QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate pedagogie

Clasificarea conceptelor de educatie patriotica si estetica








CLASIFICAREA CONCEPTELOR DE EDUCATIE PATRIOTICA SI ESTETICA


Pedagogia abordeaza problema personalitatii sub aspectul dezvoltarii si al educatiei ,cu scopul de a identifica cele mai eficace cai, metode, mijloace si procedee de stimulare a personalitatii copilului.

Dezvoltarea personalitatii copilului este un proces complex de trecere de la inferior la superior, de la simplu la complex, de la vechi la nou printr-o succesiune de etape, de stadii, fiecare etapa reprezentand o unitate functionala inchegata ca un specific calitativ propriu. Aceasta trecere implica acumulari cantitative si calitative printr-o conditionare didactica. Relatiile sunt din ce in ce mai diferentiate si subtile, cu mediul in care traieste si se formeaza. Pe baza acestor relatii se construiesc diferite subsisteme ale psihicului infantil in evolutia sa spre stare de adult. Conditia esentiala a rezolvarii acestor probleme este activitatea si efortul depus de individ mereu in etapa dezvoltarii sale ,, Procesul de dezvoltare este vazut in dependenta directa de actiunea factorilor educativi, de sistemul d valori ai societatii, de scopurile educative pe care societatea si le fixeaza potrivit nivelului sau tehnico- economic, cultural, de metodele de predare folosite . In cadrul fiecarui stadiu putem distinge o faza pregatitoare si o faza finala. In dezvoltarea copilului , rolul principal il constituie educatia ,, Educatia este un proces complex, organizat , de socializarea , individualizare a fiintei umane in drumul sau spre umanitate. Principalul factor de reconstructie a societatii noastre orientata spre economia de piata, informatizare si democratie este omul format si educat in scoala. Oamenii competenti trebuie sa fie inzestrati cu cunostinte noi si moderne, cu un larg orizont de cultura generala, noi directii de gandire si actiune , cu capacitati intelectuale deschise spre inventii si inovatii , fiind , in acelasi timp purtatori ai unor valori morale autentice. Romania, solicita formarea prin scoala a unei personalitati armonios dezvoltate sub aspect intelectual, tehnologic, profesionale, moral-cetatenesc, estetic si fizic.




Obiectivele educatiei se realizeaza prin procesul de invatamant, activitatile didactice din afara clasei –cercuri , concursuri, olimpiade ; prin mass-media si practice productiva din intreprinderi si institutii.

Educatia are un caracter organizat si planificat. Proiectarea educationala asigura necesare inscrierii educatiei pe linia ce duce la idealul educational. Ea viseaza crearea cadrului institutional si organizarea in interiorul sau a unui sistem de activitati care sa permita materializarea individului prin activizarea potentialitatilor

fiecarui individ si conturarea unei personalitati in stare sa raspunda cerintelor societatii. Parametrii fundamentali ai proiectarii educationale sunt :

*-precizarea finalitatilor unor actiuni educationale concrete ;

*-elaborarea finalitatilor unor actiuni educationale concrete ;

*-stabilirea instrumentelor de evaluare a eficientei invatarii ;

Experienta didactica ne-a demonstrat ca a-i educa pe elevi inseamna mai intai a-i cunoaste , a afla cum gandesc si ce gandesc despre ei, despre noi, despre viata si despre munca. Fara un scop corect formulat aceasta activitate educationala este lipsita de orientare si de eficienta.

Educatorul este o persoana inzestrata cu constiinta, de aceea ele nu recepteaza in chip pasiv inrauririle formative care se exercita asupra lui prin intermediul unor agenti educationali externi cum sunt : familia, scoala, etc. Influentele din afara si cele motivate se impletesc continuu si actioneaza concomitent. Deci, nu exista educatie fara participanti. Patriotismul este o stare de implicare a omului intr-o existenta sociala concreta, in dubla sa ipostaza istorica si actuala. Aceasta se prezinta intr-o relatie de complementaritate ce se amplifica si imbogateste cu noi nuante pe masura inaintarii in istorie, a scurgerii prezentului in trecut. Notiunea de patriotism a fost folosita multa vreme in acceptiunea sa restransa, de sentiment. Nu numai in scoala, ci si in activitatea culturala, in toate domeniile cu functie educativa, s-a vorbit si se mai vorbeste inca de educarea sentimentului patriotic. Dintr-o perspectiva mai larga, patriotismul este inca o notiune mai complexa, in continutul careia se disting trei planuri al constiintei,

al sentimentului, al pozitiei concrete, practice. Trebuie facuta aceasta delimitare fata de accesiunea comuna, intrucat numai astfel

se poate urmari mai sigur prin ce s-a imbogatit notiunea in evolutia sa istorica. Caracterul general uman al patriotismului cunoaste o evolutie specifica si imbraca un continut concret in functie de conditiile social-istorice. Inca din cele mai vechi timpuri , patriotismul s-a modelat treptat prin experienta social-istorica care s-a acumulat de-a lungul istoriei. Patriotismul presupune respectul valorilor trecutului, care ne-au consolidat adanc radacinile in istorie. Sentimentul patriotic nu este un dat congenital, el se formeaza si se consolideaza in timp si capata forme, infatisari diferite in fiecare epoca.

Nicolae Iorga spunea ca ,, fiecare dintre noi e un fel de rezumat al trecutului neamului sau si putin, un fel de rezumat al trecutului omenirii intregi . , noi traim nu numai prin cei care ne-au precedat, dar si prin cei care vor veni din nou si care ne cheama din viitorul lor in prezentul nostru pentru a ne impune dotarii si misiunii. *

Dupa Lucian Blaga, sentimentul national , talmaceste atitudinea de constanta pretuire a neamului romanesc, a autenticului sau geniu creator si a celor mai de seama valori produse in spatiul cultural carpato- dunarean. Putem afirma , pe baza faptelor istorice ca, poporul nostru s-a plamadit de-a lungul mileniilor in spatiu carpato- dunarean, ca fiecare metru de pamant si fiecare piatra sunt stropite cu sudoarea si sangele mosilor si stramosilor nostri. In cele mai grele timpuri, inaintasii nu si-au parasit pamantul unde s-au nascut, ci, infratindu-se cu el, cu muntii si campiile , cu raurile si codrii falnici, au ramas neclintiti pe aceste meleaguri, aparandu-si fiinta , dreptul la existenta libera.

,, Munca cinstira, viata curata, iubirea de semeni, implinirea datoriilor ce le avem –adica faptele-aceasta inseamna patriotism si nu vorbe desarte * adnota Mihail Sadoveanu.

,, Locul caruia ii revine misiunea de inalta raspundere de a-l ajuta pe elev, inca de la cea mai frageda varsta sa invete cea dintai carte a unei natii, istoria patriei, pornind de la cunoasterea istoriei locului natal, sa-si insuseasca temeinic limba vorbita de parinti si sa o pastreze ca pe o comoara , este scoala *-Nicolae Balcescu.

In literatura pedagogica de specialitate, problema educatiei patriotice ocupa un loc tot mai insemnat. Se impune sa se intreprinda de timpuriu o activitate unitara, sistematica, ordonata, perserverenta, diferentiata pe varste, in indivizi de catre toti factorii educationali, prin forme diverse , atractive, participative. In invatamantul nostru, planurile si programele scolare sunt in asa fel orientate incat prin aplicarea lor sa se poata realiza concomitent cu o bogata instructie si educatie care le este necesara tinerilor pentru a deveni buni cetateni. Toate disciplinele de invatamant contribuie la reusita acestui proces complex in functie de specificul fiecaruia. De neuitat sunt cuvintele lui Stefan cel Mare :,, Moldova n-a fost a mea si nu este a noastra, ci a urmasilor nostri si a urmasilor, urmasilor nostri *. Fata de aceasta inaltatoare urare si afirmatie nu poti sa nu te opresti din drumul firesc si sa deschizi pentru o clipa poarta trecutului , un trecut plin de glorie care ne-a dat viata si cinstirea pe care o avem astazi pentru natii.

Educatia patriotica a elevilor se realizeaza prin continutul intregului proces de invatamant , dar indeosebi prin cel al limbii si literaturii romane si al istoriei patriei. Istoria , ca obiect de invatamant , dispune de valente deosebite, care contribuie la formarea unor valori moral-volitive , capacitati intelectuale, atitudini, comportamente si aptitudini practice la tineretul scolar.

In planul multiplelor valente educative , istoria ocupa locul de frunte. Temele referitoare la Istoria Romaniei ne ofera un minunat prilej de sadire in constiinta elevilor a unor sentimente patriotice , de pretuire a trecutului glorios de lupta al patriei.

Rolul educatiei patriotice asupra elevilor incepe odata cu tema ,, Formarea poporului roman *, cand se argumenteaza elevilor ca daca n-au fost exterminati in luptele cu romanii, romanii nu s-au format la sud de Dunare, ci in spatiul carpato- dunarean. Se sadesc elevilor sentimente de mandrie patriotica , de legitimitate a existentei noastre pe aceste meleaguri ,,suntem aici din totdeauna , leaganul nostru a fost Dunarea si Carpatii, stramosii nostri au fost barbati darji si viteji, mai intai , mai intai dacii, apoi romanii *. Aceasta lectie reprezinta prin excelenta un moment educativ, de referinta , cu ramificatii pana in trecutul indepartat, dar care ajung si in zilele noastre, subliniindu-i actualitatea. De altfel, problema natiunii a fost o realitate a istoriei argumentata de cronicari si istorici pana in zilele noastre. Mari cronicari ai timpurilor apuse si prezinte s-au adapat din nesecata fantana a neamului in fata lumii , vestigii ale trecutului care atesta existenta noastra de veacuri pe aceste meleaguri. Si daca trecutul a fost demn si plin de semetie , datoria noastra este sa deschidem portile sufletului spre cunoastere ale celor ce ne-au fost dati in grija, pentru a-i adapa si pe ei din aceasta fantana nesecata a gloriei poporului roman. Pentru noi aceasta datorie se concretizeaza intr-o activitate permanenta de educatie patriotica. Si nu este deloc usor sa te faci inteles de ochii limpezi si vesnic nedumeriti ai copiilor, nu este deloc usor sa-i faci sa traiasca cel mai inaltator dintre sentimente , dragostea de patrie. Daca noi insine simtim acel fior neasemuit al iubirii de neam si de patrie strabuna, daca ochii ti se umezesc vorbind despre Stefan cel Mare, daca ai tremur in glas vorbind despre Alexandru cel bun sau despre dreptatea infricosatoare a lui Tepes, despre faptele de vitejie ale lui Mihai Viteazul, ei bine , numai atunci poti cu adevarat sa-i faci si pe copii sa traiasca , sa simta ceva din acest sentiment care nu se poate traduce, dragostea de patrie si popor. Si daca vorbim despre sentimentele patriotice ale copiilor, pentru ei patria este tot ce-i inconjoara : natura, tata, fratii, bunicii, scoala , cartierul, etc. De aceea, educatia patriotica se poate realiza numai intr-un mod organizat , pornind de la ceea ce trebuie sa inteleaga prin patrie, datoria fata de ea.



Istoria poporului nostru este o vibranta epopee, ale carei pagini reprezinta exemple de patriotism activ. Daca acceptam ideea ca patriotismul este numai un fenomen afectiv, respectiv un sentiment de dragoste pentru patrie, programul educativ trebuie limitat numai la formarea sentimentelor. Sfera termenului de patriotism are dimensiuni mult mai mari cuprinzand atitudini si comportamente patriotice. Patriotismul este o atitudine , un fenomen complex :,, Patriotismul este o categorie a constiintei sociale, un element definitoriu al personalitatii, care desemneaza atitudinea activa a omului in raport cu comunitatea de care apartine istoriceste, in raport cu mediul geografic, economic, politic, social, cultural, etc. si manifestata prin comportamentul patriotic : cunostinta, conceptii, sentimente, interese, acte de vointa, practica sociala, puse in slujba patriei *. Adancimea sentimentelor patriotice la elevi se face interdisciplinaritatea istoriei cu alte discipline de invatamant si in mod special cu literatura romana.

Nicolae Iorga spunea ca ,, prin nimic nu se vede mai complet si mai perfect omul decat prin istorie”.

George Calinescu spunea ca ,, istoria literara este, cu anumite conditii proprii, un capitol al istoriei generale. Cele doua obiecte

au o latura comuna si anume cea educativa. Prin cooperarea celor doua discipline educatia patriotica se face mai profund.

Literatura ii dezvaluie elevului , pe de o parte, frumusetea limbii materne, valoarea operelor scriitorilor nostri care au oglindit in operele lor momente esentiale ale istoriei patriei noastre, iar pe de alta parte , locul literaturii romanesti in cadrul patrimoniului literaturii universale.

Lectiile de literatura ne ofera posibilitatile ample de fixare a unor idei generale cu caracter calauzitor in sfera comportamentului patriotic. Tara nu se serveste cu declaratii de dragoste , ci cu munca cinstita si la nevoie cu jertfa. Dragostea de tara ca valoare suprema , ce ghideaza comportamente umane este exemplificata in legenda ,,Povestea Vrancei”. Aici se intalnesc doua sentimente profund umane : dragostea de mama si dragostea de tara . Atunci cand Tudora Vrancioaia a inteles ca voievodul Stefan al Moldovei a fost invins de dusmanii sai, chemandu-i la lupta si indrumandu-i sa-si adune prietenii pentru a alunga pe cotropitorii Moldovei. Conduita cu valoare de model este biruinta iubirii profunde fata de tara a unei batrane care-si trimite la lupta pe toti cei sapte feciori ai sai. Conduita patriotica cu valoare de model este redata prin demnitatea si spiritul de sacrificiu manifestata in momentele cruciale pentru tara.

Intreaga noastra literatura este strabatuta de acea atitudine responsabila fata de patrie, prefigurand una din trasaturile profilului personalitatii literaturii romane in context universal. Cum in existenta sa, poporul roman s-a confruntat cu o permanenta stare de veghe, cu o continua lupta de aparare a fiintei nationale, se intelege usor de ce povestirea istorica este atat de raspandita in literatura noastra. Studiului limbii si literaturii romane ai revine sarcina sporita de a forma cultura generala a tinerilor patriei noastre , in perspectiva calitatii intelectuale cerute omului : originalitate, inventivitate, imaginatie avantata, putere de analiza si sinteza, flexibilitatea de a-i educa moral si patriotic.

Este cunoscut caracterul formativ al literaturii , cu valentele sale ideologice, etice si estetice. Studiul poeziei patriotice, poezia ce se confunda cu fiinta istorica a neamului si creste din vitejia stramosilor pana in prezent , facut in orele de literatura ofera cele mai profunde solutii educative. ,,I-a fost dat poeziei romane sa se

intrupeze in acest sens prin Eminescu –etalonul de platina al romanismului *-Ana Blandiana.

Ideea si sentimentul in ardoarea iubirii de glie, a vietii permanente in perimetrul muntilor aureolati de apusul soarelui dupa batalia victorioasa de la Rovine si al Dunarii batrane, in fata careia este oprit furtunosul Baiazid, mitul fals al puterii cuceritorului lumii, amantizat de actiunea celor care-si apara mosia , toate aceste puternice simtaminte din Scrisoarea a III-a ii emotioneaza si-i inflacareaza pe elevi,, trezindu-le mandria fata de trecutul glorios. Eminescu ii asociaza o singura remarca puterii otomanului ,, absenta patriei *.

,, Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limba

Ce cu a turmelor pasune, a ei patrie si-o schimba *.

Lui Mircea, i-a harazit puterea, raul, ramul, izvorul si neamul, vechea traditie de victorii impotriva cotropitorilor , realitatea dragostei de mosie, ce se infrunta cu vointa de victorie si forta cuceritorului lipsita de sentimentul patriei. Meritul puterii cuceritorului se dovedeste a fi fals in fata dragostei de patrie. In acest moment elevul intelege ca patriotismul este o lege sacra a existentei umane, forta morala pentru care nu poate fi supusa nici de armele si nici de trufia cuceritorului. Abordarea metodica a lectiei de literatura poate asigura prin continutul ei dezvoltarea factorului cognitiv al personalitatii elevilor, trairi afective, calde, avantate, influentandu-le conduita. Factorii cei mai de seama care determina constituirea si determinarea patriotismului sunt :

*-factorul cognitiv cu punctul de plecare -informatia dobandita direct prin contactul cu realitatea.

*-factorul interese-interesul se leaga de nevoi si se raporteaza la idealul persoanei.

*-factorul afectivitatea –realitatea este reflectata sub forma de trairi si stari ,,Sentimentele nu se nasc ci se educa *.

*-factorul deprinderi si obisnuinte –deprinderile se formeaza la orice varsta. Deprinderile de comportare civilizata au un rol important in comportamentul uman.

Educatia patriotica este o sarcina a invatamantului nostru, ce a stat in atentia personalului didactic inca din cele mai vechi timpuri. Atitudinea , comportamentul si conduita patriotica sunt fenomene dinamice si complexe. Performanta educatiei patriotice nu trebuie

masurata prin ce stie si ce spune tanarul despre patrie ci mai ales prin competenta practica, prin atitudinea si comportamentul

patriotic, bineinteles, fara a nega sau neglija valoarea laturii cognitive teoretice. Nu se poate vorbi de o educatie patriotica fara cunoasterea si cinstirea trecutului. Avem un trecut glorios care reprezinta cea mai pretioasa mostenire a poporului nostru. La orice varsta, un personaj literar bine realizat , cu trairi sufletesti autentice, impune o atitudine morala, de acceptare sau de respingere , oferindu-se ca model de viata , pozitiv sau negativ. Din literatura, educatia patriotica se poate realiza optim. Din ea, receptarea mesajului patriotic se face pe cai directe printr-o comunicare directa si accesibila. Din totalitatea mijloacelor si formelor activitatii de educatie patriotica a elevilor, un rol esential revine lectiei , pe care prin structura sa, o concepem in scopul realizarii educatiei in general si a educatiei patriotice in special.

Exemplul dascalului este pentru elevi decisiv si ei simt cand cei care le vorbeste traieste sincer patriotismul ori numai il mimeaza, iar efectul educativ va fi in consecinta. Nici numai simtirea patriotica nu te poate face dascal implinit. Toate aceste situatii reclama competenta si daruire profesionala, fara de care studiul literaturii este imposibil de realizat. Aceste calitati dau o armonie structurala profesorului bun de literatura care este o valoare in viata scolii. Un asemenea cadru didactic va sti ca nu prin exces moralizator se poate face o educatie patriotica nici prin vorbe calme, ci prin cuvant sincer, adeseori direct pus la locul potrivit, pornind de la temeiuri potrivite. Va mai sti ca, in actul educativ, copilul nu este un obiect pasiv, ci un subiect, un constructor al binelui, actionand cu propriile sale puteri a-si crea personalitatea-devenire fata de care noi insine, educatorii, avem o permanenta indatorire patriotica. Pentru ca norma morala constructiva sa fie o solutie pentru educatie morala in invatamantul nostru, se cuvine sa cultivam o invatare morala in functie de stadiile dezvoltarii omului si care sa comporte, ideea de sens si valoare a vietii individuale, ideea de anticipare a evenimentelor morale, ideea de sensibilizare a aspiratiilor morale *autoeducatia morala *, ideea de o invatare centrata pe sentimente si convingeri si ideea de optiunea valorica asemanatoare cu modelul ideal.



Patriotismul include un ansamblu structurat de idei si trairi afective prin care omul isi exprima apartenenta la patria din care face parte, inscrisa in traiectoria timpului, cu un trecut glorios.

In ansamblul dezvoltarii personalitatii umane putem circumscrie sarcinile si continutul educatiei estetice. Insusirea estetica presupune infaptuirea unei sinteze intre individual si general cu ajutorul imaginii atentiei. Arta este principala modalitate prin care se infaptuieste relatia estetica dintre om si realitate. Educatia estetica se poate dobandi prin cunostinte ne specifice concretizate prin materialul istoric, geografic , social, etc. si cunostinte specifice dobandite si transmise pe cai proprii cunoasterii autentice. Acestea sunt si reactiile pe care le transmite artistul prin opera sa de arta individului.

Realizarea educatiei estetice ne impune urmatoarele sarcini pe care trebuie sa le urmarim in dezvoltarea individului :

-educarea atitudinii estetice –adica reactia omului fata de valorile estetice pe care omul le intalneste in natura, societate si arta. La baza atitudinii estetica sta ,,interesul estetic *. Componentele atitudinii estetice sunt : gustul estetic, judecata estetica, idealul estetic, sentimentele si convingerile estetice.

Gustul estetic este o realitate ce de declanseaza in momentul contactului cu valorile estetice si se manifesta sub forma unei dispozitii sau trairi subiective.

Judecata estetica este un rezultat al intrepatrunderii dintre cultura estetica a individului si experienta lui estetica.

Idealul estetic este constituit dintr-un ansamblu de principii si norme teoretice care imprima o anumita directie atitudinii estetice a oamenilor apartinand unei epoci , natiuni, categorii sociale.

Sentimentele estetice sunt rezultatul unor trairi mai profunde pe durata a fenomenului din natura, societate, arta. Acestea sunt simple -lucruri, tristete, durere – si complexe –regretul, dorul, mila, nostalgia, etc.-

Cea mai inalta forma a frumosului este sentimentul. El se rasfrange si isi pune amprenta asupra intregii personalitati. Continutul educatiei estetice este cultura estetica a individului. Cultura estetica scolara se poate analiza prin cultura obiectiva si cultura subiectiva a individului.

Cultura obiectiva este un ansamblu de cunostinte transmise si formate

in procesul instructiv –educativ din scoala si sunt prevazute in

documentele scolare. Este concretizata intr-un ansamblu de capacitati estetice-aspiratii , sentimente si convingeri estetice.

Cultura subiectiva este atitudinea omului fata de realitate. Ea se realizeaza prin literatura, muzica, arte plastice, etc.

Educatia estetica este o componenta a educatiei armonioase cu ajutorul careia realizam formarea personalitatii omului prin frumosul existent in natura, arta si societate, pentru a deveni consumator si creator de frumos. Omul este preocupat de crearea in jurul sau a unui mediu,, estetizant*, care sa-i innobileze viata. Frumosul patrunde ca un binefacator in zonele cele mai adanci ale vietii sufletesti, rascoleste emotivitatea , sensibilizeaza , invioreaza, transforma si determina la meditatie. Frumosul din natura are o influenta binefacatoare asupra omului si este manifestat in culori si forme sonore, si-i da emotii puternice. Frumosul din arta dezvaluie omului resursele superioare ale vietii. In scoala se realizeaza prin procesul de invatamant , prin cercuri de literatura si arta , vizionari de filme, spectacole si expozitii, excursii, ore educative , activitati culturale. Prin acestea se urmaresc realizarea obiectivelor educatiei estetice ca : formarea capacitatii de a desena , de a percepe, de a intelege si de a aprecia frumosul pe baza simtului si gustului estetic. Cultura estetica se formeaza la elevi prin insusirea cunostintelor despre arta si istoria ei, dezvoltarea aptitudinilor literar-artistice ; formarea capacitatii de a integra frumosul in viata personala. Estetica se construieste pe un anumit fundament, pretinde un grad vizibil de cultura, de civilizatie, un climat favorabil dezvoltarii si profilarii acesteia. Realizarea acesteia cere consimtamantul personalului didactic si o unitate de actiune a tuturor celor vizati si construirea unor exemple pozitive capabile de a fi generalizate. Construirea unor relatii sociale capabile pe frumos, asezate pe temelia solida a increderii si respectului reciproc pe o atitudine politicoasa , ar constitui momentul de cotitura al unei restructurari si reasezari a vietii noastre pe baze moral-estetice trainice. Daca ne referim la scoala putem stabili cateva obiective simple cu care se incepe actiunea educativa. Un obiectiv simplu si prioritar pentru toate categoriile si nivelurile invatamantului, l-a constituit educarea tineretului scolar in spiritul unei ordini, discipline si punctualitati. Acest obiectiv este cerut de caracterul trepidant al epocii prin care trecem. Un alt obiectiv care ar trebui sa devina este tinuta personala care trebuie sa fie ingrijita si curata. Limbajul trebuie sa fie ingrijit, politicos si expresiv-lucru ce trebuie sa fie tinuta fiecarui scolar.

Primul si cel mai evident semn al gradului nostru de educatie, cartea noastra de vizita de toate zilele, il constituie conduita noastra zilnica, atitudinea adoptata in diverse imprejurari, etc. este politetea.

,, Politetea este o forma de manifestare exterioara si o expresie a pretuirii anumitor valori fundamentale frumos, bine, adevar, ete.* Aceasta se formeaza in urma unui exercitiu constant, al deprinderilor si obisnuintelor de politete.

,,Valorificarea cu competenta a surselor de motivatie si stimulare a aspiratiilor tinerilor pentru un stil de viata demn, elevat si corect in concordanta cu idealurile unei societati democratice si culte nu poate fi decat o implicare legitima si ambitioasa a oricarui educator , indiferent de specialitatea sa .

Metodologia de lucru fiecarui educator trebuie sa cuprinda trei elemente : 1. alegerea situatiilor potrivite pentru interventia educatorului ; 2.explicarea si argumentarea necesitatii activitatii; 3. stabilirea exercitiului sau exercitiilor prin care se formeaza trasatura urmarita.[4]

O lectie, o intamplare neobisnuita ivita in viata colectivului clasei , un eveniment politic sau social, etc. contin suficiente elemente educative care ar putea influenta sau restructura opiniile si convingerile unor tineri in legatura cu anumite valori sociale cum sunt : munca, demnitatea, cinstea, responsabilitatea, etc; dar nu numai acestea , ci si actiunile cuprinse in activitatile cu elevii cum sunt : excursiile, cercurile, concursurile, actiuni culturale, etc. Cea care faciliteaza niste actiuni si spulbera multe erori este maiestria pedagogica a fiecarui cadru didactic : ,,Nimic nu este mai reconfortant si mai stimulativ decat succesul inregistrat de catre cei in cauza si confirmat de cei din jur.* Urmarirea si realizarea unei conduite controlate si a modului de viata civilizat contribuie la infrumusetarea vietii sociale si instruirea unor relatii estetice intre toti membrii societatii.

Scoala are indatorirea fireasca sa lupte pentru formarea tinerilor cu un comportament corect, distins si categoric. Familia are si ea rolul de a supraveghea si sustine conduita pozitiva a tinerilor , prin promovarea si practicarea unor relatii cat mai frumoase si mai atragatoare intre membrii sai.

„A ne lasa atrasi de zambetul viitorului si a-i raspunde tot cu unul senin si generos este un indicator sigur al orientarii noastre corecte in tesatura complexa a vietii sociale.”

Printre multiplele probleme pe care le implica educatia estetica, raportul dintre spontaneitate si tehnica, respectiv constientizarea criteriilor de apreciere, reprezinta o constanta ce poate fi urmarita de-a lungul intregii istoriei a gandirii pedagogice. Intre conceptia despre raportul dintre inspiratie si tehnica in creatia artistica este o stransa legatura. Platon afirma in dialogul ,,Yar* ca poetii isi creeaza poemele nu cu mestesug ,, ci prada inspiratiei si sub stapanirea unei puteri divine *. Educarea gustului copiilor in procesul de invatare provine dintr-o dobandire nemijlocita si inconstienta a formei ; ne face printr-o insusire constienta de idei si fapte.



J.J. Rousseau si l. Tolstoi pun la baza educatiei estetice a copilului actiunea si interesul. Educatia estetica este sinteza principiilor interesului si efortului, a gandirii si actiunii , a observatiei si exprimarii libere. Scopul ei este de a permite copiilor sa se exprime nestingherit prin intermediul picturii, modelajului sau al cantului, actiunii care nu-si propun perfectiunea. In cazul literaturii nu putem vorbi de activitati fara ca reprezentarile sa nu treaca prin intelect.

In invatamantul nostru literatura ocupa un loc privilegiat fata de celelalte discipline. Ea apare pe tot parcursul scolaritatii, sensibilizand frumosul din om, presupunand modele umane, idealuri de viata. Cu cat valoarea estetica a unei opere literare este mai mare cu atat mai mare va fi forta ei de influenta. Cat priveste importantul aspect al educatiei patriotice, aceasta se realizeaza atat de explicit in cazul relatarii in vers sau in proza a dragostei de tara, cat si implicit, prin mandria patriotica pe care o resimte un om constient ca literatura scrisa in limba tarii sale contine opere demne de marile creatii ale literaturii universale. Pentru a realiza cele de mai sus , receptarea spontana nu mai este suficienta si apare necesitatea constientizarii. Raportul dintre ele este conditionat de varsta elevilor.

Ana Stern crede ca ,, la varsta adolescentei, educatia estetica n-ar mai trebui sa puna accentul pe creatie ci pe receptarea operelor de arta .

De aici se trage concluzia ca, pe receptarea operelor de arta. De aici se trage concluzia ca, pe masura inaintarii in varsta, raportul dintre constientizare si spontaneitate trebuie sa evalueze impreuna.

Tudor Vianu afirma in „Estetica sa ca o receptare dezvoltata presupune o constiinta educata si informata si ca ,, satisfactia trezita de o opera creste in masura luciditatii cu care o stapanim intelectualmente , intelegand-o in valorile si mecanismul ei „.

Cititorul educat dispune de un intreg sistem de criterii si instrumente intelectuale :,,Educatia artistica nu trebuie sa opuna resentimentul ideii, necesitatea inteligentei si ecuatia ratiunii .

Prin studierea literaturii , obiectivele generale ale educatiei estetice ce prevad realizarea in aceeasi personalitate triada : cititor receptiv, cititor critic, cititor creator de frumos, se pot indeplini. Lectiile de limba si literatura romana scot la lumina, sub emblema esteticului, fondul patriotic al culturii si artei romanesti.

Mihai Eminescu spunea despre literatura noastra ca este o ,, suma a vietii noastre istorice *. Din ea tinerii dobandesc un plus de accente , capabil sa faca o cale principala de formare in spiritul patriotic si de cultivare a gustului estetic. Adevaratele valori ale literaturii trebuie prezentate in asa maniera, incat ele sa nu apara niste simple documente de epoca inghetate, incremenite in definitii si formele didactice. Ele trebuie receptate ca valori eterne, deoarece spun fiecarui cititor ceva nou si fiecare dintre noi ne lasam fascinati de altceva , de o alta latura a edificiului lor.

Valorile reprezentative ale literaturii cu continut istoric prevazute de programele scolare trebuie sa-i invite necontenit pe elevi la interpretari, la comentarii din noi perspective estetice. Pentru aceasta cadrele didactice trebuie sa dea dovada de o maturitate profesionala deosebita si un sistem al angajarii civice si politice a dascalului roman. Numai in acest mod, elevii ii pot simti pe clasici si pe moderni contemporani lor, sporindu-li-se forta de atractie , reverberand in constiinta elevilor tulburatoare si exemplara lor lectie, mereu actuala, de frumos, de umanism, de patriotism. Astfel putem de exemplu de sinteze cuprinzatoare de mare intelepciune si valoare programatica in care sunt exprimate ideile comunitatii de origine, teritoriu, limba si destin ale tuturor romanilor prezentate de Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce. De asemenea ne este aratat si elogiul pe care acestia il aduceau cu mandrie faptelor sau initiativelor politice, infaptuite sub semnul vointei de neatarnare, ale lui Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, ale Basarabilor, Brancovenilor, etc.

Literatura razboiului pentru independenta este insemnata prin poeziile lui Vasile Alecsandri, George Cosbuc, povestirile lui Mihail Sadoveanu, etc. Elevii vad in scrierile cronicarilor un adevarat testament de simtire si responsabilitate patriotica. Operele inchinate razboiului pentru independenta prevazute in programa scolara inseamna pentru elevi indeplinirea deplina a aspiratiilor din totdeauna ale unei intregi culturi, fructul activitatii unor scriitori ce transpun in creatiile lor ecoul entuziasmului popular manifestat in momente de mare importanta nationala, dat mai ales satisfactia participarii lor nemijlocite la realizarea lui.

Poeziile lui V. Alecsandri ,, Sergentul * si ,, Penes Curcanul *, sunt modele de literatura in care poetul a oglindit cu putere si autenticitate uriasa incordare a poporului roman. Pe drept este numit poet al vitejiei, barbatiei militare romanesti.

George Calinescu spunea ca observatie : ,, ca material didactic poeziile din ,, Ostasii nostri * sunt excelente prin definirea fara complicatii a sentimentului de vitejie si prin naratia inteligibila a luptei. Eticul prevede esteticului . Genurile si speciile literare erau subordonate mesajului. Ceea ce confera literaturii o pondere mare in rolul educativ este faptul ca in centrul ei se afla numeroase personaje memorabile, a caror atitudine patriotica constituie modele demne de urmat. Receptarea estetica asimileaza intr-o sinteza superioara si specifica valori spirituale realizate prin procesul educatiei intelectuale si morale. Prin participarea elevilor la discutarea si ordinea ideilor prin care se descopera mesajul, adica imaginile artistice, limbajul poetic, substanta de idei, simbolul din finalul operei se urmareste formarea unor atitudini patriotice si etice pozitive . Folosind metoda descoperirii elevii cunosc, inteleg si materializeaza caracterul patriotic al textului literar apoi le transforma in valori etice, convingeri , atitudini si comportamente. Starea sufleteasca creata este capabila sa influenteze conduita elevului.

Mitul estetic romanesc din legenda ,, Mesterul Manole * ne propune modelul unui muncitor-artist, jertfindu-se pe altarul credintei. Reliefarea calitatii literaturii tine de maiestria pedagogica, de documentarea si de pregatirea profesionala . Numai astfel, iubirea de neam si tara , atasamentul neclintit fata de glia strabuna, increderea nesovaielnica in virtutile poporului , setea nestinsa de libertate, independenta si suveranitatea –intalnite in literatura, pot tine vie constiinta elevilor careia ii dau ideal si maretie.





J.I. Bruner , 1970 , pagina 14-15

J. Piaget , B.Ynnhelder, 1970, pagina 128-129

Estetica relatiilor sociale *-Revista de pedagogie , nr.5-6/1992, pag. 4

Revista de pedagogie nr.5-6/1992-,,Estetica relatiilor sociale *-de prof. universitar Dumitru Palade




Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }