Tumorile benigne ale tesutului osos

Tumorile benigne ale tesutului osos

OSTEOMUL

este o tumora mai rara, formata din tesut osos compact sau spongios.

localizarile obisnuite sunt la oasele cutiei craniene si mai rar la vertebre, omoplat, oasele centurii pelviene si oasele lungi.

extraosos se poate intilni in partile moi si plamin.

Macroscopic, la nivelul oaselor

se dezvolta ca exostoza si enostoza, unica sau multipla, de dimensiuni mici,

rotunda sau ovala, cu suprafata neteda si consistenta dura.

Osteomul oaselor craniului este, in general, de tip compact,

Osteomul oaselor lungi este de tip spongios.

Microscopic

osteomul de tip compact este format din lamele osoase dispuse concentric, paralele cu suprafata osului si este acoperit la suprafata de tesut periostal sau cartilaginos. Lamelele osoase au structura haversiana, dar cu un aranjament neregulat.

osteomul de tip spongios este format din trabecule osoase, de grosimi si forme variabile, cu un sistem haversian bine dezvoltat; in spatiile largi delimitate de trabeculele osoase se gaseste tesut conjunctiv, variabil de bogat vascularizat.

Forme particulare de osteom

Osteomul osteoid

se dezvolta sub forma de nodul enostotic de dimensiuni mici un centimetru

cu localizare posibila in majoritatea oaselor, exceptind calota craniana.

Microscopic este constituit

dintr-o portiune centrala formata din trabecule osteoide calcificate inegal si dispuse neregulat, cu celule de tip osteoblastic si osteoclastic, tesut conjunctiv bogat vascularizat si

dintr-o portiune periferica de os compact reactiv.

Osteoblastomul benign (osteomul osteoid gigant, fibromul osteogen)

este localizat mai ales la nivelul arcurilor si apofizelor vertebrelor, oaselor lungi ale membrelor, oaselor tarsiene.

este o tumora enostotica, de dimensiuni care ajung la 4-5 cm, adesea respectand corticala osului.

Microscopic

este constituit din trabecule de tesut osteoid, partial calcificat, dar dispuse relativ ordonat, cu numeroase osteoblaste si osteoclaste si, in general, cu o celularitate si vascularizatie bogata, care preteaza la confuzii cu osteosarcomul.

Osteoclastomul (tumora cu mieloplaxe; tumora cu celule gigante)

este localizata mai frecvent la extremitatea distala a radiusului, la humerus, clavicula, tibie.

formatiunea tumorala dezvoltata in zona epifizara determina distructii osoase, dar cel mai adesea ramine delimitata de partile moi periosoase si tesuturile articulatiilor printr-o lama de tesut   osos.

tesutul tumoral, de consistenta moale, are o coloratie roscata sau bruna cu zone hemoragice si de necroza.

OSTEOSARCOMUL

este tumora maligna a tesutului osos.

Clasificare

osteosarcomul osteogen

osteosarcomul parosteal.

Osteosarcomul osteogen

isi are originea in zona centrala, medulara a oaselor invadind ulterior celelalte portiuni din os precum si tesuturile periosoase.

este cea mai frecventa tumora osoasa si se intilneste mai ales la virstele tinere, cu maxim de frecventa intre 10-30 de ani. Dupa 40-50 se dezvolta de obicei pe fondul bolii Paget. Predomina la barbati.

localizarile principale sunt la extremitatea distala a femurului si extremitatea proximala a tibiei si humerusului; rareori se mai poate dezvolta si in oasele scapulare, ale pelvisului, mandibula sau alte regiuni ale scheletului osos.

Osteosarcomul se insoteste de cresterea nivelului seric al fosfatazei   alcaline.

Osteosarcomul osteogen

Macroscopic

aspect albicios sau roscat si hemoragic

consistenta moale sau cu prezenta de zone indurate de intinderi variabile in raport cu cantitatea de tesut osos si osteoid neoformat.

Microscopic

este caracteristica asocierea de plaje celulare sarocomatoase fuziforme, uneori cu atipii si monstruozitati accentuate, cu neoformarea de tesut osos si matrice osteoida de catre celulele tumorale.

cantitatea de tesut osos si osteoid difera de la o tumoare la alta precum si in cuprinsul aceleiasi tumori

in unele forme este remarcabila frecventa de celule de tip osteoblastic (osteosarcoame osteoblastice).

in alte cazuri tesutul sarcomatos bogat celular cu numeroase atipii este lipsit de tesut osos si osteoid sau acestea sunt in cantitate extrem de redusa, predominind caracterul osteolitic (osteosarcom osteolitic)

Osteosarcomul parosteal(osteosarcomul juxtacortical, sarcomul parosteal osifiant)

este o tumora osoasa mai rara, cu origine la suprafata externa a osului.

- este intilnita in special la adultul tinar in a 3-a si a 4-a decada de viata.

Localizare

- cu predilectie la diafiza oaselor lungi predominind in portiunea inferioara a diafizei femurale;

mai rar poate fi intilnita la nivelul humerusului, tibiei, peroneului, radiusului etc

Macroscopic

- se dezvolta la suprafata osului ca o tumora circumscrisa sau lobulata, aderenta de corticala osului sau in contiguitate cu aceasta.

- invazia in tesuturile periosoase si medulara osoasa apare in stadii mai avansate de evolutie a bolii.

Microscopic

prezinta un grad foarte accentuat de diferentiere.

este constituita din trabecule osoase, cu diferentiere marcata, intre care se gaseste un tesut bogat celular, fibromatos, cu insule cartilaginoase.

celulele tumorale sunt relativ monomorfe fara atipii sau cu atipii reduse si cu rare mitoze.

in zonele de invazie frecventa si intensitatea atipiilor sunt mult mai accentuate.

Malignitatea osteosarcoamelor

nu este dependenta in general de gradul de diferentiere a tesutului neoplazic;

osteosarcoamele osteogene prezinta malignitatea cea mai ridicata,

osteosarcoamele parosteale au o malignitate mai redusa.

Osteosarcorul primitiv extraosos

este o tumora rara.

diagnosticul se bazeaza pe urmatoarele trei criterii:

uniformitatea tesutului tumoral

producerea de tesut osos sau osteoid malign de catre tesutul sarcomatos;

excluderea originii osoase.

diagnosticul diferential cu miozita osifianta.

prezinta un grad ridicat de malignitate.