EDUCATIA FIZICA - activitate de formare-dezvoltare 'corporala”

EDUCATIA FIZICA - activitate de formare-dezvoltare 'corporala”

Educatia fizica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare 'corporala' necesara pentru asigurarea sanatatii omului, respectiv 'a starii de echilibru si functionare a organismului' (vezi Hubert, Rene, 1965, pag. 320).

Definirea educatiei fizice evidentiaza 'baza fiziologica si psihologica' a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane aflata intr-un proces de 'reasezare' in functie de solicitarile tot mai intense ale societatii moderne (intelectuale, etice, filosofice, politice, religioase, tehnologice, ecologice, estetice, igienice etc). Interventia sa vizeaza intretinerea sanatatii organismului dar si provocarea 'efectelor mintale si morale' care sunt mai putin remarcabile in plan imediat, generand insa efecte sociale multiple, raportabile la universul valoric propriu culturii fizice si sportului (idem, vezi pag. 321-324).

Educatia fizica reprezinta astfel activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane proiectata si realizata prin valorificarea deplina a potentialului fizic, fiziologic si psihologic al organismului in conditiile specifice societatii moderne, contemporane.

Principiile educatiei fizice indica regularitatea normativa a activitatii de formare-dezvoltare 'corporala' a personalitatii umane:

A)   Principiul corespondentei pedagogice dintre dez>oltarea psihica si dezvoltarea fizica a personalitatii umane (vezi 'maxima latina': 'mens sana in corpore sana' - 'minte sanatoasa in corp sanatos').

B) Principiul interdependentei pedagogice dintre cultivarea permanenta a deprinderilor igienico-sanitare si dezvoltarea deplina a potentialului biologic al personalitatii umane.

C) Principiul deschiderii educatiei fizice spre activitatea sportiva de masa si de performanta.

Obiectivele educatiei fizice pot fi prezentate in cadrul unui model pedagogic centrat pe continuitatea general-particular, exprimata la nivel informativ-formativ:

A) Obiectivele generale ale educatiei fizice: a) consolidarea dezvoltarii biologice a personalitatii umane; b) stimularea dezvoltarii psihice a personalitatii umane.

B) Obiectivele specifice ale educatiei fizice particularizeaza cele doua obiective generale, evocate anterior.

a) Consolidarea dezvoltarii biologice a personalitatii umane angajeaza urmatoarele obiective specifice: formarea deprinderilor si a capacitatilor motrice; definitivarea conduitei igienico-sanitare in conditii de normalitate si pentru corectarea unor deficiente fizice; valorificarea capacitatilor speciale la nivelul activitatilor sportive.

b) Stimularea dezvoltarii psihice a personalitatii umane angajeaza urmatoarele o-biective specifice: corelarea sarcinilor privind dezvoltarea biologica echilibrata cu sarcinile privind dezvoltarea psihica echilibrata (cognitiva-afectiva-volitiva; temperamen-tala-aptirudinala-caracteriala); dezvoltarea atentiei concentrate, spiritului de observatie, gandirii flexibile, prin exercitii si actiuni care stimuleaza independenta si creativitatea in activitate; dezvoltarea starilor afective pozitive provocate de mobilizarea energetica generala si speciala, proprie activitatilor proiectate si realizate; educarea vointei in conditii de competivitate, cu numeroase obstacole interne si externe; valorificarea potentialului temperamental, aptitudinal si caracterial, la nivelul activitatilor sportive orientate spre (auto)perfectionarea resurselor fizice si psihice ale personalitatii umane.

Continutul si metodologia educatiei fizice sustin modelul pedagogic al obiectivelor generale si specifice, prezentat anterior.

Continutul educatiei fizice include un ansamblu de deprinderi si capacitati specifice domeniului care vizeaza dezvoltarea armonioasa a personalitatii umane printr-un echilibru functional realizat practic intre 'calitatile fizice' si 'calitatile psihice'.

Proiectarea acestui tip de echilibru functional stimuleaza direct sau indirect orientarea vocationala a personalitatii prin valorificarea deplina a insusirilor fizice, fiziologice si psihice, in perspectiva integrarii sociale - scolare si profesionale - continue, progresive, in anumite conditii ele evolueaza chiar in directia realizarii lor 'sportive', la nivel de varf sau de masa, dar mai ales in sensul general-uman al 'pedagogiei olimpis-mului' (vezi Poenaru, Romeo, 1996).

Metodologia educatiei fizice raspunde cerintelor pedagogice legate de: a)dezvol-tarea armonioasa a personalitatii in cadrul unui echilibru functional 'fizic-psihic'; b) orientarea integral-vocationala a personalitatii in cadrul actiunii de valorificare deplina a insusirilor fizice, fiziologice, aplicata in mod progresiv.

Strategiile educatiei fizice evolueaaza in jurul metodelor bazate pe actiune - exercitiul, jocul, jocul cu roluri etc. - contribuind la: a) proiectarea educatiei fizice in sens pedagogic general, ca activitate psihosociala complexa, 'nu doar ca un mijloc' de re-creere dupa o activitate intelectuala mai intensa (Nicola, Ioan, 1992, vezi pag.201); b) realizarea educatiei fizice in stransa corelatie cu toate celelalte dimensiuni ale educatiei, valorificate in mod specific (cu educatia intelectuala, pentru dezvoltarea functionala a sistemului nervos, premisa in desfasurarea oricarei activitati de invatare eficienta; cu educatia morala, pentru formarea trasaturilor superioare de vointa si caracter, integrate in structura personalitatii; cu educatia tehnologica, pentru perfectionarea deprinderilor psihomotrice si a calitatilor acestora - forta, viteza, mobilitate, indemanare etc. - necesare in diferite activitati productive; cu educatia estetica, pentru stimularea miscarilor ritmice, individuale si colective, in concordanta cu 'criteriile frumosului'. - Vezi Continutul educatiei, Dimensiunile educatiei.

EDUCATIA FORMALA

Educatia formala reprezinta ansamblul actiunilor pedagogice proiectate institutional prin structuri organizate sistemic, pe niveluri si trepte de studii (gradinite, scoli, universitati, centre de perfectionare etc), in cadrul unui proces de instruire realizat cu rigurozitate, in timp si spatiu: planuri, programe, manuale, cursuri, materiale de invatare etc.

Educatia formala valorifica activitatea de educatie/instruire organizata in cadrul sistemului de invatamant sub indrumarea unor cadre didactice specializate in proiectarea unor actiuni educationale, care asigura realizarea corelatiei subiect/educator-oA;ec//educat la niveluri de rigurozitate pedagogica maxima.

Obiectivele pedagogice specifice educatiei formale angajeaza toate continuturile activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii in plan intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic, operationalizabile in raport cu particularitatile fiecarei trepte si discipline scolare: a) dobandirea cunostintelor fundamentale in interdependenta lor sistemica; b) exersarea aptitudinilor si a atitudinilor general-umane intr-un cadru metodologic stimulativ, deschis (auto)perfectionarii; c) aplicarea instrumentelor de evaluare sociala la diferite niveluri si grade de integrare scolara, postscolara, universitara, postuniversitara, profesionala (vezi Cerghit, Ioan, in Curs de pedagogie, coordonatori: Cerghit, Ioan; Vlasceanu, Lazar, 1988, pag.27, 28).

Continutul si metodologia educatiei formale valorifica urmatoarele coordonate functionale, valabile la nivelul sistemului si al procesului de invatamant:

a) proiectarea pedagogica organizata pe baza de planuri, programe, manuale scolare, cursuri universitare, materiale de stimulare a invatarii etc;

b) orientarea prioritara a 'finalitatilor' spre parcurgerea 'programei', pentru 'a-sigurarea succesului unui numar cat mai mare de elevi si studenti' (Vaideanu, George, 1988, pag.226);

c) invatarea scolara/universitara sistematica, realizata prin corelarea activitatii cadrelor didactice de diferite specialitati la nivelul metodologic al unei 'echipe pedagogice';

d) evaluarea pe criterii socio-pedagogice riguroase, realizata prin: note, calificative, aprecieri, caracterizari etc.

Aceste coordonate functionale asigura substanta pedagogica a actiunii educationale de tip formal, a carei structura de proiectare si de organizare permite: intrarea 'e-ducatului' in tainele muncii intelectuale sistematice; recunoasterea achizitiilor individuale in conditii de activitate sistematica; deschiderea sistematica a achizitiilor individuale spre alte modalitati educative, existente la nivel social (vezi Cucos, Constantin, 1996, pag.37).

Deschiderea educatiei formale spre alte modalitati de organizare a actiunii pedagogice permite depasirea limitelor sale inerente care tin de normati vi tatea excesiva a programelor, de tendinta didacticista a metodelor, de predispozitia rutinara a organizatiei scolare, de orientarea spre informare si evaluare cumulativa a proceselor instruc-tionale. - Vezi Formele educatiei. Dimensiunile educatiei.