Metoda piramidei

Metoda piramidei

Metoda piramidei sau metoda bulgarelui de zapada are la baza impletirea activitatii individuale cu cea desfasurata in mod cooperativ, in cadrul grupurilor. Ea consta in incorporarea activitatii fiecarui membru al colectivului intr-un demers colectiv mai amplu, menit sa duca la solutionarea unei sarcini sau a unei probleme date.

Fazele de desfasurare a metodei piramidei:

1. Faza introductiva: profesorul expune datele problemei in cauza;

2. Faza lucrului individual: elevii lucreaza pe cont propriu la solutionarea problemei timp de cinci minute. In aceasta etapa se noteaza intrebarile legate de subiectul tratat.

3. Faza lucrului in perechi: elevii formeaza grupe de doi elevi pentru a discuta rezultatele individuale la care a ajuns fiecare. Se solicita raspunsuri la intrebarile individuale din partea colegilor si, in acelasi timp, se noteaza daca apar altele noi.

4. Faza reuniunii in grupuri mai mari. De obicei se alcatuiesc doua mai grupe, aproximativ egale ca numar de participanti, alcatuite din grupele mai mici existente anterior si se discuta despre solutiile la care s-a ajuns. Totodata se raspunde la intrebarile ramase nesolutionate.

5. Faza raportarii solutiilor in colectiv. Intreaga clasa, reunita, analizeaza si concluzioneaza asupra ideilor emise. Acestea pot fi trecute pe tabla pentru a putea fi vizualizate de catre toti participantii si pentru a fi comparate. Se lamuresc si raspunsurile la intrebarile nerezolvate pana in aceasta faza, cu ajutorul conducatorului (profesorul);

6. Faza decizionala. Se alege solutia finala si se stabilesc concluziile asupra demersurilor realizate si asupra participarii elevilo/studentilor la activitate.

Ca si celelalte metode care se bazeaza pe lucrul in perechi si in colectiv, metoda piramidei are avantajele stimularii invatarii prin cooperare, al sporirii increderii in fortele proprii prin testarea ideilor emise individual, mai intai in grupuri mici si apoi in colectiv.

Dezvolta capacitatea de a emite solutii inedite la problemele si sarcinile aparute, precum si dezvoltarea spiritului de echipa si intrajutorare.

Dezavantajele inregistrate sunt de ordin evaluativ, deoarece se poate stabili mai greu care si cat de insemnata a fost contributia fiecarui participant. (vezi capitolul 3.5 dedicat reducerii "fenomenului de comple-zenta" si cel al "lenii sociale")