QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

Comportamentul auto-stimulativ





Comportamentul auto-stimulativ


Cei mai multi indivizi cu intarzieri de dezvoltare prezinta o bogata gama comportamentala, repetitiva si stereotipa, cum ar fi leganarea corpului, datul din cap, invartirea obiectelor, alergatul inainte si inapoi, fluturarea bratelor, lovirea sacadata a obiectelor, mirosirea si lingerea suprafetelor, privitul in gol, datul ochilor peste cap, privirile furisate, alinierea obiectelor, miscarea degetelor pe suprafete texturate, vocalizarea, echolalia, masturbarea si o multitudine de alte comportamente. Aceste manifestari sunt cunoscute sub denumirea colectiva de comportamente auto-stimulative (sau auto-stimulari) deoarece ele produc stimularea terminatiilor nervoase ale persoanei respective. Stimularea poate fi olfactiva, vizuala, auditiva, kinestetica sau tactila. In general, aceste comportamente sunt repetitive si monotone, putandu-se desfasura zilnic, vreme de ani. Indivizii stau foarte rar linistiti; in permanenta fac ceva. Comportamentul auto-stimulativ si incidenta sa mare si repetitiva se desfasoara cu o similitudine uluitoare la persoanele cu intarzieri de dezvoltare si la indivizi de nationalitati si apartenente etnice diferite. Observatiile mele privind indivizii cu autism si tulburari difuze de dezvoltare (PDD), observatii facute in Europa si in Estul Indepartat, au scos la iveala aceasta similitudine. Copiii mici si adultii tipici prezinta comportamente similare, chiar daca sunt mai estompate si in forme efemere, tranzitorii. In teoria comportamentala, aceste manifestari sunt considerate ca fiind specifice speciei. In acest caz, aceste caracteristici sunt specifice rasei umane; oricum, se poate observa o gama limitata de comportamente similare, cum ar fi leganatul, mersul inainte si inapoi si comportamentele auto-distructive si la animalele private de comportamente alternative, ca in cazul in care sunt tinute captive la gradina zoologica. In salbaticie, unde aceste comportamente alternative sunt disponibile se pot observa foarte rar asemenea manifestari.




Forme de comportament auto-stimulativ


Diversele forme de comportament auto-stimulativ pot fi considerate ca facand parte din urmatoarele categorii.


Nivelul I:

Comportamentele auto-stimulative de nivel I implica numai limbajul corporal; observatii asupra mediului sau actiuni asupra obiectelor din mediul inconjurator nu duc la deplasarea acelor obiecte sau la schimbarea pozitiei, marimii sau compozitiei lor.

A.  Comportamentele auto-stimulative ce implica ochii: exemplele includ clipirea repetata, privirea piezisa, datul ochilor peste cap, astfel incat sa ramana vizibila numai partea alba a globului ocular, fixarea luminilor ce clipesc sau a firelor de praf din razele de lumina, privirea divergenta sau convergenta, privitul in gol.

B.  Miscari corporale ample. Exemplele includ invartirea repetata in cerc, mersul pe varful degetelor de la picioare, mersul inainte si inapoi, sariturile sus-jos, mersul repetitiv in jurul unui stalp, alergarea stereotipa nondirectionala, posturile corporale cum ar fi arcuirea umerilor in timpul mersului sau stand jos, clatinarea capului dintr-o parte in alta si masturbarea.

C.  Comportamentele auto-stimulative ce implica mainile. Exemplele includ fluturarea sau lovirea repetata a mainilor (batutul din palme), plimbarea degetelor pe suprafete, cercetarea texturilor, frecarea miinilor sau a degetelor, intre ele, frecarea fetei cu mainile, pipairea parului, inchiderea si deschiderea palmelor, atingerea nasului sau a urechilor cu degetele, introducerea degetelor in nas.

D.  Comportamentele auto-stimulativ ce implica gura. Exemplele includ bagarea unei maini in gura, inchiderea si deschiderea repetata a gurii, plescait, prelingerea salivei, lingerea buzelor, sugerea unei buze, modificarea tiparelor respiratorii, tragerea aerului printre dinti.

E.   Comportamentele auto-stimulative auditive si gustative. Exemplele includ mirosirea si lingerea obiectelor si a persoanelor, emiterea de sunele lipsite de sens, tipetele repetate, bolboroselile, ecolalia, bombaneala si actiunea de a canta.


Nivelul II:

Comportamentele auto-stimulative de nivel II implica o aranjare activa a mesiului inconjurator pentru a furniza anumite modele de stimuli de intrare senzorial-perceptiva.

A.  Manipulare sau utilizare inadecvata a obiectelor, pentru a produce stimulare senzoriala (topografia comportamentala nu este caracteristica utilizarii corecte a obiectelor respective): exemplele includ alinierea obiectelor in siruri, invartirea sau rasucirea obiectelor, smulgerea obiectelor, ca in cazul paginilor unei carti, studierea excesiv de atenta, sugerea sau bagarea in gura a obiectelor, aruncarea cu apa in peretii unei piscine, suflarea cenusei dintr-o scrumiera, azvarlirea in aer a unor bucatele de ziar si studierea atenta a caderii acestora, frecarea tesaturilor de propriul corp, aruncarea obiectelor si folosirea unor obiecte pentru a tapota alte suprafete.

B.  O aparenta manipulare adecvata a obiectelor, efectuata din singura dorinta de a oferi stimulare senzoriala (topografia comportamentala este caracteristica utilizarii corecte a obiectelor): in acest tip de comportament auto-stimulativ, obiectul nu este utilizat conform functiei sau scopului sau initial. Exemplele includ apasarea repetata a intrerupatoarelor de lumina, inchiderea si deschiderea usilor, aprinderea si stingerea televizorului, deschiderea si inchiderea sertarelor, incaltarea si descaltarea in mod repetat, invartirea unei mingi legate cu o sfoara de capatul unui stalp si asezarea pe vine pentru a urmari cum se infasoara in jurul stalpului (accesorii ce fac parte dintr-un joc traditional), alergarea repetitiva in sus si in jos pe scari, desenarea obsedanta a unor puncte, cu un creion pe o coala de hartie si colectionarea sau acumularea de obiecte.



C.  Cerinta de monotonie: in acest tip de comportament auto-stimulativ apare rezistenta la orice incercare de schimbare a amplasarii unor obiecte, de intrerupere a unor comportamente sau a unor manifestari rituale. Exemplele includ insistenta in a folosi aceleasi tacamuri la fiecare masa, insistenta in a purta aceleasi haine in fiecare zi, in a merge la scoala pe acelasi traseu, sau insistenta ca mama persoanei respective sa poarte intotdeauna aceeasi pereche de papuci.


Nivelul III: La nivelul III, apar comportamente adecvate social, efectuate in contexte inadecvate sau pentru scopuri nepotrivite.

A.  Utilizarea corecta din punct de vedere topografic, al scopului si al contextului a unor obiecte, dar intr-un mod excesiv: exemplele includ utilizarea excesiva a semnelor (cum ar fi cuvintele, literele, numerele sau frazele), intr-o maniera care le dezbraca de continutul lor simbolic, repetand numere de telefon sau zile de nastere, aliniind obiecte si numarandu-le, cantand sau fredonand repetitiv cantece pentru sine insusi, folosind propozitii corecte in contexte nepotrivite (de exemplu, in timpul zilei, iesind afara din casa si intreband: "Este intuneric afara?")

B.  Folosirea obiectelor in mod adecvat, insa in mod excesiv dupa normele sociale comun acceptate: exemplele includ jocul repetitiv cu folosinta adecvata a obiectelor, cum ar fi mersul excesiv pe bicicleta, rularea unui camion de jucarie in jurul curtii, imitarea excesiva a actiunii de a conduce o masina, montarea si demontarea unui puzzle.


Nivelul IV: Comportamentele de la nivelul IV necesita un istoric educational considerabil. Comportamentul este excesiv, folosit intr-un context adecvat si implica o multitudine de semne.

A.  Comportamente efectuate la un inalt nivel intelectual, nepotrivite fata de nivelul de functionare al indivizilor tipici. Acest tip de auto-stimulare este cunoscut sub denumirea de "talente inutile". Exemplele includ indemanari memoristice, abilitatea de a reproduce in totalitate un generic lung ce urmeaza unui film sau unui spectacol de televiziune, abilitatea de a reproduce la pian o melodie (adesea auzita o singura data inainte), abilitatea de a reproduce orice nota muzicala ceruta, sau de a spune exact ce nota si in ce cheie muzicala s-a cantat la un instrument, abilitatea de a efectua calcule aproape instantanee ale unor date calendaristice si capacitatea de a spune in ce zi pica o data a unui an, in trecut sau in viitor si abilitati matematice neobisnuit de avansate (de exemplu, un copil de 11 ani poate spune, din mintea sa, toate numerele prime pana la o mie si poate descompune in numere prime toate numerele pare.)

B.  Utilizari adecvate dar excesive ale unui obiect, sau indepliniri adecvate dar excesive ale unei activitati: pentru a putea fi considerata reprezentativa acestui nivel, utilizarea excesiva trebuie corelata cu existenta altor comportamente (comportamente verbale sau imaginative), legate de acel obiect sau acea activitate. Indeplinirea corelata a acestor comportamente demonstreaza o obsesie fata de acel obiect sau activitate. Retineti ca manifestarile din aceasta categorie difera fata de cele apartinand nivelului III, prin aceea ca manifestarile din aceasta categorie sunt nu numai excesive, dar se combina cu indeplinirea unor comportamente legate de acestea. Un exemplu este obsesia fata de ceasuri, ca in cazul in care o persoana compara, in permanenta, ceasurile din diverse locuri, verificand cat este ora. De asemenea, intoarcere continua a ceasurilor, efectuarea de apeluri telefonice la ceasul-robot, conversatia excesiva despre zile si date si in ce zi a saptamanii pica o anumita data, sau continua interesare asupra zilei de nastere a fiecarei persoane cu care intra in contact cineva, toate acestea pot fi considerate manifestari auto-stimulative. Obsesia fata de cladiri (numararea nivelurilor unor cladiri existente, desenarea unor cladiri si ingramadirea unor obiecte sub forma unor cladiri, pentru a le putea numara etajele), lifturi (discutii despre lifturi, desenarea de lifturi, cautarea lifturilor sau joaca de-a liftul cu obiecte diverse), aspiratoare (continua conversatie legata de aspiratoare, imitarea functionarii si a zgomotului produs de aspiratoare, utilizarea altor obiecte ca si cum ar fi aspiratoare), scari (mersul in sus si in jos pe scari, mentionarea repetitiva in vorbire a scarilor, construirea cu ajutorul jucariilor a scarilor) si animale (conversatia despre animale, desenarea acestora, petrecerea unor lungi perioade de timp imitand un anume animal), toate aceste manifestari sunt, foarte probabil, in natura lor, auto-stimulative.


Ce se cunoaste despre comportamentul auto-stimulativ




La prima vedere, nivelurile primare de comportament auto-stimulativ pot parea foarte bizare, poate chiar patologice. La o examinare mai atenta, totusi, toate comportamentele auto-stimulative se dovedesc a fi rationale si legitime, la fel ca si manifestarile isterice sau comportamentele auto-mutilante. Ceea ce urmeaza reprezinta un sumar a ce se cunoaste, in prezent, despre comportamentul auto-stimulativ.

O metoda de a reduce comportamentul auto-stimulativ este cea de a creste importanta si forta comportamentelor adecvate social. Atunci cand alte comportamente devin mai frecvente, manifestarile auto-stimulative tind sa scada. In mod similar, individul poate alterna intre diverse forme de comportament auto-stimulativ, astfel incat, daca una dintre aceste forme este suprimata, e probabil ca o alta sa castige in frecventa si intensitate. De exemplu, suprimarea leganarii corpului poate duce la o intensificare a fluturarii mainilor. Un tratament ideal pentru formele primare ale comportamentul auto-stimulativ consta in inlocuirea acestora cu forme de comportament auto-stimulativ adecvate din punct de vedere social (a se vedea punctul 6).

Este foarte posibil sa existe o necesitate biologica pentru stimulare senzoriala, astfel incat auto-stimularea sa ofere "hrana" sistemului nervos. De exemplu, daca un sistem aferent (care conduce impulsul nervos de la un nerv periferic la sistemul nervos central), cum este sistemul vizual, este blocat la intrare prin inchiderea chirurgicala a ochiului unui animal, la scurt timp dupa nastere, reexaminarea nervului optic al acelui ochi, atunci cand animalul ajunge la maturitate va releva deteriorari structurale. In mod similar, aria de proiectie din creier, care mediaza impulsul senzorial de intrare al acelui tract optic va fi si ea mai putin dezvoltata, iar animalul respectiv va fi, pur si simplu, orb de acel ochi. Prin contrast, exista dovezi ca animalele crescute in medii imbogatite, cu concentratie mare de stimulare senzoriala, prezinta o dezvoltare marita a celulelor creierului. Cu alte cuvinte, comportamentul auto-stimulativ poate fi privit ca un comportament de adaptare. Daca nu reusiti sa il invatati pe elev comportamente alternative, lasati-l pe acesta sa se auto-stimuleze, atfel incat sa evitati alterarea sistemului nervos.

Cand observam anumite forme evoluate de comportament auto-stimulativ, s-ar putea dovedi util sa distingem intre intaritorii senzorial si cei perceptuali. Privirea fixata asupra unor lumini (o forma de auto-stimulare de nivel I) poate fi in principal controlata de un feedback senzorial relativ nestructurat, provenind de la sursa de lumina. Prin contrast, asamblarea si dezasamblarea repetitiva a unui puzzle are ca o consecinta un anumit aranjament sau tipar de stimuli senzoriali: cercul merge cu cercul, patratul merge cu patratul si asa mai departe. Potrivirea acestor stimuli pare sa fie intaritorul ce mentine comportamentul individului respectiv. Asemenea potriviri reprezinta un tipar de feedback senzorial, de unde si termenul de intaritor perceptual. Alinierea de obiecte in siruri perfecte este un alt exemplu de formare, din stimuli separati, a unui intreg perceptiv. Potrivirea de stimuli auditivi, exemplificata de ecolalie, reprezinta un alt exemplu de intaritor perceptual. In descrierea programelor de predare "potriveste cu modelul", imitatii non-verbale si imitatii verbale (capitolele 12, 13 si respectiv 22) va sunt furnizate exemple privind puterea intaritorilor senzoriali si perceptuali in construirea comportamentelor adecvate.

Daca comportamentul auto-stimulativ este bazat pe perceptie senzoriala, iar daca acesti intaritori sunt primari si puternici, cum sunt recompensele in mancare sau apa, atunci s-ar putea dovedi dificil sau chiar imposibil sa se reduca asemenea comportamente. Pe de alta parte, profesorul poate folosi asemenea stimulente ca o recompensa pentru un comportament adecvat al elevului. Tratamentul alternativ este acela de a schimba formele primare de comportament auto-stimulativ cu unele mai evoluate (vezi punctul 7, de mai jos). Pe parcursul acestui manual va sunt furnizate numeroase exemple ale acestei tehnici.

Prezenta comportamentului auto-stimulativ scade sau blocheaza raspunsul la intaritorii sociali de reactie. Acest lucru se poate intampla deoarece recompensele derivate din auto-stimulare (intaritori primari sau biologici) pot fi mai puternice decat recompensele sociale pe care profesorul le poate oferi (intaritori secundari, simbolici sau asimilati). In incercarea de a reduce interferenta acestor intaritori adversi, profesorul poate indeparta obiectele utilizate pentru auto-stimulare. Sau, daca individul isi foloseste numai propriul corp, profesorul poate sa il constranga fizic sa inceteze. Imediat ce elevul raspunde corect, profesorul il poate recompensa, permitandu-i sa se auto-stimuleze, pentru o perioada scurta de timp (5 pana la 10 secunde). Daca elevul se auto-stimuleaza cu jucarii, profesorul ii poate permite accesul la asemenea jucarii, dupa efectuarea corecta a unui comportament adecvat. Pe scurt, profesorul poate folosi constructiv comportamentele auto-stimulative, prin reducerea acestora atunci cand elevului i se da o instructiune si apoi prin permisiunea data elevului de a se auto-stimula, ca o recompensa a indeplinirii corecte a instructiunii.



La fel ca manifestarile isterice si comportamentul auto-mutilant, manifestarile auto-stimulative sunt prezente si in cazul indivizilor tipici. De exemplu, se pot observa cazuri de leganare a corpului sau de miscare agitata a mainilor si in cazul copiilor si a adultilor tipici. Chiar observarea intamplatoare poate evidentia comportamente auto-stimulative de nivel inalt, la adultii tipici. Exemple de asemenea comportament includ miscari repetitive si stereotipe ca fumatul, alinierea unor obiecte precum paharele si argintaria pe o masa, atenta impaturire si depozitare a prosoapelor, potrivirea unor siruri de figuri, ca in cazul aparatelor cu fise, potrivirea unor carti de joc precum in cazul pasientelor, potrivirea bilelor in gauri, ca la golf sau jocul de basket, aranjarea in siruri perfecte, ca la parade, alinierea si invartirea, la balet, sau in cazul numerelor executate de majorete, sau batutul din palme, in cazul aplauzelor. Observati cum societatea prescrie accesul la comportamente auto-stimulative ca recompensa, asemanator celor recomandate in metodele de predare pentru persoanele cu intarzieri de dezvoltare. Ne auto-stimulam dupa munca, la sfarsit de saptamana si in concedii, atunci cand ne implicam in activitati ca jocul de golf, privitul la televizor, dezlegarea cuvintelor incrucisate, dansul si o multitudine de alte forme de activitati de recreere evoluate, ce implica auto-stimularea. Sarim in sus si-n jos, batand din palme repetitiv, intr-o maniera streotipa ca raspuns la anumite interpretari deosebit de bune, intarind activ acea interpretare cu ajutorul intaritorilor senzoriali. Oricine a privit copiii la scoala a putut observa exemple clasice de comportamente auto-stimulative, in timpul recreatiilor, oferite ca recompensa pentru statul linistit si cooperarea cu profesorul in timpul orei precedente.

Persoanele tipice se angajeaza adesea in comportamente auto-stimulative atunci cand nu au alta activitate de efectuat in acel moment. Locatii excelente pentru a observa adulti tipici desfasurand un comportament auto-stimulativ sunt strazile congestionate si autostrazile. Atunci cand traficul este stationar, sau se desfasoara cu greutate, se pot observa soferi atingandu-si nasul intr-o maniera stereotipa si repetitiva, invartindu-si suvite de par, tapotand cu degetele volanul, uitandu-se in oglinda, strambandu-si buzele, sau zambind si vorbind singuri. In momentul in care traficul se descongestioneaza, sau daca soferrul descopera ca este observat, toate, sau majoritatea formelor de auto-stimulare primara dispar, fiind inlocuite de comportamente sociale adecvate. Adultii prezinta rareori in public forme primare de comportament auto-stimulativ, probabil deoarece societatea dezaproba asemenea comportamente desfasurate in public.

Concluzia la care dorim sa ajungeti in privinta comportamentelor auto-stimulative este similara cu cea la care am ajuns in privinta manifestarilor isterice si a comportamentului auto-distructiv: nu priviti aceste manifestari ca pe un semn al unei minti distorsionate sau defecte. Auto-stimularea este rationala si inteligenta, raportandu-se la legile ce guverneaza comportamentul tuturor persoanelor. Repetam, daca nu puteri oferi individului mai multe manifestari adecvate pentru a substitui auto-stimularea, este de preferat sa-i lasati individului acea auto-stimulare, pentru a-i mentine functionalitatea sistemului nervos.

Tratamentul alternativ este acela de a ajuta indivizii cu intarzieri de dezvoltare sa evolueze de la forme primare de comportament auto-stimulativ, la forme mai evoluate, care sunt mai adecvate din punct de vedere social. Formele de comportament auto-stimulativ acceptate social pot fi definite ca manifestari ce pot fi, prin observare si participare, apreciate de mai mult de o singura persoana. O forma apreciata de auto-stimulare poate fi observata in cazurile in care un individ este platit pentru auto-stimulare, cum ar fi in sportul profesionist sau in alte metode de recreere. Jucatorii de golf sau de basket pot primi milioane de dolari pentru a potrivi o minge intr-o gaura, si cu cat este mai greu de indeplinit aceasta sarcina, cu atat mai multumiti suntem. Batem din palme si sarim in sus pentru a ne manifesta aprecierea, intarind o forma de comportament auto-stimulativ (golful sau basketul) cu o alta forma (batutul din palme si saritul in sus). Multi oameni depun eforturi si platesc din greu pentru a fi prezenti si a privi invarteala si mersul in varful picioarelor al interpretilor din "Spargatorul de nuci" al lui Ceaikovsky. Cine nu este fascinat de imaginea primei ninsori a iernii, sau usoara miscare a frunzelor unui plop, sau salcii, vara? O reusita terapeutica majora se petrece atunci cand indivizii cu intarzieri de dezvoltare devin mai asemanatori noua, prin trecerea de la formele primare de auto-stimulare la forme mai evoluate si mai acceptate din punct de vedere social.




}); Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:




Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }