Etiologie si ontologie in somatizare

Etiologie si ontologie in somatizare

O serie de cercetari au cautat sa delimiteze etiologii asa-ziselor tulburari functionale. Subliniem faptul ca distinctia intre functional si organic isi are radacinile in ontologia biomedicala dualista, anumite boli fiind considerate mai reale decat altele, aceasta datorita faptului ca insasi existenta conceptului de somatizare isi are radacinile in epistemologia dualista, profund ancorata in istoria teoriei si practicii medicinii europene. Aceasta epistemologie se refera la un model de boala care stabileste cum ar trebui sa se comporte o persoana in contextul unor modificari specifice masurabile, care tin de o afectare a organismului.

Figura 5

Acest model include durerea, suferinta fizica, disfunctii fiziologice, precum si grade si forme adecvate de neliniste, modele de functionare sociala si de solicitare a ajutorului medical. Acest model normativ al suferintei permite aprecierea raspunsului unei persoane la modificari fizio-patologice sau anatomo-patologice, dar si aducerea in discutie a conceptului de somatizare atunci cand raspunsurile deviaza de la normele culturale acceptate. Deci aceasta abordare este in acelasi timp functionala si ontologica (aceasta insemnand ca bolile sunt ca niste obiecte cu o evolutie distincta sau cu o istorie naturala independenta de persoana). Este postulata o corespondenta intre suferinta si boala (Jennings, 1986), dar in timp ce corespondenta poate insemna doar corelatie, deci nu o determinare sau o directionalitate, frecvent logica medicala presupune o directionalitate: boala duce la suferinta. Aceasta legatura suferinta-boala poate fi observata atunci cand se legitimeaza sau se autentifica statusul de incapacitate, aplicarea sistemului de verificare ce sta la baza diagnosticului se face strict, admitandu-se implicit ca anumiti suferinzi nu sunt bolnavi. Pe de alta parte, pentru a mentine autenticitatea si credibilitatea indivizilor ca fiinte sociale si pentru a se iesi din dilema afirmarii continue de catre individ a suferintei sale in absenta bolii, psihologia de tip occidental a gasit explicatii in termeni ca: fenomene mintale inconstiente, mediere psihosomatica si, mai recent, somatizarea (Fabrega H, 1991).