Abordarea tipurilor Myers-Briggs - Descrierea scalelor MBTI Type

Abordarea tipurilor Myers-Briggs - Descrierea scalelor MBTI Type Indicator

Myers-Briggs Type Indicator (Indicatorul tipologic Myers-Briggs, MBTI) este un chestionar de evaluare a personalitatii, creat de Katherine Briggs si Isabel Myers, mama si fiica, care au plecat in cercetarile lor de la teoria jungiana a tipurilor psihologice.

Conform acestei teorii, eul se raporteaza la mediul inconjurator si il cunoaste prin intermediul a patru functii posibile dintre care doua sunt rationale, functia logica si functia valorica sau afectiva, si doua irationale, respectiv functia senzoriala si functia intuitiei.

Teoria tipurilor porneste de la datele empirice care indica o predispozitie a indivizilor spre a prefera o anumita atitudine si o anumita functie de cunoastere, care, prin exersare conduce la un sentiment de 'competenta personala' iar intarirea succesului se generalizeaza si pentru alte zone de activitate care se rezolva prin implicarea acelorasi abilitati. (Minulescu, 2003) Aceasta dinamica conduce treptat la definirea unor trasaturi de suprafata, deprinderi si comportamente asociate acestei functii. In acest context, tipologia jungiana descrie reactii si preferinte curente, aspecte forte si aspecte limitative pentru 8 tipuri principale in functie de orientarea si functia dominanta la nivelul eului constient: introvert senzorial, extravert senzorial, introvert intuitiv, extravert intuitiv, introvert logic, extravert logic, introvert afectiv, extravert afectiv. Sunt, de asemenea descrise si 16 tipuri secundare, in situatia cand preferintei dominate i se adauga functia secundara.

Rezultatele MBTI surprind diferente valoroase intre indivizii normali; chestionarul se adreseaza personalitatii normale si nu este conceput ca un test clinic.

Indicatorul tipologic Myers- Briggs a fost publicat in 1962. Testul este larg folosit atat in cercetare cat si in psihologia aplicata.

S-au construit si publicat cinci variante: forma F (166 de itemi), forma G (126 itemi), o forma abreviata de auto-evaluare, forma AV (50 itemi), forma MMTIC (Murphy-Mesgeier Type Indicator Children, de 70 itemi) care este o varianta pentru copii si, cea mai recenta, forma M (93 de itemi) publicata in 1998 ca rezultat al cercetarilor celor de la Consulting Psychologists Press. Aceasta ultima forma a fost realizata in scopul imbunatatirii formei G.

Formele complete, F si G, contin atat itemi care evalueaza propriu-zis tipul, cat si itemi de cercetare. Itemii sunt aproape identici pentru F si G, dar in varianta G sunt re-aranjati astfel ca acei itemi care au o validitate predictiva maxima sa apara la inceput, crescand astfel posibilitatea ca subiectul care nu ajunge sa termine chestionarul sa raspunda totusi la itemii cei mai pertinenti.

Forma G este forma standard a MBTI, iar forma F este recomandata pentru consiliere sau cercetare.

Indicatorul de tipuri Myers- Briggs este un instrument de evaluare a personalitatii legat de psihologia analitica a lui Carl G. Jung, vizand tipologia de personalitate construita de-a lungul dinamicii dintre atitudinea extraverta si cea introverta, dintre eul constient si continuturile inconstiente, si a celor patru tipuri de functii de cunoastere. Acestea din urma sunt doua rationale si doua irationale, in termenii proprii MBTI, 'perceptive'

Cele rationale (se refera la faptul ca informatia este rationalizata si folosita pentru a lua decizii sau pentru formarea opiniilor) si ele sunt: 1. functia logica, respectiv - gandirea ca logos si 2. functia afectiva, sau evaluarea relatiei dintre eu si obiect.

Celelalte doua functii irationale se numesc 'irationale' deoarece aceste functii se auto-regleaza dupa cursul evenimentelor si opereaza cel mai corect si coerent atunci cand nu sunt constranse de directive rationale. In teoria analitica si in cadrul MBTI aceste doua functii irationale sunt: 1. functia senzoriala, legata de informatiile de tip perceptiv si 2. functia intuitiva, care apar in campul constiintei si sunt legate de cuprinderea unei situatii ca intreg.

Din experienta rezulta ca este imposibil ca toate functiile sa se dezvolte in mod egal. Functia care in procesul de diferentiere ramane cel mai in urma este numita de Jung 'functie inferioara'. Insesi exigentele sociale fac ca un individ sa-si dezvolte mai mult acea functie pentru care este indeosebi dotat in mod natural si /sau care ii ofera instrumente pentru succesul sau social. Cel mai adesea ne identificam mai mult sau mai putin complet cu functia cea mai privilegiata si de aceea cea mai dezvoltata. Aici isi au originea tipurile psihologice.

Teoria tipurilor pleaca de la ideea ca oamenii sunt nascuti cu o predispozitie pentru preferarea unei anumite functii in fata celorlalte. Utilizarea continua si constanta a functiei preferate constituie un stimul si motivator puternic pentru a avea incredere si a se atasa respectivului mod de a privi lumea. In timp ce are loc dezvoltarea unei functii preferate, exista o relativa neglijare a polului opus acelei preferinte. In aceasta faza, de exemplu, un copil ce prefera in mod natural o perceptie senzoriala si un copil ce prefera o perceptie intuitiva se vor dezvolta de-a lungul unor linii evolutive divergente. Pentru fiecare tip, doua dintre cele patru functii ale lui Jung sunt mai interesante si deci este mai posibil sa fie dezvoltate si folosite in mod constient. Celelalte functii mai putin preferate sunt considerate mai putin adecvate si sunt de cele mai multe ori neglijate. De obicei, in tinerete este dezvoltata prima functie (cea 'dominanta') si, complementar ei, o a doua ('auxiliara'). In timpul vietii de adult indivizii capata mai mult sau mai putin control si asupra celorlalte doua functii mai putin preferate.

Folosirea optima a celor patru functii nu trebuie si nu se poate obtine prin egalizare, ci prin dezvoltarea selectiva a fiecareia in parte.

Dezvoltarea coerenta in planul dezvoltarii capacitatii eului de a le utiliza constient ar necesita, in concluzie: perfectionarea in procesul favorit, dominant; dezvoltarea adecvata, dar nu egala, a procesului auxiliar; admiterea eventuala a proceselor mai putin dezvoltate pentru folosirea lor constienta si utila, in serviciul procesului dominant, chiar daca aceasta ar necesita ca procesul dominant si cel auxiliar sa 'predea' temporar controlul constientului, precum si capacitatea de a folosi fiecare functiepentru sarcinile la care se preteaza cel mai bine.

Descrierea scalelor MBTI (Minulescu, 2004)

Cele patru scale masurate de MBTI sunt:

I.       EI: preferinta pentru focalizarea atentiei: Extravertire - Introvertire

II.     SN: preferinta pentru adunarea informatiei din mediu: Senzorialitatea -

Intuitia

III.   TF: preferinta pentru luarea deciziilor: Gandirea logica - Afectivitatea

IV.  JP: preferinta pentru orientarea fata de lumea exterioara: Judecata - Perceptia

Scala E-I: descrie modul cum este orientata energia la dispozitia eului Extravert

Cei care prefera extraversia tind sa-si fixeze atentia catre lumea exterioara si catre mediul exterior. Extravertii sunt stimulati de ceea ce se intampla in lumea din jurul lor si tind sa-si focalizeze energia catre mediu. Ei prefera sa comunice prin viu grai si nu prin scris. Simt nevoia sa experimenteze lumea pentru a o intelege si de aceea tind spre actiune.

Introvert

Introvertii sunt stimulati si incitati de ceea ce se intampla in lumea lor interioara si aceasta este zona catre care tind sa-si directioneze energia. Introvertii sunt mai interesati si mai in largul lor atunci cand munca sau activitatea desfasurata le cere ca o mare parte din timp sa stea singuri. Ei prefera sa inteleaga lumea inainte de a o experimenta si, astfel, inainte de a actiona, adesea mediteaza la ce au de facut.

Scala S-N: descrie modul cum este perceputa informatia Senzorial

Simturile (vizual si auditiv in principal) ii spun acestui tip uman despre ceea ce exista 'acolo', ori se intampla efectiv. Chiar si imaginile mentale nu sunt vagi, metaforice, ci pline de putere de evocare, vizuale, colorate, graitoare. Tipurile senzitive tind sa accepte si sa lucreze cu ceea ce este dat 'aici si acum', fiind astfel realisti si practici. Exceleaza in situatiile in rememorarea si manuirea unui mare numar de fapte sau date concrete. Intuitiv

Cealalta cale de a afla este intuitia, care iti dezvaluie intelesul, realitatile si posibilitatile ce se afla dincolo de informatia transmisa de simturi. Intuitia cerceteaza ansamblul si cauta sa descopere ceea ce este esential. Daca preferi intuitia, devii expert in descoperirea de noi posibilitati si cai de a face lucrurile. Tipul intuitiv apreciaza imaginatia si inspiratia.

Scala T-F indica felul cum iei decizii. Scala T-F este singura scala care se coteaza diferentiat in functie de sexul subiectului. Logic, rational

Odata dobandita informatia printr-una din caile perceptive, ea trebuie folosita. Tipurile 'T' folosesc gandirea ca metoda conclusiva, prezicand consecintele logice ale unei alegeri specifice sau ale unui act particular. Cand folosesti gandirea decizi in mod obiectiv, pe baza cauzei si efectului, iei decizia analizand si cantarind dovezile, inclusiv realitatile neplacute. Oamenii ce prefera gandirea cauta un standard obiectiv al adevarului. Ei exceleaza adesea in analiza situatiilor de criza, ori care cer adaptabilitate marita dar nu in cazurile in care se manifesta situatii ambigue.

Afectiv

Tipurile 'F' folosesc afectivitatea ca metoda conclusiva. In acest fel, tipurile 'F' iau in consideratie ceea ce este important pentru ei si pentru cei din jur, fara sa pretinda ca acest lucru este si logic. Acesti oameni prefera sa devina empatici, favorabili si plini de tact in deciziile lor. Este important de inteles ca termenul 'afectivitate' se foloseste in acest context cu sensul de 'decizii luate pe baza de valori' si nu se refera la sentimente sau emotii in sine.

Scala J-P implica raspunsul la problema modului cum abordezi rational sau irational datele de informatie asupra realitatii interioare sau exterioare? Rational (tradus uneori ca ”judicativ”)

Aceasta scala descrie stilul de viata pe care il adopti in confruntarea cu lumea exterioara si modalitatile prin care te orientezi in relatie cu ea. Dihotomia descrisa aici se bazeaza pe doua din scalele anterioare: in relationarea cu mediul fie preferi o atitudine bazata pe evaluare constienta si pe concluzii proprii (indiferent daca ele sunt rational-logice ori afectiv-valorice), fie preferi o atitudine non-rationala bazata pe perceptie (senzoriala sau intuitiva). Cei care prefera o atitudine rationala tind sa traiasca in mod ordonat, planificat, sa-si regleze si controleze viata. Ei prefera sa pastreze 'franele' situatiei, prefera sa ia decizii. Sunt organizati si structurati si vor ca lucrurile sa-si urmeze calea planificata, sa fie bine stabilite. Perceptiv

Cei care prefera procesul perceptiv (fie prin senzorialitate, fie prin intuitie) prefera sa traiasca intr-un mod flexibil si spontan. Prefera sa-si traiasca viata, mai degraba decat sa o inteleaga sau controleze, raman deschisi experientei, bucurandu-se de ea si avand incredere in abilitatea lor de a se adapta momentului.