QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate medicina

Substante toxicomanogene





SUBSTANTE TOXICOMANOGENE


Substantele toxicomanogene , denumite impropriu “droguri” , sunt produse toxice ilegale constituite din substante solide , lichide sau gazoase care , patrunse in organism , modifica imaginea asupra propriei persoane si asupra realitatii inconjuratoare .

Folosirea abuziva a drogurilor se caracterizeaza prin utilizare patologica ( persoana devine incapabila de a reduce sau opri administrarea drogului ) si tulburari grave ale activitatii mentale si ale comportamentului , cu impact negativ asupra integrarii sociale si profesionale .




Consecinta cea mai grava a utilizarii acestor substante este instalarea toxicomaniei , o intoxicatie cronica voluntara care conduce la pierderea libertatii de a se abtine de la administrarea drogului .

Toxicomanul este persoana care consuma droguri in mod regulat , cu scopul de a obtine o anumita stare de bine . Utilizatorii de droguri sunt in majoritate tineri , aproximativ 90% avand intre 16 si 30 de ani , sectorul de varsta cel mai afectat fiind intre 21 si 25 de ani . In functie de varsta se foloseste cu predilectie un anumit drog : solventii sunt utilizati in general de subiecti foarte tineri , intre 8 si 18 ani ; la 14 ani se incearca tutunul , la 16 ani consumul de alcool , iar la 18 ani consumul de canabis , heroina si halucinogene . Aproximativ 75% din utilizatori sunt baieti .

Motivele pentru care copiii si tinerii incep sa se drogheze ar putea fi : curiozitatea sau plictiseala , pentruca este la moda , din dorinta de a face ceva iesit din comun , din spirit de fronda fata de parinti , pentru a uita problemele de acasa ( divortul paintilor , abuzul sau neglijarea in familie ) sau de la scoala , deoarece este ilegal si pare excitant etc.


In functie de efectele majore pe care le induc , drogurile se pot clasifica in :

I. Substante care deprima SNC

stupefiante :

opiul si alcaloizii din opiu ( morfina , codeina )

derivati morfinomimetici de semisinteza ( heroina )

opioide – derivati morfinomimetici de sinteza ( Mialgin , Fortral , Metadona )

benzodiazepine

derivati barbiturici

solventi : alcoolul , eterul , solventii de uz casnic , adezivii

II. Substante care stimuleaza SNC

excitante majore : cocaina , amfetaminele , hormonii steroizi anabiliti

axcitante minore : tutunul , cafeaua , ceaiul

III. Substante halucinogene

naturale : mescalina , ciupercile halucinogene , canabisul

de sinteza : LSD . amfetaminele metoxilate , fenicilidina


Efectele unui drog pot fi variate in functie de mai multi factori :

doza absorbita

modul de administrare ( ingestie , inhalare , injectare etc. )

personalitatea utilizatorului si experientele sale anterioare cu drogul

mediul in care este consumat drogul ( valabil mai ales pentru halucinogene )

Supradoza reprezinta o cantitate de drog mai mare decat poate suporta organismul si care poate produce oartea . Supradozarea apare atunci cand consumatorul utilizeaza o doza prea puternica in raport cu cea cu care este obisnuit , foloseste un produs insuficient diluat sau amestecat cu alte substante ori continua administrarea dozei uzuale in paralel cu medicatia din cura de dezintoxicare .


Nu exista standarde pentru controlul calitatii drogurilor . Acestea se pot amesteca cu alte substante , falsificatoare sau de diluare , in scopul cresterii profitului .

Substantele falsificatoare sunt substante farmacologice activate care se adauga pentru a mima prezenta drogului . De exemplu :

o      substante cu gust amar , cum este chinina , pentru pulberile cu heroina sau morfina

o      anestezice locale , ca procaina sau dicaina , pentru pulberile cu cocaina

o      stimulante ale SNC , cum este cafeina

o      analgezice ca paracetamolul

o      substante care reduc sau anuleaza unele efecte neplacute ale drogului , cum sunt manitolul sau sorbitolul pentru combaterea constipatiei ori barbituricele sau benzodiazepinele pentru reducerea efectelor psihodepresive .


Substantele de diluare nu sunt activate farmacologic . Frecvent se utilizeaza hidratii de carbon – glucoza , zaharoza , lactoza , dar si anidonul , creta sau acidul citric .

Pe langa substantele falsificatoare sau de diluare , in preparatele comercializate ilicit se mai pot gasi , alaturi de drogul propriu-zis , contaminanti – substante care se extrag sau se formeaza in timpulizolarii , respectiv sintetizarii drogului . De exemplu , morfina , care se obtine prin extractie din opiu , contine de regula cantitati semnificative de codeina , noscapina , tebaina si papaverina , iar heroina , preparata prin acetilarea extractelor de opiu , contine adesea alcaloizi opiacei acetilati .

Cunoasterea compozitiei chimice a preparatelor ilicite permite identificarea surselor de furnizare sau a originii lor .


5.1. Stupefiante

5.1.1. Opiul si alcaloizii din opiu

Opiul se obtine prin uscarea la aer a latexului cules in urma incizarii capsulelor imature de Papaver somniferum , o varietate de mac care contine principii active in cencentratie mult mai mare decat macul obisnuit . Principalii alcaloizi prezenti in opiu sunt morfina , codeina , tebaina , noscapina si papaverina . Dintre acestia au potential toxicomanogen morfina si codeina . Efectele stupefiante sunt datorate morfinei , care se gaseste in proportie de 10-17% .

Opiul se fumeaza in pipe speciale , se prizeaza sau se consuma prin mestecare , mai rar se administreaza parenteral . In prezent se mai utilizeaza doar in tarile de origine ( Asia de Sud-Est , Turcia ) , in tarile europene si in SUA fiind inlocuit de compusi mai puternici si mai usor de consumat .


5.1.2. Morfina

Morfina este o baza insolubila in apa . In terapeutica se folosesc sarurile sale hidrosolubile : clorhidratul , sulfatul . Morfina este rar folosita de toxicomani , care prefera derivatul sau de semisinteza diacetilat , heroina , mult mai activ decat morfina in doza echivalenta .


5.1.3. Heroina

Heroina sau diacetilmorfina este un drog de semisinteza obtinut prin acetilarea morfinei cu anhidrida acetica . Se prezinta sub forma de pulbere cu gust amar , solubila in apa , alba atunci cand este pura si bruna cand este impurificata . Are potential analgezic de 3-5 ori mai mare decat morfina , dar si potential toxicomanogen mai ridicat , de aceea este interzisa folosirea ei in scop terapeutic .

Toxicocinetica

Administrata intravenos , heroina este rapid hidrolizata in sange ( t1/2= 3-9 min ) la 6-monoacetilmorfina , metabolit specific , si apoi la morfina , care in continuare formeaza compusi glucuronoconjugati sau sulfoconjugati ce se elimina renal .

Heroinomania

Heroian este utilizata de catre toxicomani prin injectare , prizare sau fumat . Este preferata calea intravenoasa , deoarece determina aparitia celui mai rapid si intens efect stupefiant . In cateva secunde se produce un efect flash , caracterizat prin senzatie de caldura si euforie , insotit de prurit , mioza , hipotensiune . In continuare urmeaza o faza de incetinire a ideatiei si a miscarilor , cu senzatie de bine , detasare de realitate si somnolenta .

Daca nu se administreaza o noua doza de heroina , apare sindromul de abstinenta , caracterizat printre altele prin angoasa respiratorie foarte intensa . La inceput se aseamana cu o gripa , manifestandu-se cu rinoree , lacrimare , greata , voma si diaree , si atinge apogeul dupa 2-3 zile de la intreruperea administrarii , cand drogatul devine deprimat , anxios , deshidratat , letargic .

In astfel demomente , drogatul trebuie sa gaseasca drogul prin orice mijloc . Devine capabil de furt , agresiuni , compromisuri , chiar prostitutie . Urmeaza perioada de servitute totala in care , intre administrari , subiectul devine inactiv , iritabil .Tulburarile somatice devin din ce in ce mai evidente : anxietate , constipatie , fata palida , pupile mici , tremur usor al mainilor si pleoapelor , unghii casante , caderea parului , respiratii rare , puls scazut .

In timp pot sa apara complicatii :

a)     neinfectioase , date de :

o      tulburari digestive : constipatie cronica , slabire marcata pana la casexie

o      tulburaru sexuale de origine psihica , neregularitati ale ciclului menstrual pana la amenoree ori impotenta

o      tulburari renale ce evolueaza spre insuficienta renala cronica

o      afectiuni cutanate cauzate de injectari repetate – urme de intepaturi si cicatrice , edem bilateral al ambelor maini

b)     infectioase , legate de conditiile improprii in care se injecteaza heroina :

  • hepatite virale ce evolueaza frecvent catre hepatita cronica si ciroza , fiind favorizate de alcoolism si malnutritie
  • tuberculoza
  • SIDA
  • Septicemie
  • Abcese venoase sau cutanate
  • Micoze etc.

Supradozrea antreneaza coma , deprimare respiratorie , mioza , hipotensiune arteriala . Uneori moartea poate surveni foarte rapid , imediat , prin stop respirator sau colaps cardiocirculator , subiectul avand inca acul de seringa infipt intr-un vas sanguin .


5.2. Solventii

Utilizarea solventilor este intalnita mai ales la copiii intre 12 si 16 ani , dar uneori si la varste mai fragede . Este mai mult o activitate de grup : Se folosesc :

  • Vopsele , lacuri , adezvi care contin acetona , acetat de etil
  • Solventi de uz casnic : tricloretilena , benzina , toluenul , acetona , metanolul , izopropanolul
  • Gaze propulsoare pentru aerosoli : freoni
  • Combustibill lichid pentru brichete etc.

Produsele sunt inhalate direct din flacon sau cu ajutorul unui tampon imbibat care se tine sub nas dintr-o punga de plastic .

Inhalarea solventilor produce o stare euforica cu senzatie intensa de bine si dorinta de a face lucruri iesite din comun . Aceasta stare este urmata de un fel de betie , cu confuzie , ataxie si pierderea autocontrolului . Ulterior pot sa apara halucinatii vizuale si auditive .

Drogatul are fata congestionata , pupile dilatate si senzatie de caldura . Solventii irita mucoasele si cauzeaza uneori tuse , stranuturi , sangerari ale mucoasei nazale , iar la nivel digestiv greata si voma . In timp se semnaleaza scaderea in greutate .

Supradozarea poate conduce la pierderea cunostintei prin sufocare , coma si deces consecutiv unui stop cardiac sau respirator .

Conscintele utilizarii cronice

Toleranta se instaleaza rapid , determinand cresterea dozelor , dar mai ales cresterea frecventei administrarilor . Apar tulburari de somn si de memorie , iritabilitate , leziuni si tulburari la nivel cerebral , renal , pulmonar , hepatic , sanguin .

Accidente mortale survin prin supradozare , atunci cand solventul este inhalat pana la pierderea cunostintei , sau ca urmare a inecarii cu vomismente .


5.3. Excitantele majore

5.3.1. Cocaina

Cocaina este un alcaloid extras din frunzele arbustului Erythroxylon coca , originar din America de Sud . Este al treilea drog utilizat pe plan mondial , dupa alcool si canabis .

Se consuma :

  • Pasta de cocaina – este un extras brut obtinut din frunzele de coca , care se fumeaza . Se consuma in special in tarile producatoare .
  • Clorhidratul de cocaina – o pulbere cristalina alba , cu gust amar , solubila in apa , care se foloseste frecvent prin prizare sau se injecteaza intravenos .
  • Crak – este cocaina baza obtinuta din cocaina clorhidrat prin incalzire in prezenta de bicarbonat de sodiu . Are aspectul unor pietricele albe si se inhaleaza dupa incalzire in pipe sau in cutii de aluminiu . Numele provine de la zgomotul pe care il face in timpul incalzirii .

Toxicocinetica



Cocaina de absoarbe bine prin mucoasa nazala sau prin plamani . Absortia este foarte rapida dupa injectarea intravenoasa a clorhidratului sau dupa inhalarea fumului de cocaina baza . Absortia pe cale nazala sau orala este mai lenta .

In organism , cocaina este rapid hidrolizata de esterazele hepatice si plasmatice la benzoilecgonina , metabolit inactiv , care se elimina prin urina .

Cocainomania

Administrarea unei doze de cocaina produce rapid ( in 15-20 min ) euforie , logoree , stimulare intelectuala , motrice si sexuala . Subiectul se simte bine , nu mai simte foame , durerea si oboseala . Aceasta stare este urmata de depresie , anxietate si astenie , simptome neplacute care reclama administrarea unei noi doze . Somatic se observa midriaza , vasoconstrictie si anestezie locala , nas palid si rece , puls accelerat si hipertensiune arteriala , insomnie , surescitare .

In doze mari , cocaina produce surescitare cu tremuraturi , halucinatii si delir de tip paranoia . Supradozarea poate antrena moartea prin stop respirator sau sincopa cardiaca .

Cocaina induce doar dependenta psihica , dar aceasta este puternica si uneori poate conduce la schizofrenie . Se instaleaza rapid , dupa cateva administrari .

Euforia produsa de forma creck este mai intensa , apare imediat , dar efectele dureaza numai cateva minute , fiind foarte puternica dorinta de a mai lua o doza . Dependenta si toleranta se instaleaza foarte repede . De aceea aceasta forma este deosebit de periculoasa .

La cocaiomani , faza depresiva ce urmeaza dupa efectul euforic este prelungita si apar complicatii psihiatrice : stari paranoide , iritabilitate , comportament obsesional , adesea impotenta , apatie , dificultati de concentrare , insomnie cronica , pierderea apetitului si scaderea ponderala

La cei care consuma cocaina prin prizare se observa perforarea septului nazal .

Oprirea brusca a administrarii determina aparitia sindromului de abstinenta ( iritabilitate , hiperfagie si depresie ) , care de regula este moderat , cadand la anxiolitice .


5.3.2. Amfetaminele

Sunt substante care stimuleaza vigilenta .

Se administreaza initial prin ingerare sau prin prizare , iar apoi , pe masura ce se instaleaza toleranta , prin injectare intramusculara sau intravenoasa . Induc dependenta psihica puternica .

Sunt utilizate in dopingul sportiv si cel intelectual . Se prezinta sub forma de tablete , capsule sau pudra . Se inhaleaza , se ingereaza , se injecteaza sau se fumeaza .

Dupa o prima doza induc o stare de excitatie cu euforie , imbunatatesc activitatea neuromusculara , suspenda somnul , inlatura senzatia de foame si de oboseala si stimuleaza activitatea intelectuala . Urmeaza apoi o faza de depresie astnenica .

Utilizarea cronica induce insomnie , surescitare , confuzii mentale , psihoza paranoica , Amfetaminomanii slabesc excesiv datorita lipsei de somn si a nealimentarii suficiente .


5.4. Excitantele minore

5.4.1. Tutunul

Tutunul sau tabacul se obtine prin uscarea si prelucrarea frunzelor de tutun ( Nicotiana tabacum ) . Principalul component al tutunului este nicotina , un alcaloid , care s-a folosit si se foloseste ca insecticid , fie sub forma de infuzie de Nicotiana sp. , fie ca substanta pura . Indienii din America utilizau extractul de tutun la otravirea sagetilor .

Toxicocinetica

Tutunul se consuma prin fumat sau prin prizare . Nicotina este un lichid foarte volatil . Se absoarbe repede in organism pe toate caile , digestiva , respiratorie si cutanata , datorita solubilitatii sale foarte bune in apa si lipide . Se metabolizeaza in proportie de 80-90% , dintre metaboliti cotinina si nornicotina prezentand toxicitate . Se elimina rapid prin saliva , urina , transpiratii , plamani , lapte . Eliminarea renala este favorizata de acidifierea urinei .

Doze toxice

Doza letala de nicotina este de 40-60 mg/om . Fumatorii tolereaza cantitati mult mai mari . Un pachet de tigari contine intre 40 si 60 mg nicotina , dar datorita eliminarii rapide a nicotinei din organism si a faptului ca nicotina este inhalata in timp , nu se produc efecte toxice evidente atunci cand este fumat un pachet , tigara dupa tigara .

Tabagismul este o toxicomanie de granita si se caracterizeaza prin dependenta psihica usoara , toleranta crescuta , lipsa dependentei fizice si sindrom de abstinenta minor ( se manifesta prin iritabilitate , crestere in greutate , scaderea performantelor intelectuale ) .

Compozitia calitativa a fumatului de tutun este foarte complexa , estimandu-se la cateva mii de substante , din care se cunosc doar o parte . Principalele componenete responsabile in parte de efectele toxice induse , sunt :

  1. nicotina – diminua anxietatea fara a scadea nivelul de vigilenta , efect cautat de fumatori si care este responsabil de producerea toxicomaniei . Acest efect se obtine rapid , deoarece absortia nicotinei este foarte buna si rapida .
  2. CO – se gaseste in proportie de 3-6% in fumul de tigara . Rezulta in urma arderilor incomplete si este responsabil la fumatorii inraiti de perturbarea acuitatii vizuale , incapacitatea de a distinge diferentele mici de luminozitate , diminuarea capacitatii de a aprecia corect distantele ( pericol pentru soferi ) .
  3. hidrocarburile polinucleare cancerigene – rezulta in urma arderii foitei de tigara si au potential cancerigen .
  4. cadmiul , arsenul – se gasesc in cantitati mici , dar au efect cumulativ si potential cancerigen .
  5. azotatii – se adauga in tigari pentru a intretine arderea . In organism se biotransforma in nitriti , care cu aminele secundare formeaza nitrozaminele cancerigene sub actiunea unor bacterii din tubul digestiv .
  6. cianurile – sunt responsabile de tulburarile de vedere la marii fumatori .
  7. pesticidele – sunt prezente in tigari datorita remenentei lor pe frunzele de tutun in urma tratarii acestuia impotriva daunatorilor .

Efectele organice si functionale ale fumatului de tutun sunt in esenta de patru tipuri :

a)     tulburari respiratorii

Substantele iritante din fumul de tutun ( NOx , HCN , NH3 , aldehidele etc. ) produc in timp leziuni la nivelul bronhiilor si alveolelor . Determina bronsita cronica si tuse tabagica matinala . Este posibil sa apara emfizem pulmonar , sindrom obstructiv .

b)     efecte cancerigene

La fumatorii activi exista risc crescut de aparitie a cancerului de laringe sau pulmonar . Fumul de tutun este bogat in substante cu potential cancerigen ( hidrocarburi aromatice policicclice , nitrati , nitrozamine , aldehide , radicali liberi , cadmiu , arsen etc. ) , care pot fi implicate si in aparitia altor tipuri de cancere : la nivelul gurii , al esofagului , al laringelui . Tabagismul poate contribui de asemenea la aparitia cencerelor de san sau de uter .

c)     hipoxie

Hipoxia , care se caracterizeaza prin diminuarea cantitatii de oxigen distribuita la nivelul tesuturilor de catre sange , este cauzata de CO . La marii fumatori , nivelul COHb ajunge la 10-15% .

d) efecte cardiovasculare

CO este responsabil de modificari ale electrocardiogramei si agraveaza ischemia miocardului ( creste riscul de infarct miocardic ) . Nicotina determina tahicardie , hipertensiune arteriala , vasoconstrictie periferica si scaderea temperaturii extremitatilor , aritmii .

Alte efecte care se asociaza fumatului de tutun :

  • hiperlidemie , colesterolul favorizeaza aparitia aterosclerozei
  • inapetenta , dispepsii , scadere ponderala
  • tulburari senzoriale , in special olfactive si gustative , uneori nevrita optica .
  • tulburari de reproducere : fumatul dubleaza numarul de avorturi spontane , creste numarul de nasteri premature , creste mortalitatea peri- sau postnatala .

Tratamentul tabagismului include administrarea unor preparate de substitutie : lobelina , citizina ( Tabex ) sau guma de mestecat ori plasturi cu nicotina din care alcaloidul este eliberat treptat , asigurand un nibel sanguin care sa excluda aparitia sindromului de abstinenta pana in momentul in care dispare reflexul aprinderii unei tigari . Se pot administra sedative , mai ales anxiolitice , pentru combaterea starii de iritabilitate care insoteste abstinenta . Se recomanda aport suplimentar de vitamine , alimentatie echilibrata , fara excitante , sport , hidroterapie , respectarea somnului , psihoterapie , metode de medicina alternativa etc.


5.4.2. Cafeina

Cafeina este unul dintre drogurile cu cea mai mare raspandire . Se gaseste in cafea , ceai , cacao , bauturi racoritoare ( cola ) , ciocolata si intra in compozitia unor medicamente analgezice sau antigripale .

Stimuleaza activitatea intelectuala . Supradozarea conduce la iritabilitate si anxietate .

Somatic , cafeina determina tremuraturi ale mainilor , scaderea apetitului , tulburari gastrice ( iritatii , aparitia ulcerului ) , cresterea tensiunii arteriale si afectiuni cardiace , afectiuni renale , favorizeaza tumorile mamare .


Halucinogene

Se mai numesc psihodisleptice sau psihedelice . Sunt substante care deformeaza perceptia in spatiu si in timp , producand fenomene senzoriale exagerate , respectiv halucinatii vizuale , auditive si tactile . Halucinatia este o perceptie falsa , de origine endogena , determinata de modificarile cerebrale induse de drog si proiectata in realitatea externa .

Substantele halucinogene se clasifica in :

a)     halucinogene naturale

fara azot in molecula : tetrahidrocanabinolul ( THC )

cu azot in molecula : mescalina , psilocina si psilocibina , bufoteina etc.

b)     halucinogene de sinteza : LSD , amfetaminele metoxilate , fenciclidina .


5.5.1. Canabisul

Canepa indiana , Cannabis sativa var. Indica , este o planta anuala , dioica , originara din Asia Centrala , cultivata in prezent in lumea intreaga , in zonele tropicale si temperate . Planta si produsele obtinute din ea se situeaza pe primul loc in randul drogurilor consumate ilicit . Se cultiva ilicit in special in America de Sud si de Nord , in Caraibe , in Africa si in Asia de Sud-Est.

Intoxicatiile acute cu canabis sunt rare , cel mai adesea voluntare . Intoxicatia cronica voluntara cu canabis se numeste canabism sau hasisomanie si este foarte raspandita , fiind o toxicomanie majora . In mare parte consumatorii de canabis sunt politoxicomani , asociind consumul canabisului cu consumul altor droguri ( opiu , heroina , fenciclidina 0 .

Canabisul contine un numar foarte mare de compusi chimici cu structuri variate ( flavonoide , terpene , acizi grasi , glucide , amine etc. ), dintre care aproximativ 60 sunt caracteristici canabisului si au fost denumiti canabinoide . Principalul canabinoid care are proprietati psihodisleptice este Δ9-tetrahidrocanabinolul ( THC ) , localizat in special in inflorescentele plantelor femele . Concentratia de Δ9-THC in planta variaza in functie de zona geografica si de conditiile climatice . Varietatile de canepa care cresc in zonele tropicale ( var. indica , americana , etc. ) prezinta un continut ridicat de Δ9-THC , fiind folosite ca surse de drog . Cele care cresc in zonele temperate sunt mai sarace in compusi activi , halucinogeni , in schimb au tulpina bogata in fibre , fiind folosite in scop textil . O canepa indiana , cultivata ca drog , se poate transforma dupa 1-2 generatii de cultivare intr-o zona temperata in canepa textila si invers .

Din punct de vedere cantitativ , principalele canabinoide prezente in canabis sunt , pe langa Δ9-THC , canabidiolul (CBD ) si canabinolul ( CBN ) , compusi lipsiti de potential psihoactiv . In timpul depozitarii canabisului , Δ9-THC se degradeaza la CBN .


Canabisul se consuma sub trei forme :

  • marijuana – reprezinta frunzele si influorescentele uscate si maruntite ale plantelor femele recoltate in perioada de inflorire sau imediat dupa aceasta . Se fumeaza in amestec cu tutunul . Se poate priza , mesteca sau ingera , intrand in compozitia unor produse de patiserie . Se poate consuma si sub forma de infuzii . Sinsemilla este denumirea data produsului obtinut din plantele femele nepolenizate ( din culturile respective fiind indepartate plantele barbatesti ) , care nu produc seminte . Continutul de Δ9-THC poate ajunge pana la 15% in sinsemilla .
  • hasisul – este rezina conditionata sub forme de placute sau bastonase . Contine intre 2-10% Δ9-THC sau chiar mai mult . Poate fi fumat ori prizat in amestec cu tutunul sau administrat pe cale orala .
  • uleiul de hasis – este un extract lichid , concentrat , obtinut din planta sau din rezina . Contine intre 10-30% Δ9-THC sau chiar mai mult ( 70% ) . Se aplica pe tigari care se fumeaza , sau se impregneaza pe bucatele mici de sugativa care se mesteca .

Toxicocinetica

In cazul fumatului , Δ9-THC se absoarbe rapid la nivelul alveolelor pulmonare , efectele aparand dupa 5 minute si pot dura 2 ore sau chiar mai mult . Dupa administrare orala , Δ9-THC se absoarbe lent si variabil din tubul digestiv . Efectele apar dupa 30-60 minute si dureaza 5 ore sau mai mult . Intensitatea efectelor este mai mica decat in cazul administrarii aceleasi doze prin inhalare .

Fiind foarte lipofil , Δ9-THC traverseaza bariera hematoencefalica si bariera placentara . Este biotransformat sub actiunea enzimelor microzomiale in principal prin hidroxilare . Principalele cai de eliminare sunt prin fecale ( 65% ) si prin urina ( 25% ) . Δ9-THC are timp de injumatatire lung si se elimina complet dupa inhalarea unei singure doze intr-un interval de aproximativ 30 zile .

Doze toxice

Doza halucinogena este de 5-10 mg Δ9-THC . Toxicomanii pot tolera pana la 100 mg Δ9-THC . O tigara americana , numita joint , contine 5-20 mg Δ9-THC .

Canabismul

Este o toxicomanie majora , caracterizata prin dependenta psihica puternica , dependenta fizica slaba sau absenta , toleranta moderata si sindrom de abstinenta minor . Toleranta se dezvolta fata de majoritatea efectelor induse de canabinoide . Sindromul de abstinenta rareori este clar , bine pronuntat , probabil datorita timpului de injumatatire lung al canabinoidelor , ceea ce evita aparitia brusca a simptomelor cauzate de abstinenta . Tabloul clinic poate sa includa tulburari de somn , iritabilitate , neliniste , anxietate , tremuraturi , convulsii , scaderea poftei de mancare si a greutatii corporale , transpiratii , greata si dureri de stomac . Simptomele dureaza mai putin de o saptamana , cu exceptia tulburarilor de somn care pot persista mai mult timp .

Canabismul produce o stare de betie particulara , numita betia canabica , care evolueaza in mai multe faze :

a)     faza de excitatie euforica , in care subiectul experimenteaza o stare de beatitudine fizica si psihica , de dezinhibitie si de multumire interioara , de fericire intima .

b)     faza de exaltare sensoriala si afectiva, insotita de perturbarea orientarii in timp si spatiu . Apar pseudohalucinatii ( de care subiectul e constient ca nu sunt reale ) sau halucinatii in special vizuale . Timpul trece mult mai incet .

c)     faza de extaz, de repaus

d)     faza de somn – pe masura ce efectele drogului dispar , subiectul devine apatic si somnoros , manifestand o mare nevoie de somn . La trezire nu prezinta mahmureala , spre deosebire de alcool , si manifesta o senzatie accentuata de foame .

Supradozarea conduce la somn intrerupt de cosmaruri , anxietate sau stari de panica , confuzie mentala profunda . Nu este letala .

Administrarea cronica conduce la :



  • tulburari psihiatrice ce merg de la anxietate pana la psihoza paranoida cu episoade de halucinatii . Dupa doze mari , repetate , poate sa apara sinestezie ( perceptiile senzoriale se intrepatrund : culorile au miros , sunetele sunt colorate ) , senzatia de dedublare , fenomene de depersonalizare ( are impresia ca se vede pe sine de undeva de afara ) .
  • diminuarea permormantelor . Este afectata coordonarea motorie – subiectul devine neindemanatic . Creste timpul de reactie , fiind afectata si capacitatea de conducere a autovehiculului . Este diminuata atentia , capacitatea de concentrare si memoria , in special memoria de scurta durata . De aceea gandirea devine incoerenta , iar exprimarea fragmentata .
  • sindrom amotivational , caracterizat prin modificari de personalitate . Scad atentia , ambitia , motivatia , subiectul devine apatic si incapabil sa duca la bun sfarsit o actiune , este distras , are probleme de comunicare si devine introvertit , depersonalizat . Sindromul amotivational dispare dupa cateva saptamani de la intreruperea consumului cronic de canabis .
  • toxicitate pulmonara ( bronsite , infectii pulmonare , cancer pulmonar si laringian ) , cardiaca ( agraveaza afectiunile cardiovasculare preexistente ) , a functiei de reproducere ( diminuarea concentratiilor de hormoni sexuali , afectarea spermatogenezei , inhibarea functiei ovariene , amenoree si diminuarea fertilitatii ) , a sistemului imunitar , casexie .
  • un semn frecvent intalnit este conjuctivita .

Tratamentul intoxicatiei

In supradozare se recurge la epurare gastrica prin administrare de carbune activ , spalaturi gastrice sau emeza . Se recomanda administrarea unor doze mici de benzodiazepine pentru combaterea atacurilor de panica .

Cura de dezintoxicare in canabism necesita internarea in spitale de psihiatrie si consta in suprimarea sau micsorarea treptata a dozelor de canabis . In cazul unui sindrom de abstinenta intens se impune administrarea de benzodiazepine . Pentru reusita tratamentului se recomanda consiliere psihiatrica pentru rezolvarea eventualelor probleme care au dus la consumul cronic de canabis .


5.5.2. Mescalina

Este o substanta halucinogena naturala , prezenta in cactusul Lohophora williamsi care creste in sud-vestul SUA si in Mexic . Se poate obtine si prin sinteza chimica .

Se consuma sub forma de :

  • butoni de peyotl proveniti din planta , care se mesteca sau se fumeaza , sau sub forma de
  • pulbere , tablete , capsule sau lichid , pe cale orala .

Efectele principale sunt cele halucinogene . Sunt distorsionate perceptiile in spatiu si timp . Utilizatorii pot avea experiente mistice , religioase sau cosmice , acestea fiind adesea efectele cautate de toxicomani .


Ciupercile halucinogene ( ciuperci magice )

Sunt ciupercile din genul Psilocybe , utilizate sub forma uscata de indienii din America de Nord in ritualurile religioase . Produc halucinatii auditive si vizuale .


5.5.4. LSD

Este dietilamida acidului lisergic , obtinuta prin sinteza chimica in laboratoarele ilicite . Se comercializeaza pe piata neagra si se consuma sub forma de comprimate , tablete , preparate de gelatina , pulbere sau patrate mici de sugativa imbibate cu LSD , de culori diferite si cu motive imprimate pe o parte . Doza halucinogena este de 22-250 ΅g LSD .

Efectele apar la un interval de 30-40 minute dupa ingerare , fiind mai intense dupa 1-2 ore . Predomina efectele psihice . Subiectul intra intr-un fel de transa , numita “calatorie” ( trip in engleza ) , care depinde de dispozitia sa , de anturaj si de localizare . Uneori senzatiile sunt foarte placute , cu perceptii extraordinare , ajungand la beatitudine si extaz ; alteori apar trairi neplacute , cu viziuni infricosatoare ( asa-numitele bad-trips ) . Calatoria se caracterizeaza prin :

  • Pseudo-halucinatii sau iluzii vizuale cu perceptia alterata a culorilor si distantelor : culorile sunt mai vii , obiectele iau forme si pozitii variabile .
  • Sinestezie . Frecvent imaginile sunt grotesti , dar sunetele percepute sunt placute .
  • Subiectul pierde imaginea propriului corp ( de exemplu , nu mai face distinctie intre corpul sau si fotoliul in care sta , fiind capabil sa se automaltrateze ) si sufera un proces de depersonalizare ( nu mai stie cine este si ce este ) . Pot surveni accidente letale atunci cand se cred pasari si se arunca pe fereastra de la etaj incercand sa zboare sau se cred piloti de formula 1 si circula cu viteza foarte mare .
  • Notiunea timpului este distorsionata

Somatic , subiectul prezinta hipertermie , tahicardie , tremuraturi , greata .

Consumul repetat al LSD-ului induce dependenta psihica si toleranta , dar nu dependenta fizica si sindrom de abstinenta .

In general , utilizarea LSD-ului este periculoasa , deoarece chiar numai o singura doza poate declansa o boala mentala aflata in stare latenta , iar consumul cronic poate conduce la boli psihiatrice de tipul schizofreniei paranoide .


5.5.5. Amfetaminele metoxilate

Sunt droguri de sinteza produse in laboratoare clandestine . Principalii produsi folositi sunt :

metamfetamina cristale – Ice ,

3,4-dimetoxiamfetamina ( MDA ) – Love drug ,

3,4-dimetoximetamfetamina ( MDMA ) – Ecstasy

Se administreaza in special pe cale orala , sub forma de pulbere sau comprimate , iar Ice se poate folosi si prin inhalare , prizare sau injectare .

Produc o stare de trezire cu hiperactivitate , intensificarea perceptiilor senzoriale , inlaturarea inhibitiilor sociale si efecte halucinogene insotite de perceptii distorsionate : obiectele se onduleaza , nu li se mai disting marginile , fetele celor din jur si parti ale propriului corp sunt distorsionate . Subiectul isi poate pierde identitatea si poate avea experiente mistice .

Dozele sunt crescute din ce in ce mai mult , putand ajunge de 150 de ori mai ridicate decat doza “terapeutica” . Senzatia produsa imediat dupa injectare , numita “flash” , este adesea cautata din nou . Dar intoxicatia cunoaste si perioade de “regres” , cand efectele excitante fac loc unor stari de depresie intensa , cu angoasa , instabilitate , stare generala de rau . Este momentul in care dependenta fizica si psihica s-au instalat , iar frecventa cu care sunt administrate dozele poate sa ajunga pana la 12 ori pe zi . In aceste conditii , toxicomanul doarme putin , nu mai mananca , este intr-o permenenta stare de excitare insotita de lipsa completa a judecatii , ceea ce il poate conduce la suicid , la agresiuni sau chiar la crima . In plus , Ice poseda proprietati teratogene .

Din punct de vedere fizic , toxicomanii pot prezenta dureri musculare , maxilar contractat , gura foarte uscata si sete puternica , hipertermie , blocaj renal . Unii consumatori au decedat ca urmare a consumului excesiv de lichide











Intoxicatia cronica poate surveni in mediul profesional si este data de inactivarea progresiva lenta a colinesterazelor , manifestandu-se prin :

- neuropatii periferice ,

- tulburari neurologice ( modificari de comportament , de afectivitate , de memorie , de vigilenta ,

- alterari electromiografice etc.

Tratamentul intoxicatiei acute

Tratamentul urmareste mai intai decontaminare cutanata , prin spalarea pielii cu multa apa si sapun , si epurare gastrica , prin spalatura gastrica . Nu se administreaza lapte , grasimi , alcool , deoarece favorizeaza absortia organofosforicelor .

Se face ventilatie pulmonara si oxigenoterapie , se aspira secretiile bronsice , se combat convulsiile si hipotensiunea etc. Este contraindicata administrarea de derivati barbiturici , morfina , deprimante ale centrului respirator bulbar .

Pentru contracararea efectelor parasimpatimimetice se administreaza ca antidot atropina parenteral ( i.m. sau i.v. ) , pana apar semnele atropinizarii : uscaciunea gurii , midriaza , tahicardie . Se mentine aceasta stare de atropinizare mai mult timp ( 2-12 ore ) , in functie de gravitatea intoxicatiei , pentru protejarea organelor de cantitatile excesive de acetilcolina . Dar atropina nu regenereaza colinesterazele , ci doar combate efectele negative ale acumularii acetilcolinei . De aceea se impune administrarea unui antidot specific , un reactivator al colinesterazelor . Se utilizeaza pralidoxima ( PAM sau Contrathion ) ori obidoxima ( Toxogonim ) , care se administreaza in perfuzie lenta in ser glucozat . Reactivatorii colinesterazelor determina scindarea legaturii enzima-compus organofosforic . Dar sunt eficienti doar in primele ore de la producerea intoxicatiei ) pana la 72 ore ) , deoarece in timp complexul enzima-organofosforic sufera un proces de imbatranire si enzima nu mai poate fi regenerata .


6.2. Ierbicide

6.2.1. Derivatii nitrodenolici

Reprezentantul principal este 4,6-dinitro-ortocrezolul ( DNOC ) . Pot patrunde usor in organism prin piele sau pe cale respiratorie . Sunt toxici cumulativi .

Deoarece stimuleaza metabolismul oxidativ , intoxicatia acuta se manifesta prin semne de hipermetabolism :

- greata , voma , agitatie .

- vasodilatatie periferica , transpiratii , hipertermie ,

- tahipnee , tahicardie ,

- tremuraturi , convulsii ,

- colaps , coma , deces in 24-48 ore .

Intoxicatia cronica se caracterizeaza prin simptome similare cu cele din hipertiroidism :

- oboseala , anxietate , transpiratii ,

- cresterea metabolismului bazal , slabire ,

- cataracta cu colorarea in galbe a conjuctivitelor ,

- uneori agranulocitoza .


Tratamentul intoxicatiilor este epurator si simptomatic .


6.2.2. Derivatii de dipiridil

Reprezentantii principali sunt paraquatul , responsabil de inducerea unei fibroze pulmonare adesea mortala , si diquatul , care nu induce fibroza pulmonara , dar care este nefrotoxic .

Foarte toxic pentru om , paraquatul este rapid inactivat in sol ( in 24 ore ) si nu lasa reziduri in apa ori in vegetale . Penetreaza in organism transcutanat sau prin ingestie ( accidentala sai voluntara ) . Nu se metabolizeaza aproape deloc . Se elimina prin urina in proportie de 95 % , avand t1/2 al eliminarii de 12 ore .

Primele semne ale intoxicatiei acute sunt de iritare ( a pielii sau a mucoaselor ori a tubului digestiv ) , urmate dupa 24-48 ore sau mai mult de o atingere hepato-renala moderata . Aceste manifestari tind sa dispara in urmatoarele 5-15 zile , pentru a face loc unei dispnee din ce in ce mai importante si unei fibroze pumonare cu hipoxie ce poate antrena decesul .

In absenta unui antidot specific , tratamentul consta in :

- epurare gastrica prin provocarea vomei , administrare de argila pentru reducerea absortiei gastrointestinale , spalaturi gastrice si administrare de carbune activ ,

- se administreaza substante antioxidante cum ar fi vitamina C ,

- se limiteaza aportul de oxigen , deoarece paraquatul si oxigenul au actiune toxica sinergica la nivelul plamanului .

















ANEXA – Dictionar medical


Acidoza – Tulburare a echilibrului acido-bazic cu predominanta aciditatii , rezultand din formarea excesiva ori eliminarea insuficienta a acizilor sau printr-o pierdere excesiva de baze .

Afonie – Pierderea vocii .

Anemie – Scaderea sub valorile normale a numarului eritrocitelor din sangele circulant si/sau scaderea continutului lor in hemoglobina .

Anorexie – Scaderea marcata sau pierderea apetitului .

Anosmie – Absenta simtului mirosului .

Anoxie – Diminuarea aportului de oxygen la nivelul tesuturilor si celulelor .

Anticorp – substanta prezenta in organism ( in sange sau tesuturi ) in mod natural sau in urma actiunii unor antigene si care poseda proprietatea de a reactiona specific cu antigenul corespunzator .

Antigen – substanta ( in general o molecula complexa de proteina sau de polizaharid ) care , introdusa in organism , provoaca formarea unui anticorp specific susceptibil sa-l neutralizeze . Antigenul provine din surse foarte diferite : bacterii , virusuri , celule sau proteine straine , substante toxice etc.

Anxietate – stare psihica patologica manifestata prin neliniste , prin teama de un pericol imminent , real sau imaginar .

Apatie – stare de insensibilitate sau indiferenta fata de evenimente ; absenta dorintelor si a interesului .

Aplazie – oprirea dezvoltarii sau dezvoltarea insuficienta a unui tesut sau a unui organ .

Aritmie – neregularitate a unui ritm , in special a celui cardiac .

Arterioscleroza – nume de ansamblu pentru afectiuni caracterizate prin ingrosarea si sclerozarea peretilor arterelor si arteriolelor .

Astenie – stare generala de slabiciune .

Ataxie – coordonarea defectuoasa a miscarilor .

Aterom – deposit de substante grase si de cholesterol pe peretii baselor sanguine .

Ateromatos – referitor la ateromatoza .

Ateromatoza – prezenta in numar mare a placilor de aterom in peretii arterelor .

Ateroscleroza – vezi aretrioscleroza .

Biodisponibilitate – cantitatea de substanta absorbita in circulatia sistemica raportata la cantitatea administrate .

Bradicardie - incetinirea frecventei cardiace la un ritm sub 60 batai pe minut .

Bradipnee – respiratie anormal de lenta .

Bronhospasm – contractie spasmodica a bronhiilor , care se observa mai ales in astmul bronsic .

Casexie – stare patologica ce se prezinta printr-o slabire extrema si o grava atingere a starii generale .

Catar bronisc – inflamatie a mucoasei bronsice .

Cefalee – durere de cap difuza sau localizata , care se poate exacerba in urma unor factori externi ( ex. Lumina , zgomot , zguduitura ) sau a unor cauze interne ( emotii , activitati intelectuale ) .

Ciroza – boala cronica a ficatului , caracterizata prin aparitia unor granulatii conjuctivite dense in tesutul acestui organ si prin distrugerea celulelor hepatice .

Citotoxic – care actioneaza asupra unor anumite categorii de celule .

Colaps – stare patologica foarte grava , manifestata printr-o scadere brusca a puterii si incetarea treptata a functiilor cardiace , insotita de pierderea cunostintei .

Coma – stare patologica caracterizata prin pierderea cunostintei si absenta de reactie fata de stimuli externi ( vizuali , auditivi , olgactivi , tactili etc. ) , dar cu conservarea functiilor respiratorii si circulatorii care pot totusi sa fie reduse sau tulburate .

Conjuctivita – inflamatie a conjuctivitei , mucoasa transparenta neteda care acopera fata interna a pleoapelor si fata anterioara a globului ocular , permitand alunecarea pleoapelor.

Coriza – sinonim cu rinita .

Deglutitie – actul de inghitire .

Dermatita – 1) inflamatie a pielii . 2) in sens mai larg , afectiune cutanata care nu este neaparat inflamatorie .

Diaforeza – transpiratie abundenta .

Disfonie – dificultate in vorbire ca urmare a lezarii centrilor nervosa sau a organelor de vorbire .

Dispepsie – digestie dificila si dureroasa .

Dispnee – dificultate in respiratie insotita de senzatia de opresiune si jena .

Disritmie – sin. Aritmie .

Dizartrie – dificultate in respiratie datorata tulburarilor motorii ale organelor de vorbire ( limba , buze , vai palatin etc. ) consecutiv unor afectiuni cerebrale .

Edem – infiltrarea unui lichid seros intr-un tesut subcutanat ,

Edem pulmonar acut – inundarea brutala a plamanilor cu plasma sanguina care trece prin membrane capilara in alveolele pulmonare . Se manifesta clinic prin dificultate respiratorie accentuala si expectoratie spumoasa .

Amfizem pulmonar – dilatarea fortata a alveolelor pulmonare , provocata de pierderea elasticitatii tesutului .

Encefalopatie – nume generic pentru bolile care afceteaza encefalul .

Eritem – roseate congestiva a pielii , care dispare la presiune .

Fibroza pulmonara – dezvoltare de tesut fibros in plamani .

Flictena – ridicatura bine circumscrisa a epidermului , cu continut lichid seros care uneori are aspect tulbure sau sanguinolent .

Foliculite – inflamatie a foliculilor pilosi .

Fotofobie – teama de lumina puternica .

Hematemeza – eliminare de vomismente cu sange .

Hematurie – prezenta sangelui in urina datorita unor hemoragii ale mucoasei cailor urinare .

Hemoproteine – proteine care contin o fractiune neproteica ( grupare prostetica ) ce contine fier .

Hemoptizie – expectoratie cu sange .

Hepatomegalie – cresterea in volum a ficatului .

Hiperfagie – consum excesiv de mancare .

Hiperreflexie – exagerarea reflexelor .

Hipoxie – scaderea oxigenului din sangele circulant .

Icter - - coloratie galbena a tegumentelor si mucoaselor datorita impregnarii tesuturilor cu pigmenti biliari .

Infarct – necroza unui tesut in urma unui aport insuficient de sange . Infarctul micocardic ( al muschiului cardiac ) este in general consecutiv unei tromboze de artera coronariana .

Ischemie – oprirea sau insuficienta aportului sanguin intr-un tesut sau organ . Poate fi datorata unei vasoconstrictii , unei obstructii sau unei compresiuni arteriale .

Keratoconjuctivita – inflamatie asociata a corneei si a conjuctivitei .

Laringita – inflamatia laringelui .

Laringospasm – spasm al laringelui .

Letargie – stare patologica de somn profound , simuland moartea , dar fara incetarea functiilor vitale .

Leucemie – boala neoplazica , acuta sau cronica , datorata proliferarii anormale ( de obicei intensa ) a leucocitelor si celulelor de origine din maduva osoasa .

Leucopenie – scaderea numarului de leucocite circulante sub 500 pe mm3 .

Logoree – crestere patologica a ritmului si a debitului vorbirii .

Melanoze – depozite anormale de melanina in piele sau tesuturi .

Narcoza – anestezie generala profunda , cu somn lipsit de reflexe , provocata de un narcotic .

Necroza – process de degerescenta care duce la distrugerea unei celule sau a unui tesut .

Neuropatie – orice afectiune a sistemului nervos central si periferic .

Oligurie – diminuarea cantitatii de urina emisa in timp de 24 ore .

Pancitopenie – diminuarea globala a elementelor figurate ale sangelui : eritrocite , leucocite si trombocite , ca urmare a unei deficiente a formarii lor in maduva oasoasa , a distrugerii lor excessive , in special de splina , sau ca urmare a ambelor cauze .

Papiloame – hipertrofia papilelor dormice .

Paranoia – boala mintala manifestata prin lipsa de logica in gandire , prin idei fixe , susceptibilitate si orgoliu exagerat , halucinatii etc.

Parotidita – inflamatia glandei parotide ( cea mai voluminoasa glanda salivara ) .

Polimorfism – proprietatea de a se prezenta sub mai multe forme .

Polipragmazie – situatie in care bolnavului i se prescriu prea multe medicamente .

Respiratie Cheyne-Stokes – dispnee ciclica formata din trei faze : accelerare , apoi incetinirea ritmului respirator , urmata de o pauza respiratorie . Indica o insuficienta a oxigenarii la nivelul centrului respirator .

Rinita – inflamatie a mucoaselor nazala si faringiana .

Rinoree – scurgere de lichid prin nas .

Schizofrenie – boala psihica grava manifestata printr-o scadere treptata a activitatii intelectuale si printr-un dezechilibru pshihic general .

Sechela – leziune organica sau tulburare functionala care persista dupa vindecarea unei afectiuni sau a unui traumatism .

Sialoree – secretie excesiva de saliva .

Sincopa – pierderea brutala si completa a constintei , cu o stare de moarte aparenta datorita incetarii momentane a functiilor cerebrale prin intreruperea fluxului sanguine arterial la nivelul creierului , insotita de intreruperea respiratiei si incetarea functiei inimii.

Stenoza – reducerea patologica a calibrului unui canal sau orificiu .

Stomatita – inflamatie a mucoasei bucale .

Stupoare – suspendarea activitatilor psihice si fizice caracterizata prin imobilism facial , privire trista , imobilitate completa , tacere , refuzul alimentatiei .

Subclinic – stadium al unei boli in care manifestarile clinice sunt foarte atenuate sau practic inexistente ( mai ales la debut ) .

Tahicardie – accelerarea ritmului cardiac la peste 100 pulsatii pe minut .

Tahipnee – accelerarea ritmului respirator .

Timpul de injumatatire biologica ( t ½  ) – timpul in care jumatate din cantitatea de substanta absorbita este eliminate din organism .

Traheostomie – incizia traheei in scopul introducerii unei canule , pentru a permite respiratia directa prin trahee .

Trombocitopenie – diminuarea numarului trombocitelor in sangele circulant .

Xenobiotic – substanta straina unui organism viu .






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }