Investigarea ecografica a pancreasului

Investigarea ecografica a pancreasului

Elemente de ecostructura si ecoanatomie ale pancreasului

Pancreasul este situat caudal de stomac si medial de duoden, avand doua portiuni: lobul stang (situat imediat caudal de stomac si tine de la jonctiunea gastroduodenala pana la nivelul orificiului cardial) si lobul drept (situat medial portiunii descendente a duodenului si incepe caudal de jonctiunea gastroduodenala).

Identificarea ecografica a pancreasului este extrem de dificila.Dpdv ecografic acesta poate fi individualizat direct, relativ usor, folosind o sonda de frecventa mare 5-7,5 MHz la caine si de 7,5-10 MHz la pisica sau la animalele care au lichid in cavitatea peritoneala. Pentru evidentierea si examinarea ecografica a pancreasului se recomanda administrarea intraperitoneala de ser fiziologic in doza de 60 ml/kg, tehnica ce nu implica nici un fel de risc, daca este realizata corect (exceptand tulburarile hidroelectrolitice, cirozele hepatice, insuficienta cardiaca, insuficienta renala oligurica sau hipoalbuminemia severa). Pancreasul apare pa o structura omogena  care este izoecogena, comparativ cu mezenterul si cu tesutul adipos de la nivel abdominal si hiperecogena in comparatie cu ficatul.

Tesutul adipos din masa organului, precum si cel care il margineste este responsabil de hiperecogenitatea zonei .

Pancreasul se identifica in proximitatea duodenului si pilorului  fiind parcurs de vena pancreatoduodenala, care este adiacenta duodenului. Ca reper ecoanatomic se mai foloseste si rinichiul drept, care este situat dorsal de acesta si duodenul care este situat langa peretele abdominal (ventral sau ventrolateral de rinchiul drept).

Duodenul are aspect caracteristic, cu pereti concentrici, hipoecogeni si un lumen hiperecogen (aspect ecografic dat de amestecul aer-secretie de mucus), cu localizare bine definita.

La caine si la pisica, pentru abordarea ecografica a pancreasului se recomanda examinarea in decubit dorsal sau lateral stang (prin spatiul intercostal 11 sau 12, in cazul acumularilor de gaze la nivel intestinal). La pisica se recomanda examinarea ecografica indirecta, prin interpunerea intre sonda si peretele abdominal a unei mase de fluid, care sa indeparteze practic organul de sonda ecografica.

Se mai poate folosi splina drept fereastra acustica pentru vizualizarea partii stangi a pancreasului. Extremitatea dorsala a splinei se poate confunda cu partea stanga a pancreasului, intrucat ambele formatiuni se afla in apropierea polului anterior al rinichiului stang.

Diagnosticul ecografic in afectiunile pancreatice

In afectiunile pancreatice la animale, diagnosticul de imagine ofera indicii destul de sumare. Examenul ecografic completeaza datele obtinute prin alte tehnici imagistice , in cazul suspicionarii unor afectiuni ale pancreasului. Daca examenul radiologic evidentiaza modificarile la nivelul pancreatic, examenul ecografic evidentiaza cu usurinta leziunile de la acest nivel, metastazele de la nivel abdominal si afectarea limfonodulilor zonali.

Indiferent de natura agresiunii acute (infectioasa, toxica, chimica) realizate asupra pancreasului, acesta raspunde in general la fel, prin modificari inflamatorii si/sau necrotice, pentru ca in cazul proceselor cronice acesta sa raspunda prin fibroza progresiva ireversibila.

Pe langa avantajele examenului ecografic exista si factori limitativi care ii reduc considerabil valoarea in diagnosticarea afectiunilor pancreatice, cum ar fi slaba vizualizare din cauza interferentelor realizate de catre colectiile gazoase de la nivel abdominal, pregatirea anterioara prin dieta severa si slaba vizualizare a organului, chiar si in conditii fiziologice.

Pentru identificarea ecografica a portiunii drepte a pancreasului se folosesc ca repere ecoanatomice portiunea descendenta a duodenului si rinichiul drept, iar pentru localizarea partii stangi se foloseste drept reper stomacul.

Identificarea pancreasului, ca o structura hiperecogena adiacenta stomacului si duodenului este posibila doar cand acesta este marit in volum. Pancreatitele, abcesele pancreatice si adenocarcinoamele produc leziuni cu aspect ecografic similar

Examenul ecografic al pancreasului se recomanda in:

> traumatism abdominal;

>  pancreatita acuta sau cronica;

>  abdomen acut;

>  icter;

>  limfadenopatie generalizata;

>  ulcer duodenal recidivant (chiar in urma unui tratament adecvat);

> perceperea la palpare a unei formatiuni la nivel abdominal.

Dintre afectiunile pancreatice mai frecvente sunt pancreatitele (acute, subacute, cronice) si sunt rare tumorile pancreatice.

Pentru evidentierea modificarilor ecografice in cazul afectiunile pancreatice se poate realiza si ecografia endoscopica (cu sonda plasata la nivel gastric).

Pancreatitele se intalnesc mai frecvent la camivorele adulte si batrane. La caine este amintita predispozitia animalelor obeze si in special a femelelor. La pisica, incidenta crescuta este mentionata la adulte, fara predispozitie de stare de intretinere sau sex.

Pancreatitele nu produc intotdeauna suficiente modificari morfologice pentru a fi depistate prin examen ecografic. In general se considera ca afectarea pancreatica din punct de vedere ecografic este insotita de modificarea dimensiunilor sau aspectului ecografic pe aria pancreatica (modificari de ecogenitate) sau prin aparitia unor formatiuni distincte. In pancreatite, abordarea ecografica a zonei prin realizarea de presiuni pe aria pancreatica este insotita de durere. De asemenea se intalnesc leziuni multifocale hipoecogene (vizibile in masa mezenterica inconjuratoare) cu aspect chistic, hiperecogene (datorate saponificarii grasimii de la nivel mezenteric, consecutiv hipersecretiei pan­creatice) sau heterogene.

Aspectul ecografic difera in functie de severitatea si tipul evolutiv al pancreatitei.

In pancreatita acuta, aspectul lezional este indus de modificarile de tip hemoragic, edematos sau necrotic. Acestea sunt induse de extravazarile secretiiior glandulare enzimatice la nivel interstitial, precum si la nivel peripancreatic si abdominal.

In forma subacuta necroza poate produce leziuni cavitare, care pot degenera ulterior in chisturi . Se poate inregistra o ingrosare la nivelul peretelui gastric si/sau duodenal (> 5 mm) insotita de o evidenta reducere a peristaltismului si o acumularea de lichid in cavitatea abdominala, alaturi de modificari topografice ale stomacului si duodenului (portiunea descendenta poate suferi deplasari ventrale si laterale). Stomacul poate fi gol datorita vomelor repetate.

Obstructia canalelor biliare apare ca urmare a extinderii procesului inflamator si la nivelului ductului biliar comun.

In pancreatite o alta modificare ecografica este data de destinderea canalului pancreatic , putand ajunge la dimensiuni comparabile cu cele ale venei pancreato-duodenale.