QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

Aparitia rromilor pe teritoriul romaniei








APARITIA RROMILOR PE TERITORIUL ROMANIEI


Mai tot ceea ce exista in istoria mai veche a rromilor se datoreaza lingvisticii, astfel in a doua jumatate a sec XVIII-lea filologia comparata a descoperit asemanari intre limba vorbita de rromi si limba sanscrita. Pornind de la aceasta idee prima lucrare moderna cu un peternic caracter stiintific a aparut in 1783 si a apartinut lui H.M.G Grellmann care a concluzionat ca aceasta populatie este de origine indiana[1].Limba rromani apartine familiei limbilor indo-europene, face parte din grupul limbilor neoindiene, inrudindu-se cu cateva dintre limbile vorbite in subcontinentul Indian. Pentru ca poseda elemente comune cu mai multe dintre limbile vorbite in India incercarile lingvistilor de a identifica regional sau din punctul de vedere al pupulatiei originea vorbitorilor au fost ingradite.Exista numeroase nelamuriri legate de migratia rromilor in Europa, aceasta desfasurandu-se intr-un timp indelungat si nefiind una spectaculoasa, sunt putine dovezi documentare in aceasta privinta. Lingvistica constituie unul dintre principalele instrumente prin care s-au facut reconstituiri ale itinerariilor urmate de rromii nomazi dea lungul timpului. Dialectele care se vorbesc in diferite tari ale Europei inglobeaza cuvinte sau structuri gramaticale care nu au fost aduse din India ci au fost imprumutate de la diferite popoare cu care rromi au intrat in contact in cursul migratiei lor. Aceste imprumuturi lingvistice sunt un indiciu al locurilor prin care au trecut diferitele grupuri de rromi. Studiand dialectele rromilor prin intermediul acestor imprumuturi, marele lingvist Franz Miklosich a stabilit, acum mai bine de un secol, traseul pe care l-au parcurs rromii din India si pana in Europa. El a aratat ca elementele persane si armenesti existente in toate dialectele limbii rrome indica trecerea lor prin Persia si vechea Armenie pana a ajunge in Asia Mica. Abundenta de cuvinte din greaca medievala in limba vorbita de rromii din Europa arata ca acestia au stat mult timp in teritoriile de limba greaca, adica in Imperiul Bizantin. Fondul slav important care exista este o dovada a faptului ca rromii au stat o perioada in Peninsula Balcanica. Tot Fr. Miklosich afirma ca dialectele rrome din Europa Centrala si de Nord au o proportie mai mica, dar revelatoare, de cuvinte romanesti, pe care le interpreteaza ca o dovada a trecerii rromilor prin Romania. In sfarsit, se gasesc elemente ale limbii germane in dialectele acestora din Anglia, Polonia, Rusia, Finlanda si Scandinavia, indiciu al faptului ca rromii respectivi au poposit un timp in spatiul de limba germana . Rutele de migratie au fost astfel reconstituite la inceput prin metoda lingvistica, pentru ca mai apoi cercetarea istorica sa confirme in mare parte aceste concluzii. Insa cronologia acestui proces si imprejurarile de istorie politica in care el s-a desfasurat sunt probleme care au fost lamurite doar partial. Literatura asupra subiectului, deloc neglijabila cantitativ, este departe de rigoarea ce caracterizeaza in general medievistica europeana. Istoria rromilor de dinaintea secolului XV-lea este inca in buna parte un teren al ipotezelor. Se accepta in general ca migratia rromilor din India in Europa s-a facut intre secolele al IX-lea si al XVI-lea, in mai multe valuri . Se considera ca rromii au ajuns in Persia prin secolul al IX-lea. Izvoarele persane ii numesc Luli sau Luri ; la mijlocul secolului al X-lea sunt atestati cu numele arab Zott. Insa aceste nume erau folosite fara discriminare pentru oricine provenea din India. Rromii au putut ajunge in aceasta tara in cadrul miscarilor de populatie dinspre rasarit sau cu ocazia unei expeditii militare persane din India. Ei au stat aici un timp indelungat, cum o arata numarul mare de cuvinte persane existent in dialectele rromilor europeni. Si in vechea Armenie rromii au petrecut un stagiu destul de lung, odata ce dialectele rromilor din Europa contin termeni armeni. De aici ei au intrat in Asia Mica bizantina, in teritoriile de limba greaca. Aparitia rromilor in Imperiul bizantin a fost pusa in legatura cu raidurile turcilor selgiukizi in Armenia, la mijlocul secolului al XI-lea. in mod sigur intrarea lor in Imperiul bizantin a fost un proces gradual. Aici ei au capatat numele etnic pe care il poarta astazi : rromi . In limba greaca ei au fost numiti Athinganos sau Atsinganos, de la numele unei secte eretice. In izvoarele bizantine exista mai multe referinte la Athinagonos, pe care unii autori le-au pus in legatura cu noii veniti. De regula se considera ca prima atestare a rromilor in Imperiul bizantin este continuta intr-un text hagiografic georgian care dateaza din jurul anului 1068 ; aici se face referire la asa-numitii Adsincani, renumiti pentru vrajile si faptele rele pe care le fac. Un studiu recent afirma insa ca cea mai veche atestare veridica a rromilor se afla intr-o scrisoare a patraiarhului Constantinopolului, Gregoris II Kyprios ( 1283-1289), unde se vorbeste de taxele care trebuie luate de la asa-numitii egiptini si rromi( o tous kai Aigyptious kai Athinganous ). Din Asia Mica rromii au patruns in Tracia. Acest lucru s-a petrecut probabil la inceputul secolului al XIV-lea, cand se considera ca incepe istoria europeana a rromilor. De aici s-au raspandit in toate directiile. O parte a pornit inspre sud, spre Grecia de astazi. In 1323 un calugar fransciscan ii intalneste la Candia ( Iraklion) in insula Creta si face o descriere a lor. In a doua jumatate a secolului XIV-lea si inceputul secolului al XV-lea in Pelopones, partea vestica a Greciei continentale si insulele ionice rromii sunt aratati ca fiind deja sedentari, ceea ce inseamna ca trebuia sa se fi aflat aici de o bucata buna de timp ; migratia s-a produs probabil la inceputul secolului al XIV-lea. Ei s-au stabilit indeosebi in Pelopones si in insulele vecine, teritorii aflate in stapanirea Venetiei. In teritoriile de limba greaca (din Asia Mica, Peninsula Balcanica si insule) rromii au poposit timp indelungat, dovada fiind influenta considerabila a limbii grecesti asupra lor. Tot atunci, rromii au ajuns in tarile de limba slava din Balcani. Cea mai veche mentiune a lor aici este din anul 1348, in Serbia tarului Stefan Dusan ; mai multi cingarije sunt amintiti nominal intre mestesugarii pe care ii avea in stapanire manastirea Prizren. Din 1362 incep sa fie arestati la Ragusa( Dubrovnik ). Din Balcani, o parte a rromilor a trecut la nordul Dunarii, in tarile romane. In Tara Romaneasca ei sunt mentionati prima oara intr-un document de cancelarie din 1385, in Transilvania in jurul anului 1400, iar in Moldova in 1428, cand regele Sigismund de Luxemburg acorda unei cete de rromi, condusa de voievodul Ladislau, dreptul de a umbla liber prin tara. Europa centrala si de vest ii descopera pe rromi in anii 1416-1419. Atunci s-a produs o patrundere de oarecare proportii a rromilor in tarile Europei, din Ungaria si pana in Germania si Franta. Acte municipale si cronici consemneaza sosirea in diferite locuri a unor grupuri formate din oameni straini ca infatisare, limba, obiceiuri etc., care afirmau ca vin din Egipt si ca sunt pelerini care au ratacit drumul spre Ierusalim. Sunt numiti  egipteni  sau  saraceni  . Erau detasamente mici, compuse din cateva zeci de oameni si conduse de sefi numiti  duci  sau  conti  . Unele grupuri au prezentat autoritatilor salvconducte de la imparatul Sigismund de Luxemburg. Izvoarle de epoca ii descriu ca pe o curiozitate si vorbesc despre ei in general cu simpatie, iar populatia locala le-a oferit bani si alimente. Au fost cativa ani in care rromii au strabatut tarile Europei in adevarate expeditii. Uneori acelasi grup este atestat succesiv in locuri diferite. In 1419 primele grupuri de rromi sunt semnalate pe teritoriul actual al Frantei, iar in 1420 in Tarile de Jos . In 1422 o banda numeroasa coboara Italia, pana la Roma. In deceniile urmatoare rromii au ajuns pana in Spania, Anglia si Scandinavia. In Spania au ajuns pe doua cai : peste Pirinei, venind din Franta ( la inceputul secolului al XV-lea ), si peste Mediterana (incepand din 1488 ). In aceasta tara numarul rromilor a fost mare la inceput. In insulele britanice rromii au ajuns la inceputul secolului al XVI-lea ; prima mentiune despre prezenta lor in Anglia este din 1514. La inceputul secolului al XVI-lea rromii au patruns in tarile scandinave, venind din Anglia. In regatul Poloniei au intrat pe doua cai - venind din Ungaria si din tarile romane. Prezenta lor aici este mentionata incepand din 1428. Din regatul Poloniei ei au ajuns in tarile baltice. In sudul Rusiei primii rromi si-au facut aparitia pe la 1501. Daca la inceput noilor veniti li s-a spus  egipteni  si  saraceni  , foarte curand li s-au fixat numele pe care le poarta si astazi in limbile europene. In Germania numele cel mai folosit pentru ei sunt Zigeuner- notat prima data in jurnalul unui preot din Regensburg (in Bavaria), Andreas, in anul 1424- si Sinte (pl.Sinti) ; acesta din urma este folosit doar pentru o parte a populatiei de origine indiana si s-a presupus ca provine de la un ipotetic rege al lor. In limba franceza s-a impus numele de bohemien . Aceasta se explica prin faptul ca noii veniti prezentau scrisori de protectie de la Sigismud de Luxembrug, imparat romano-german si rege al Boemiei ( Cehiei ), si in consecinta se considera ca vin din aceasta tara. In limbile Engleza si Spaniola li s-a dar numele de Gypsy, repsectiv Gitani - nume care provin de la presupusa lor origine egipteana. In Danemarca, Suedia si Finlanda ei au fost numiti Tattare(tatari).




Probabil ca migratia rromilor din Europa centrala si de vest a fost legatura cu avansul turcesc in sud-estul continentului. Aparitia turcilor in Balcani i-a presat pe rromi mai departe. Migratia europeana a rromilor in secolele XIV-XV a fost de durata. Nu a fost insa vorba de un exod masiv. Cea mai mare parte a populatiei rrome a ramas mai departe in Turcia si in tarile din sud-estul Europei, la care se adauga Ungaria. Din Evul Mediu si pana astazi aceasta a fost aria geografica in care numarul rromilor, atat in cifre abosolute, cat si raportat la totalul populatiei, a fost si este cel mai mare. Aceasta a fost in linii generale migratia rromilor in Europa. Ea constituie insa un process istoric deosebit de complex , care poarta inca multe necunoscute. Metoda lingvistica , ce in acest caz s-a dovedit extrem de utila, are limitele ei. Trebuie sa remarcam faptul ca migratia rroma nu a fost una directionata. Rromii aflati in India sau in Persia nu au avut ca tinta Europa. A fost o deplasare spontana, determinata de tot felul de factori . Au ajuns in Eropa datorita imprejurarilor timpului. Rolul major in directionarea grupurilor de rromi l-au avut evenimentele militare. Migratia lor s-a petrecut intr-o vreme de mari bulversari in Orientul Apropiat si in Europa de Sud-Est. S-au petrecut aici evenimente militare si miscari de populatie care nu au putut sa nu afecteze si grupurile de rromi. Ele au fugit din calea turcilor selgiukizi si apoi a turcilor otomani, indreptandu-se, inevitabil, spre Vest. Rromii se inscriu in curentul demografic de mare amploare si cu impact de durata asupra istoriei europene, in cadrul caruia, timp de mai bine de un mileniu, numeroase popoare venind din Asia s-au asezat in Europa. Rromii au fost ultima populatie de origine asiatica ce a ajuns pe continentul nostru. Cu ei se incheie, de fapt, migratia popoarelor. Specificul migratiei rromilor este ca aceasta nu a avut caracter militar. Insa pe parcursul intregii lor migratii din secolele IX-XV, directiile si traseele pe care le-au urmat rromii au fost mai multe. De exemplu, cercetarile mai vechi sau mai noi au scos in evidenta faptul ca in Armenia veche rromii s-au despartit in trei directii : una ducand in tarile din Orientul Apropiat pana in Egipt ; alta ducand in tarile din Caucaz si la Nordul Marii Negre ; si o a treia care a fost si cea mai importanta - trecand prin Imperiul Bizantin si de aici in Europa. Autorii din secolul trecut, inainte ca cercetarea istoriei rromilor sa fie pusa pe baze riguroase, considerau ca rromii au fost adusi in Europa de catre mongoli (tatari) ; se afirma ca rromii au fost preluati de acestia din Asia si adusi in Europa, fie odata cu marea invazie mongola din 1241, fie mai tarziu. Vom vedea ca, chiar daca unii rromi ar fi putut ajunge in teritoriile din rasaritul continentului aflate in stapanire mongola, nu avem argumente pentru sustinerea existentei unui traseu nord-pontic in cadrul migratiei rromilor in Europa. Astazi este un lucru bine stabilit ca rromii care au ajuns in Europa au trecut prin Bizant si Balcani. Acestia sunt indienii numiti in limbile europene   rromi  (cu derivatele sale). Ei insisi isi spun, ca un termen care aminteste de stagiul lor in Imperiul Bizantin, rromi(sg. rrom). In secolele XIV-XV rromii au ajuns mai peste tot in Europa. Deja la 1404, un bun cunoscator al realitatilor Orientului Apropiat si ale Europei de Est, arhiepiscopul Ioan de Sultanieh, in tratatul sau de geografie intitulat  Libellus de notitia Orbis  arata ca rromii erau raspanditi peste tot. Din secolul al XV-lea incepand, ei fac parte din peisajul etnic si social al tarilor europene. Iar in secolele XVI-XIX, prin expulzarile si deportarile la care au fost supusi de catre autoritati sau odata cu colonizarea extra - europeana care a avut ca punct de plecare Portugalia, Spania, Franta si Anglia, ei au ajuns in cele doua Americi, Australia si Noua Zeelanda, Africa de Sud, dar si in alte locuri. Din Rusia europeana au ajuns in Siberia. Migratiei din Evul Mediu s-a adaugat mai tarziu, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si la inceputul secolului XX , un alt val migrator, de mai mica amploare, care a avut ca punct de pornire tarile cu populatie rroma numeroasa din Estul continentului, indeosebi Romania, si care a contribuit la raspandirea rromilor in Europa. Astazi practic nu exista tara europeana in care sa nu traiasca rromi. Exista insa rromi, chiar din epoca primelor lor migratii, in tarile Orientului Apropiat, precum si in Nordul Africi si in tarile din Asia Centrala. Evident ca, datorita traseelor diferite de migratie pe care le-au urmat, mai precis faptului ca nu au trecut prin Imperiul Bizantin, acesti rromi nu cunosc etnonimul   rrom ; ei sunt desemnati si se numesc in alt chip. Apartin insa aceleiasi populati ca si rromii europeni.

Primele atestari ale rromilor pe teritoriul Romaniei


Cea mai timpurie informatie scrisa despre prezenta rromilor pe teritoriul Romaniei dateaza din 1385. Printr-un act emis in acel an, domnul Tarii Romanesti, Dan I, intre altele daruieste manastirii Tismana posesiunile care apartinusera anterior manastirii Vodita, si care fusesera donate acestora de catre domnul Vladislav I  ; intre acestea se afla si 40 de salase de rromi. Posesiunie in cauza facusera parte din domeniul manastirii Vodita, de pe malul Dunarii, in extremitatea vestica a tarii, manastire care fusese ctitorita de Vladislav I intre anii 1370-1371 si care isi incetase existenta la scurt timp, probabil in 1376, in cursul evenimentelor politice si militare petrecute in zona si al conflictului teritorial pentru Severin dintre Tara Romaneasca si regatul Ungariei. Tot in 1370-1371 trebuie sa se fi produs si donatia initiala in favoarea Voditei. Textul acesteia, care s-a pastrat, mentioneaza posesiunile pe care le enumera actul lui Dan I din 1385, mai putin cele 40 de salase de rromi. Aceasta inseamna ca rromii au fost donati manastirii ulterior, printr-un act de donatie care nu s-a pastrat, fie ca ei au fost omisi din actul de donatie initial. Suntem inclinati sa credem ca rromii au ajuns in stapanirea Voditei printr-un act de donatie. Cum Vladislav I a murit foarte probabil in 1377, inseamna ca donatia a avut loc in intervalul 1371-1377. In acesti ani putem plasa intrarea salaselor de rromi in posesia manastirii Vodita. Primul document care ii atesta pe rromi in Tara Romaneasca este in legatura cu acest moment. Ulterior in Tara Romaneasca informatiile despre rromi devin tot mai numeroase. Rromii manastirii Tismana sunt amintiti in toate confirmarile ulterioare ale posesiunilor acesteia, din 1387, 1391-1392 , cca 1392, 1439. In 1388 domnul Mircea cel Batran doneaza manastirii Cozia, ctitoria sa, 300 de salase de rromi. In general, in secolul al XV-lea, toate marile manastiri si marii boieri posedau robi rromi . Documentele de cancelarie ale timpului care consemneaza donatii sau intariri sau stapanire, inregistreaza prezenta lor pe marile domenii feudale. In Moldova rromii sunt amintiti prima data in 1428, cand Alexandru cel Bun daruieste manastirii Bistrita 31 de salase de rromi si 12 bordeie de tatari. Ulterior sunt amintiti, in ordine cronologica, rromii manastirii Visnevati ( 1429 ), din Poiana ( 1434 ), Moldovita ( 1434 ) , ai altor manastiri si ai unor mari boieri. In Transilvania prima informatie despre prezenta rromilor se refera la Tara Fagarasului. In timpul lui Mircea cel Batran, domnul Tarii Romanesti, un boier Costea stapanea in Tara Fagarasului satele Vistea de Jos, Vistea de Sus si jumatate din Arpasul de Jos, precum si 17 rromi de cort ( Ciganus tentotiatos ). Actul dat de Mircea cel Batran ( o donatie sau o confirmare ) nu s-a pastrat in originalul slavon, ci este doar rezumat intr-un text latin din anul 1511 ; insa si dupa titulatura cu care apare domnul, actul a putut fi incadrat intre 1390 si 1406. In cadrul raporturilor de suzeranitate - vasalitate existente atunci intre regele Ungariei si domnul Tarii Romanesti, Mircea cel Batran stapanea Tara Fagarasului cu titlul de feud. Deci, in jurul anului 1400 rromii erau deja prezenti in Transilvania. Putem presupune chiar o prezenta ceva mai timpurie, intrucat din anii 70 ai secolului al XIV-lea sunt atestate toponime derivand din cuvantul cigany in Nord - Vestul Transilvaniei ; aceasta intr-o vreme in care toponime similare si nume de persoane provenind din acest cuvant apar in mai multe regiuni ale ragatului ungar. Daca in cazul celor mai vechi dintre atestarile amintite a fost vorba de o aparitie recenta a rromilor in tara respectiva sau de o prezenta mai timpurie, este o problema care isi poate gasi raspuns numai printr-o analiza care sa aiba in vedere atat problematica migratiei europene a rromilor, cat si realitatile socio-politice ale spatiului romanesc in secolul al XIV-lea.

Cand au aparut rromii in tarile romane


In istoriografia romana aparitia rromilor la noi a fost pusa in legatura cu mongolii. Nicolae Iorga considera ca rromii au venit in principatele romane odata cu invazia mongola din anul 1241. Aceasta opinie a fost impartasita si de alti istorici. Rromii din tarile romane au fost vazuti ca o mostenire tatara. Tatarii i-ar fi adus cu ei, in aceasta parte a Europei, iar odata cu retragerea tatarilor, rromii au ramas in stapanirea romanilor ca robi. Teoria este construita pe faptul ca institutia robiei in tarile romane este atestata inca din primele documente de cancelarie, deci se poate prezuma o vechime a ei din perioada de dinaintea intemeierii principatelor. Robii rromi ar exista deci inca din perioada mongola, adica din secolul al XIII-lea. Exista si opinia ca robii tatari pe care ii consemneaza documentele moldovenesti, chiar inaintea robilor rromi, din punct de vedere etnic ar fi fost rromi. Ei ar fi fost rromi adusi de tatari, ca robi, iar romanii i-ar fi preluat ca atare de la tatari. Robii tatari din documentele moldovenesti au fost vazuti ca primul strat de populatie rroma de la noi ; al doilea ar fi cel al rromilor veniti de la sud de Dunare, incepand cu secolul al XIV-lea . Este un lucru stiut ca, in cursul invaziei din 1241-1242 si apoi in timpul perioadei de mai bine de un secol in care au fost o mare putere in estul Europei, tatarii au antrenat cu ei spre vest numeroase populatii orientale, in calitate de auxiliari sau robi. Unele din aceste populatii, mai ales cele cu caracter militar, cum au fost iasii sau alanii, sunt amintite in documentele epocii. Altele, insa, nu sunt mentionate, dar pot fi surprinse mai tarziu urme ale lor in tarile peste care au stapanit tatarii.



S-au numarat rromii in randul acestor populatii aduse de tatari ? In unele lucrari mai vechi despre rromi s-a afirmat ca acestia au ajuns in Europa prin filiera mongola. Fie mongolii lui Gingis-han in prima jumatate a secolului al XIII-lea, fie Timur Lenk (Tamerlan) la sfarsitul secolului al XIV-lea i-ar fi luat pe rromi din India si i-ar fi adus in Europa. De regula, s-a presupus ca aceasta s-a petrecut in timpul marii invazii mongole din 1241-1242. Opinia care confera mongolilor rolul de a-i fi adus pe rromi in Europa a fost abandonata odata cu punerea cercetarii migratiei rromilor pe baze mai riguroase, incepand cu studiul filologic al lui Fr. Miklosich. Desigur ca nu putem exclude eventualitatea ca intre populatiile antrenate de tatari spre vest sa se fi aflat si rromi. Taberele tataresti erau insotite de mestesugari ( indeosebi fierari si potcovari ), care, in conformitate cu modul de organizare al societatii mongole, aveau statutul de robi. Intre ei s-au putut afla si rromi. Este plauzibil ca o parte dintre rromii care, din Asia Mica, s-au indreptat spre Caucaz - despartindu-se astfel de grosul triburilor lor, care au luat drumul Bizantului si de aici al Europei - sa fi intrat in stapanirea tatarilor. Nu exista insa nici o dovada clara care sa ne permita sa afirmam ca mongolii i-au adus cu ei in secolele XIII-XIV pe rromi. In ceea ce ii priveste pe robii tatari din Moldova, ei sunt pomeniti prima data intr-un document din 1402, in care Alexandru cel Bun daruieste manastirii Moldovita, printre altele, patru case (familii) de tatari. Intr-un alt document, din 1411, acelasi domn daruieste Manastirii din Poiana cinci curti de tatari, iar in 1425 el intareste unui boier stapanirea asupra unor sate si asupra tatarilor de aici. Primii robi pe care ii infatiseaza documentele moldovenesti sunt, deci, tatarii. Abia din 1428 isi fac aparitia in documente si robii rromi. Uneori in acelasi document este vorba de ambele categorii de robi. Tatarii robi sunt atestati si mai tarziu, ultima oara in 1488.  Tatarii  din documentele moldovenesti nu erau rromi. O analiza a documentelor din secolul al XV-lea care vorbeste de cele doua categorii de robi duce la concluzia ca intre robii tatari si robii rromi au existat deosebiri ce exclud identitatea lor etnica. Se poate constata onomastica diferita a celor doua categorii de robi ; in afara numelor din calendarul crestin, tatarii poarta nume turcesti, iar rromii nume rorme. Intre robii tatari si robii rromi au existat diferente in privinta habitatului : tatarii locuiau in asezarile fixe, pe mosia stapanului, in sate si mai ales in preajma conacului, iar unii chiar in orase ( cum este cazul tatarilor de la Baia , aflati in proprietatea manastirii Moldovita ) , in timp ce rromii locuiau in corturi. Actele de cancelarie folosesc pentru cele doua populatii termeni diferiti :  bordeie de tatari  ( hiji tatari ) si  curti de tatari  ( dvori tatari ), respectiv  salase de rromi  ( celiadi rromi ). Si statutul juridic al robilor tatari era partial diferit de cel al rromilor. Robii tatari din Moldova au fost probabil ramasitele populatiei cumane stabilite in regiune inainte de invazia mongola. Este clar ca avem de-a face cu doua populatii diferite din punct de vedere etnic, avand insa acelasi statut social, dar si acesta cu unele diferente. Si istoria medievala a rromilor in celelalte tari din Estul Europei invecinate cu Hoarda de Aur infirma posibilitatea ca tatarii sa fi fost cei care i-au adus pe rromi. Nici polonii, nici lituanii, nici rusii nu i-au preluat pe rromi de la vecinii lor tatari. Rromii au ajuns din Rusia tarziu, in jurul anului 1500, iar in numar ceva mai mare ei s-au stabilit aici abia in secolele XVIII-XIX. In randul holopilor (robilor) din Rusia medievala nu stim sa se fi aflat rromi. In Polonia medievala si Lituania - state care au preluat o parte din teritoriile peste care in secolele XIII-XIV stapanisera tatarii- rromii vin din Ungaria si din tarile romane si nu dinspre rasarit. De asemenea, numele de  tatari  pe care il poarta rromii in tarile scandinave nu are nimic de-a face cu provenienta tatara. Provenienta Sud - dunareana a rromilor din Romania este incontestabila ; exista o serie intreaga de argumente. Romanii i-au denumit intotdeauna cu ajutorul termenului de origine greceasca  ; in primele documente care-i atesta li se spune arromi, pentru ca mai tarziu sa se treaca la forma de rromi, in uz pana astazi. De asemenea, limba vorbita de rromii din Romania conserva un mare numar de cuvinte grecesti si Sud-slave. In Transilvania, in descrierile care li se fac, rromii sunt prezentati ca fiind de religie ortodoxa ; aceasta in condiitile in care locuiau nu numai intre romanii ortodocsi majoritari in tara, ci si intre ungurii, secuii si sasii catolici protestanti. Sursele de epoca arata ca sudul Dunarii a fost pentru tarile romane locul de unde veneau sau erau adusi un mare numar de rromi. In 1445 domnul Tarii romanesti, Vlad Dracul, a trecut la Nordul Dunarii 12.000 de oameni despre care cel care ne-a lasat informatia, cronicarul Jehan de Wavrin, arata ca semanau cu rromii. Migratia rromilor dinspre Balcani spre tarile romane a fost un proces demografic de lunga durata. Chiar si in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea au existat grupuri de rromi - unii de limba turca si de religie musulmana - care au trecut din Imperiul Otoman in tarile romane. In Moldova marea majoritate a rromilor au fost adusi din Tara Romaneasca. Documentar se atesta o permanenta deplasare de rromi din Tara Romaneasca in Moldova. Cronica moldo-germana, narand expeditia lui Stefan cel Mare in Tara Romaneasca din anul 1471, arata ca domnul moldovean   a luat 17.000 de rromi cu dansul din robie . Exista si izvoare de cancelarie care atesta capturile de robi facute de Stefan cel Mare in tara vecina. Rromii sunt nomazii de origine indiana veniti in tarile romane pe ruta balcanica, dupa ce petrecusera un timp relativ indelungat in Imperiul Bizantin, unde au si dobandit numele de  rrom . Cu tot caracterul lacunar al informatiei despre rromi, este demonstrat ca aparitia lor in Peninsula Balcanica nu este mai veche de inceputul secolului al XIV-lea. In 1348 sunt mentionati intr-un act al Tarului Stefan Dusan al Serbiei. Candva intre anii 1371 si 1377 in Tara Romaneasca domnul a facut o donatie de robi rromi, cum rezulta din documentul amintit mai sus, din anul 1385. Din Tara Romaneasca rromii au ajuns in Transilvania - unde sunt atestati prima data de actul dat de Mircea cel Batran in jurul anului 1400, act care priveste Tara Fagarasului, aflata atunci in stapanirea domnului roman - si in Moldova - unde rromii sunt mentionati incepand cu 1428. Dar cat de veche este prezenta acestor rromi in tarile romane ? Cand au trecut la Nordul Dunarii primii rromi ? Evident ca un raspuns precis nu se poate da. In Tara Romaneasca, unde rromii sunt atestati cel mai devreme , nu ni s-au pastrat documentele de cancelarie cu continut patrimonial anterioare donatiei in favoarea manastirii Vodita. Deci, nu putem spune daca inainte de acest moment in Tara Romaneasca existau robi rromi. Putem doar presupune ca la 1370-1371 Vladislav I nu stapanea rromii pe care ii va darui Voditei. Ei au intrat in stapanirea domnului ceva mai tarziu. A doua jumatate a deceniului sapte si inceputul deceniului opt ale secolului al XIV-lea au fost vremuri de mare agitatie in Nordul Peninsulei Balcanice. Aici evenimentele politice si militare s-au derulat rapid. Conflictele ungaro-bulgar si ungaro-roman, lupta pentru Severin, cu expeditiiile militare pe care le-au presupus, transformarea in teatru de razboi a Bulgariei de Nord - Vest, in vecinatatea imediata a Severinului si a Voditei, la care s-au adaugat si incursiunile otomanilor instalati de putin timp in Europa - toate acestea au antrenat miscari de populatie in regiune. Un izvor, ce este drept mai tarziu, care prezinta evenimentele petrecute atunci in Bulgaria, evenimente in care a fost implicata si Tara Romaneasca, arata ca, dupa ce a alungat oastea ungara din Vidin, in Ianuarie 1369, domnul Vladislav I a procedat la insemnate stramutari de populatie de pe malul drept pe cel stang al Dunarii. In cursul unor astfel de deplasari de populatie au putut ajunge in Tara Romaneasca rromii care vor fi donati matirii Vodita. Faptul ca la Vodita( si apoi Tismana ) ei sunt robi, nu este un indiciu al vietuirii lor de multa vreme in Tara Romaneasca. Rromii robi existau si in tarile balcanice, iar daca rromii treceau in Tara Romaneasca sau in Moldova ca oameni liberi, regula a fost aceea ca ei sa fie imediat robiti, intrand de drept in stapanirea domniei. Credem ca este de acceptat ca acum, in timpul domniei lui Vladislav I, foarte probabil la inceputul deceniului opt al secolului al XIV-lea, au ajuns in Tara Romaneasca primii rromi, veniti sau adusi din Sudul Dunarii. Ca au fost chiar rromii Voditei, nu putem sti, dar in mod sigur au fost contemporani cu acestia. Deci, rromii au ajuns pe teritoriul Romaniei in jurul anului 1370, la interval de cateva decenii de la aparitia lor in Peninsula Balcanica. Rromii au sosit in tarile romane nu intr-un singur val, ci pe parcursul mai multor secole. Din secolul al XV-lea incepand avem marturii despre rromii care trec la Nordul Dunarii. Inca din secolul al XV-lea numarul rromilor era relativ mare in ambele principate. Asa cum rezulta din documentele care privesc posesiunele manastirilor si ale marilor boieri , categoria sociala a robilor era bine reprezentata. La inceputul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir afirma ca in Moldova rromii erau  raspanditi prin toata tara  si ca  aproape ca nu exista boier care sa nu aiba mai multe familii de rromi in stapanirea lui  . In lipsa izvoarelor statistice care sa ii cuprinda pe robi - situatie valabila pana catre 1800 - nu putem insa nici macar estima numarul rromilor care traiau in Tara Romaneasca si Moldova. In ce priveste Transilvania, trebuie sa admintem ca rromii si-au facut aparitia aici, ca si in restul regatului ungar, de care tinea aceasta provincie romaneasca, in ultimile decenii ale secolului al XIV-lea. Rromii au patruns in Transilvania venind din Tara Romaneasca. Unii dintre ei au trecut apoi in Ungaria. In Ungaria au ajuns insa si rromi care veneau direct din Peninsula Balcanica, fara a trece prin Tara Romaneasca si Transilvania. Cei mai multi se pare ca au urmat traseul balcanic, dovada fiind imprejurarea ca limba rromilor din Ungaria din aceasta perioada nu avea elemente romanesti. Chiar daca in Transilvania informatiile documentare despre ei in perioada de inceput sunt putin numeroase in comparatie cu Tara Romaneasca si Moldova, catre sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului urmator ii vedem prezenti in aproape toata tara. La Sibiu sunt atestati in privilegiile regale din 1476, 1487 si 1492. La 1500 sunt atestati rromii la cetatea Bran. La Brasov, unde in registrele fiscale din 1475-1500 apar doua persoane cu numele   Cziganen , prima lor atestare clara este din 1524, cand registrele fiscale consemneaza existenta la marginea orasului a toponimului   By den czyganen  ( mai tarziu Ziganie ). In 1493 gasim o ceata de rromi la Cladova in comitatul Arad, in frunte cu voievodul lor Rajko. In jurul anului 1500 rromii fabrica tunuri in cetatea Timisoara, iar in 1514, tot aici, ii gasim pe calaii rromi executand maltratarea lui Gheorghe Doja. In Maramures intalnim la mijlocul secolului al XV-lea porecla   rrom  la unii iobagi si nobili romani. Rromii faceau parte din variatul peisaj etnic al Transilvaniei. In 1564, referindu-se la Secuime, italianul Giovanandrea Gromo arata ca  printre ei  ( secuii ) locuieste un numar mare de rromi, de care se slujesc pentru a lucra pamantul . La un secol distanta, Laurentius Toppeltinius arata ca ei se gasesc in Transilvania in numar foarte mare. Orasele transilvanene mai mari aveau fiecare propria   rromie , de regula in afara zidurilor orasului. Aceste asezari erau construite din lemn, incat la nevoie, conducerea orasului putea proceda usor la distrugearea lor si alungarea rromilor. Rromi gasim si in unele sate, asezati pe mosia unui nobil si transformati in iobagi. In secolele XVI-XVII in Transilvania o mare parte a rromilor era deja sedentarizata. Nomadismul unora a continuat insa chiar pana in secolul XX. Pentru perioada de dinainte de secolul al XVII-lea nu putem estima numarul rromilor din Transilvania. Comparativ cu Ungaria, el era in mod sigur mai mare, raportat la populatie. Probabil ca nu aceeasi a fost situatia fata de Tara Romaneasca si Moldova . Robia din Tara Romaneasca si Moldova i-a determinat pe rromi sa treaca in Transilvania, unde se bucurau de regula de un statut mai bun. Timp de secole a existat un anumit curent de deplasre a rromilor dinspre Tara Romaneasca si Moldova spre Transilvania. Documentele care atesta treceri de rromi izolati si, in consecinta, revendicarea lor de catre vechii stapani, de multe ori si returnarea lor, sunt numeroase. Un document din 1504 arata expres ca un grup de rromi instalat in districtul Hateg a venit din Tara Romaneasca. Este adevarat ca au existat si cazuri in care boierii moldoveni cumpara rromi din Transilvania, dar procesul migrationist in privinta rromilor a fost invers.




Teritoriul Romaniei in cadrul migratiei europene a rromilor (Sec XIV-XV)



Literatura de specialitate asupra istoriei rromilor cuprinde opinii care confera teritoriului romanesc un loc important in cadrul migratiei europene a rromilor din secolele XIV-XV. Dupa Carl Hopf, care s-a ocupat special de problema migratiei rromilor intr-o lucrare aparuta in 1870, tarile romane au fost locuri de concentrare a rromilor veniti din regiunile rasaritene. De aici, din cauza sclaviei la care au fost supusi, ei au migrat cu prima ocazie spre Sud, in Peninsula Balcanica. Campaniile militare ale tarului sarb Stefan Dusan ar fi prijeluit raspandirea rromilor in toata Peninsula Balcanica, pana in Grecia . Teoria lui Hopf nu are nici un suport documentar. Dimpotriva, datele istorice o infirma. Primele mentiuni despre rromi in Romania sunt ulterioare celor mai timpurii marturii despre prezenta lor in Grecia. In insulele grecesti intalnim rromi inainte de campaniile in Balcani ale lui Stefan Dusan. Directia de deplasare a rromilor a fost nu dinspre tarile romane spre Sudul Dunarii, ci dinspre Peninsula Balcanica spre Nordul Dunarii. Incepand cu secolul al XV-lea exista destule marturii scrise care arata ca rromii veneau in tarile romane din sudul Dunarii. Exista date despre aducerea de rromi din Balcani si de treceri individuale sau chiar in grupuri mari ale acestora la Nordul Dunarii. Pentru Tara Romaneasca, tarile de la Sudul Dunarii au fost, mai ales in secolele XV-XVI, dar si mai tarziu, un adevarat rezervor de rromi. Aceasta teorie se afla in legatura cu opinia larg raspandita in secolul trecut, dupa care rromii au ajuns in Europa prin filiera mongola. In general se considera ca aceasta populatie a venit in Europa prin stepele de la Nordul Marii Negre, adusa de tatari sau in timpul tatarilor. Originea orientala a rromilor, trasaturile lor culturale si nomadismul pe care-l practicau, numele de  tatari  care le-a fost dat in unele tari, au contribuit la formarea acestei opinii. Un astfel de traseu trecea obligatoriu prin tarile romane. Tarile romane ar fi fost, astfel, prima etapa in migratia europeana a rromilor. Opinia care confera tatarilor rolul de a-i fi adus pe rromi in Europa a inceput insa sa fie abandonata in a doua jumatate a secolului trecut, cand, odata cu studiul lingvistic al lui Fr. Miklosich, cercetarea migratiei europene a rromilor a fost pusa pe baze mai riguroase. Astazi este lamurit ca rromii au venit in Europa trecand prin Imperiul Bizantin si Peninsula Balcanica . Sosirea lor pe continent s-a petrecut abia la inceputul secolului al XIV-lea. De-a lungul timpului au fost aduse in acest sens argumente de ordin filologic si istoric. Ce rol a juca teritoriul romanesc in cadrul migratiei pe ruta bizantina si balcanica, cea care i-a adus pe rromi in Europa Centrala si de Vest ? Raspunsul trebuie sa tina seama nu numai de pozitia geografica a tarilor romane, ci si de eventuala poposire sau nu a rromilor la Nordul Dunarii inainte de a lua drumul Europei Centrale si de Vest, incontestabil, tarile romane au avut intotdeauna un numar mare de rromi. Daca acest lucru este clar pentru secolele XIX-XX, cand putem estima - ce e drept, cu o marja de probabilitate destul de mare, pentru ca nu aveam date statistice - numarul rromilor, nici in secolele anterioare situatia nu trebuie sa fi fost mult diferita . Deja in secolul al XV-lea unele manastiri posedau sute de robi rromi, mai cu seama in Tara Romaneasca. Este limpede ca o mare parte dintre rromii care in secolele XIV-XV au parasit Peninsula Balcanica s-a indreptat spre tarile romane. Tarile romane ne apar ca una din principalele destinatii ale acestei migratii. Putem afirma ca in Balcani nomazii de origine indiana veniti din Asia Mica au apucat trei rute : spre Sud, spre Grecia Continentala si insulele ionice, spre Vest, ajungand in Ungaria si apoi mai departe in tarile Europei Centrale si de Vest ; si spre Nord, trecand Dunarea in tarile romane. In mod sigur, presiunea otomana in Balcani din a doua jumatate a secolului al XIV-lea si din prima parte a secolului urmator a avut un rol in influentarea deplasarii a numeroase grupuri de rromi la Nordul Dunarii. Tarile romane - care, spre deosebire de statele balcanice, n-au fost ocupate de otomani si care si-au pastrat randuielile interne - au fost atunci loc de refugiu pentru populatia din Balcani, situatie reflectata in documentele epocii. Teritoriile Nord-dunarene au avut un rol insemnat in migratia rromilor. Tarile romane nu s-au aflat in secolele XIV-XV pe traseul care i-a dus pe rromi in Europa Centrala si de Vest. Un popas al lor mai scurt sau mai lung la Nordul Dunarii, urmat de deplasarea spre Vestul continetului, este exclus. Nu exista nici un document de epoca, romanesc sau strain, care sa aminteasca de o astfel de deplasare de populatie. Fr. Miklosich, in studiul in care a incercat sa reconstituie pe baza lingvisticii traseul urmat de rromi, afirma ca rromii care au ajuns in Europa Centrala si de Vest au trecut prin tarile romane. El argumenta prin cuvintele romanesti din dialectele vorbite de rromi. Aceasta afirmatie trebuie lamurita. Metoda de cercetare pe care o aplica Fr. Miklosich interpreteaza datele unor acumulari lingvistice de sute de ani, insa fara a face dinstinctiile cronologice necesare. Cand vorbeste de elemente romanesti, el se refera la dialectele romanesti vorbite in vremea sa. Ori, dialectele moderne sunt rezultatul fuziunii graiurilor vorbite de diferite grupuri de rromi. Miklosich nu sesizeaza faptul ca respectivele dialecte (ca si populatiile care le vorbeau, de altfel) erau rezultatul suprapunerii a doua mari valuri migratorii : cel initial, din secolele XIV-XV, si un altul, contemporan cu Miklosich - care, de altfel, il si sesizeaza - petrecut in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si la inceputul secolului XX. Cel de-al doilea val, care a avut ca punct de plecare Romania, explica elementele romanesti din dialectele care se vorbeau in a doua jumatate a secolului trecut si care sunt vorbite si astazi de cea mai mare parte a rromilor din Europa. Aceste elemente nu se datoreaza migratiei din Evul Mediu. Din cercetarile filologice de pana acum nu avem cunostinta de prezenta cuvintelor romanesti in limba vorbita in Evul Mediu de rromii din Estul Europei . In schimb, elemente grecesti, precum si elemente slave sunt numeroase, dovada a salasuirii rromilor pentru o perioada in Bizant si in Balcani. In secolele XIV-XV teritoriul romanesc nu a fost o etapa in cadrul migratiei rromilor spre Europa Centrala si de Vest. Deplasari de rromi din tarile romane spre tarile vecine vedem insa ca s-au produs mai tot timpul. Regiumul de robie pe care l-au avut rromii ar fi putut fi o cauza. Nomadismul celei mai mari parti a lor a fost de natura sa favorizeze aceasta deplasare. Documentele atesta astfel de treceri peste Carpati, dinspre Tara Romaneasca si Moldova spre Transilvania si Ungaria, dar ele au fost mai mult individuale, iar cel care fugea, de cele mai multe ori era adus inapoi. Amploarea lor a fost, in orice caz, mica. In unele perioade au existat insa si treceri in sens invers, dinspre Transilvania spre Principate. La rromii din Ungaria de astazi, exceptandu-i pe rromii care au ca limba materna romana, elemente romanesti se gasesc doar in dialectul vorbit de asa numitii   rromi valahi  (olah ciganyok), despre care se considera ca s-au stabilit aici tarziu, in secolele XVIII-XIX. Limba rromilor unguri din primul mare val de migratie nu are elemente romanesti. Rromii care au ajuns in Ungaria la inceputul secolului al XV-lea ( poate chiar la sfarsitul secolului XIV-lea ) au venit direct din Peninsula Balcanica. Chiar daca ar fi sa admitem ca o parte a trecut prin Tara Romaneasca si Transilvania, ei nu au stat aici mult timp. Ceva mai tarziu, constatam ca din Moldova unele grupuri de rromi s-au deplasat spre sudul Poloniei vecine . Insa primii rromi ajunsi in aceasta tara proveneau din Germania si Ungaria. Catre 1500 rromii isi fac aparitia in Sudul Rusiei, venind se pare din Moldova. Faptul ca la mijlocul secolului al XVI-lea invatatul Pierre Belon du Mans cauta patria de origine a rromilor in Bulgaria si Valahia, iar contemporanul sau Jean Brodeau (Brodaeus) crede ca rromii ar fi romani (Walachi), nu are nici o legatura cu presupusul popas al rromilor in tarile romane. Au fost doua din zecile de incercari de explicare, dintre cele mai fanteziste, care s-au facut atunci asupra originii acestei populatii.







H.M.G Grellmann, Die Zigeuner.Ein historicher Versuch uber die Lebensart und Verfassung, sitten und Schicksahle dieses Volks in Europa, nebst ihrem Ursprunge, Dessau und Leipzig, 1783, p 216-260.

Fr Miklosich

Din literatura privitoare la migratia rromilor in Europa-A Colocci, Gli Zingari

Vezi Viorel Achim, rromii in istoria Romaniei, ed Enciclopedica-Bucuresti, 1998

Idem

Idem

Viorel Achim, rromii in istoria Romaniei, ed Enciclopedica, Bucuresti 1998

Viorel Achim, Rromii in istoria Romaniei, ed Enciclopedica, Bucuresti 1998

Idem

Idem

Viorel Achim, Rromii in istoria Romaniei, ed Enciclopedica, Bucuresti 1998

Viorel Achim, rromii in istoria Romaniei, ed Enciclopedica, Bucuresti 1998

Viorel Achim, rromii in istoria Romaniei, ed Enciclopedica, Bucuresti 1998

Elena Zamfir si Catalin Zamfir, Rromii intre ingonare si ingrijorare,ed. Alternative1993

Viorel Achim, Rromii in istoria Romaniei, ed Enciclopedica, Bucuresti 1998

Viorel Achim, rromii in istoria Romaniei, ed Enciclopedica, Bucuresti 1998

Elena Zamfir si Catalin Zamfir, Rromii intre ignonare si ingrijorare,ed. Alternative1993

Viorel Achim, rromii in istoria Romaniei, ed Enciclopedica, Bucuresti 1998

Viorel Achim, rromii in istoria Romaniei, ed Enciclopedica, Bucuresti 1998

Idem

Idem

Elena Zamfir si Catalin Zamfir, rromii intre ignonare si ingrijorare,ed. Alternative1993

Idem


loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }