Obiective in kinetoterapie

OBIECTIVE IN KINETOTERAPIE

Obiective:

Studiind acest capitol un kinetoterapeut trebuie sa:

cunoasca complexitatea 'tintelor' pe care orice program kinetoterapeutic le urmareste;

inteleaga locul si rolul relatiei dintre obiectivele operationale si finalitatile programelor kinetice;

fie in masura a formula, pe baza obiectivelor generale specifice, obiective operationale pentru intregul program de recuperare/reabilitare.

Continut:

1 .Finalitati ale programelor kinetice 2.Obiective generale in kinetoterapie

3.Operationalizarea obiectivelor din programele si activitatile kinetice Cuvinte cheie: educare-reeducare, recuperare-reabilitare-reeducare, obiective-finalitati.

1.Finalitati ale programelor kinetice

Este cunoscut ca orice program kinetic urmareste revenirea clientului la starea functionala de dinaintea imbolnavirii/accidentului. Suntem constienti ca pentru aceasta exista o intreaga echipa de specialisti care vizeaza in comun sporirea calitatii vietii oamenilor in general, a calitatii revenirii subiectului la indicii morfo-functionali de dinaintea evenimentului patologic (vezi fig. 9). Bineinteles ca dupa imbolnavire/accident (uneori chiar inaintea "caderii' functionale a organismului - vezi interventiile preoperatorii si kinetoprofilaxia, inclusiv faza primara a interventiei curei profilactice active) intervine medicul-psihologul-asistentul social si medical, apoi imediat (uneori/de cele mai multe ori) intervine kinetoterapeutul.

Reanimare (revenirea la viata)

Acceptarea starii de fapt (viata merge inainte)

Viata normala

Plonjarea in noua ipostaza functionala:

se descopera handicapul

revolta personala

refuzul tratamentului

tratament pasiv, pasivo-activ, activ

revine increderea in fortele proprii

Handicap, boala, acci dentul (care

intrerupe viata

normala)

Fig. 9. Factorii care intervin in managementul imbolnavirii/accidentului Avand in vedere complexitatea interventiei pentru starea de sanatate, echivalenta cu complexitatea fiintei umane insasi, este necesar ca profesionistul in kinetoterapie sa fie capabil a sti, a alege, a stabili cele mai importante obiective generale si specifice propriei sale interventii (vezi fig. 10).

Fig. 10. Relatia obiective-rezultate in interventia kinetica.

Obiectivele care vizeaza finalitati, corespund idealului de recuperare a sanatatii (considerata partial si temporar pierduta). Astfel, imediat dupa evenimentul patologic, rolul important revine serviciilor medicale de urgenta pentru mentinerea si revenirea spre normalitate a functiilor vitale. Urmeaza prevenirea complicatiilor, unde un rol important il are aplicarea corecta a mijloacelor anakinetice (posturari-drenaje, imobilizari, tehnici de facilitare pentru relaxare si/sau stimulare). In continuare intervine kinetoprofilaxia secundara, ce urmareste mentinerea si readucerea functiilor neafectate direct de catre evenimentul patologic. Odata depasita faza acuta/critica determinata de impactul patologic, rolul kinetoterapiei este in crestere pentru recuperarea ideala (in totalitate) a functiilor diminuate sau pierdute.

Timpul de indeplinire a acestui tip de obiectiv este impredictibil. Mentionam ca termenul de 'ideal de recuperare' cuprinde in esenta lui aspiratiile pacientului si a tuturor serviciilor medicale, sub rezerva unei indepliniri posibil partiale a acestui tip de obiectiv.

2.Obiective generale in kinetoterapie

Obiectivele generale si cele specifice-intermediare se refera nemijlocit la mentinerea si/sau imbunatatirea starii de functionalitate a fiecarui aparat si sistem afectat al pacientului. Acest lucru este determinat de intreaga stare patologica instalata si rezulta din evalurea corecta si complete a echipei medicale de recuperare.

Functionalitatea unei structuri afectate priveste o multitudine de factori ce trebuie sa fie intr-un raport armonios de interconditionalitate. De exemplu, recuperarea functiei unui genunchi postraumatic necesita o concordanta intre recuperarea mai multor aspecte (forta, mobilitate, stabilitate, echilibru, coordonare, etc), deoarece toate se subordoneaza si trebuie sa rezolve problema principala de functionalitate a membrului inferior = mersul-locomotia. Doar privind in modul acesta readucerea pacientului la starea de dinaintea evenimentului patologic (indeplinirea obiectivului de tip finalitate), se poate spera la recuperarea unui maxim functional posibil.

In concluzie, obiectivele generale (scrise cu caractere boldate si italice) si cele specifice-intermediare (ce se desprind din cele generale si a caror exemplificare in aceasta lucrare nu-si propune sa le epuizeze), descrise in continuare se subordoneaza obiectivelor de tip finalitate. 2.1. Promovarea relaxarii:

>  Reducerea durerii prin relaxare la nivel SNC;

>  Reducerea durerii prin relaxare la nivel local;

>  Reducerea contracturii (si prevenirea retracturilor) musculare in afectiuni posttraumatice/reumatologice/neurologice centrale si periferice;

>  Cresterea confortului psihic si fizic, inlaturarea efectelor distresului;

>  Imbunatatirea performantelor de control motor;

>  Cresterea si imbunatatirea controlului asupra unor functii ale organismului (respirator, cardio­vascular, digestiv, uro-genital);

>  Promovarea participarii active si constiente in cadrul programului de recuperare;

>  Scaderea/combaterea miscarilor involuntare;

>  Relaxare pentru initierea si performarea antrenamentului ideo-motor.

Reeducarea sensibilitatii.

>  Obtinerea capacitatii de a sesiza excitatia specifica in exteroceptie-proprioceptie-interoceptie;

>  Performarea capacitatii de localizare topografica a unei excitatii specifice;

>  Recompunerea pe homunculusul senzitiv a 'hartii sensibilitatii';

>  Cresterea capacitatii de discriminare specifica pentru toate tipurile de sensibilitate exteroceptie-proprioceptie-interoceptie;

>  Promovarea tipurilor de sensibilitate la copil, conform etapelor de dezvoltare psiho-neuromotorie;

>  Mentinerea unui nivel optim de sensibilitati necesare calitatii vietii persoanelor de varsta a IlI-a;

>  Perfectionarea unor tipuri complexe de sensibilitati specifice unor activitati umane (simtul spatio-temporal, simtul prehensiunii, instrument muzical, sportivi);

>  Sesizarea starii de anormalitate a unor atitudini deficiente/miscari substituite;

>  Recuperarea componentelor de sensibilitate a functiei oro-faciale. masticatie/gust, deglutitie, olfactie, fonatie + capacitate de comunicare;

>  Recuperarea capacitatii de sensibilitate a functiilor sfincteriene (urinar/anal);

>  Reeducarea si recuperarea sensibilitatii la nivelul aparatului genital;

>  Reeducarea si recuperarea sensibilitatii echilibrului la nivelul aparatului vestibular;

>  Moderarea hiperesteziilor (Ex. durerea talamica).

Corectarea posturii si aliniamentului corpului si a segmentelor sale:

>  Obtinerea dezvoltarii fizice armonioase a corpului/a relatiei dintre diferitele segmente corporale;

>  Obtinerea dezvoltarii fizice armonioase intre organele interne si sistemul neuro-mio-artrokinetic;

>  Combatarea atitudinilor defectuase ale aparatului locomotor;

>  Profilaxie secundara a deposturarilor;

>  Profilaxia tertiara a deficientelor;

>  Realinierea segmentelor corporale prin mijloace orto-protetice;

>  Tonifierea in conditii de scurtare sau de alungire a musculaturii intricate;

>  Intinderea/alungirea structurilor moi (scurtate) dintr-o parte a unei articulatii;

>  Prevenirea scurtarilor dintr-o parte a unei articulatii;

>  Formarea reflexului de atitudine corporala corecta in statica/dinamica.

Educarea/reeducarea/reabilitarea controlului, coordonarii si echilibrului:

>  Promovarea capacitatii de contractie a unuia sau a mai multor muschi sinergici ('trezirea muschiului' de la forta 0, spre forta 1 - pe scara 0-5);

>  Promovarea capacitatii de control asupra miscarii realizate de un muschi sau de grup muscular sinergic;

>  Promovarea capacitatii de diferentiere a contractiei unui muschi/grup muscular sinergic de a altui muschi/grup muscular sinergic (contractie agonist-antagonist);

>  Promovarea capacitatii de diferentiere a contractiei musculare in cadrul unui singur muschi/grup muscular;

>  Promovarea capacitatii de contractie selectiva, cu diferite intensitati, a unui muschi sau grup muscular sinergic;

>  Imbunatatirea controlului muscular prin formarea/perfectionarea imaginii corecte a miscarii;

>  Imbunatatirea controlului muscular prin performarea reflexelor medulare;

>  Imbunatatirea controlului/coordonarii musculare prin feed-back;

>  Promovarea controlului motor pe fiecare etapa: mobilitate (altenanta agonist-antagonist, miscare pe amplitudini diferite, miscare cu opriri succesive); stabilitate (contractie in zona scurta a musculaturii, contractie concomitenta a musculaturii agonist-antagoniste, cocontractie); mobilitate controlata (miscare pe lant kinetic inchis intr-una sau mai multe articulatii, pe amplitudini diferite, cu incarcare/descarcare de greutate, cu modificari de ritm si viteza de reactie-repetitie-executie; forme de locomotie corespunzatoare etapelor de dezvoltare neuro-motorie); abilitate (miscare pe lant kinetic deschis, intr-una sau mai multe articulatii, pe amplitudini diferite, cu modificari de ritm-viteza; invatare-consolidare-perfectionare a secventialitatii normale a miscarilor; eliminarea miscarilor perturbatoare/inutile; educarea/reeducarea ambidextriei; imbunatatirea preciziei) -pentru miscari simple, simetrice, asimetrice, homo- si heterolaterale ale segmentelor corpului;

>  Invatarea miscarilor paleative (Ex: mers in 2/4 timpi cu baston/carje);

>  Imbunatatirea coordonarii prin: performarea reflexelor supraspinale si a reactiilor motorii; inhibarea reflexelor patologice;

>  Cresterea capacitatii de coordonare pentru 2-3 miscari efectuate simultan;

>  Automatizarea miscarilor uzuale

>  Controlul centrului de greutate in cadrul bazei de sustinere (dinspre baze mari de sustinere si centru de greutate coborat, spre baze de sustinere reduse si centru de greutate in ortostatism, pe suprafete de sprijin fixe si mobile);

>  Imbunatatirea echilibrului static/dinamic prin antrenarea selectiva a functiei aparatului vestibular, in pozitiile fundamentale si derivate ale corpului;

>  Controlul centrului de greutate atunci cand acesta depaseste baza de sustinere;

>  Invatarea strategiilor de control al echilibrului (strategia gleznelor, genunchilor, soldurilor, pasilor mici);

>  Prevenirea caderilor prin invatarea utilizarii aparaturii medicale ajutatoare (saltele, centura de siguranta, bare, cadru, etc);

>  Invatarea caderilor controlate.

Reeducarea respiratorie:

>  Relaxarea musculaturii respiratorii;

>  Drenaj bronho-pulmonar;

>  Dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare;

>  Mobilizarea cutiei toracice prin miscari pasive;

>  Reeducarea tipurilor de respiratie: - costal superioara (claviculara), costal inferioara, diafragmatica, completa - 'in val';

>  Tonifierea (pe amplitudine maxima) a grupelor musculare implicate in actul respirator;

>  Promovarea controlului/coordonarii respiratiei (frecventa, controlul volumului curent, ritmul, controlul fluxului de aer) in repaus-miscare-efort;

>  Formarea deprinderii de a respira corect in repaus-miscare-efort;

>  Relaxare generala/scaderea durerii prin hiperventilatie.

Cresterea antrenamentului la efort:

>  Efectuarea influentarii selective a aparatelor si sistemelor organismului si pregatirii lui pentru efort;

>  Cresterea antrenamentului la efort cu monitorizarea parametrilor subiectivi (senzatie de oboseala, vertij, durere, diminuarea temporara si partiala a capacitatilor intelectuale, pierderea partiala a autocontrolului);

>  Cresterea antrenamentului la efort cu monitorizarea parametrilor functionali ai aparatelor: cardio­vascular (tensiune arteriala, frecventa cardiaca, imbunatatirea circulatiei arteriale/venoase/ limfatice/capilare); respirator (frecventa respiratorie, volume respiratorii);

>  Cresterea antrenamentului la efort cu monitorizarea parametrilor de consum energetic: VO2max., MET, Kcal, Jouli, Watti, Newtoni;

>  Cresterea antrenamentului la efort cu monitorizarea probelor biologice: glicemie, corpi cetonici, trigliceride, colesterol, acid uric, acid lactic, calcemie, osteodensiometrie;

>  Antrenamentul la efort pentru scaderea in greutate a persoanelor supraponderale;

>  Cresterea/mentinerea antrenamentului la efort (prin mijloace specifice) la persoanele cu restrictie de participare (de cauze senzitivo-senzoriale sau motorii);

>  Cresterea antrenamentului la efort in medii specifice (apa, temperaturi scazute/ridicate, altitudine);

>  Mentinerea/cresterea antrenamentului la efort la persoanele adulte sanatoase/recuperate;

>  Mentinerea antrenamentului la efort la persoanele de varsta a IlI-a;

>  Promovarea capacitatii de revenire a organismului dupa efort la parametrii de repaus.

Recuperarea mobilitatii:
Pentru Hipermobilitate:

>  Tonifiere musculara in conditii de scurtare a muschilor periarticulari;

>  Mentinerea unei cocontractii musculare eficiente in timpul miscarilor pe directiile anatomo-fiziologice;

Pentru Hipomobilitate:

>  Obtinerea unghiurilor articulare functionale/normale prin: inhibitia hipertoniilor musculare (miotatice, miostatice, analgice, antalgice); cresterea elasticitatii (intinderea) tesutului contractil; cresterea elasticitatii (intinderea) tesutului necontractil; asuplizarea tuturor tesuturilor moi periarticulare; cresterea amplitudinii miscarilor artrokinematice (alunecare, rotatie conjuncta, detractie);

>  Mentinerea/imbunatatirea mobilitatii articulare prin promovarea fenomenelor metabolice articulare;

>  Mentinerea mobilitatii articulare in perioadele acute/subacute;

>  Mentinerea mobilitatii normale in articulatiile supraiacente si subiacente articulatiei afectate;

>  Combaterea aderentelor tesuturilor moi prin mobilizari (de mica amplitudine, pasive/autopasive, pasivo-actve);

>  Cresterea mobilitatii prin manipulari articulare.

Cresterea fortei:

>  Cresterea fortei musculare prin antrenament ideo-motor;

>  Cresterea fortei musculare de tip:izometric;izoton (concentric,excentric,izokinetic,pliometric); auxoton - pe toata amplitudinea sau in zonele scurta/medie/lunga a muschiului;

>  Cresterea fortei musculare in regim de: viteza, rezistenta;

>  Cresterea fortei musculare de cocontractie periarticulara pentru articulatiile interesate;

>  Cresterea fortei musculare a muschiului interesat:

cu eliminarea gravitatiei (forta 0-2)

antigravitationale (diverse grade fata de verticalitate - forta 2-3)

functionala: - rezistenta mica/medie pentru membrul superior (peste 3 spre 4)

- rezistenta medie/mare pentru membrul inferior (peste 4 spre -5)

normala (forta 5);

>  Mentinerea fortei musculare in perioadele acute/subacute;

>  Mentinerea fortei musculare normale in articulatiile supraiacente si subiacente articulatiei afectate.

Cresterea rezistentei musculare :

>  Cresterea rezistentei musculare de tip: - viteza (10'- 45'); scurta (45'- 2'); medie (2'- 10'); lunga I (10'- 35'), lunga II (35'- 90'); lunga III (peste 90');

>  Cresterea rezistentei musculare pe tipuri de contractie musculara (izometric/izoton/auxoton);

>  Cresterea rezistentei musculare in eforturi efectuate in medii specifice (apa, temperaturi scazute/ridicate, altitudine);

>  Cresterea rezistentei musculare pentru grupe musculare diferite (antrenament in circuit);

>  Cresterea capacitatii neuro-psihice la eforturile de rezistenta;

>  Mentinerea rezistentei musculare in perioadele acute/subacute;

>  Mentinerea rezistentei musculare normale in articulatiile supraiacente si subiacente articulatiei afectate.

Aceste obiective intermediare-specifice au deja un timp ce poate fi anticipat. In functie de etapizarea tratamentului stabilit de echipa de recuperare, de starea si cooperarea pacientului si de conditiile socio-economice, obiectivele intermediare pot fi rezolvate intr-o perioada de timp considerata optima si predictibila.

3.Operationalizarea obiectivelor din programele si activitatile kinetice

Obiectivele operationale sunt acele tinte, formulate clar, in termeni concreti, limitati la o sedinta sau un la ciclu de tratament, cu care kinetoterapeutul 'opereaza' - isi desfasoara activitatea imediata. Formularea corecta si complecta a unui obiectiv operational canalizeaza kinetoterapeutul in alegerea celei mai bune modalitati de rezolvare a lui (alegerea celui mai indicat exercitiu: ca pozitie de start, tehnici kinetice, elemente facilitatorii/inhibitorii si a celei mai bune dozari a efortului). Aceste tipuri de obiective pot fi formulate in doua moduri:

> in termeni ce sunt direct subordonati obiectivelor intermediare-specifice (deriva din acestea, fiind de fapt o detaliere a lor). Formularea de acest tip, dupa enuntarea obiectivului intermediar-specific vizat, poate mentiona sau nu, una sau toate din urmatoarele aspecte, de care insa in mod obligatoriu trebuie sa tina cont: diagnosticul medical, stadiul fiziopatologic; particularitatile de varsta, sex si a nivelului actual al capacitatii bio-psiho-motrice a pacientului; dotarea materiala pe care o are la dispozitie kinetoterapeutul (indicarea aparatului utilizat pentru exercitiile care vor urmari indeplinirea obiectivului operational); tehnicile, 'elementele', metodele kinetice care urmeaza a fi folosite; facilitatile unde se desfasoara (sala, trefla, bazin, teren, etc) si posibilitatile organizatorice (individual, perechi, grup, echipa) ale actului kinetic.

> in termeni functionali (ce vizeaza normalizarea activitatii unui organ, aparat sau sistem al organismului), putand consta in combinatia mai multor obiective intermediare. Ex: (reeducarea mersului prin = obiectiv functional general, ce se subintelege si poate fi omis in descrierea obiectivului operational) egalizarea lungimii si ritmului pasilor, pentru o viteza medie de mers, pe teren plat/inclinat (poate presupune mai multe obiective intermediare-specifice, derivate din obiective generale de: coordonare-echilibru-sensibilitate, mobilitate a articulatiilor membrului inferior, rezistenta/forta a musculaturii implicate, antrenament la efort; astfel, descrierea obiectivului operational poate continua prin indicarea obiectivului/obiectivelor intermediare vizate dimpreuna cu restul specificatiilor mentionate mai sus - pentru prima modalitate de formulare).

Obiectivele operationale sunt supuse unui proces permanent de analiza si sinteza in functie de raspunsul imediat al pacientului si rezultatele evaluarilor intermediare.

In actele (inscrisurile oficiale) medicale din activitatea practica, kinetoterapeutul trebuie sa reziste tentatiei de a schematiza/simplifica descrierea obiectivelor din planul kinetic, prin substituirea (ca formulare) a obiectivelor operationale cu obiective generale sau chiar cu cele de tip finalitate.

Bibliografie:

Cordun Mariana (199)) Kinetologie medicala, Editura AXA, Bucuresti

Flora Dorina ( 2002) Tehnici de baza in kinetoterapie, Editura Universitatii din Oradea 3.Marcu V. si colab. (2003) Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura Universitatii

din Oradea

Sbenghe T. (2002) Kinesiologie. Stiinta Miscarii, Editura Medicala, Bucuresti