Masti ale indragostitului in literatura, film si teatru - Scenariul didactic

Masti ale indragostitului in literatura, film si teatru - Scenariul didactic

Argument:

Scenariul didactic pe care il propunem porneste de la ideea (veche, de altfel) ca fiecare dintre noi joaca diferite roluri pe scena vietii. Interpretarile dau nastere unor ipostaze diferite. Ne-am oprit asupra ,,mastilor" pe care le poarta indragostitul si am ales urmatoarele ipostaze reflectate in film si in teatru: fidelul - barbatul unei singure femei; Don Juan-ul - barbatul tuturor femeilor; narcisistul - barbatul ce se iubeste pe sine; idealistul - barbatul mai multor femei prin care se construieste pe sine. Scopul nu este doar de a pune elevii in situatia de a identifica pentru fiecare ipostaza a indragostitului ce se ascunde dincolo de masca pe care o poarta, ci si acela de a-i face sa se problematizeze cu privire la: problema libertatii in contextul in care jucam roluri sau ne lasam jucati, relatia dintre masca si adevarata personalitate, rol distribuit si rol ales, necesitatea purtarii unei masti in viata.

Metode utilizate: jocul de rol, dezbaterea, discutia problematizanta, invatarea prin cooperare

Bibliografie:

B. Nicolescu, Teoreme poetice, Editura Junimea, Iasi, 2007

Peter Brook, Spatiul gol, Editura Unitext, Bucuresti, 1997

Jerzy Grotowski, Spre un teatru sarac, Editura Unitext, Bucuresti, 1998

I.   I. Prima ora. Introducerea

Materiale didactice: colaj de fragmente de filme, postere, markere

a. Vizionarea fragmentara a unui colaj de fragmente de filme care sa surprinda patru ipostaze ale barbatului indragostit: Don Juan de Marco, Sabrina, Portretul lui Dorian Gray, Idila de noiembrie

b. Prin discutii problematizante pe baza colajului vizionat, se incearca impreuna cu elevii identificarea si definirea celor patru masti ipostaze ale barbatului indragostit (elevii sunt impartiti in patru grupe): fidelul - barbatul unei singure femei; Don Juan-ul - barbatul tuturor femeilor; narcisistul - barbatul niciunei femei (ce se iubeste pe sine); idealistul - barbatul mai multor femei (prin care se construieste pe sine). Se cere fiecarei echipe sa noteze pe un poster denumirea ipostazei indragostitului, sa-i noteze cateva trasaturi, asa cum reies din filmuletul vizionat si sa reprezinte grafic ipostaza masca respectiva.

c.  Cate un reprezentant al fiecarei echipe raporteaza in fata celorlalti concluziile notate pe poster.

Reflectia didactica:

Aceasta ora are rolul de a prezenta elevilor patru ipostaze masti ale barbatului indragostit, prin intermediul filmului. Elevii vor observa apoi ca fiecare ipostaza masca poate fi simbolizata si grafic, dar si sintetizata intr-o scurta prezentare.

II. Ora a doua. Punerea in scena (optional, in masura posibilitatilor, se poate invita in cadrul orei un actor sau un regizor)

Materiale didactice: copii xerox pentru fiecare grupa cu textele dramatice (vezi anexa 2), elemente de recuzita (cos cu fructe, chitara, coroana, oglinda etc), citatele listate in format A4, lipite pe tabla (folosite ca puncte de pornire sau / si ca puncte de reflectie in dezbatere (vezi anexa 1)

a. "Spectacol" teatral

Elevii sunt impartiti in patru echipe si primesc cate un fragment de text dramatic care sa ilustreze cate o ipostaza din cele luate in discutie. Se lectureaza textele si, timp de 10 - 15 min, cu ajutorul profesorului / profesorilor (al actorului sau regizorului invitat) elevii pregatesc punerea in scena a fragmentului respectiv. Li se poate lasa elevilor din doua grupe libertatea de a-si gandi singuri jocul scenic, in timp ce alte doua grupe vor fi coordonate de profesor sau actor, dandu-li-se indicatii regizorale privitoare la gestica, ton, miscare scenica etc. (Don Juan (Don Juan-ul ), Act venetian (fidelul ), Anonimul venetian (idealistul), Richard al III-lea (narcisistul).

b. Discutie problematizanta

Elevii sunt invitati la o discutie de tip dezbatere pe tema raportului REGIZOR - ACTOR; ACTOR - OM. Se poate porni de la urmatoarele intrebari:

Care e diferenta intre momentele teatrale din clasa? Care au fost regizate si care nu?

In cazul momentelor teatrale realizate de elevi, in ce masura li s-a potrivit fiecaruia rolul CONSTRUIT, ALES? In cazul celorlalte momente, in ce masura li s-au potrivit rolurile ATRIBUITE, REGIZATE? Argumentati.

Realizati un eseu cu titlul Omul din spatele mastii, in care sa raspundeti la intrebarile: Ce inseamna pentru un actor provocarea unui rol scenic? In ce masura se regaseste sau se construieste pe sine prin acel rol?

Reflectia didactica:

Aceasta ora are rolul de a pune elevii in situatia de a juca cele patru ipostaze masti ale barbatului indragostit. Jocul de rol ii va ajuta apoi sa distinga intre conceptele de regizor actor. Dezbaterea instituita are scopul de a-i face sa observe diferenta intre a-si alege un rol si a fi ales intr-un rol, intre regia spontana si cea dirijata.

III. Ora a treia. Momentul de reflectie

Materiale didactice: mulaje de masti, acuarele

Discutiile vor urmari focalizarea problematicii OMULUI CA ACTOR IN LUME.

In ce postura va simtiti (v-ati simti) mai bine la teatru: ca ACTOR sau ca SPECTATOR? Dar in viata? Argumentati.

In ce masura OMUL e actor pe scena vietii? E un rol "distribuit" sau unul pe care fiecare il "construieste", il invata? Avem nevoie de un rol, de o masca in lume, fata de ceilalti? Dar fata de noi insine? CINE alege MASCA fiecaruia?

Tema de creativitate

Elevii sunt reimpartiti pe cele patru grupe si i se ofera fiecarei grupe un mulaj de masca, pensule si acuarele, cerandu-li-se elevilor sa picteze masca ipostazei indragostitului ilustrat de textul pe care a lucrat fiecare grupa, iar in interiorul mastii sa picteze masca sinelui acelui personaj.

Reflectia didactica:

Ultima ora propune elevilor ca tema de discutie o noua distinctie, de data aceasta intre calitatea fiecaruia de actor sau de spectator fie in sala de teatru, fie in viata. Discutiile vor gravita astfel in jurul lumii vazuta ca scena si a scenei vazuta ca lume. De asemenea, intre distinctia dintre masca si rol si necesitatea mastii si alegerii ei.

ANEXE

Anexa 1. Citatele listate in format A4, lipite pe tabla (folosite ca puncte de pornire sau / si ca puncte de reflectie in dezbatere

MASTILE SUNT PAZNICII ECHILIBRULUI LUMII. (Basarab Nicolescu)

SA FACI SA CADA MASTILE ESTE UN ACT SALUTAR DACA SE AFLA CEVA INDARATUL LOR. (Basarab Nicolescu)

MARIONETELE NU POT NICIODATA SA TRAGA SFORILE. DAR AU AVANTAJUL DE A PUTEA GANDI CA SUNT IN STARE S-O FACA. (Basarab Nicoescu)

Intr-un fel, un regizor e intotdeauna un impostor, o calauza de noapte care nu cunoaste zona, dar nu are de ales: trebuie sa calauzeasca, invatand drumul pe masura ce merge. (Peter Brook)

Prin ritualul propriului rol, actorul invoca, dezvaluie ceea ce zace in fiecare om si ce ascunde el in viata de zi cu zi. (Peter Brook)

Actorul genial e acela care reuseste prin jocul lui scenic sa ne provoace la viata, sa trezeasca invizibilul vietii, autenticitatea ei. (Peter Brook)

Adevarata functie a spectatorului e de a fi si a nu fi in sala, ignorat, dar totusi dorit. (Peter Brook)

Un spectacol de teatru e ceea ce se intampla intre actor si spectator. Toate celelalte sunt suplimentare. (Jerzy Grotowsky)

Anexa 2. Fragmentele de texte oferite grupelor pentru aplicatia din ora a II-a

Grupa 1 - Seducatorul

Don Juan- de Moliere

SCENA 2

Don Juan, Sganarel, Charlotte (in fundul scenei)

DON JUAN: N-am nimerit-o, Sganarel. Din pricina furtunii aceleia neasteptate, toate socotelile noastre s-au ras­turnat odata cu barca. Dar nu-mi pare rau, fiindca tarancuta de care m-am despartit adineauri, m-a mangaiat cu prisosinta si farmecele ei au sters tot ne­cazul din pricina ca n-am izbutit. Am indeplinit de altminteri tot ce se cuvenea pentru ca sa nu pierz prea multa vreme cu suspinele.

SGANAREL: Ce sa spui, stapane, ma uimesti. Am fost impreuna la doi pasi de pieire, si-n loc sa multumesti smerit lui Dumnezeu ca i-a fost mila de noi si ne-a scapat de ceasul rau, dumneata te dai peste cap sa-i rascolesti din nou mania cu nazdravaniile dumitale obisnuite si cu dragostele (Don Juan il priveste amenintator.) Au! Tine-ti gura, pacatosule, tu nu stii ce vorbesti; stapanul stie ce face

DON JUAN: (zarind-o pe Charlotte): Dar de unde iesi fetiscana asta? Ia uita-te la ea - ai vazut ceva mai minunat pe lume? Si nu esti de parere ca face cat cealalta?

SGANAREL: Face, stapane (Aparte) Alta la rand!

DON JUAN: (Charlottei) Cui sa multumesc, frumoaso, pentru intalnirea asta, atat de placuta? Cum e cu putinta ca pe damburile acestea de tara, la umbra copacilor si a stancilor de pe-aici, sa se nimereasca fapturi ca dumneata?

CHARLOTTE: Se nimeresc, de ce sa nu se nimereasca?

DON JUAN: Esti din satul de colo?

CHARLOTTE: De colo, domnule.

DON JUAN: Si locuiesti acolo?

CHARLOTTE: Acolo, domnule.

DON JUAN: Cum te cheama?

CHARLOTTE: Charlotte, cu voia dumitale.

DON JUAN: Frumoasa fata si ai niste ochi care-ti patrund in suflet.

CHARLOTTE: Vai, domnule, nu mai spune de-al de astea, ca ma fastacesc toata.

DON JUAN: Sa nu te fastacesti, fiindca sunt lucruri adevarate. Tu ce zici, Sganarel? E cu putinta ceva mai incantator? Ia intoarce-te nitel, fetito. Ah, ce mijlocel bine prins. Te rog, ridica acum nitel capul. Ah, ce obrajiori minunati Deschide ochii - casca-i bine - asa! Ah, ce scanteieri orbitoare! Si acuma, ia sa vedem dintisorii. Margaritare, nu altceva, si buzele iti vine sa le strivesti cu sarutari. In ce ma priveste, sunt mul­tumit si-n viata mea n-am vazut o fetiscana mai fer­mecatoare.

CHARLOTTE: Zici dumneata asa, dar eu tot cred ca-ti bati joc de mine.

DON JUAN: Eu imi bat joc de tine? Sa ma pedepseasca Dumnezeu daca nu spui adevarat Mi-esti prea draga ca sa te mint si te incredintez ca-ti vorbesc din adancul sufletului meu.

CHARLOTTE: Daca e asa cum spui, iti raman indatorata.

DON JUAN: Mie sa nu-mi ramai cu nimic indatorata, fiindca n-am nici o cadere pentru asta. Frumusetii dumitale sa-i fii recunoscatoare

CHARLOTTE: Vorbesti prea frumos, domnule, pentru o biata fata ca mine si eu n-am mestesugul dumitale ca sa-ti raspund la fel.

DON JUAN: Sganarel, ia priveste-i mainile!

SGANAREL: Aoleu, stapane, sunt negre ca fundul ceaunului.

DON JUAN: Ce tot vorbesti, nepriceputule? Sunt mainile cele mai frumoase de pe lume, imi ingadui sa le sarut, minune?

CHARLOTTE: Prea mare cinste pentru mme - si daca stiam ce le-asteapta, le frecam acasa cu tarate.

DON JUAN: Ia spune acum, frumoasa Charlotte, nu cumva esti maritata?

CHARLOTTE: Nu sunt maritata, dar o sa ma marit cat de curand cu Pierrot, feciorul unei vecine de-a noastre, Simonetta.

DON JUAN: Cum se poate? O fiinta ca dumneata, sotia unui taran de rand!? Nu e cu putinta ca atatea farmece sa fie pangarite si apoi nu esti facuta sa lancezesti la tara. Ti se cuvine o soarta mai buna si cerul care te are in dreapta lui paza, m-a manat intr-adins incoace pentru ca sa impiedic casatoria ta si sa rasplatesc cum se cuvine minunatele daruri cu care te-a impodobit. Fiindca, frumoasa Charlotte, te iubesc din adancul inimii mele, si atarna doar de dumneata ca sa-ti croiesc alta soarta, smulgandu-te din coltul acesta saracacios si sa te fac sa te bucuri de traiul pe care-l meriti. Dragostea asta ti se va parea poate ca prea m-a co­plesit asa, deodata, dar ce vrei frumusetea ta e vi­novata si intr-un sfert de ceas esti in stare sa starnesti o patima pe care alta n-a trezit-o nici in sase luni.

CHARLOTTE: Ca sa vorbim pe sleau, domnule, nu stie ce sa creaza omul cand te-asculta. Pe de-o parte ma bucura foarte cele ce-mi spui si inima imi da ghes sa te cred; pe de alta parte insa, am auzit si eu pe la noi ca pe boieri sa nu-i crezi niciodata pe cuvant, ca dumneavoastra domnisorii de la oras, va pricepeti grozav sa suciti capul fetelor.

DON JUAN: Eu nu sunt dintre aceia.

SGANAREL (aparte): El nu e, feritu-l-a Sfantul.

CHARLOTTE: Si d-aia, vezi dumneata, domnule, nu e nici o bucurie sa te lasi trasa pe sfoara. Eu sunt o biata fata de tara, dar cu cinstea am fost invatata, si decat sa-mi pierd cinstea mai bine sa-mi pierd viata.

DON JUAN: Cum? Ma socoti atat de negru la suflet, incat sa-mi bat joc de o fiinta ca tine? Ma crezi atat de ticalos, incat sa te necinstesc? Nu, marinimia mea ma opreste de la asemenea faradelege Mi-esti draga, Charlotte, asa cum trebuie si cum e cinstit sa-mi fii draga, si ca sa-ti dovedesc ca spui adevarat, iata ca sunt gata sa te iau de nevasta. Ce alta dovada mai puternica de iubire ai mai putea astepta? Cand vrei, eu gata sunt! Si iau drept martor al fagaduintei mele pe to­varasul meu de colo.

SGANAREL: Drept e, sa n-ai nicio teama. Te ia de nevasta de cate ori ti-o pofti inima.

DON JUAN: Acum imi dau seama ca nu ma cunosti indeajuns Charlotte Nu fi nedreapta cu mine si nu ma socoti ca pe altii: drept e ca in lume misuna mincinosii, care n-au alta treaba decat sa suceasca capul fetelor, dar pe mine nu ma numara printre ei si nu pune la in­doiala statornicia credintei mele. Si apoi - la drept vorbind - frumusetea se pune chezasa pentru mine. Cand te-a facut Dumnezeu cum te-a facut, n-ai dreptul sa te temi de nimic. N-ai nici pe departe infatisarea unei fiinte sortite sa fie inselate, iar in ce ma priveste pe mine, mi-as strapunge inima cu o mie de cutite, la gandul doar ca te-as putea necinsti

CHARLOTTE: Spui drept, ori ma pacalesti? Degeaba ma framant, fiindca n-am incotro - trebuie sa te cred.

DON JUAN: Trebuie sa ma crezi, fiindca altminteri prea ai fi neinduratoare cu mine si ca incheiere, te intreb inca o data daca vrei sa-mi fii sotie. Primesti sau nu pri­mesti sa fii nevasta mea?

CHARLOTTE: D-apoi sa vaz ce zice si tusa.

DON JUAN: Atunci da-mi mana, Charlotte, daca tu primesti cu adevarat.

CHARLOTTE: Fie, dar te rog frumos, domnule, sa nu-ti faci ras cu mine, ca eu din toata inima fac ce vrei dumneata; sa faci si dumneata la fel.

DON JUAN: Dar ce inseamna asta?. Tot te mai indoiesti de buna mea credinta? Pe ce vrei sa ma jur? Uite, cerul sa ma

SGANAREL: Aoleu, stapane, nu te jura, ca eu te crez pe cuvant.

don juan

Si-acuma, da-mi o sarutare, ca arvuna a legamantului nostru.

Grupa 2 - Narcisistul

Richard al III-lea - de W. Shakespeare

REGELE RICHARD, BUCKINGHAM, PAJUL, STANLEY, TYRREL

REGELE RICHARD: Stati toti pe laturi. Vere Buckingham!

BUCKINGHAM: Stapine milostiv!

REGELE RICHARD : Da-mi mana. (Se urca pe tron.) Sus, aici, se-nscauneaza

Cu sfatul si-al tau sprijin, Richard rege;

Dar dainui-va slava doar o zi?

Sau ne vom bucura de ea statornic?

BUCKINGHAM: Statornica sa dainuie in veci!

REGELE RICHARD: Acum te pun la piatra de-ncercare

Sa vad; esti aur, vere Buekingham?

Edward e viu; pricepi ce vreau sa spun.

BUCKINGHAM:    Mai spune, doamne bun.

REGELE RICHARD: Da, Buckingham, mai spun: vreau sa fiu rege

BUCKINGHAM: Dar esti, de trei-ori-proslavit stapin!

REGELE RICHARD; Sunt rege? Da; dar Edward inca-i viu.

BUCKINGHAM: E drept, print nobil.

REGELE RICHARD: Nu te stiusem, vere, greu de cap. Sa spun pe sleau? Bastarzii morti ii vreau. Si vreau ca fapta sa se-ncleie grabnic. Ei, ce zici? Da-mi raspuns pe loc, fii scurt.

BUCKINGHAM: Maria-ta va face cum doreste.

REGELE RICHARD: T! t! Esti sloi; bunavointa ta ingheata. Zi, te invoiesti sa moara?

BUCKINGHAM: Da-mi, doamne bun, ragaz cit sa rasuflu, nainte de a spune hotarit: Curind voi da raspuns mariei-tale. (Iese.) (aparte, catre un curtean): E-n furii, riga; vezi, isi musca buza.

REGELE RICHARD: (coborind de pe tron) Voi sta la sfat cu prosti cu cap de lemn Si neintrebatori; nu-i omul meu Cel ce cu ochi iscoditori ma-mpunge. Cu rivna de marire, Buckingham A inceput a fi prevazator. Baiete!

PAJUL: Porunca, doamne!

REGELE RICHARD: Cunosti vreun om ce ispitit de aur, S-ar invoi in taina sa ucida?

PAJUL: Cunosc un gentilom nemultumit; Se vrea mai sus decit il tine punga, Si aurul, cit zece oratori, L-ar ispiti, nici vorba, la orice.

REGELE RICHARD: Pe nume cum?

PAJUL: il cheama Tyrrel, doamne.

REGELE RICHARD: Parca-l cunosc: sa mi-l aduci aici. (Pajul iese.)

Pe Buckingham, adinc scormonitorul Si preamintosul, nu-l mai tin de sfetnic. A tras atita timp neobosit Si-acum sta sa rasufle? Bine, las'

(Intra Stanley Lord Stanley! Ce vesti porti?

STANLEY: Aud, milord,

Ca Dorset a fugit catre meleagul Lui Bichmond, cel de dincolo de mari.

REGELE RICHARD: Ia vino, Stanley. Da prin tara zvon

Ca Ann, sotia mea, e rau bolnava.

Voi porunci sa stea-n iatac, sub chei.

Sa-mi cati un boiernas marunt - cu fiica Lui Clarence de indata sa-l insor.

Baiatu-i prostanac, de el n-am teama. Ce faci? Visezi?

iti spun din nou: da zvon Ca Ann, regina mea, e-n pragul mortii.

La treaba, caci mi-e tare zor sa curm

Nadejdi cari, dac-ar creste, mi-ar strica.

(Stanley iese.)

Se cere sa ma-nsor cu-a mea nepoata, Altcum ca sticla frageda mi-e tronul. Ucid pe frati si-apoi ma-nsor cu ea! Greu drum spre tinta! Dar asa de-adinc in singe m-am virit, incit pacatul Sir de pacate trage dupa el. Din ochiul meu nu stoarce lacrimi mila.

(Se intoarce pajul, impreuna cu Tyrrel.)

Te cheama Tyrrel?

TYRREL:James Tyrrel, si supusul vostru serv.

REGELE RICHARD:Cu-adevarat?

TYRREL:incearca-ma, slavite. Cutezi si un prieten sa-mi ucizi?

TYRREL: Ma rog; dar mai degraba doi dusmani.

REGELE RICHARD:Atunci, pe voia ta: doi crunti, dusmani Ce tihna-mi haituiesc si-mi strica somnul; Cu ei as vrea sa-ti faci de lucru tu. De-acei bastarzi din Turn e vorba, Tyrrel. Sa-mi inlesnesti s-ajung usor la ei Si te scutesc de teama lor curind. Cint dulce canti. Asculta, Tyrrel: tine; Treci cu-acest semn; ridica-te si-asculta. (ii sopteste.)

REGELE RICHARD: Atita-ti cer: sa-mi spui ca s-a facut. Si-mi fi-vei drag, si te voi ocroti.

TYRREL: Stapine, trec la treaba.

Grupa 3 - Idealistul

Act venetian - de Camil Petrescu

CELLINO (cu o simpla voie buna, care infinge cutite in inima Altei): In asemenea imprejurari, barbati nu-si dau seama ca rolul lor este indiferent cata vreme nu parasesc o femeie O femeie cu care ramai mai mult decat trebuie te dispretuieste, cautand neaparat pe un altul, capabil s-o paraseasca Uneori cred ca nici nu-i place sa se simta superior ei O doare superioritatea si nici nu vrea sa fie protejata

ALTA (plange deznadajduita).

CELLINO (fara urma de rautate, cu o minte firesc obiectiva): [] Daca vrei mai ales sa gusti linistit frumusetea femeii, e neaparat nevoie s-o faci sa sufere Numai suferinta o infrumuseteaza asa cum numai cand simt umbra mortii canta sublim lebedele. Altfel, femeia e minunata pentru petreceri usoare, impreuna cu vinul si cantecul

PIEDRO (surazand unui paradis pierdut): Ah, de ce nu te-am intalnit mai demult? De cata suferinta si ridicol as fi fost crutat Desi eram atat de ingamfat, incat poate ca, chiar daca te-as fi intalnit, nici nu as fi stat de vorba cu dumneata Acum inteleg ce neghiobie te sfatuiam atunci cand te certam ca schimbi mereu femeile.

CELLINO (cu o nesfarsita simpatie, cu intelegere plina de admiratie pentru o lipsa inerenta unui geniu, cum il socoate el pe Pietro Gralla): Ati trait prea mult pe mare si nu ati avut de unde cunoaste femeile, asta e tot Cea dintai femeie mai iscusita pe care ati intalnit-o vi s-a parut ca e si femeia cu care ati plecat in gand de acasa cand erati copil Femeia ideala Eu stiu ca femeia ideala exista totusi pe lume, si de aceea o caut Dar mai stiu ca nu e intr-o singura fiinta, ci e risipita in toate femeile Trebuie s-o aduni, luand de la fiecare cate ceva, de la sute si din sute de femei. Nu e una macar, oricat de urata, care sa nu aduca mica ei contributie la femeia pe care o caut Greutatea cea mai mare este sa ramai lucid si sa nu iei astfel de la o femeie mai mult decat ceea ce are cu adevarat frumos. Sa te feresti de amageala. Daca-ti place numai glezna unei femei, sa nu te consideri obligat sa-i adori si vocea si inteligenta

ALTA (a mers pana la capatul deznadejdii si e acum ca o statua a durerii care a izbutit sa articuleze ganduri . dar acestea nu mai vin din jocul mintii, ci din lumina de dincolo de lucruri a unei inimi mereu sfasiate): Va voi lasa singuri . Voi doi . Unul care a fost calaul vietii mele, altul care are drept de viata si de moarte asupra mea . Dar as vrea sa stiti si sa intelegeti un singur lucru: abia privindu-va impreuna am gasit talcul soartei si al umilintelor mele, am inteles ca n-a fost in mine decat iubire Iubire intoarsa poate si ratacita, dar necontenit iubire N-am vrut decat sa daruiesc N-am vrut decat sa aduc bucurii Asta a fost viata mea de cand m-am daruit intaia oara, ca fata nestiutoare de rautatea omeneasca, si iubire a fost viata mea zi de zi Am gresit si recunosc toata grozavia nebuniei mele Nu vreau decat sa ispasesc N-am nevoie de judecata voastra pentru ca m-am judecat si m-am osandit singura. Daca ati fi loiali, nu m-ati tortura lungind orele, otravindu-mi clipele una dupa alta Dar nu sunteti Asculta, Piedro, daca nu m-am ucis inca este pentru ca inca mai simt ca iti pot fi de ajutor. Daca starui atata este pentru ca nu vreau sa te mai vad suferind din pricina mea Iar moartea mea din vointa proprie nu te-ar ajuta Nu pot indura sa sufere nimeni din pricina mea

PIEDRO: (amar): Nici atunci cand infingeai un pumnal?

ALTA (o durere inclestata): Piedro, esti unicul om din lume care ar putea pricepe de ce am facut asta, si, daca nu pricepi asta, atunci nu mai e nimeni pe lume de la care sa astept intelegere. Nu as fi putut sa-ti spun asta, pentru ca stiu ca e greu de inteles, si n-am avut curajul sa cred ca as putea fi inteleasa; dar acum nu mai e in mine decat limpezime. Iata acest om a crezut atunci ca l-am atras intr-o cursa Avea o raspundere I-aruncasem pumnalul in apa Imi ardea mintea in clipele acelea, caci nimic nu ma innebunea mai mult decat banuiala unui asemenea sentiment josnic de prefacatorie si minciuna.

PIEDRO: Fata de el?

ALTA: Fata de oricine pe lume. Regret fara margini ca in clipele acelea nu am stiut sa aleg Dar tu trebuie sa recunosti ca am lovit cu un pumnal Un fapt de curaj Voi sunteti lasi ati putea sa ma ucideti dintr-o lovitura, si nu aveti curajul Ma ucideti fibra cu fibra E de preferat calaul, care reteaza dintr-o data capul, celui care, de mila, taie un ceas gatul condamnatului! (iese dreapta, indurerata ca si cand si-ar purta inima in mana.)

Grupa 4 - Fidelul

Anonimul venetian - de Giuseppe Berto

EA, EL

Ea: Nu bei prea mult, "anonim venetian"?

El: Nu! Uite, de-abia o picatura! Am inregistrarea in dimineata asta Ma descopar cu totul altfel decat credeam ca sunt! Am trait cu imaginea ca sunt un sarlatan fara demnitate si acum ca am sa crap, acum, cand as putea sa inteleg ca totul este vid, imi apare clar sensul datoriei. Dar cand voi sfarsi inregistrarea, ma voi imbata ca un porc in toate zilele care-mi vor mai ramane! Imi place sa ma gandesc ca voi putea sa o fac, liber de orice responsabilitate decat sa te vad asa, prefer sa pleci imediat la gara!

Ea: Iarta-ma adevarul e ca ma simt inutila!

El: "Inutila"? Incearca sa-ti imaginezi cum ar fi fost ziua aceasta fara tine

Ea: Si maine? Si poimaine?

El: Maine voi trai din astazi poimaine, din maine Oricum, nu vor mai fi prea multe!

Ea: Dar nu te-ai sinucis!

El: Am concertul! Vreau sa las concertul fiului meu! Am fost un tata prea ticalos ca sa nu simt ca am aceasta datorie

Ea: Vreau sa mor cu tine, lasa-ma sa mor cu tine!

El: Nu, nu ar servi la nimic!

Ea: Mainile tale cat le iubesc

El: Ne sarutam atat de bine tu esti sotia mea, o uitasem cativa ani, dar acum ne-am amintit Am cumparat un cadou niste cadouri Uite, imi pare rau, copiii tai au de toate Nu am prea avut inspiratie acum: acesta e un patefon pentru Giorgio! Iar acesta e un walkman pentru fetita! Cum se numeste?

Ea: Silvia! Dar are patru ani, nu va fi in stare sa manuiasca un walkman

El: Atunci, facem asa: walkman-ul e pentru Giorgio si patefonul pentru Silvia! Un patefon, oricine poate sa-l faca sa functioneze, ajunge sa puna discul Si pachetul acesta e pentru tine pentru inlocuitorul meu nu am cumparat nimic! Ar fi fost nedelicat! De altfel, peste cateva zile ii voi face un cadou de prost gust: va putea sa se casatoreasca cu vaduva, chiar cu tine!

Ea: Ai spus ca sfarsim cu povestea asta!

El: Ai dreptate, iarta-ma! Hai, uita-te ce ti-am adus nu esti curioasa? E un cadou frumos, stiu, sunt sigur de asta!

Ea: Oh, e minunat dar cat te-a costat?

El: Ce intrebare nepotrivita Oricum, nu m-a costat mult le tese un prieten de-al meu Sunt convins ca vrei o oglinda, nu? In viata celor mai multe femei , totul, dar absolut totul, chiar si durerea cea mai mare, inceteaza atunci cand probeaza o haina noua in fata unei oglinzi

Ea: Oare de ce?

El: Dar nu e nimic rau in asta Te rog, nu fi trista! Nu fi trista!

Ea: Nu sunt trista

El: Iata ca, din nou, nu mai avem ce sa ne spunem nimic care sa merite osteneala de a fi spus a fost o greseala ca te-am facut sa vii oricum, a fost o greseala Peste putin timp, vor veni baietii; ma surprinde ca nu au venit inca Baietii ma stimeaza iar eu nu as putea sa permit unei femei ca tine, o femeie de nimic, intretinuta unui miliardar, care se mai intampla sa ii puna si coarne Te implor, fa ceva, fa ceva gresit am nevoie sa te urasc, intelegi? Daca te urasc, imi va fi mai usor

Ea: Te iubesc

El: Nu ii spune lui Giorgio ca m-ai vazut! Nu ii spune nimic despre mine nici dupa Doar cand va fi mare, pune-l sa asculte discul Spune-i ca, in timp ce cantam, ma gandeam la el la el si la tine Iti amintesti care a fost primul lucru pe care ti l-am spus azi - dimineata, cand te-am vazut?

Ea: "Pe vremuri, iti placea"

El: Iti multumesc ca ai venit! Mi-ai facut bine! Cred ca acum voi reusi sa plec cu demnitate Giovani, Federico, Antoinetta, Marcello, mergeti voi veni si eu imediat! Ai vazut? Nu au crezut ca esti sotia mea! Cel mai greu lucru e sa-i convingi pe ceilalti de adevar Uite si cartea cu citate revelatoare: "Hai, du-te si mananca multumita painea ta si bea cu inima voioasa vinul tau, pentru ca ceea ce faci e dat de Dumnezeu! Alba sa-ti fie imbracamintea-n orice timp si nu-ti lipsi capul de mir" Ia-o, ti-o daruiesc, mie nu mai imi trebuie si oricum, maine imi cumpar alta!