QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

Aspecte etice si deontologice ale cercetarii experimentale



Aspecte etice si deontologice ale cercetarii experimentale



Standarde etice ale Asociatie Americane de Psihologie

Principii care reglementeaza cercetarile cu participanti umani si a cercetarilor care folosesc animale.




a. Dreptul la consimtamantul informat.

Participantii la cercetare sunt indreptatiti sa fie complet informati despre motivul, scopul si obiectivele investigatiei, sa stie exact ce anume va implica investigatia si ce se va intampla cu datele care sunt obtinute de la ei.


b. Dreptul de a se retrage in orice moment

Toti participantii la o cercetare psihologica au dreptul absolut de a se retrage din cercetare in orice moment, fara a da un motiv si au dreptul sa ia cu ei toate datele cu care au contribuit la investigatie pana in acel moment, daca doresc acest lucru. Ei trebuie sa fie informati in mod explicit despre acest drept, inainte de inceperea cercetarii.


c.  Protectia impotriva vatamarii

Cercetarea nu trebuie sa se desfasoare daca exista posibilitatea de a fi amenintatoare, in orice mod, pentru integritatea fizica, psihologica sau pentru demnitatea umana a participantilor.

Cercetatorul are responsabilitatea etica de a minimaliza riscurile si de a proteja participantii de accidente. De exemplu, in cazul ingerarii anumitor substante de catre participanti, cercetatorul trebuie sa se asigure ca participantii nu sunt sensibili sau alergici la respectivele substante.


d. Discutia finala (debriefing)

Tuturor participantilor trebuie sa le fie oferita oportunitatea unei raportari finale, dupa ce datele au fost colectate. Uneori, acest lucru nu va fi necesar mai ales atunci cand toate informatiile despre cercetare au fost deja furnizate dar, in anumite cazuri, participantii vor gasi binevenita oportunitatea de a sti mai multe despre cercetarea la care au contribuit. Indiferent de natura cercetarii, este esential, cel putin sa se verifice faptul ca participantul nu paraseste cercetarea cu sentimente negative de orice tip.


e. Confidentialitatea

Cercetarea psihologica este corecta daca se respecta spatiul privat al participantilor. Este insa dificil de ales gradul de anonimat si confidentialitate, acesta depinzand de mai multi factori: sensibilitatea informatiilor, contextul, nivelul de raspandire / diseminare al rezultatelor studiului, posibilitatea de identificare a participantilor.


f. Copiii

Cercetǎtorul are responsabilitatea speciala de a privi cu mare grija orice cercetare care ii implica pe copii. Consimtamantul pentru cercetare, daca este posibil in scris, trebuie sa fie dat de catre parinte sau de catre altcineva, cum ar fi un tutore care tine locul parintelui. Daca cercetarea se desfasoara in scoala, acordul directorului trebuie sa fie intotdeauna obtinut. Trebuie sa fie obtinut si consimtamantul informat al copilului si astfel, evident, orice explicare a cercetarii trebuie sa fie adecvata varstei si capacitatii de intelegere a copiilor.

Multe experimente au demonstrat ca expunerea copiilor la modele agresive din mass-media duce la cresterea incidentei comportamentelor imitative din partea lor. Aceste cercetari au suscitat si dezbateri etice, deoarece s-a pus intrebarea cum au fost contracarate efectele pe termen mediu induse de aceste experimente la nivelul participantilor - copii.


g.. Cercetarea comportamentului animal

Utilizarea animalelor in cercetarea psihologica ridica numeroase probleme etice. Desi rozatoarele reprezinta cea mai mare categorie de animale de laborator, cercetatorii folosesc o mare varietate de specii in cercetarile lor (maimute, caini, pisici, pesti, pasari, etc.)


Principiile etice referitoare la tratamentul subiectilor in cadrul cercetarilor constituie partea cea mai importanta a Codului Etic al Asociatiei Americane de Psihologie, dar exista si alte principii, referitoare la sensibilitatea unor aspecte privind utilizarea si distribuirea datelor obtinute in cadrul unui proiect de cercetare, raportarea corecta a rezultatelor, plagiatul si respectarea drepturilor intelectuale.

Plagiatul, adica prezentarea ideilor si muncii altuia ca fiind proprii, este o practica incorecta si non-etica; cu toate acestea an de an mass-media prezinta cazuri de plagiat aparute in comunitatile stiintifice.


Referinte:

Anitei Mihai, Psihologie experimentalǎ, Editura Poliorom, Iasi, 2000

Virgǎ Delia Mihaela, Psihologia experimentalǎ de la teorie la practicǎ, Editura Mirton, Timisoara, 2004

Dincǎ Margareta, Metodologia cercetǎrii in psihologie, Editura Universitǎtii Titu Maiorescu, Bucuresti, 2004








Observatia si experimentul


Def: Observatia (ca metoda) reprezinta urmarirea intentionata si inregistrarea exacta, sistematica, a diferitelor manifestari comportamentale ale subiectului ca si a contextului situational al comportamentului.

Prin observatie se inregistreaza comportamentul efectiv al oamenilor si multitudinea de factori ce determina actiunile si interactiunile lor. Scopul observatiei este acela de a intelege ce fac oamenii in anumite situatii si nu neaparat de a cerceta ce gandesc ei despre ceea ce fac. (Virgǎ, 2004)


Roger Mucchielli (1974) spune ca exista trei puncte de reper in fiecare efort de observare:

A fi atent la comportamente si atitudini, a invata sa le notezi si sa le descrii asa cum se prezinta.

A sesiza contextul situational al comportamentelor observate, asa cum este el trait de subiect.

A dispune de un fel de simpatie intelectuala prin intermediul careia suntem capabili de a intelege trairile altora fara a le incerca in mod real in propria noastra afectivitate (empatia).


Cercetatorii care aplica metoda observatiei nu chestioneaza subiectii asupra opiniilor si atitudinilor lor, nu ii stimuleaza in vederea exteriorizarii anumitor comportamente, nu provoaca deliberat situatii specifice si nu manipuleaza participantii (Baban, 2002). Observatia presupune urmarirea desfasurarii evenimentelor dar a observa nu presupune o atitudine pasiva ci a selecta, a clasifica, a analiza si a organiza datele inregistrate. Observatia are ca scop final intelegerea si atribuirea de semnificatii celor observate.


Continutul observatiei

Simptomatica stabila:

trasaturile bio-constitutionale ale individului (inaltimea, greutatea, lungimea si grosimea membrelor, circumferinta craniana, toracica, abdominala). De ex. tipologia lui Kretchmer prezinta tipurile picnic, astenic, atletic si displastic iar Sheldon, luand in considerare 17 variabile supuse observatiei (de ex. inaltime, greutate, dezvoltarea toracelui si a capului s.a.) si interpretate sub unghi embriologic, a identificat trei tipuri morfologice: endomorf, mezomorf, ectomorf ce coreleaza cu tipurile psihologice corespunzatoare: viscerotonul, somatotonul si cerebrotonul (N. Margineanu, 1973).

trasaturile fizionomice (aspectul corpului, fetei, relatia dintre diferite detalii anatomice: frunte, nas, ochi, barbie).

Aceste date trebuiesc interpretate cu prudenta, pentru a nu duce la concluzii pripite sau eronate.


Simptomatica labila: multitudinea comportamentelor si conduitelor flexibile,
mobile ale individului, de exemplu conduita verbala, motorie, mnezica,
inteligenta, ca si varietatea expresiilor afectiv-atitudinale (cum merge,
vorbeste, etc).


(1) conduita expresiva:

pantomima (atitudinile corporale, mers si gesturi), De exemplu, gesturile rapide dar imprecise denota hiperexcitabilitate, gesturile prompte, sigure si precise reflecta stapanire de sine, calm, incredere in fortele proprii, gesturile lente, dar sigure si precise - meticulozitate, grija pentru detalii, gesturile oscilante ca viteza si lipsite de precizie - lipsa de antrenament, slaba mobilizare energetica (Anitei, 2000).

mimica (partile mobile ale fetei, ochii, sprancenele, fruntea, gura, maxilarele la care se adauga elemente proprii fizionomiei: culoarea ochilor, parului, forma lor, profil, proportii intre partea superioara a craniului si partea inferioara) De ex.

privirea si mobilitatea ei

modificarile vegetative: intensitatea, amploarea, durata reactiilor emotionale.


conduita verbala:

aspectul formal: intensitatea, fluenta, debitul, intonatia, pronuntia

intonatia, tipul de pronuntie, inflexiunile

aspectul semantic: structura vocabularului, cantitatea de informatie, nivelul de abstractizare a termenilor, adecvarea lor la continutul comunicarii, coerenta in judecati si rationamente, etc.


conduita reflexiva: reflecta pozitia, atitudinea subiectului fata de situatia experimentala, fata de'sarcina data, fata de experimentator


aspecte globale: utilizarea obiectelor, timpul alocat diferitelor comportamente, localizarea spatiala fata de alte persoane, normele de grup, acorduri / dezacorduri.


Simptomatica labila poate fi observata in orice situatie si context de viata


Atitudini prezente la debutul activitatii (opozitie, pasivitate, cooperare, entuziasm).

Atitudinea din timpul activitatii (atitudine generala si specifica: iritare, spontaneitate, curiozitate, etc).

Respectarea consemnelor

Actiuni si miscari necontrolate (agitatie, ticuri, miscari ale ochilor, gurii, mainilor, picioarelor)

Vorbirea (pronuntie, numarul cuvintelor spontane, comportament verbal)

Metode spontane de lucru

Reactie la incidentele materiale, la esecuri, dificultati.


Formele observatiei


Exista mai multe criterii dupa care se clasifica observatia:

a) Dupa orientarea actului observational avem

- auto-observatia (surprinderea particularitatilor propriului comportament). Observatia se aplicata asupra cunoasterii gandurilor, sentimentelor, aspiratiilor proprii (introspectia) si cunoasterea de pe urma activitatilor proprii, din succese si esecuri, din incercarile vietii.

- observatia propriu-zisa (spre alte persoane). Reprezintǎ act de clasificare, de incadrare a informatiei in anumite concepte si de anticipare a unor relatii cauzale.


b) Prezenta sau absenta intentiei de a observa:

ocazionala (intamplatoare, nu tine cont de reguli). De exemplu, profesorul in clasa, supervizorul in organizatie, ziaristul, etc.

sistematica care urmareste inregistrarea obiectiva a faptelor, face apel la un proiect care reduce campul studiat. In observatia sistematica se pot crea situatii specifice, in scopul provocarii comportamentelor urmarite.


Observatia sistematica se realizeaza dupa un plan riguros, in cadrul unui proiect de cercetare, investigatie sau experiment. Se subordoneaza unor scopuri precise, se consemneaza in mod riguros datele in urma unei planificari, a unui adevarat "proiect de observatie" prin care sunt anticipate conduitele, manifestarile avute in vedere.

Observatia sistematica permite studierea comportamentului care se produce spontan in conditii normale sau de laborator. Cercetatorul inregistreaza comportamentul manifest fara sa-l influenteze. Faptele de conduita inregistrate dezvaluie un sens, poarta o semnificatie si a desprinde aceasta semantica, uneori complexa, a manifestarilor de conduita inseamna, de fapt, cunoastere psihologica.


c) Prezenta sau absenta observatorului:

directa (observatorul este prezent si subiectii sunt constienti de prezenta sa)

indirecta (observatorul este plasat in spatele unor geamuri cu vedere uni­directionala sau TV cu circuit inchis)

cu observatorul uitat, ignorat (observatorul este cunoscut foarte bine de grup)

cu observatorul ascuns (dupa draperii, paravane) care ofera posibilitatea unei desfasurari naturale a comportamentului copiilor, persoanelor cu handicap intelectual sau in conditii de grup


d) Implicarea sau non-implicarea observatorului:

pasiva (fara implicare directa);

participativa (observatorul devine membru al grupului)


D. Mc Burney (1983) (apud. Anitei, 2000) semnalizeaza unele probleme. El avertizeaza asupra modificarii inerente a comportamentului membrilor grupului in prezenta observatorului. Se sugereaza un raport invers proportional intre marimea grupului si amplitudinea efectelor prezentei observatorului.

In cazul observatiei desfasurate pe parcursul unui experiment realizat in conditii de laborator, prezenta experimentatorului este obligatorie (in cele mai multe situatii) si constituie o variabila straina ce trebuie controlata (printr-o atitudine constanta neutru-binevoitoare!).


Calitatea observatiei depinde de particularitatile psihice individuale ale observatorului (capacitatea sa de a-si concentra atentia, de a sesiza esentialul, de gradul sau de sugestibilitate, etc).


Tipuri de observatori (dupa A. Binet):

tipul descriptiv (inregistreaza minutios, exact, sec);

tipul evaluativ (face aprecieri, estimari, interpretari);

tipul erudit (furnizeaza informatii savante suplimentare);

tipul imaginativ si poetic (neglijeaza faptele si deformeaza realitatea).


Personalitatea observatorului, o anumita curiozitate epistemica in raport cu actiunile lor din jurul nostru si spiritul de observatie, ca aptitudine, joaca un rol important in evaluarea conduitelor observate. De asemeni, gradul de similitudine intre observator si observat (aceeasi rasa, mediu social) influenteaza acuratetea observatiei.

Calitatea observatorului depinde si de anumite caracteristici ale perceptiei: selectivitate; campul perceptiv (observational) si factorii sociali.


Conditiile unei bune observatii


Conditiile care trebuie respectate pentru optimizarea observatiei sunt urmatoarele:

Stabilirea clara, precisa a scopului

Selectarea formelor potrivite, a conditiilor si mijloacelor necesare (cronometre, casetofoane, aparate foto, filme)

Elaborarea unui plan riguros de observatie ( de la ce sistem conceptual si de la ce ipoteze se va porni, unde si cand va fi efectuata, cat timp va dura etc)

Consemnarea imediata a celor observate (protocol de observatie)

Efectuarea unui numar optim de observari

Desfasurarea in conditii cat mai variate

Discretia

Sunt necesare masuri ale consistentei interne in cazul raportarii rezultatelor unui studiu observational. in functie de nivelul masurarii folosit, se pot folosi pentru evaluarea consistentei fie o masura procentuala agreata (pentru date nominale), fie un coeficient de corelatie (pentru date ordinale, interval sau ponderate).


Masuri eficiente de combatere a obstacolelor in realizarea unei observatii adecvate


influenta dispozitiei in care se afla observatorul in momentul efectuarii observatiei;

tendinta observatorului de a decodifica faptele observate in conformitate cu teoria la care adera;

tendinta ca asteptarile si anticiparile observatorului sa induca rezultate in conformitate cu acestea (efecte 'de anticipare');

observarea unui fapt de mai multi observatori;

analiza comparativa a protocoalelor de observatie;

observatia pe baza unor grile comune.


In cele din urma este important sa fie controlate posibilele influente ale reactivitatii si erorilor la nivelul observatorului (Zechmeister, Zechmeister si Shaughnessy, 1997).

Reactivitatea consta in influenta pe care observatorul o are asupra comportamentului observat.

Erorile de observare pot fi generate de asteptarile observatorului in legatura cu posibilitatea manifestarii anumitor comportamente in situatia data, si pot fi controlate prin automatizarea relativa a procesului de generare a datelor observatiei si prin profesionalismul cercetatorului.


Avantaje si dezavantaje ale metodei observatiei


Dezavantajele acestei metode sunt determinate de subiectivitate, de implicarea personalitatii observatorului, de prezenta acestuia si de dificultatea asigurarii exigentelor de fidelitate si validitate.

De asemeni, alt dezavantaj consta in faptul ca observatia nu permite stabilirea unor legaturi cauzale intre evenimente. Poate cea mai importanta limita a observatiei este dificultatea de a controla toate variabilele implicate in fenomenul studiat.

Observatia poate deveni o metoda costisitoare din punct de vedere al timpului , precum si financiar sau al personalului instruit necesar.

Avantajele metodei observatiei sunt certe atunci cand acesta este folosita pentru descrierea cat mai precisa a unui comportament. Ea furnizeaza o mare cantitate de informatii, conducand la rezultate neasteptate care pot deschide noi orizonturi cercetarii. Datele obtinute sunt din viata reala, deci nu ridica problema validitatii ecologice ca si in cazul experimentului (Baban, 2002).

Metoda poate fi utilizata intr-o maniera exploratorie, pentru a sugera ipoteze, care ulterior vor fi verificate cu ajutorul altor metode. Observatia poate oferi informatii nu numai despre faptul studiat ci si despre contextul cercetarii, putand sa acceada la fenomene ascunse, ambigui si neaccesibile experimentului, ajutandu-ne sa interpretam date furnizate de acesta.


Relatia dintre observatie si experiment

Experimentul consta in provocarea unui fapt psihic in conditii bine determinate cu scopul de a gasi sau a verifica o ipoteza.

Diferenta dintre observatie si experiment tine de natura intrebarii legate faptul respectiv. In observatie intrebarea este in mare parte supusa hazardului, cercetatorul nu cunoaste raspunsul si are doar o idee vaga. in experiment intrebarile devin ipoteze, ele presupun existenta unei relatii intre fapte pe care experimentatorul isi propune sa le verifice.

De asemeni, in observatie situatiile sunt definite intr-o maniera mai putin riguroasa decat in experiment.

Puncte tari si slabe ale observatiei in comparatie cu experimentul (Virgǎ, 2004


Puncte tari

Puncte slabe

Este mai putin intruziva.

Controlul variabilelor externe este redus.

Probabilitate redusa de a genera comportamente dezirabile.

Dificil de stabilit si de dovedit o relatie cauzala.

Observatia sistematica


Control relativ al:

variabilelor externe

diferentelor datorate
observatorului si a erorilor de
observare

Artificialitate

Sistem de clasificare rigid, astfel incat exista sansa de a rata observarea anumitor comportamente

Observatia naturala

Comportamentul observat apare natural si nu este influentat de teama sau de nevoia de a impresiona.

Include intregul contest social in care se manifesta comportamentul.

Validitate ecologica crescuta.

Utilizabila in cazul in care experimentul este imposibil sau non-etic.

Utilizabila in cazul indivizii nu vor sa coopereze (ex. pacienti, victime, etc.)

Variabilele externe nu sunt controlate eficient.

Probabilitate crescuta de eroare de observare, deoarece comportamentul vizat este de obicei putin previzibil.

Echipamentul necesar inregistrarii este dificil de transportat si de folosit in mod discret.

Observatia poate crea comportamente

artificiale.

Dificultate pentru cercetator de a

ramane necunoscut.

Dificultate de replicare.

Sistem de clasificare rigid, astfel incat

exista sansa de a rata observarea

anumitor comportamente

Observatia participativa

Culegerea datelor in maniera flexibila,

ne-structurata poate produce o validitate

ecologica superioara si o informatie mai

bogata.

Participantii actioneaza natural fara a se

ascunde.

Relatiile care apar in interiorul grupului

permit observarea unor comportamente

reale.

Se obtin informatii in mod direct in

legatura cu aspectele cercetate.

Sistemul ne-structurat de culegere a datelor creeaza:

distorsiuni si erori de observare;

dificultati in verificarea datelor prin alte cercetari;

dificultati de generalizare.
Dificil de a inregistra fara a fi vazut;
memoria fiind singura baza a
informatiilor pot aparea omisiuni
importante.

Probleme etice legate de observatia fara acordul participantilor.

Implicarea emotionala a cercetatorului poate afecta obiectivitatea observatiei.



Grila de observatie


Mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si compararea rapida a datelor de observatie este grila de observatie care are la baza planificari si documentari prealabile.

Planificarea observatiei presupune formularea raspunsurilor la cateva intrebari (Jorgensen, 1989, apud Baban, 2002):

De ce se initiaza observatia, care este scopul acesteia?

Cine va fi observat?

Unde va fi realizata observatia?

Pe ce perioada de timp se va intinde observatia?

Care sunt aspectele comportamentului verbal si non-verbal care vor fi observate si cum se va face inregistrarea datelor?


Observatia, fiind o metoda subiectiva, este necesar sa utilizam cel putin doi observatori independenti care isi vor confrunta aspectele consemnate, fiind retinute cele care au cea mai mare concordanta inter-observatori. Elaborarea unei grile de observatie asigura caracterul sistematic al acestei metode.


Grila de observatie este lista de rubrici care ofera cadrul de clasificare a datelor brute. Trebuie sa contina in medie 10-15 categorii, pentru ca nu se poate opera simultan cu mai multe rubrici de clasificare. Aceste categorii trebuie sa fie disjuncte (Radu, 1991). Grila se poate constitui ca un tabel cu doua intrari:


pe coloana: se trec anumite fapte de conduita, inregistrate prin observatii

pe linie: semnificatiile posibile sau trasaturile pe care le dezvaluie aceste comportamente


Grila se elaboreaza inainte de realizarea propriu-zisa a observatiei, fiind un document comun pentru ambii observatori care urmaresc acelasi subiect, in acelasi timp dar completeaza grila in mod independent.

Protocolul de observatie, document final rezultat in urma derularii observatiei propriu-zise, cuprinde urmatoarele aspecte:


Descrierea contextului in care are loc observatia(ziua, ora, locul);

Descrierea participantilor

Detalii despre observatori

Descrierea actiunilor participantilor, a secventelor comportamentale, a incidentelor intervenite;

Interpretarea faptelor, gasirea de semnificatii comportamentelor urmarite

Oferirea de interpretari alternative, rezultate din discutiile purtate de observatori

Analiza reflexiva a observatorilor (cum s-au simtit, daca au avut de surmontat probleme etice s.a.)


Referinte:

Anitei Mihai, Psihologie experimentalǎ, Editura Poliorom, Iasi, 2000

Virgǎ Delia Mihaela, Psihologia experimentalǎ de la teorie la practicǎ, Editura Mirton, Timisoara, 2004

Dincǎ Margareta, Metodologia cercetǎrii in psihologie, Editura Universitǎtii Titu Maiorescu, Bucuresti, 2004

Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }