QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate medicina

Tactica in jocul de atac








TACTICA IN JOCUL DE ATAC


Atacul este situatia tactica in care echipa se afla in posesia mingii si are posibilitatea sa inscrie in poarta adversa. Acesta se desfasoara in baza unei conceptii tactice de joc elaborata de conducerea tehnica iar valorificarea totala a acestei faze este o conditie necesara pentru obtinerea victoriei.

In pregatirea atacului echipa se afla intr-o situatie psihologica favorabila, jucatorii sunt motivati, bucuria de joc este satisfacuta iar posesia mingii Ic da posibilitatea sa joace. in jocul de atac, fiecare jucator trebuie sa pastreze o asezare de baza in spatiul de joc, in functie de sistemul adoptat, sa ocupe toata zona lui de actiune si sa incerce finalizari din spatiile libere centrale.

Tactica individuala in atac

Totalitatea principiilor si regulilor dupa care actioneaza un jucator al echipei aflate in atac, atunci cand se gaseste in lupta (cu sau fara minge) cu un aparator sau cand vine in relatii de colaborare cu 1 -2 coechipieri, reprezinta tactica individuala in atac. Jocul individual din punct de vedere tactic sta la baza actiunilor colective. Pentru a desfasura un joc colectiv eficient este necesar sa se actioneze cat mai periculos. Actiunea efectuata cu un scop in sine duce la joc individualist, care trebuie combatut.




Un rol important il arc folosirea tactica a procedeelor tehnice stapanite de jucatori prin pasc exacte si sigure catre coechipier, fente si schimbari de directie convingatoare, care sa induca in eroare adversarul direct si sa declanseze actiuni colective iar aruncarile la poarta sa fie executate in situatii favorabile si cu discernamant. Tot aici trebuie sa vorbim de dorinta angajamentului fizic la toti componentii echipei, folosirea simtului anticipativ, pastrarea concentrarii pe toata durata jocului precum si reducerea numarului de greseli tehnico-tactice.

Tactica colectiva in atac

Principiile si regulile dupa care se desfasoara jocul de ansamblu al echipei atunci cand jucatorii, colaborand intre ei, actioneaza in mod unitar impotriva sistemului defensiv advers, constituie tactica colectiva in atac.

Echipa isi desfasoara actiunile ofensive in mod coordonat, fiecare jucator punandu-si intreaga capacitate de joc in folosul echipei.

Activitatea coordonata a doi sau mai multi jucatori da nastere combinatiilor tactice de atac. La baza combinatiilor tactice de atac stau actiunile tactice individuale. Subordonarea capacitatilor individuale ale fiecarui jucator intereselor echipei joaca un rol de mare insemnatate, cu conditia ca jucatorii sa cunoasca mijloacele tactice colective in atac. Fiecare echipa trebuie sa posede in arsenalul ei cat mai multe mijloace de baza ale tacticii colective, aceasta permitand echipei sa improvizeze noi situatii de joc, luptand cu succes impotriva apararii adverse.


1. PRINCIPIILE TACTICII IN JOCUL DE ATAC


Asigurarea mingii

Echipa care intra in posesia mingii se considera echipa in atac si preia initiativa jocului. Jucatorii echipei in atac sunt datori sa se preocupe de asigurarea mingii. Mingea trebuie asigurata si pastrata in posesia echipei pana la inscrierea unui gol in poarta adversa. Principiul asigurarii mingii a determinat aparitia in tactica jocului de atac a unui marc numar de reguli tactice, a caror aplicare contribuie la obtinerea unui randament sporit.



Protejarea mingii se impune ca o regula generala in efectuarea prinderilor, paselor, driblingului si a fentelor. Mingea trebuie pasata acelui coechipier care se asteapta sa primeasca mingea si cu care a fost luat contactul vizual in prealabil. Jucatorul care primeste pasa trebuie sa ajunga la minge pe cel mai scurt drum si inaintea adversarului. Asigurarea mingii impune folosirea cu discernamant a paselor lungi, peste mai multi adversari sau prin fata apararii adverse.

Pasa data unui coechipier trebuie sa fie pe pozitie viitoare si pe directia lui de deplasare, in dribling, jucatorii sunt obligati sa foloseasca intotdeauna mana opusa partii de marcaj a adversarului. in actiunea individuala de patrundere atacantul are nevoie de multa pricepere pentru a nu pierde mingea. in momentul in care a constatat ca a atras asupra sa doi aparatori, ci trebuie sa paseze mingea cat mai rapid unui coechipier demarcat.

Variatiile de ritm la deplasarea in teren

In teren jucatorul nu se deplaseaza uniform. Atacantul isi reduce sau accelereaza viteza de deplasare in functie de urmatoarele criterii:

este sau nu in posesia mingii;

se gaseste departe sau aproape de adversar;

participa sau nu la faza respectiva dejoc.

Prin micsorarea vitezei se creeaza o situatie mai buna de demarca), de asigurare a mingii si de supraveghere a campului dejoc, ceea ce favorizeaza alegerea solutiei celei mai potrivite fazei respective. Demarcajul de langa un aparator trebuie sa se faca prin miscari inselatoare urmate de accelerari rapide.

Alternarea actiunilor tehnico-tactice

Rezolvarea diferitelor situatii de atac depinde in cea mai mare masura de surprinderea adversarului. Surprinderea adversarului reuseste cu atat mai bine daca atacantul nu-i da elemente de anticipatie sau ii furnizeaza chiar elemente eronate prin miscari inselatoare. Este necesar ca procedeele tehnice si actiunile tactice efectuate de atacant sa fie alternate in permanenta. Pentru ca acest principiu sa fie aplicat cu succes trebuie ca jucatorii sa posede un bogat bagaj tehnico-tactic.

Pastrarea posturilor

Fiecare post in atac trebuie sa fie ocupat de un jucator, asigurand astfel un echilibru propriului atac si punand in dificultate apararea adversa. Jucatorii care isi pastreaza postul fara un scop tactic bine definit comit o greseala tactica si se abat de la disciplina tactica de joc. Numai prin asezarea rationala a jucatorilor pe teren, pe posturi si compartimente, se asigura succesul aplicarii sistemelor tactice de joc. Echipa al carei jucatori rezolva constiincios sarcinile individuale este disciplinata din punct de vedere tactic.

Pastrarea posturilor nu exclude circulatia pe teren efectuata in mod rational, pe baza unor reguli tactice, ceea ce presupune ocuparea imediata a postului ramas liber de catre un alt jucator si preluarea integrala a sarcinilor de joc.

Schimbarea jocului de pe o parte pe alta

Se stie ca apararea se aglomereaza si se concentreaza mai mult asupra portiunii de teren unde se afla mingea. Un atac initiat pe o parte trebuie continuat si terminat surprinzator pe partea cealalta. Schimbarea judicioasa a jocului de pe o parte pe alta de cateva ori duce aproape sigur la realizarea golului. Posesorul mingii este raspunzator de pastrarea acesteia. El nu are voie sa riste transmiterea mingii pe partea cealalta a atacului decat dupa ce a luat contact vizual cu coechipierul sau si este sigur ca mingea ajunge la acesta.

Variatia in actiuni

Acest principiu se refera la jocul de ansamblu al echipei, impunandu-i acesteia ceea ce principiul alternarii actiunilor tehnico-tactice impune fiecarui jucator in parte. Jocul de atac nu trebuie sa se sablonizeze sau sa se schematizeze datorita aplicarii mecanice a unor indicatii date de antrenor.

Tendintele de sablonizare a jocului trebuiesc combatute permanent, ele neavand nimic comun cu respectarea disciplinei tactice. Apararea adversa nu trebuie sa se obisnuiasca cu actiunile folosite, ci sa fie mereu surprinsa.



2. FAZELE ATACULUI

Intrarea unui jucator al unei echipe in posesia mingii si pana la trecerea acesteia in posesia adversarului desemneaza respectiva echipa ca fiind in atac. Aceasta situatie a echipei aliate in atac a fost impartita in mod conventional in patru faze, si anume:

fazal a atacului- contraatacul;

faza a Ii-a a atacului - contraatacul sustinut;

faza a IlI-a a atacului - organizarea;

faza a IV-a a atacului - jocul in sistem.

Aceasta impartire conventionala a fost facuta pe baza unor studii care au stabilit continutul fiecarei faze sub aspect tehnico-tactic, al pregatirii fizice si psihice. Planificarea continutului pregatirii, instruirea teoretica si practica a jucatorilor capata in acest fel un continut conform cerintelor unui joc modern. in cele ce urmeaza se poate vedea ca fiecarei faze de atac ii corespunde, elemente componente comune, dar si multe elemente distincte, care le caracterizeaza pe fiecare in parte.


2. 1. FAZA I A ATACULUI - CONTRAATACUL


Contraatacul reprezinta faza in care mingea reintrata in posesia echipei din aparare pe drumul cel mai scurt, portar-jucator sau portar-intermediar-jucator, se finalizeaza tara ca echipa adversa sa ajunga in sistemul organizat de aparare

Situatiile cele mai favorabile initierii unui contraatac sunt urmatoarele:

interceptia unui jucator al echipei aflate in aparare;

intrarea rapida in posesia mingii de catre portar, la aruncarile la poarta executate de adversar;

comiterea unei greseli tehnice sau o abatere de la regulament, sanctionata de catre arbitru, care are ca urmare trecerea mingii in posesia echipei aflate pana atunci in aparare.

Reusita contraatacului depinde foarte mult de capacitate de a anticipatie a jucatorilor care trebuie sa declanseze alergarea de viteza si respectiv desprinderea de adversarul direct cu o „secunda' inaintea lui, lucru care depinde de experienta de joc a fiecaruia.

In general extremele sunt varfurile de contraatac dar oricare dintre jucatorii care a reusit desprinderea poate primii mingea pentru a fructifica posesia ei. Declansarea contraatacului trebuie sa fie precisa (eliminam astfel posibilitatea interceptiei), rapida si exacta chiar din prima faza.

Alergarea in aceasta faza este caracterizata printr-un start rapid si un traseu sub forma de arc de cerc cu prima faza spre exterior pana la centrul terenului (paralel cu linia de margine) si apoi patrunderea spre interior in vederea unei finalizari din zona centrala. Aceasta faza detine atuul, deoarece executata prompt duce la inscrierea usoara a unui gol si declanseaza un dezechilibru psihic pentru echipa din aparare.


FORMELE CONTRAATACULUI

Contraatacul direct

Aceasta forma presupune pasarea directa a mingii varfului de contraatac, fie de catre portar, fie de catre un jucator de camp. in handbalul actual, cele mai multe situatii de contraatac sunt lansate de catre portar.

Este faza cea mai simpla, rapida si cantareste cel mai greu in economia jocului datorita faptului ca ceilalti jucatori care nu participa la aceasta faza au un moment de reechilibrare energetica fata de adversari.

Astfel intalnim:

Contraatacul direct cu un varf;

Contraatacul direct cu doua varfuri;

Contraatacul direct cu doua varfuri incheiat cu o incrucisare;

Contraatacul direct cu doua varfuri, incheiat cu o incrucisare si o reangajare a unui varf

Contraatacul direct cu un varf

In momentul intrarii portarului in posesia mingii, unul dintre aparatorii laterali sprinteaza spre linia de centru a terenului.

La inceput, alergarea se efectueaza paralel cu linia de margine, apoi se deplaseaza spre linia mediana a terenului, intorcand privirea spre portar. Acesta apreciind directia si viteza de deplasare a varfului de contraatac, transmite mingea cu bolta, nu prea accentuata, pe pozitia viitoare, acolo unde jucatorul va trebui sa se intalneasca cu mingea. Dupa intrarea in posesia mingii, atacantul continua intrarea in mare viteza, conduce mingea in dribling si arunca la poarta.


Contraatacul direct cu doua varfuri

Exista posibilitatea ca ambii aparatori laterali sa poata sprinta concomitent spre centrul terenului. in astfel de situatii s-a dovedit eficient ca portarul sa trimita mingea extremei din jumatatea de teren opusa locului sau de actionare. Daca portarul se afla in partea dreapta a terenului el va pasa mingea extremei de pe partea stanga. Aceasta regula tactica prezinta avantajul ca portarul poate pasa mingea mai usor, iar extrema nu este obligata sa se intoarca foarte mult pentru a prinde mingea. Dupa prinderea mingii de catre extrema, aceasta o transmite partenerului printr-o pasa oblica inainte, pasa efectuata din alergare.




Extrema care stie ca nu va primi mingea alearga in viteza maxima pana dincolo de centrul terenului, nefiind preocupat sa priveasca inapoi. in felul acesta el se afla inaintea coechipierului beneficiind de avantajul terenului, dupa primirea mingii el se indreapta pe drumul cel mai scurt spre poarta adversa si arunca la poarta.


Contraatacul direct cu doua varfuri incheiat cu o incrucisare

Desfasurarea contraatacului este la fel ca cea descrisa anterior cu deosebire ca se executa o incrucisare intre cele doua varfuri.



Contraatacul direct cu doua varfuri, incheiat cu o incrucisare si o reangajare

Situatia tactica este similara cu cea descrisa inainte. Deosebirea consta in capacitate de anticipatie si viteza de reactie a aparatorului care reuseste sa atace jucatorul venit la incrucisare dar printr-o demarcare atenta in spatiul apropriat reprimeste mingea si nemarcat poate sa finalizeze.


Contraatacul cu intermediar

Contraatacul cu un intermediar si cu un varf.

Exista multe situatii cand portarul nu poate pasa mingea direct varfului de contraatac. Astfel un jucator se demarca in lateral primeste mingea de la portar si lanseaza varful de contraatac demarcat.

Jucatorul intermediar se demarca in lateral cu scopul sa-si largeasca spectrul vizual, sa cuprinda toti jucatorii, dar isi mareste posibilitatea de a pasa in siguranta jucatorului liber.


Contraatacul cu intermediar si doua varfuri

In situatia in care doua varfuri de contraatac se desprind de semicercul propriu si in alergarea lor pe contraatac sunt marcate la interceptie de adversari, portarul recurge tot la contraatacul cu intermediar.

Interul se demarca lateral intr-un spatiu ramas liber prin retragerea adversarilor spre propriul teren. Dupa primirea mingi de la portar, paseaza varfului de pe partea opusa, in asa fel incat sa nu poata fi interceptata de catre aparator.

Observand pozitia mai buna a extremei din partea cealalta, mingea este trimisa acesteia pentru finalizarea contraatacului. Contraatacul cu intermediar si doua varfuri poate fi finalizat si prin incrucisare urmata de pasa sau prin incrucisare si pasa dubla intre cele doua varfuri.


Mijloace tehnico – tactice de realizare a contraatacului

Contraatacul solicita jucatorilor cunostinte de tactica individuala si colectiva, precum si stapanirea procedeelor tehnice necesare. Aplicarea eficienta a procedeelor tehnice necesita calitati motrice si psihice.

Din punct de vedere tchnico-tactic si al calitatilor motrice, la contraatacul cu un varf elementele tehnice se succed in mod logic ca verigile unui lant.

Acestea sunt urmatoarele:


Intrarea in posesia mingii sau recuperarea mingii de catre portar;

Startul rapid;

Alergarea de viteza;

Degajarea sau pastrarea mingii;

Prinderea mingii venite din urma;

Driblingul;

Aruncarea la poarta.

La contraatacul cu doua varfuri apar cateva verigi in plus. Primele 5 verigi sunt la fel, dupa care urmeaza:

Pasarea mingii oblic inainte catre celalalt varf; Prinderea mingii; Reangajarea celuilalt varf (in cazul incrucisarii celor doua varfuri).

2.2. FAZA A II-A A ATACULUI - CONTRAATACUL SUSTINUT


In instruirea jucatorilor trebuie acordata o marc importanta fazei a II-a a atacului. De regula, aparatorii adversi marcheaza varfurile de contraatac prin marcajul de interceptie, fapt ce impiedica portarul sau intermediarul sa paseze mingea in adancime unuia dintre varfurile de contraatac.

Printr-un atac colectiv, purtat in cea mai mare viteza de jucatorii liniei de 9 metri, care urmaresc varfurile de contraatac, se poate ajunge la o situatie favorabila inscrierii unui gol, fie datorita raportului supranumeric creat, fie din cauza unor greseli de aparare. in functie de modul cum se realizeaza finalizarea, contraatacul sustinut poate fi astfel sistematizat:

contraatac sustinut finalizat prin aruncari de la distanta efectuate de jucatorii liniei de 9 metri;

contraatac sustinut finalizat prin aruncari in urma unor angajari ale jucatorilor de semicerc.


2.3. FAZA A III-A A ATACULUI - ORGANIZAREA


Ajungand cu mingea in apropierea zonei de finalizare, atacantul cu mingea constata ca apararea adversa s-a repliat si contraatacul sustinut nu mai are sanse de reusita. Pentru ca echipa sa poata ramane in posesia mingii el trece la a III-a faza a atacului numita organizarea.

Faza de organizare nu are nimic spectaculos sau deosebit, ea are ca scop asigurarea mingii si asezarea jucatorilor pe posturile lor in atac.

Dupa ce toti jucatorii din atac au ajuns la posturile lor, jocul continua cu circulatia mingii care are ca scop dezorganizare apararii adverse si odihna propriilor jucatori, in handbalul actual se cauta ca faza de organizare a atacului sa fie cat mai scurta sau chiar sa dispara din desfasurarea atacului.

Dupa faza a III-a a atacului se trece la atacul intr-un anumit sistem, ceea ce constituie faza a IV-a a atacului.

Mijloacele tehnico-tactice de realizare a fazei a III-a.

Principalele mijloace tehnico-tactice de realizare a fazei a III-a sunt circulatiile de minge in sistemul cu un pivot si in sistemul cu doi pivoti. Acestea pot fi intamplatoare sau premeditate; in primul caz, jucatorii se orienteaza dupa situatia concreta din teren.

in al doilea caz, drumul parcurs de minge este cunoscut dinainte de jucatori, care se demarca la timp, astfel incat mingea sa poata circula prin toate 'statiile' formate din jucatorii plasati pe posturile lor.


2.4. FAZA AIV-A A ATACULUI - JOCUL IN SISTEM


Dupa ce conducatorul de joc apreciaza ca atacul s-a organizat in bune conditii, ca jucatorii si-au ocupat posturile, poate da semnalul de trecere la jocul intr-un anumit sistem de atac. in aceasta faza, echipa in atac se straduieste ca, prin folosirea mijloacelor tacticii individuale si a celei colective, sa-si creeze o situatie buna de finalizare. in aceasta faza a atacului, pe langa cunostintele teoretice de tactica colectiva, jucatorii trebuie sa manifeste clarviziune, spirit de anticipatie, rabdare, spirit de sacrificiu, sa-si subordoneze actiunile personale interesului colectiv.

Numai studiul tacticii colective, insusirea sistemelor de joc in atac, in diferitele lor forme de aplicare, va da jucatorilor posibilitatea sa gaseasca solutii de rezolvare pentru diferitele situatii care se creeaza in atacul in sistem. in atacarea diferitelor sisteme de aparare nimic nu poate fi lasat la voia intamplarii.

In faza a IV-a a atacului, deci in atacul intr-un anumit sistem, deosebim mai multe faze de desfasurare, si anume:

faza de pregatire a atacului;

faza de construire a actiunii de finalizare;

faza de finalizare.

Faza de pregatire a atacului se realizeaza prin circulatia activa de minge si de jucatori. La faza de construire a actiunii de finalizare contribuie mijloacele tactice colective. Faza de finalizare reprezinta ultima actiune a atacului in sistem si se compune dintr-o actiune individuala mai simpla sau mai complicata, prin care jucatorul se straduieste sa ajunga intr-o pozitie favorabila de aruncare la poarta si sa inscrie.

Daca o incercare de creare a fazei de finalizare nu reuseste din diferite motive, dar echipa respectiva ramane in pozitia mingii, atunci jocul se reia prin faza a IlI-a de organizare. Aceasta alternare a fazelor de atac, atunci cand finalizarea nu reuseste, confera siguranta jocului in atac. Este necesar ca in instruirea atacantilor sa se urmareasca si insusirea unor procedee tehnice de finalizare specifice unor posturi invecinate.


Mijloace tehnico-tactice de realizare a atacului in sistem:

pozitia fundamentala pentru jocul de atac;

tinerea mingii cu doua maini si cu o mana;

prinderea mingii cu doua maini;

pasarea mingii in patrundere succesiva;

pasa peste semicerc;

pasa de angajare a jucatorilor de semicerc;

aruncarile la poarta la semicerc;

aruncarile la poarta de la distanta; fentele - miscarile inselatoare; demarcajul;

•pasii pivotului; actiuni tactice de baza in atac; incrucisarile; paravanul; blocajele



plecarea din blocaj;

actiuni tactice de atac in momente fixe de joc; circulatie de minge si de jucatori in atac.



ACTIUNI TACTICE DE BAZA

FORME DE JOC IN ATAC

SISTEME DE JOC IN ATAC

ATACUL IMPOTRIVA DIFERITELOR SISTEME DE APARARE


3. ACTIUNI TACTICE DE BAZA

Actiunile tactice de baza sunt actiuni ofensive executate de 2-3 jucatori cu scopul sa elibereze sau sa creeze unui jucator posibilitate cat mai favorabila de aruncare sau angajare. Sunt notiuni elementare in handbalul actual, care trebuie sa fie cunoscute de toti jucatorii si exersate pana la automatizare.

Calea metodica cea mai buna este repetarea pana la cunoasterea fiecarei actiuni in toate pozitiile de joc si apoi improvizarea pe baza acestora in joc bilateral. Dintre actiunile tactice de baza amintim

angajarile (pase spre un coechipier demarcat);

demarcajul;

paravanul;

incrucisarea;

blocajul si plecarea din blocaj;

actiuni tactice de atac in momente fixe dejoc;

circulatii de minge si de jucatori in atac.

Paravanul

Paravanul este o actiune tactica de atac prin care se urmareste favorizarea aruncarilor la poarta din saritura, de la distanta peste aparatori. Paravanul s-a format ca actiune tactica dejoc din nevoia de a proteja jucatorii care executa aruncari libere de la 9 metri.

Paravanul nu se utilizeaza pentru a favoriza demarcajul unui coechipier, asa cum se petrec lucrurile cu actiunile de blocaj ale aparatorului. Paravanul si blocajul sunt actiuni tactice diferite, care au scopuri si modalitati de executie independente. Paravanul poate fi facut la momentele fixe dejoc in cazul aruncarilor libere de la 9 metri, precum si in timpul fazelor curgatoare dejoc, cum ar fi la finalizarea fazei a II-a a atacului.

Uneori, in timpul circulatiei intense a jucatorilor de semicerc, se pot constitui paravane ocazionale care, folosite prompt, duc la inscrierea unor goluri de la distanta prin aruncari surprinzatoare.


Incrucisarea

Incrucisarea reprezinta actiunea tactica de baza ce consta in intretaierea traseelor a doi sau trei jucatori pentru ca unul dintre ei sa finalizeze dintr-o pozitie cat mai favorabila. Aceasta poate fi simpla sau dubla.

Incrucisarea simpla se realizeaza intre doi jucatori in care jucatorul cu mingea patrunde prin fata celui fara minge si apoi o paseaza celuilalt cu scopul de a dezechilibra aparatorul.

Incrucisarea dubla se realizeaza intre trei jucatori, de obicei intre jucatorii din zona centrala si consta intr-o succesiune de doua incrucisari simple intre cei trei jucatori.

Blocajul si plecarea din blocaj

Blocajul si plecarea din blocaj erau tratate inainte diferentiat dar aceste doua actiuni sunt dependente una de cealalta pentru a reusi sa-si atinga scopul. Blocajul are o mare importanta deoarece un aparator agresiv poate domina atacantul. Prin aceasta actiune, colaborarea dintre cei doi aparatori poate manifesta carente care trebuie fructificate de cei doi atacanti.


Clasificarea blocajelor se poate face astfel:


blocaj efectuat de pivot unuia dintre jucatorii de 9m;

blocaj cu doi jucatori;

blocaj exterior;

blocaj pentru formarea unui culoar de patrundere sau de aruncare la poarta;

blocaj -plecare din blocaj.

Actiuni tactice de atac in momente fixe de joc

Principalele actiuni tactice in momentele fixe dejoc sunt:

aruncarea de la 9 metri;

aruncarea de la 7 metri;

aruncarea de la margine;

aruncarea de la colt;

mingea de arbitru;

aruncarea de incepere


Circulatii de minge si de jucatori in atac

Pentru a infrange rezistenta aparatorilor echipei adverse care se opun in mod organizat actionand individual si colectiv pentru evitarea golului, jucatorii echipei in atac utilizeaza circulatii de minge si circulatii de jucatori spre a-i determina pe aparatori sa se deplaseze in teren, ceea ce poate determina comiterea unei greseli de aparare sau interventia intarziata a unui aparator. Circulatiile de mingi ii pun pe aparatori in miscare, impunandu-le un efort sustinut pentru a se plasa corect fata de minge si fata de posesorul acesteia.

Circulatiile de jucatori in atac, care nu pot fi despartite si de o anumita circulatie a mingii determina deplasarea aparatorilor pe distante mari, efectuand in acelasi timp numeroase preluari si predari, sau schimburi de oameni in aparare, ceea ce faciliteaza aparitia unor greseli de aparare. Numai dupa o buna pregatire a atacului prin circulatii de minge si de jucatori se creeaza conditiile propice folosirii unor actiuni tactice de finalizare.

Circulatia de minge si de jucatori trebuie exersata foarte mult la antrenamente. Pe un astfel de fond de pregatire a atacului pot fi utilizate cu succes toate mijloacele tacticii individuale si colective. Jocul competitional solicita din partea atacantilor capacitatea de a se orienta rapid in joc si, pe fondul unei pregatiri tehnico-tactice complexe, de a rezolva situatia tactica data, intrerupand o circulatie. Atacantii nu trebuie sa ramana tributari unei circulatii ordonate sau incepute de conducatorul de joc ci, pe baza gandirii tactice creatoare, a capacitatii de analiza si anticipatie, fiecare jucator este dator sa modifice circulatia in functie de situatia concreta de pe teren. Fiecare sportiv raspunde in fata antrenorului si a echipei de felul cum actioneaza.


4. FORME DE JOC IN ATAC


In cadrul fazei a I V-a a atacului, sistemele de joc pot fi aplicate in doua forme:

atacul pozitional;

atacul in circulatie.

Ambele forme de atac sunt indispensabile pentru o echipa de handbal care isi propune sa obtina rezultate deosebite. Practica ne arata ca echipele de valoare sunt capabile sa aplice alternativ cele doua forme de atac, in mod constient, cu justificare tactica.

Nu se poate spune ca o forma de atac este mai buna decat cealalta. Se recomanda alternarea judicioasa a celor doua forme de atac in faza a IV-a a atacului.


Atacul pozitional

Aceasta forma de atac se utilizeaza tactic in urmatoarele situatii:

atunci cand apararea a avut timp sa se organizeze si nu poate fi depasita prin

actiuni tactice individuale sau colective;

cand echipa care ataca urmareste sa castige timp, fiind cea care conduce pe

tabela de marcaj;

echipa care ataca este nevoita sa faca economie de energie deoarece are in fata

o aparare agresiva si bine organizata;

jucatorii echipei in atac sunt putin pregatiti tactic si nu pot folosi atacul in

circulatie.

In prima parte a atacului pozitional jucatorii se deplaseaza pe posturile lor, inainte, inapoi, lateral, in functie de nevoile de demarcaj, pasandu-si mingea cu circulatiile de minge cunoscute, fara intentia de a provoca prea repede o situatie de patrundere sau de aruncare la poarta.

Prin circulatia rapida a mingii ca si prin fentele de patrundere facute de catre unii atacanti nu trebuie sa se lase timp de odihna aparatorilor. Efortul atacantilor intr-o astfel de circulatie a mingii este mult mai mic decat al aparatorilor.

Pentru realizarea atacului pozitional este absolut necesar ca posturile echipei sa fie ocupate de jucatori cu calitati corespunzatoare. Privita in ansamblu, activitatea atacantilor se rezuma la miscari inselatoare, de pasare si de deplasare in zona de teren rezervata postului ocupat in echipa.

Prin jocul pozitional se urmareste crearea unor faze de gol pentru fiecare jucator din dreptul zonei postului in care joaca.

Forma pozitionala de atac presupune ca interii si conducatorul de joc sa fie buni aruncatori la poarta de la distanta.

Atacul pozitional nu trebuie inteles ca un joc static, lent, lipsit de vigoare si de dinamism. Atacul pozitional alternat judicios cu atacul in circulatie, pe fondul folosirii mijloacelor tacticii colective, isi pastreaza eficienta in permanenta. Aceasta forma de atac se invata de la primele lectii de handbal, dupa insusirea elementelor, fundamentale de tehnica in atac.


Forma pozitionala de atac presupune ca interii si conducatorul de joc sa fie buni aruncatori la poarta de la distanta.

Atacul pozitional nu trebuie inteles ca un joc static, lent, lipsit de vigoare si de dinamism. Atacul pozitional alternat judicios cu atacul in circulatie, pe fondul folosirii mijloacelor tacticii colective, isi pastreaza eficienta in permanenta. Aceasta forma de atac se invata de la primele lectii de handbal, dupa insusirea elementelor, fundamentale de tehnica in atac.

Atacul in circulatie

Cea de-a doua forma de aplicare a sistemelor de joc in atac - atacul in circulatie -se realizeaza prin circulatia continua, cu viteza, cu multa vigoare a atacantilor pe trasee cunoscute, anterior determinate, sau prin trasee intamplatoare.

in ceea ce priveste circulatia jucatorilor trebuie sa precizam ca poate angrena intreaga echipa in atac sau numai o parte din componentii acesteia. Pentru a putea aplica cu succes atacul in circulatie, jucatorii trebuie sa beneficieze de o tehnica buna, o buna pregatire fizica, de cunostinte tactice multilaterale. in aceasta forma de atac asezarea jucatorilor in teren, foarte precisa este determinata de sistemul de atac intrebuintat in echipa.



Cea mai des intalnita este circulatia jucatorilor de semicerc combinata cu patrunderile succesive ale jucatorilor liniei de 9 metri. Prin circulatia intensa a jucatorilor de semicerc, aparatorii adversi sunt obligati sa ramana la semicerc si impiedicati sa atace jucatorii de la 9 metri. Dificultatile aparatorilor sporesc odata cu angajarea in circulatie si a jucatorilor liniei de 9 metri.

Actiunile colective sunt utilizate in mod constient, premeditat, cu perseverenta, cu scopul de a determina apararea sa greseasca.

Atacul in circulatie, mult mai obositor decat cel pozitional, diminueaza considerabil fortele fizice ale adversarului si creeaza situatii favorabile de aruncare la poarta.

Atacul in circulatie libera in teren, pe baza unor reguli tactice precise se invata concomitent cu atacul pozitional.



5. SISTEME DE JOC IN ATAC


Sistemele de joc in atac se diferentiaza prin asezarea jucatorilor in teren, in cadrul caruia se formeaza linii si cupluri de jucatori. Indiferent de sistemul dejoc folosit in echipa, principiile si regulile tactice de baza raman valabile.

Sistemele de joc in atac pot fi recunoscute dupa numarul jucatorilor care actioneaza in apropierea semicercului de 6 metri si a celor care joaca in afara. Doar in atacul pozitional se poate recunoaste usor sistemul dejoc al echipei.

Este necesara pregatirea multilaterala din punct de vedere tehnico-tactic a jucatorilor dar aceasta trebuie sa constituie baza unei pregatiri cat mai specializate la toti factorii, in functie de cerintele postului. Aceasta specializare pe posturi este necesara pentru obtinerea unui randament maxim din partea tuturor jucatorilor.

Sistemul de atac cu un pivot


Asezarea jucatorilor pe teren este determinata de sistemul de atac folosit de echipa, ca in figura de mai jos.

Aacantii sunt asezati pe doua linii de atac. O prima linie este formata din jucatorii care actioneaza pe semicercul de la 6 m. O a doua linie de atac este asezata si actioneaza la o distanta cuprinsa aproximativ intre 10 si 16 metri departare de poarta.

In prima linie de atac intra cele doua extreme si pivotul, a doua linie de atac este alcatuita din cei doi interi si centru. Practica arata ca numarul jucatorilor care formeaza cele doua linii se schimba in functie de sistemul de atac folosit.

Posturile de extrema dreapta si inter drept sunt ocupate de obicei de jucatori stangaci. in atacul pozitional pivotul se deplaseaza intre aparatorul lateral si cel intermediar. Extremele isi ocupa locurile pe colturile terenului. Pivotul, prin jocul sau pozitional, cauta sa fixeze langa el unul sau mai multi aparatori, usurand astfel jocul celor din linia de 9 metri.

Extremele se deplaseaza in permanenta in intampinarea mingii demarcandu-se dinspre coltul terenului spre linia de centru apoi, dupa pasarea mingii, se indreapta din nou spre coltul terenului pentru o noua actiune. Interii si centrul actioneaza in patrundere succesiva, amenintand poarta si urmarind crearea unei situatii favorabile de aruncare la poarta.

Sistemul de atac cu un pivot permite aplicarea formei de atac in circulatie. Acest sistem de atac este eficient impotriva oricarui sistem de aparare, in afara de sistemul om la om.


Sistemul de atac cu doi pivoti

Indiferent de modul de asezare al celorlalti jucatori, pivotii se plaseaza intre aparatorii laterali si intermediari, de fiecare parte a apararii.

Pivotii isi schimba din cand in cand locurile intre ei, in functie de circulatia mingii.

In cadrul sistemului cu doi pivoti exista doua variante de formarea echipei:

doua extreme specializate actioneaza pe colturile terenului, ca la atacul cu un pivot;

extremele sunt inlocuite cu jucatori din linia de 9 metri, pentru a se mari in felul acesta forta de aruncare la poarta de la distanta.

In ambele situatii, conducatorul de joc este unul dintre cei doi interi. Este necesar sa retinem ca, desi asezarea jucatorilor in sistemul cu doi pivoti este aceeasi, functionalitatea sistemului se schimba dupa componenta echipei, cu jucatori de semicerc sau cu jucatori de 9 metri plasati pe posturile de extreme.



6. ATACUL IMPOTRIVADIFERITELOR SISTEME DE APARARE


Fiecare sistem de aparare prezinta parti invulnerabile la un atac desfasurat intamplator si anumite parti slabe, vulnerabile, a caror exploatare chibzuita poate fi cheia reusitei pentru atacanti.

intelegerea atacului impotriva diferitelor sisteme de aparare este usurata de cunoasterea mecanismului de functionare a acestora.


Atacul impotriva sistemului de aparare in zona 6+0

Impotriva acestui sistem de aparare, care acopera o mare suprafata a semicercului, se foloseste cu succes sistemul de atac pozitional cu doi pivoti sau atacul in circulatie in sistemul cu un pivot.

in sistemul de atac cu doi pivoti, acestia se plaseaza la nivelul penultimului aparator din fiecare parte a apararii adica in zona dintre aparatorul lateral si cel intermediar.

Interii actioneaza in dreptul pivotilor, iar extremele pe marginile terenului pentru a mentine un front larg de atac.

Pentru atacarea apararii 6:0 jucatorii trebuie sa cunoasca si sa respecte cu strictete urmatoarele reguli tactice:

• apararea 6:0 poate fi depasita de catre aruncatorii la poarta de la distanta,
carora li se subordoneaza jocul intregii echipe;

pivotii nu se angajeaza in mod fortat pentru ca sunt bine marcati si actioneaza pe spatii restranse;

faza decisiva este rapida si se executa numai dupa o lunga perioada de pasare a mingii;

interul arunca la poarta de la distanta prin zona pivotului si numai atunci cand aparatorul acestuia nu-1 poate ataca la timp;

pivotul este angajat numai in situatia in care aparatorul direct il paraseste pentru a ataca aruncatorul la poarta de la distanta;

interii se plaseaza si actioneaza pe directia aparatorului pivotului, in felul acesta cei doi aparatori centrali devin inutili.

Impotriva apararii 6:0 se poate folosi si sistemul de atac cu un pivot.

In acest caz se incepe cu o circulatie intensa a jucatorilor si a mingii, aparatorii fiind nevoiti sa preia si sa predea atacantii de nenumarate ori, ceea ce ii determina aparitia situatiilor de superioritate numerica. Indiferent de sistemul de atac folosit impotriva apararii pe zona, daca incercarea de finalizare a atacului nu a dus la nici un rezultat, jocul se reia prin faza de organizare a atacului.


Atacul impotriva sistemului de aparare 5+1

Datorita prezentei aparatorului nr. 7 - in fata conducatorului de joc, schimbarea mingii de pe o parte pe alta a terenului trebuie sa se faca cu mare atentie, existand pericolului interceptarii mingii de catre adversar.

Sistemul de aparare 5+1 poate fi atacat, de asemenea, cu unul sau doi pivoti, folosindu-se urmatoarele actiuni tactice:

circulatia intensa a jucatorilor de semicerc pentru mentinerea retrasa a aparatorilor intermediari;

amenintarea permanenta a portii, mai ales de catre interi, prin patrunderi succesive;

combinatii tactice de baza in atac la momentul oportun, atunci cand s-a creat un raport supranumeric favorabil atacantilor;

aruncari la poarta din saritura sau printre aparatori, executate pe fondul unei circulatii intense a jucatorilor pe semicerc;

actiuni tactice colective.


Atacul impotriva sistemului de aparare 3+2+1

Aparitia sistemului de aparare 3+2+1 a surprins majoritatea echipelor, acestea jucand la intamplare in atac, bizuindu-se mai mult pe improvizatie decat pe actiuni pregatite temeinic.

Problema de baza in atacarea acestui sistem o reprezinta folosirea unor actiuni tactice ale atacantilor, prin care cei doi aparatori intermediari sunt obligati sa se retraga pe semicerc.

Acest lucru se poate obtine fie prin circulatia rapida a jucatorilor de semicerc, in cazul in care se ataca cu un singur pivot, fie prin introducerea la semicerc a celui de­al doilea pivot. Daca prin aceste manevre tactice aparatorii au fost nevoiti sa-si schimbe sistemul de joc in aparare, atacantii trebuie sa actioneze in consecinta si sa foloseasca cele mai indicate mijloace tactice de atac pentru noua situatie.

In cazul in care aparatorii intermediari raman avansati este randul pivotilor sa se demarce pentru a putea fi angajati. Jocul extremelor trebuie sa fie larg, pentru a desface sistemul defensiv advers.




VERIFICATI-VA CUNOSTINTELE


  • Care sunt actiunile tactice de baza?
  • Care sunt formele de joc folosite in atacul pozitional?
  • Care sunt sistemele de joc in atac?
  • Care sunt regulile tactice ce trebuie respectate de jucatori in atacarea sistemului de aparare 6:0?
  • Care sunt regulile tactice ce trebuie respectate de jucatori in atacarea sistemului de aparare 5+1?
  • Care sunt regulile tactice ce trebuie respectate de jucatori in atacarea sistemului de aparare 3+2+1?







Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }