza si sunt deschisi fata un adult tacut. Jucand rolul unui adult „aiurit” si punand cateva intrebari ridicole („Esti casatorit?”, „Stii sa pilotezi un avion?”, „Ai propria ta fabrica de dulciuri?”), poti face copilul sa-ti raspunda. Poti de asemenea sa pronunti numele copilului astfel incat copilul sa te corecteze si in consecinta sa preia controlul discutiei simtindu-se astfel mai puternic.


Daca copilul are peste de 6 – 7 ani, intreaba-l daca stie care este scopul interviului. Aceasta ne va dezvalui despre ce asteapta copilul. Apoi explica-i copilului de ce vrei sa vorbesti cu el. intreaba-l daca a mai discutat cu cineva despre intalnirea cu tine si ce au spus altii despre aceasta intalnire sau poate ce i s-a spus copilului sa faca si sa spuna.


8. Nu deghiza interviul astfel incat sa para o recreere; aceasta ii poate crea o confuzie copilului despre cine esti si care este rolul tau. De asemenea fii constient ca nu-i poti incredinta secrete copilului. Nu promite sa tii secrete. Daca copilul pare sovaitor sa vorbeasca fiindu-i teama de represalii din partea altora, ar putea fi nevoie sa descrii ce poti face pentru a fi in siguranta.


ADUNAND INFORMATII DE LA COPIL

Daca copilul are sub 6 ani, multe informatii pot fi stranse prin observarea modului in care copilul de joaca si interactiunile cu tine sau cu alte persoane. La aceasta varsta frageda, adeseori copilul va actiona in afara gandurilor sau sentimentelor sale. Oricum, pentru a putea trage o concluzie din observatiile facute, este important sa observi copilul in diferite ipostaze si la ore diferite. Concluziile nu se pot baza pe o singura intalnire.


10. Copii intre 3 si 6 ani sunt nerabdatori sa le faca adultilor pe plac, total sugestionabili si usor de influentat de un adult care sugereaza raspunsul. Copiii de aceasta varsta sunt foarte sensibili si reactivi la comportamentul nonverbal al adultilor; ei isi pot modifica povestea lor astfel incat sa corespunda cu ceea ce cred ei ca ar dori adultii sa auda. Este important sa te faci placut si sa accepti, in caz contrar copiii se pot gandi ca dezaprobi ceea ce spun si inceteaza sa mai vorbeasca. Copiii mici sunt influentati mai mult de contextul social al mesajului (cine a spus si cum, cand, si unde a fost spus) decat de sensul literar al cuvintelor.


11. Copiii sub 6 ani adeseori isi proiecteaza gandurile si sentimentele asupra papusilor sau desenelor. Astfel, folosind papusile sau desenele aranjeaza o simulare a situatiei relevanta subiectului pe care vrei sa-l explorezi si apoi spune-i copilului sa completeze povestea sau sa descrie ce fac, simt sau gandesc papusile sau personajele din desen. Ar putea fi nevoie sa initiezi povestea despre papusi sau desene, dar in momentul in care copilul este atent, ii poti cere copilului sa continue povestea. Tehnicile de ascultare activa (parafrazarea, sumarizarea) nu sunt eficiente cu copii sub 6 – 7 ani.


Copiii mici sunt usor tulburati si tind sa treaca de la un subiect la altul. In consecinta, ei pot descrie doar o singura data sau in cateva cuvinte ceea ce gandesc sau simt despre un subiect important si apoi sunt gata sa-si indrepte atentia spre altceva. Adeseori copiii devin evazivi (nu raspund, ridica din umeri) daca se fac presiuni asupra lor si cand se simt jenati sau nu stiu sa raspunda. Astfel, este important sa facilitezi exprimarea copilului fara a fi prea direct asa incat copilul sa se retraga.







ANAMNEZA


Nume . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . ..Sex M/F

Data nasterii . . . . . . . . . .

Domiciliul:Judet . . . . . .Localitate . . . . . . . str . . . . . ..nr . . . .tel . .

Ocupatia . . . . . . .

Motivele evaluarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..


Antecedente heredocolaterale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


Antecedente:

fiziologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


- patologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..


Conditii socio-economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


Istoricul bolii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .




OBSERVAREA



PLANIFICAREA SI REALIZAREA OBSERVARII

Pentru ca observarea sistematica este o activitate cu scop si se desfasoara dupa un plan, ea poate fi descrisa ca avand urmatoarele secvente:

  1. pregatirea
  2. realizarea
  3. interpretarea

Pregatirea observarii incepe cu stabilirea scopului observarii

Obiective:

a.      Observarea frecventei aparitiei unui anumit comportament in sensul unor acte

comportamentale singulare – ex. ticuri, acte agresive, comportament de cooperare, etc. – sau moduri de comportament – ex. contacte ale copilului, siguranta de sine, etc – intr-un anumit context – ex. intr-o situatie educativa, in caz de succes sau esec.

b.     Observarea unor metode de interactiune, ex. interactiunea psiholog - client

c.      Observarea intensitatii anumitor comportamente si dispozitii

Aceste obiective generale trebuie intr-o prima faza precizate sub forma unor definitii si descrieri ale comportamentului de observat.

Definitia comportamentului de observat nu trebuie sa poata suferi interpretari diferite.

Sarcina observatorului este sa identifice si sa extraga din  „fluxul comportamental” anumite elemente, acte comportamentale, moduri de comportament pentru a le putea inregistra. Aceste elemente comportamentale se numesc unitati de comportament.

Definita instrumental, unitatea de comportament este cea mai mica unitate de comportament ce se poate recunoaste si care este utila pentru o analiza. O unitate de comportament contine doua aspecte: un aspect de continut (ce este) si un aspect temporal (cat dureaza).

Aspectul de continut se poate extrage printr-o observare de proba sau rational, din conceptia teoretica.

Daca de exemplu observam capacitatile de relationare interpersonala ale unui copil trebuie sa ne decidem daca observam comportamentul activ sau reactiv al copilului sau ambele tipuri de comportamente. Aceasta decizie va fi introdusa in definitia comportamentului observat. Se mai poate decide daca se va observa numai comportamentul conflictual al copilului sau comportamentul cooperativ, sau ambele. Desigur si aceasta decizie va fi introdusa in definitia comportamentului observat.

Durata unei unitati de comportament se poate determina in moduri diferite. Daca scopul unei analize este sa cuprinda un comportament in totalitatea sa, atunci se ia ca unitate de timp o unitate naturala. O schimbare la persoana observata sau o schimbare a comportamentului inseamna inceputul unei noi unitati de comportament.

Un observator trebuie sa inregistreze mereu cele doua aspecte: de continut si aspectul temporal.

Desigur ca se doreste o cuprindere a intregului comportament al unei persoane, in procesul de observare acest lucru este foarte greu de realizat. Intr-o observare observatorul este foarte solicitat – trebuie sa identifice comportamentul, sa-i dea o valoare si sa-l inregistreze pe hartie. Din aceasta cauza se stabilesc arbitrar durate scurte de observare, de la 3 – 10 secunde pana la cateva minute. Intervalul dintre doua perioade de observare se foloseste pentru inregistrare. Prin aceasta fragmentare a observarii, observatorul este mai degajat si mai putin stresat. Desigur acest procedeu are repercusiuni asupra validitatii datelor rezultate din observare.

Dezavantajul acestei fragmentari este ca dintr-un protocol de observare nu se poate deduce daca doua inregistrari succesive inseamna si doua comportamente succesive.


1.2. Cel de al doilea pas al etapei pregatitoare se refera la stabilirea numarului de caracteristici ale comportamentului observat. Voi aminti aici o regula metodologica foarte stricta – se include un numar cat mai mic posibil de caracteristici comportamentale, in asa fel incat observatorul sa nu fie suprasolicitat.

Mai mult se vor stabili acele caracteristici care sunt cel mai putin susceptibile interpretarii. In realitate se poate lucra cu o singura caracteristica a comportamentului pana la 40 de caracteristici si chiar mai mult.

Se intelege ca observatorul are un antrenament in observare in ultimele cazuri. Numarul de caracteristici cuprinse in observare depinde desigur de capacitatea de memorare a observatorului.                                                                                          


1.3. Al treilea pas se refera la realizarea protocolului de observare si la stabilirea regulilor de observare.

Aceste masuri se iau in scopul de a canaliza (directiona) comportamentul observatorului si de a standardiza acest comportament.

In aceasta etapa se stabilesc urmatoarele:

Cate persoane sunt observate si cati observatori sunt?

Cat timp se observa?(timpul total de observare)

Ce interval de timp se alege pentru observarea unei unitati de observare?

In ce fel se inregistreaza datele? (se pot stabili prescurtari pentru inregistrarea datelor in protocol)


La sfarsitul acestui pas obtinem protocolul de observare, care trebuie sa contina toate informatiile necesare pentru efectuarea unei observari. In acelasi timp se pune baza interpretarii rezultatelor.

Protocolul se completeaza cu instructiuni care contin o descriere detaliata a definitiilor si descrierilor caracteristicilor de observat si alte instructiuni pentru o buna observare.





Un protocol de observare trebuie sa contina obligatoriu urmatoarele date:


A. Informatii cadru:

Data si ora la care se face observarea

Situatia in care se observa

Observatorul

Observatul – nume si prenume, varsta, sexul

Numarul de inregistrare a protocolului


B. Obiectul de observat: - Comportamentul de observat trebuie descris complet in protocol.


C. Modul de inregistrare: - Se noteaza clar toate prescurtarile.


D. Structura protocolului: - Protocolul contine un tabel cu un numar de celule egal cu cel al unitatilor de observare.


E. Sectiunea de interpretare: - Informatiile cadru pot parea triviale. Aceste date vor fi pretuite la adevarata lor valoare numai de persoanele care fac foarte des observari.

Protocolul de observare este un instrument concret de lucru al observatorului.

In timpul stabilit pentru observare se inregistreaza in protocol toate comportamentele care au fost definite explicit. Celelalte comportamente sunt irelevante pentru procesul de observare.


1.4. Al patrulea pas al pregatirii pentru observare este pregatirea observatorului. Scopul acestei pregatiri este sensibilizarea observatorului pentru obiectul observarii. Se acorda importanta felului in care se inregistreaza datele de in protocol.

Observatorul se familiarizeaza cu scopul observarii si se motiveaza

Sunt clarificate caracteristicile ce vor fi observate, prescurtarile si alte detalii tehnice

Observatorul invata definitiile si descrierile pe cat posibil cuvant cu cuvant

Observatorul face un exercitiu de inregistrare a datelor

Daca observatorul este pasiv este necesar sa se stabileasca reguli de comportament pentru observator, acest lucru este necesar mai ales la observarea grupelor de copii, nestructurate – de ex. joc liber. Aici observatorul trebuie sa stea „in umbra” si nu se va implica in joc. Va raspunde scurt si politicos la intrebari.


Pregatirea observatorului se mai poate face si prin supervizare.

„Scolarizarea” observatorului se poate face in felul urmator:

descrierea continutului unor fotografii

protocolarea unor filme, secvente video cu si fara sunet, reluari repetate ale aceleasi secvente si compararea protocoalelor (ale aceluiasi observator sau ale unor observatori diferiti)

joc de rol

auto-observare in diferite situatii



REALIZAREA OBSERVARII



Si aici este nevoie de o planificare. Planul se va referi la alegerea persoanei, a timpului (orei) si la repetarea observarii.


Exemplu: se observa 6 copii de catre 2 observatori timp de mai multe zile. Timpul de observare pentru copil/zi este de 15 minute. Ora la care este observat fiecare copil se schimba in fiecare zi.

B – baiat;   F – fata



LU

MA

Mi

Jo

Vi

Sa


B3

F5

B5

F4

B4

F3


F3

B3

F5

B5

F4

B4


B4

F3

B3

F5

B5

F4


F4

B4

F3

B3

F5

B5


B5

F4

B4

F3

B3

F5


F5

B5

F4

B4

F3

B3


Exemplu de observare:

Observarea unei fetite de 4 ani la joc.

Tema: motricitatea grosiera si fina.

Ora

Descrierea celor observate


M sta pe marginea lazii cu nisip. Intre picioare tine o galetusa, in mana o lopatica. Pune cu mana dreapta nisip in galetusa. Galeata este ridicata de fund cu mana stanga; M pare nedumirita cum poate folosi la desertarea nisipului mana stanga 


Se uita in jur, intoarce capul alternativ spre dreapta si spre stanga.


Scormoneste aparent fara scop in nisip.


Se freaca la nas cu mana dreapta, apuca cu mana dreapta niste nisip si il imprastie pe jos.


Se joaca in galeata cu degetele de la ambele maini – este intrebata ceva de o colega din dreapta, se intoarce cu partea de sus a corpului spre ea si ii raspunde – se joaca mai departe ca inainte.


Vorbeste cu colega din stanga, cu mana dreapta arata spre educatoare, apuca galeata cu ambele maini si o pune in nisip.




Se uita in jur – vine incet spre educatoare.



Inaintea oricarei observari, observatorul are sau nu o ipoteza. Daca nu are o ipoteza observarea poate avea ca scop „sa vad ce se intampla”. Daca exista deja o ipoteza ea poate fi confirmata, infirmata, completata, etc.


Nu exista o ipoteza                                                       Exista o ipoteza


Ipoteza:

Scopul in cazul observarii de mai sus a fost: observarea motricitatii fine si grosiere a copilului.


Rezultatul (dupa interpretare) va confirma, va infirma, va completa, va concretiza, va formula o noua ipoteza.


Daca ajungem la concluzia „Copilul X este vizitat foarte rar”se pune intrebarea cum obtinem aceasta concluzie.


Este clar ca am observat un timp mai indelungat acest lucru – am observat ca X a fost vizitat in ultima luna de 4 ori si in aceasta luna de 2 ori. Observam de asemenea ca 3 colegi ai sai au fost vizitati in ultimele 2 luni in fiecare week end. Luand in considerare doar copilul X putem spune „X este vizitat foarte rar”. Daca luam in considerare si pe colegii sai putem spune doar „X este vizitat mai rar” sau „X nu este vizitat asa des ca altii”.

Desigur un raspuns mai valid se obtine daca corelam observatiile concrete cu alte dovezi - de exemplu cum se simte X in aceasta situatie.

Doreste sa fie vizitat mai des sau ii place sa fie vizitat mai rar? Este dezamagit cand nu este vizitat? Dar cand altii sunt vizitati si el nu, cum se simte?


Interpretarea observarilor


Pentru a interpreta cele observate ne punem intrebarea: „Ce ar putea sa insemne asta/acest comportament?”


Etapa I – Speculatii

Pentru a obtine un spectru cat mai larg de variante trebuie incercate mai multe variante: putem specula si putem pune fantezia la contributie.

Se incep cu probabil . .. eventual . . ..s-ar putea . . eu cred . . se pare . ..etc.


Exemple:

A

Observarea

Aceste observari s-au facut in ultimele 4 luni, in timpul celor 10 ore de joc cu mingea.

Mihai plange cand trebuie sa prinda mingea la joc.

Cand grupa merge cu mine sa ne jucam cu mingea, Mihai se ascunde.

In timpul jocului cu mingea, Mihai merge des la toaleta.


Suplimentar de la parintii copilului educatorul a aflat ca baiatul nu se juca nici acasa cu ceilalti copii cu mingea, dar se juca cu placere altceva.


Interpretare: speculatii

se pare ca lui Mihai nu-i place sa se joace cu mingea;

s-ar putea sa-i fie frica de minge;

cred ca nu-i plac jocurile in grup.





B

Observarea

Lui Romeo , nu ii place mancarea de ziua lui, spune ca din mancare lipseste mazarea.

Cu toate ca ceilalti copii au apreciat desenul lui Romeo, el spune ca desenul sau nu este frumos.

La gradina zoologica toti copiii sunt bine dispusi si spun ca le place aceasta vizita. Romeo se plange: „Soarele arde prea tare; Este prea multa lume; Animalele miros urat”

Interpretare: speculatii

se pare ca Romeo este nemultumit cand lucrurile nu corespund asteptarilor sale

s-ar putea sa vrea sa strice dispozitia celorlalti

din primele 2 interpretari ar putea reiesi ca Romeo se simte in nesiguranta, provocat, iritat cand i se acorda prea multa atentie.




Etapa II – Interpretarea propriu zisa

Necesita o corelare a datelor, o cantarire atenta a lor, o comparatie. Pe baza acestei interpretari  se va construi pe urma un plan de masuri, este de la sine inteles ca aici nu mai sunt permise speculatii.


Obiectele observarii

Spatiul, interactiunea, persoana, grupul.

Spatiul personal (distanta intima , personala, sociala si publica) , spatiul in general.


Interactiunea (comunicarea)


Persoana (personalitatea, dezvoltarea, comportamentul, etc.)


Grupul


Interpretarea va fi deci mai greu de facut, procentul de speculatii va scadea cu timpul, descrierea este insa posibila.


Ce se poate observa si descrie:


Spatiul

Distanta dintre persoanele aflate in interactiune, pozitia persoanelor una fata de alta, caracteristici ale locului unde se petrece ceva ce se observa, culoarea, mirosul, nivelul de zgomot, marimea, capacitatea, posibilitati de actiune oferite de spatiu, etc.


Interactiunea

Mimica, fenomene paralingvistice (voce, tonalitate, durata vorbirii, viteza, tacerile), privirea, distanta, comunicarea verbala.


Grupul                        

Componenta, activitati, lideri, intalniri (durata, activitati desfasurate), simpatii, antipatii, relatii, durata relatiilor, conflicte, etc.


Situatia

Contextul (persoane, situatia propriu-zisa, factori declansatori, frecventa)

Structura (durata, persoane – numar, statut, obiecte materiale, locul)

Procesul (stimuli si reactiile persoanei sau grupului, sanctiuni, recompense, intaritori, consecinte, urmari, dinamica, scopuri, mijloace de comunicare - limbaj verbal, non-verbal)


Ce situatii se pot observa?

Copilul de la 0 la 6 (7) ani

Intalnirile cu familia

Activitati in afara institutiei (joc, plimbari, cumparaturi, vizite, etc)

La masa

Jocul (de unul singur, in grup, in parc)

Petrecerea timpului liber

Colaborarea

Imbracarea/dezbracarea

Toaleta, spalatul, igiena

Somnul

Comunicarea verbala si non-verbala, limbajul

Situatii in care se poate observa identitatea si construirea identitatii

Relatia educator – educat


Copilul de la 6 (7) - 18 ani, tanarul

Scoala (teme, relatii cu scoala, etc)

Vacante

Cele de mai sus (copilul de 0 – 7 ani)


Aspecte legate de institutie

Sedinte

Reuniuni diverse (ale personalului, ale copiilor, ale personalului cu copiii)

Organizarea lucrului si lucrul propriu-zis

Practici, cultura

Contextul in care functioneaza institutia

Programul in institutie (personal, copii)

Modalitati de cunoastere a copilului

Puncte tari si slabe ale institutiei


Problemele observarii

Probleme de comunicare

Cele observate trebuie transpuse in cuvinte. Foarte des rapoartele de observare sunt legate de probleme ale limbajului si ale comunicarii.


Observarea: activitatea cotidiana vs metoda

In domeniul social observarea are cele doua intelesuri de mai sus.

Metoda observarii se deosebeste de observarea din viata cotidiana prin urmatoarele:

clasificari constiente (se delimiteaza domenii)

formarea unor categorii (continuturile se includ in anumite categorii, se ordoneaza intr-un anumit fel)

interpretarea (se ofera explicatii, se evalueaza rezultatele)



Obiectele observarii

O buna capacitate de observare nu rezulta automat din cunostintele despre perceptia altor persoane; cel care observa trebuie sa fie familiarizat cu obiectele observarii: interactiunea, comunicarea, personalitatea, grupul, anumite subculturi.


Influente

Observarea este facuta de un observator, cu propriile sale interese, atitudini, asteptari, prejudecati, cu propria sa situatie socio-emotionala, toate influentand continutul observarii.



Doua teze ale observarii



Observarea este o perceptie constienta si orientata spre un scop, constituind baza care serveste la interpretare.


Observarea este o incercare de percepere constienta, fara sa se faca interpretari.

EXEMPLU DE GRILA DE OBSERVARE



1. Relatiile copilului cu activitatea

Activitatile predilecte ale copilului

Activitati refuzate

Cum isi alege activitatile

Cum isi planifica ceea ce face

Cum incepe/finalizeaza activitatile

Cat timp participa

Cum se misca



Cat este atent

Cum priveste/asculta

Cum manipuleaza obiectele

Cum se manifesta fata de ceilalti in cadrul activitatii

Cat de ordonat este

Interesul fata de rezultat

Cum comunica/colaboreaza cu copiii si educatorul

Daca are initiativa

Reactii la situatii problema

Creativitatea solutiilor


2. Relatiile copilului cu obiectele si spatiul

Cum apuca

Cum manuieste

Cum identifica

Cum recunoaste

Cum ordoneaza

Cum organizeaza

Cum denumeste

Cum alege

Cum cunoaste si opereaza cu semnificatia obiectelor

Cum cunoaste si foloseste proprietatile, calitatile, formele, dimensiunile, culorile

Cum se misca in spatiu educativ

Cum se orienteaza in spatiul larg si in cel restrans al foii de hartie, etc.


3. Relatiile copilului cu ceilalti

Cum comunica verbal cu ceilalti copii

Cum se adreseaza si raspunde

Cum comunica nonverbal, prin gesturi si mimica

Cum isi exprima sentimentele fata de ceilalti

Cum isi exprima atitudinile fata de ceilalti: cooperare, izolare, agresivitate, instabilitate.


4. Relatiile copilului cu sine

Plasarea cronologica si spatiala (varsta, apartenenta, adresa)

Maniera in care se prezinta pe sine

Perceperea propriei persoane

Respectul de sine

Curajul in alegerea si abordarea unei activitati

Reactiile in fata produselor activitatii sale

Atitudinile in fata activitatii

5. Alti indicatori

Cum e copilul in majoritatea timpului (activ, linistit, galagios, serios, timid, agresiv, sociabil)

Preferinte

Cum se face inteles cand doreste/nu doreste sa faca ceva

Care sunt obiectele, jucariile, culorile, persoanele, mancarurile, animalele preferate

Cum se comporta fata de persoane necunoscute

Cum exploreaza mediul

Daca priveste in ochi interlocutorul

Daca e stabilita lateralitatea la ochi, mana, picior

Daca are probleme (handicap chiar) fizice, senzoriale, si cum le compenseaza

Care e reactia la atingerea fizica cu alte persoane

Cum isi exprima frica, furia, tristetea, bucuria, simpatia

Daca indeplineste instructiunile verbale

Cat timp isi poate concentra atentia pe o activitate

Cat de repede oboseste

Cum reactioneaza la interdictii

Ce il recompenseaza si cat de des trebuie recompensat

Daca finalizeaza sarcinile primite

In ce perioada a zilei lucreaza cel mai bine

Cum reactioneaza la tonul vocii

Care e lungimea propozitiilor formulate spontan

Pune intrebari, raspunde, reactioneaza la intrebari

Cat de extins este vocabularul

Cum invata mai bine (vizual, auditiv, experiential, combinat)

Are abilitati, priceperi speciale?

Vocea, figura, au expresivitatea specifica sau sunt inexpresive mai tot timpul

STUDIU DE CAZ


Introducere


Istoricul cazului


Acuzele principale

Istoricul tulburarii prezente

Istoricul personal si social


Istoricul medical

Status psihic

Diagnostic DSM – IV



Conceptualizarea cazului

Factori etiologici

Evaluarea

Aspectele pozitive si puncte tari ale clientului

Ipoteza de lucru



Planul de interventie

Lista de probleme

Scopuri terapeutice

Planificarea interventiei

Obstacole in terapie



Rezultatele interventiei



Concluzii si discutii



loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







loading...


Cauta referat