Functiile sociologiei

Functiile sociologiei

Sociologia, ca stiinta cu finalitate cognitiva si una practica  are o serie de functii precum:

o  Functia descriptiva - se concretizeaza intr-o acumulare de date, fapte si informatii suficiente si relevante pentru respectiva realitate. Pentru a fi indeplinita aceasta functie, sociologia trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:

luarea in consideratie a tuturor datelor si faptelor necesare  pentru a testa valoarea de adevar a ipotezelor utilizate.

evitarea selectarii arbitrare, strict subiective datelor si faptelor analizate.

maxima obiectivitate fata de fapte

o  Functia explicativa - permite sociologiei

sa inteleaga realitatea sociala,

sa identifice mecanismele de functionare si schimbare a realitatii sociale , de producere si derulare a faptelor, a fenomenelor sociale, a vietii sociale in general,

sa desprinda determinarile ce se manifesta la nivelul realitatii sociale si indeosebi, relatiile cauzale intre variabilele realitatii sociale.

sa elaboreze generalizari teoretice de diferite grade

o  Functia predictiva, sau previzionala - prin intermediul careia sociologia cerceteaza atent si aprofundat realitatile sociale prezente pentru

identificarea directiilor probabile  de evolutie ulterioara a societatii.

Studiind trecutul si prezentul, sociologia poate

identifica si proiecta tendintele probabile de evolutie ulterioara a societatii.

o  Functia critica - presupune ca cercetarea sociologica

sa nu se rezume la descrierea si explicarea societatii asa cum este la un moment dat si la descrierea tendintelor probabile de evolutie ulterioara,

ci sa incerce sa arate cum ar trebui sa fie aceasta realitate sociala. Pentru a reusi acest lucru sociologia trebuie sa compare realitatea sociala asa cum se prezinta ea la un moment dat, cu un model normativ al realitatii sociale. In esenta, o asemenea analiza comparativa se reduce la incercarea de surprindere a nemultumirilor, disfunctionalitatilor existente la nivelul realitatii investigate, la realizarea a ceea ce impiedica functionarea si dezvoltarea normala, fireasca a societatii in ansamblul sau, a unor unitati sau grupuri sociale specifice (deficiente de organizare, conducere, structurare, deficiente predominant subiective posibil de remediat).

Pentru ca analiza sa fie critica ea trebuie sa respecte doua conditii:

a) sa fie intemeiata - adica sa se bazeze pe o cunoastere temeinica, aprofundata a realitatii sociale.

b) sa fie constructiva - analiza disfunctionalitatilor sa fie reala si corecta avand ca scop perfectionarea realitatii sociale.

Sociologia este o stiinta critica, negarea sau ignorarea disfunctionalitatilor este contraproductiva. Functia critica a sociologiei confera acestei stiinte o certa utilitate sociala, dar o poate face, in acelasi timp, relativ incomoda pentru unii factori aflati in posturi de decizi sau de conducere, purtand responsabilitatea modului de derulare a vietii sociale atat la nivel macrosocial cat si la nivel microsocial.

Functia practic - operationala - prin intermediul careia sociologia iși propune sa identifice modalitatile prin care se pot inlatura disfunctionalitatile, dereglarile, neajunsurile constatate in vederea modelarii realitatii sociale la un nivel cat mai apropiat de modelul normativ stabilit. Pentru realizarea acestui deziderat, sociologia trebuie sa tina cont de urmatoarele:

- a) - solutiile propuse trebuie sa fie rezultatul unei analize atente atat a realitatii sociale prezente cat si a efectelor posibile ale aplicarii acestor solutii asupra realitatii sociale.

b) - solutiile propuse sa fie realiste.

c) - sa fie oferite un set de solutii bine fundamentate si argumentate realist si rationat, set de solutii din care decidentul sa aleaga varianta optima.

d) sociologul sa acorde asistenta tehnica la implementarea solutiei alese, sa urmareasca efectele acesteia