QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

Ancheta sociologica si sondajul de opinie publica





ANCHETA SOCIOLOGICA SI SONDAJUL DE OPINIE PUBLICA


In cercetarea sociologica concreta ancheta este cea mai cunoscuta si cea mai raspandita metoda. Spre deosebire de alte metode preluate din stiintele naturii - cum sunt, de pilda, observatia, experimentul etc. - si adaptate posibilitatilor de investigatie in domeniile proprii diferitelor stiinte sociale, ancheta apare si se dezvolta in legatura cu evolutia stiintelor sociale si umane.





Specificul anchetei sociologice. Valoarea si limitele sale


Ancheta este una dintre cele mai complexe metode de investigatie sociologica, atat de complexa incat uneori este identificata, in mod nepermis, cu cercetarea sociologica insasi. Complexitatea ei este data de ansamblul instrumentelor (chestionare, ghiduri de interviu, planuri de ancheta), a tehnicilor (de codificare, scalare, analiza, prelucrare etc.), pe care le foloseste si de faptul ca adeseori utilizeaza, in mod complementar, alte metode si tehnici de cercetare (observatia, analiza documentara etc.).

Desi face parte dintre metodele mai vechi folosite in cercetarea sociala, importanta anchetei a crescut considerabil abia din deceniile 3-4 ale secolului nostru, in stransa legatura cu introducerea tehnicilor de analiza cantitativa in stiintele sociale. Aparitia masinilor de calcul, a procedeelor de prelucrare si analiza statistica si perfectionarea tehnicilor de esantionare probabilistica au transformat ancheta dintr-o metoda traditionala putin folosita intr-o metoda moderna, situata pe primul loc in cercetarea sociologica.

Extensiunea larga a anchetelor sociologice in investigatia sociala trebuie explicata si in legatura cu rolul opiniei publice in reglarea vietii sociale. Ancheta constituie una dintre modalitatile de cunoastere stiintifica a opiniilor, atitudinilor, aspiratiilor oamenilor si, totodata, un mijloc de influentare. Se poate spune fara a gresi ca sondajele de opinie fac parte din practica vietii societatii moderne. Populatia este consultata prin intermediul sondajelor asupra unei game foarte largi de probleme economice si sociale - activitatea comerciala, satisfactiile in raport cu mass-media, utilizarea timpului liber, atitudinile electorale etc. Dupa unii autori, un indicator al nivelului de civilizatie al unei tari l-ar constitui si gradul de familiarizare al cetatenilor sai cu chestionarele de ancheta. Este semnificativa, in acest sens, aprecierea autorului francez J. Antoine, care afirma ca „ancheta prin sondaj a intrat adanc in deprinderile societatii noastre moderne. Ea intereseaza nu doar cateva categorii socioprofesionale, ci, in general, «omul modern» al secolului XX'.


Obiectul anchetelor sociologice


Specificitatea si complexitatea anchetei sociologice sunt determinate in acelasi timp de obiectul sau de cercetare foarte larg, in care intra: a) opiniile, atitudinile, comportamentele oamenilor; b) aspiratii, trebuinte, motivatii care stau la baza actiunilor, conduitelor, atitudinilor; c) cunostinte, marturii ale oamenilor despre fapte, fenomene, evenimente adeseori trecute sau inaccesibile cercetatorului; d) caracteristici demografice - structuri familiale, structuri de varsta, structuri socioprofesionale etc.; e) caracteristici ale mediului social si modului de viata al oamenilor - ocupatii, venituri, conditii de locuit, servicii sociale si, in general, factorii social-economici care influenteaza viata si activitatea lor. Primele trei categorii de fapte sociale constituie prin excelenta obiect al anchetelor sociologice, asupra lor neexistand documentatii cu caracter statistic. Asupra ultimelor doua categorii de fapte sociale informatiile statistice existente (recensaminte, anuare etc.) sunt adeseori prea generale si nu satisfac cerintele unei cercetari stiintifice.

In mod precumpanitor, prin ancheta se studiaza opiniile oamenilor (ideile, parerile, atitudinile si motivatiile lor) motiv pentru care adeseori i se mai spune si ancheta de opinie. Ancheta este si ramane o metoda de baza a sociologiei, subordonand o gama larga de fapte, fenomene sociale, care pot fi investigate cu ajutorul ei. „Nu exista - spune I. Dragan - latura sau domeniu al vietii sociale in raport cu care oamenii sa nu-si formuleze pareri si nu exista atitudini sau conduite - de la cele economice pana la cele etice, politice, religioase - in care factorul opinie sa nu intervina ca element activ' (Ion Dragan, 1968).

Desi in ansamblul mijloacelor de investigatie sociologica ancheta este clasificata printre metodele descriptive, datele obtinute cu ajutorul ei pot servi unor teluri multiple. Astfel, prin ancheta se obtin informatii cu privire la fenomenele studiate; ea ajuta la descrierea, clasificarea, ttipologizarea faptelor sociale, permite verificarea unor ipoteze si ofera date care permit explicatii cauzale, teoretice. Studiile bazate pe anchete pot oferi concluzii, constatari care sa permita elaborarea unor programe de masuri de perfectionare a activitatii sociale intr-un domeniu sau altul.

Ca si experimentul, ancheta este o metoda activa de cercetare. Aplicarea ei inseamna implicit „actiune sociala', proces de influentare, instruire, educare a subiectilor investigati.

Caracterul activ al anchetei consta in aceea ca, prin continutul intrebarilor sale, ea atrage atentia subiectilor investigati asupra problemelor supuse cercetarii. Cu acest prilej, fapte necunoscute sau putin cunoscute pot deveni pe deplin cunoscute; importanta acordata lor in cadrul anchetei poate fi revelatoare asupra faptelor ca atare pentru cei anchetati. Opinii, idei, pareri latente, difuze in constiinta subiectilor, pot deveni, ca urmare a anchetei, clare, constiente, manifeste. Intrebarile care se pun intr-o ancheta reclama raspunsuri care implica totodata opinii, atitudini, judecati de valoare cu privire la fapte, fenomene economice, sociale, politice etc. In acest sens, orice ancheta reprezinta nu numai investigatie, cunoastere stiintifica, ci, in acelasi timp, si „actiune sociala', proces de influentare, instruire a celor investigati si de valorizare a propriilor lor idei, opinii.

Valoarea anchetei sociologice consta in faptul ca permite culegerea unei mari varietati de informatii intr-un timp relativ scurt si face posibila prelucrarea acestora cu ajutorul calculatorului. Pe de alta parte, este de retinut, ca un avantaj, aria mare de aplicabilitate pe populatii numeroase, reprezentative din punct de vedere statistic. Chestionarele standardizate pot fi aplicate folosind colaboratori locali in calitate de operatori de ancheta, dupa o instruire prealabila. Prin aceasta se reduc si costurile materiale ale cercetarii care, de regula, sunt destul de mari.

Aceste calitati ale anchetei au determinat sociologi de renume mondial ca Rene Konig sa o denumeasca „calea regala' a investigatiei sociologice, iar seful scolii poloneze de sociologie, Jan Szczepanski, sa considere ancheta cu instrumente standardizate drept „un tip de cercetare sociologica perfecta'.

Sunt de mentionat si o serie de limite ale anchetei sociologice de care trebuie sa se tina seama in pregatirea si realizarea ei. In doua situatii se reduce eficacitatea acestei metode: existenta unor distorsiuni (erori) cauzate de mai multi factori si introducerea unei rigiditati in relatia anchetator-anchetat prin aplicarea de chestionare formalizate.

Factorii de distorsiune intr-o ancheta sunt multipli. Adeseori, subiectul anchetat este sursa unei game largi de elemente distorsionate inerente subiectivitatii sale. Sentimentele, resentimentele si prejudecatile subiectului cu privire la obiectul anchetei, orizontul sau cultural-stiintific si capacitatea de apreciere obiectiva a faptelor, gradul sau de implicare si tendinta de a motiva propriile sale actiuni in legatura cu aceste fapte, erorile de memorie direct proportionale cu timpul scurs de la petrecerea evenimentelor cercetate etc. - toate acestea pot influenta raspunsurile si pot modifica, mai mult sau mai putin, adevarul despre faptele studiate.

Alti factori de distorsiune in ancheta sociologica mai pot fi: esantionarea gresita, care poate determina greseli de extrapolare, generalizare a datelor de la esantion la populatia totala; instrumentele de ancheta gresit elaborate (chestionare, ghiduri de interviu cu intrebari vagi, ambiguie, sugestibile etc.); operatorii de ancheta insuficient pregatiti, superficiali, prea putin rabdatori - pot constitui adeseori surse de erori prin influentarea raspunsului subiectului anchetat.

Desigur, toate aceste surse de erori pot fi prevenite sau reduse la minimum daca ancheta este temeinic pregatita si daca informatiile colectate sunt confruntate cu date obtinute prin intermediul altor metode de cercetare.

Se consemna mai sus ca ancheta cu chestionare formalizate introduce o anumita rigiditate in relatia dintre anchetator si subiectul anchetat. Tendinta de formalizare excesiva a chestionarelor prin construirea de raspunsuri precodificate la intrebarile formulate este impusa de cerinta prelucrarii rapide a informatiilor cu ajutorul calculatoarelor. Anchetele de dimensiuni mari, realizate pe esantioane de mai multe sute sau mii de subiecti, se proiecteaza in vederea prelucrarii electronice a datelor. Cea mai mare parte a intrebarilor contin variante de raspunsuri precodificate. Si oricat de bine ar fi intuite reactiile posibile ale populatiei supuse investigatiei, intervine inevitabil o anumita limitare si incorsetare a raspunsurilor, se pierd nuante, elemente noi, care nu puteau sa faca parte din sistemul conceptual-ipotetic al cercetatorului care a elaborat chestionarul. Intr-o astfel de cercetare relatia dintre metoda, tehnica, pe de o parte si obiectul cercetarii, pe de alta parte, se inverseaza. In loc ca tehnica, instrumentul sa se adapteze cat mai bine obiectului cercetat pentru a-l cunoaste cat mai exact, mai profund si mai nuantat, obiectul cercetarii (populatia chestionata) este obligat sa se adapteze, si deci sa se limiteze prin raspunsurile sale, la proiectia teoretico-ipotetica a cercetatorului asupra faptelor investigate. Cu alte cuvinte, subiectii anchetati urmeaza sa raspunda la intrebarile puse nu asa cum stiu ei si cred de cuviinta, ci prin alegerea unor eventuale raspunsuri care se potrivesc, mai mult sau mai putin, cu parerile lor. O astfel de cercetare este utila atunci cand intereseaza doar masura in care populatia investigata se structureaza in raport cu anumite variabile (varsta, sex, studii, mediu social, categorie socioprofesionala etc.) in sistemele tipologice de raspunsuri proiectate de cercetator cu ajutorul chestionarului. Sporul de cunostinte realizat se limiteaza la surprinderea comportamentului statistic al populatiei investigate in raport cu sistemul nostru de ipoteze concretizate sub forma intrebarilor. In acest caz, scapa cercetatorului ceea ce este mai important intr-o investigatie stiintifica: elementele noi, inedite, marea bogatie si diversitate de aspecte (nuante, pareri, explicatii, motivatii) pe care le-ar putea oferi realitatea sociala in toata complexitatea si dinamica sa. Instrumentele formalizate exercita aceeasi constrangere si asupra operatorului de ancheta, ii limiteaza posibilitatile de aprofundare a unor aspecte relevante, impiedica angajarea sa pe piste noi, pe care le deschide cercetarea de teren. Sarcina lui se rezuma la a consemna, sub forma de cifre-coduri, informatia corespunzatoare cu cea din cuprinsul chestionarului. Anchetatorul devine creator si personal in cadrul cercetarii abia atunci cand depaseste cadrul strict formalizat al instrumentelor de investigatie.



Pentru a preveni toate aceste erori este nevoie de tehnici si instrumente de investigatie care sa ofere maxima libertate de adaptare a cercetatorului la faptele studiate. Sistemul de ipoteze care sta la baza unor astfel de cercetari nu-si propune sa avanseze si reactiile posibile ale celor investigati. Astfel de tehnici, instrumente de cercetare trebuie sa permita surprinderea elementelor inedite, imprevizibile, adesea irepetabile, singulare, dar tipice pentru explicarea stiintifica a fenomenelor sociale.

Definirea anchetei sociologice

Formularea unei definitii cuprinzatoare pentru ancheta sociologica este o sarcina mai mult decat dificila. Aceasta datorita faptului ca insasi notiunea de „ancheta sociologica' (ancheta sociala, ancheta psihosociala) are semnificatii adeseori diferite. Unii autori acorda anchetei o semnificatie atat de larga, incat o identifica cu cercetarea sociologica sau ii subordoneaza alte metode de cercetare.

Chiar si atunci cand nu i se subordoneaza alte metode de cercetare, semnificatia anchetei ramane foarte larga, corespunzator ariei foarte intinse de probleme care sunt studiate cu ajutorul ei. C.A. Moser arata ca o definitie data „anchetei sociale' ar fi atat de generala incat i-ar anula scopul, deoarece insusi termenul si metodele legate de ea se aplica intr-o varietate foarte larga de cercetari, incepand cu analizele clasice asupra saraciei, de acum cincizeci de ani, pana la sondajele asupra opiniei publice efectuate de Institutul Gallup, anchetele pentru planificarea oraselor, cercetarea pietii, activitatea observatiei sociale (Mass Observation), precum si nenumaratele investigatii organizate de institutele de cercetare. El precizeaza totusi ca „atunci cand este vorba de continutul concret al anchetelor, toate se ocupa de caracteristicile demografice, cu mediul social, cu activitatile, opiniile sau atitudinile unui anumit grup de oameni' (C.A. Moser, p.13). Claude Javeau precizeaza ca „ancheta are drept scop cautarea de informatii referitoare la un grup social dat (un stat, un grup etnic, o regiune, o clasa sociala, o categorie de varsta etc.). Aceste informatii trebuie sa poata fi prezentate, in vederea analizei lor, sub forma unor rezultate cuantificabile' (C. Javeau, 1970, p.1).

Intr-un sens mai restrans, ancheta reprezinta o culegere metodica de informatii asupra opiniilor, atitudinilor indivizilor, ajungandu-se la rezultate cuantificabile cu privire la comportamentele grupurilor umane, a gusturilor, trebuintelor, motivatiilor acestora, la maniera lor de a munci, de a trai, de a se distra. Roger Pinto si Madeleine Grawitz (1967, p. 497) spun ca in sens restrans, ancheta, prin insasi semnificatia sa etimologica, comporta cautare de informatii orale la originea sa, ancheta conserva un element oral: „„intrebarea' care ii este proprie si in sens stiintific ea implica efortul pentru cuantificarea informatiilor culese'. (Roger Pinto si Madeleine Grawitz, 1967).

Realizand o sinteza a diferitelor elemente cuprinse in definitiile si caracterizarile din literatura de specialitate se poate defini ancheta drept o metoda de interogare, informare asupra faptelor sociale (opinii, atitudini, motivatii, aspiratii, caracteristici personale, ale mediului social etc.) la nivelul grupurilor umane, mai mici sau mai mari, de analiza cuantificabila a datelor in vederea descrierii si explicarii lor. Punctul de plecare al anchetei il constituie intrebarile pe care si le pune cercetatorul cu privire la fapte, fenomene sociale, asupra carora, de regula, nu exista informatii statistice sau alte surse de date documentare sau de observatie. Asa cum precizeaza C.A. Moser, „daca cineva doreste sa afle ce gandeste o persoana despre pedeapsa cu moartea sau ce stie despre convertibilitatea monetara, cat de des a mers la cinema in ultima saptamana, sau de ce citeste cutare ziar, cum si-a cheltuit salariul pe ultima luna, cand s-a casatorit, sau daca are intentia de a-i vota la viitoarele alegeri pe laburisti sau pe conservatori, atunci trebuie sa intrebe persoana insasi si trebuie sa ne bazam pe ceea ce spune ea. Se stie foarte bine ca ea poate sa dea raspunsuri deformate, poate sa nu fi inteles intrebarile, sau daca este vorba despre lucruri din trecut, se poate ca memoria s-o insele, dar alta cale nu exista; una dintre cele mai dificile sarcini ale anchetatorului este de a incerca sa descopere astfel de erori' (C.A. Moser, 1967, p. 254).


Raportul dintre sondaj, ancheta si cercetarea sociologica


Adeseori, in randul nespecialistilor, cercetarea sociologica, in general, este identificata cu ancheta sociologica, iar unii reduc ancheta la aplicarea de chestionare. Asa se face ca, in viziunea unora, investigatia sociologica este pur si simplu redusa la aplicarea chestionarelor, inseamna nici mai mult nici mai putin decat manuirea de chestionare, colectarea de informatii cu ajutorul acestora si prelucrarea lor. Trebuie sa mentionam ca, cel putin, distinctia dintre ancheta sociologica si cercetarea sociologica nu este facuta cu claritate adeseori nici de catre unii specialisti in lucrarile lor. Chiar daca diferitele metode, tehnici de cercetare sunt analizate corect din punct de vedere al caracteristicilor si posibilitatilor lor de cunoastere, ele apar uneori subsumate anchetei, lasandu-se impresia ca aceasta din urma le-ar ingloba, identificandu-se cu cercetarea sociologica. Desi problema nu este suficient de clara in literatura de specialitate, si deci este susceptibila de discutii, de puncte de vedere diferite, noi nu impartasim ideea unei identitati intre ancheta si cercetarea sociologica. In dorinta clarificarii acestor probleme, ne propunem precizarea, pe scurt, a continutului notiunilor de „sondaj de opinie', „ancheta sociologica' si „cercetare sociologica'. O incercare de clarificare a raportului dintre ele gasim si la S. Chelcea, care afirma pe buna dreptate ca „intr-un anume sens, termenii de cercetare sociologica concreta si investigatie sociologica de teren subsumeaza termenii de ancheta si sondaj, constituind fata de acestia genul proxim, diferenta specifica fiind data de ponderea metodelor interogative caracteristice anchetelor si sondajelor' (S. Chelcea, 1975, p. 30).

Sondajul de opinie este o forma specifica a anchetei sociologice. El este definit, in continuare, ca o „metoda statistica de stabilire, pe baza esantionarii, a stratificarii opiniilor in raport cu diferite variabile socio-demografice ale populatiei studiate'. I. Dragan precizeaza ca „ancheta de opinie reprezinta varianta cea mai raspandita a cercetarilor sociologice, mai precis spus a anchetei prin sondaj, aceasta fiind cu deosebire adecvata determinarii distributiei cantitative a opiniilor intre diferitele categorii de populatie din cuprinsul unui vast ansamblu social'(p.185). Alti autori apreciaza ca „sondajul de opinie colecteaza, pornind de la un esantion reprezentativ, informatii standardizate, deci comparabile, numeroase si generalizabile' (Nicolas et Fransois Berthier, 1981, p.147).

Se poate vorbi de o larga raspandire a sondajelor de opinie in societatea moderna, ele constituind o modalitate de cunoastere rapida, eficienta si la scara reprezentativa, din punct de vedere statistic, pentru diferite colectivitati umane, a opiniilor cu privire la cele mai variate probleme economice, politice, administrative si social-culturale). Asa cum subliniaza Jacques Antoine (1969, p. 11), „anchetele prin sondaj sunt din ce in ce mai utilizate ca mijloace de informare in serviciul conducerii treburilor publice, a previziunii nationale si planificarii, in fine, in cercetarea stiintifica, mai ales in stiintele umane'. Sondajul ca forma specifica de ancheta se circumscrie sferei acesteia din urma, constituind o modalitate de realizare a anchetei. In calitate de forma a anchetei, el prezinta o seama de trasaturi distinctive.

Astfel sondajul este un fel de ancheta pura si rapida. In cadrul sau se aplica doar instrumente de ancheta (chestionare, ghiduri de interviu), fapt care permite colectarea rapida de informatii dintre cele mai variate.

Sondajul se opreste la date de ordin subiectiv (opinii, aspiratii, motivatii etc.), fara sa-si propuna confruntarea acestora cu faptele, cu fenomenele obiective care le determina si eventualele corectii care se impun ca urmare a acestei confruntari.

Vizand cu precadere studiul opiniilor, fara corectarea lor prin informatii colectate cu alte tehnici si metode, la nivelul sondajului se tolereaza erori inevitabile de recoltare, de prelucrare a informatiilor si mai ales cele care tin de subiectivitatea populatiei investigate.

Ancheta sociologica este o metoda complexa in care accentul poate sa cada pe studiul opiniilor, atitudinilor, motivatiilor, aspiratiilor - intr-un cuvant asupra subiectivitatii umane - dar nu se opreste doar la ele. Coeficientul de eroare este depasit prin confruntarea opiniilor cu faptele pe care le reflecta. In acest scop, sunt utilizate metode si surse complementare de informare asupra fenomenelor cercetate. Confruntarea opiniilor recoltate cu instrumentele de ancheta, cu alte surse de informare, permite introducerea unor corectii menite sa ofere o imagine stiintifica asupra faptelor sociale investigate. Astfel, daca in sondaj opiniile subiectilor constituie principala sursa (sau chiar unica) de informare asupra faptelor studiate in ancheta, opiniile constituie in acelasi timp si obiect de cercetare supus analizei stiintifice riguroase. Metodele, in mod curent folosite complementar anchetei, sunt observatia si analiza documentara.

Prin acestea se valideaza adeseori datele anchetei si se introduc corectiile necesare. In aceasta semnificatie mai larga, ancheta, ca metoda complexa, care foloseste tehnici complementare in investigatia de teren, este identificata adeseori cu cercetarea sociologica insasi. Dupa cum vom vedea in continuare, aceasta identificare este gresita, chiar daca se are in vedere ancheta in semnificatia sa larga, cu metode, tehnici subsumate complementar. Asa dupa cum numerosi cercetatori considera sondajul de opinie drept un „tip de ancheta', la randul ei ancheta poate fi considerata mai mult decat o metoda si anume un tip de cercetare sociologica (bazat in mod precumpanitor pe ancheta) dar nu cercetarea sau investigatia sociologica insasi. In acest caz: a) ancheta este metoda de baza a cercetarii; b) alte metode, tehnici utilizate (observatia, analiza documentarea, tehnici experimentale etc.) au rolul de a intregi si verifica datele anchetei; c) ele nu acopera (deloc sau acopera doar partial) o arie tematica de sine statatoare in cadrul cercetarii; d) cercetarea bazata pe ancheta are mai mult un caracter descriptiv, cu finalitate practic-aplicativa si urmareste intr-o mai mica masura dezvoltarea teoretica.

Cercetarea sociologica (investigatia sociologica) are o sfera de cuprindere mai larga decat ancheta. Ea subsumeaza totalitatea metodelor, tehnicilor, procedeelor utilizate pentru studiul fenomenelor sociale ca si ansamblul normelor, principiilor si regulilor de ordin teoretico-epistemologic in aplicarea metodelor. In cercetarea sociologica se pot aplica metode, tehnici dintre cele mai variate, printre care ancheta poate sa fie prezenta sau poate sa lipseasca. O cercetare sociologica se poate baza pe un intreb ansamblu de metode sau se poate rezuma cu precadere la una din metodele sale de baza.

In istoria investigatiilor sociologice si psihosociologice finalizate in lucrari de rezonanta mondiala exista suficiente exemple in care metoda de baza a fost alta decat ancheta si anume: analiza documentara statistica, observatia participativa, analiza documentelor personale (scrisori) etc. Cercetarea sociologica presupune utilizarea unui numar mare de metode care nu pot fi in totalitate subordonate anchetei (ex. diferite tipuri de experiment, analiza statistica, documentara si de continut, observatia si diferitele sale tipuri, studiul de caz, tehnicile sociometrice etc.). O investigatie in care rolul hotarator revine experimentului, observatiei sau analizei statistice nu poate fi identificata cu ancheta sociologica. Cercetarea sociologica are teluri mai largi decat ancheta. In cadrul ei se pot urmari atat scopuri practic-aplicative, cat si (in cadrul unor cercetari fundamentale) dezvoltarea teoretica, dezvaluirea raporturilor cauzale, elaborarea de tipologii, precizari conceptuale etc. Daca cercetarile pot fi 46 aplicative sau fundamentale (cu finalitate practica sau teoretica), anchetele sunt mai ales descriptive cu finalitate aplicativa.






Tipurile anchetei sociologice


Clasificarea anchetelor sociologice se face dupa mai multe criterii, in functie de forma sau continutul lor, dupa natura problemelor studiate, scopul cercetarii sau dupa istoria dezvoltarii lor etc.

A. In functie de telurile urmarite si modul de desfasurare a anchetei distingem:

Anchetele intensive realizate pe populatii restranse (o intreprindere, o sectie, un sat, un cartier etc.) cu scopul de a aprofunda o tema speciala sau chiar o tematica complexa. Numarul relativ mic de subiecti este supus unei investigatii profunde si nuantate (instrumente, tehnici variate) oferindu-se in final o cunoastere complexa si de adancime a acestora.

Anchetele extensive asupra unor populatii numeroase, esantioane mari valabile la scara unui mare oras, judet, regiune sau a intregii tari. Axate pe teme speciale, ele surprind caracteristici de ordin general, valabile la scara zonala sau nationala.

Anchetele calitative sunt intensive si pun accent pe studiul insusirilor, caracteristicilor definitorii ale faptelor sociale supuse investigatiei. Realizate pe indivizi, luati separat, din grupuri sau comunitati cu caracter restrans, ele permit studiul calitativ de profunzime al acestora. Acest tip de ancheta se realizeaza in mod eficient cu instrumente putin formalizate si ofera date putin cuantificabile, in schimb permite surprinderea nuantata si complexa a faptelor studiate. Datorita populatiei restranse supuse anchetei, este putin reprezentativa din punct de vedere statistic.



Anchetele cantitative cu instrumente formalizate si rezultate cuantificabile se realizeaza pe populatii mari, reprezentative din punct de vedere statistic. Numarul mare de chestionare precodificate, aplicate pe esantioane mari se prelucreaza relativ usor cu ajutorul masinilor de calcul. Se aplica frecvent in studiul opiniilor, atitudinilor comerciale, culturale, electorale etc.

Anchetele colective se aplica pe grupuri de oameni in vederea colectarii informatiei necesare si nu pe indivizi luati separat. In astfel de anchete nu intereseaza structurarea opiniilor, atitudinilor pe categorii de indivizi in raport cu anumite variabile (sex, varsta, studii etc.), ci cunoasterea tipurilor de comportamente (atitudini, opinii) la nivelul ansamblului populatiei investigate.

Anchetele individuale presupun aplicarea individuala a instrumentelor de investigatie in vederea corelarii informatiilor culese cu o seama de indicatori socio-demografci (varsta, sex, studii, profesie etc.). In cadrul lor intereseaza opiniile distincte ale diferitilor subiecti supusi investigatiei.

Anchetele directe presupun colectarea de informatii referitoare la subiectii investigati, opiniile lor cu privire la fapte, fenomene in care sunt implicati nemijlocit, participa la ele, sunt inerente vietii si activitatii lor.

Anchetele indirecte se realizeaza, de obicei, asupra unor teme legate prea intim de viata si activitatea populatiei investigate, situatie in care sunt anchetati fie subiecti cunoscatori ai faptelor studiate, dar neimplicati in desfasurarea lor, fie se cer aprecieri, informatii asupra comportamentelor altor persoane decat al celor anchetate, chiar daca cei investigati sunt implicati in faptele studiate. Ancheta se mai aplica pentru colectarea de informatii asupra unor fapte, fenomene inaccesibile investigatiei directe din diferite motive (evenimente trecute, comportamente discrete etc.).

B. Dupa continutul problemelor investigate, anchetele se mai pot clasifica dupa cum urmeaza:

Anchetele socio-economice de interes national. Cu ajutorul lor se pot surprinde periodic o seama de aspecte legate de evolutia nivelului de trai, a calitatii vietii in randul diferitelor grupuri socioprofesionale, pe esantioane reprezentative la scara nationala.

Anchetele asupra dezvoltarii zonale, rurale si urbane. Prin intermediul lor sunt studiate diferite aspecte ale sistematizarii si modernizarii localitatilor rurale si urbane, factorii economici si sociali de amplasare a obiectivelor industriale, de constructie, modernizare si extindere a oraselor.

Anchetele de opinie publica asupra celor mai diferite probleme economice, politice, sociale, culturale. Cunoasterea curentelor de opinie in evolutia si dinamica lor trebuie sa stea la baza masurilor si programelor de dezvoltare economico-sociala. Ele pot fundamenta actiunile sociale de educare si antrenare a maselor la infaptuirea diferitelor obiective ce urmeaza sa fie realizate pe plan local sau zonal.

Anchetele comerciale sunt consacrate studiilor de marketing, de investigare si prospectare a pietii, in vederea optimizarii comertului si influentarii productiei de bunuri destinate consumului public. In astfel de anchete intereseaza opiniile diferitelor categorii sociale de cumparatori despre calitatea, prezentarea, pretul produselor, evolutia gusturilor, cerintelor populatiei etc.

Anchetele asupra mijloacelor de comunicare in masa presupun studierea satisfactiilor-insatisfactiilor si cerintelor publicului fata de diferitele componente ale mass-media, in special fata de programele emisiunilor de radio si TV, cu privire la calitatea si tirajul cartilor beletristice, opiniile cu privire la filme, spectacole teatrale etc. Ele constituie o importanta sursa de informare menite sa duca la perfectionarea continua atat a continutului acestora cat si a modalitatilor de transmitere, pentru a satisface intr-o masura tot mai mare cerintele publicului.

C. O clasificare a anchetelor in ordinea aparitiei si dezvoltarii lor istorice ne ofera C.A. Moser (1967, p. 37). El le imparte in: a) anchete clasice asupra paupertatii maselor muncitoare; b) anchete de planificare regionala; c) anchete sociale guvernamentale; d) anchete de prospectare a petii; e) anchete asupra emisiunilor radio si TV; f) sondaje de opinie publica; g) alte anchete (recensamantul populatiei, viata urbana, rurala, bugete de familie, probleme de educatie, sanatate, mobilitate sociala, relatii industriale, delincventa juvenila, timp liber etc.).

In literatura de specialitate, intr-o forma sau alta, sunt mentionate toate tipurile de ancheta descrise mai sus. Facem, insa, precizarea ca tipologizarea respectiva este relativa; in cele mai multe cazuri distinctia dintre diferite tipuri se face doar pentru a sublinia accentul care trebuie pus, intr-o situatie data, pe aspectele caracteristice fiecarui tip in parte - asa, de exemplu, intr-o ancheta de tip intensiv pot sa predomine intrebari directe sau indirecte, ancheta poate viza cu precadere analiza cantitativa sau cea calitativa etc.


BIBLIOGRAFIE


ANTOINE, Jacques, L 'Opinion - Techniques L 'enquete par sondage, Dunod Paris, 1969. BERTHIER Nicolas et Francois, Le sondage d'opinion, Bordo, Paris, 1981.

CHELCEA, Septimiu, Chestionarul in investigatia sociologica, Editura Stiintifica, 1975. DRAGAN Ion, Locul anchetelor de opinie in investigatia sociala, in Studii de logica si psihologie sociala. Teorie si metoda in stiintele sociale, vol. VI, Editura Politica, Bucuresti, 1968.

JAVEAU, Claude, L'enquete par questionaire. Manuel a l'usage du prancticien, Edition de FUniversie de Bruxelles, 1970. MOSER, C.A., Metodele de ancheta in investigarea fenomenelor sociale, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1967.

PINTO, Roger, GRAWITZ Madeleine, Methodes des siences sociales, Dalloz, Paris, 1972.






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }